Lucro / Profit

Lucro (del latín lucrum, lucri, beneficio) se refiere al provecho, beneficio económico, utilidad, ingreso, ganancia o plusvalía obtenidas para el controlador de la producción o distribución de determinado producto o servicio.

Este término es utilizado en la economía, la contabilidad y la jurisprudencia, utilizándose para describir los resultados o los fines (ánimo de lucro) que pueda tener alguna persona u organismo participante de un mercado.

El lucro es además una de las reglas principales del capitalismo el cual impulsa el interés privado de personas, pequeños negocios, grandes empresas y multinacionales para obtener ganancias por su actividad haciendo uso del derecho a la propiedad privada, de su capital y del acceso a concesiones (derechos de explotación, contratos, servicios, etc..), los anteriores obtenidos y garantizados por los mercados y los Estados.

Desde un plano de filosofía económica, podemos definirlo como la búsqueda de la asignación eficiente de medios escasos hacia aquellos fines que consideramos más valiosos, respecto del valor de los fines a los cuales renunciamos como consecuencia de dicha acción, es por tanto, una forma en la que los individuos determinan si están invirtiendo los recursos escasos hacia aquellos fines que son más valorados en función de los costes en los que se incurre.

Se supone en la actividad de mercado un oferente que dispone de un bien o derecho, cuyo valor excede el coste de producirlos al enajenarlos a demandantes.

Estos excedentes son el interés de todo agente del mercado o negocio, no obstante diferentes contextos y escalas.

Esta sencilla regla, en la práctica genera interpretaciones muy discutidas, debido a la reflexión ética en observación de injusticias salariales, cobros excesivos, formación de monopolios, desacuerdos en el valor y las condiciones de trabajo, y otras fallas del mercado producidas por la libertad individual, ineficaz regulación y las desproporciones de capital entre los participantes. (1.987 bytes)

Profitul (din latinescul lucrum, lucri, beneficiu) se referă la profitul, beneficiul economic, utilitatea, venitul, profitul sau plusvaloarea obținute pentru controlorul producției sau distribuției unui anumit produs sau serviciu.

Acest termen este folosit în economie, contabilitate și jurisprudență, fiind folosit pentru a descrie rezultatele sau scopurile (motiv de profit) pe care le poate avea orice persoană sau organism care participă la o piață.

Profitul este, de asemenea, una dintre principalele reguli ale capitalismului care promovează interesul privat al oamenilor, al întreprinderilor mici, al marilor companii și al companiilor multinaționale de a obține profituri din activitatea lor făcând uz de dreptul de proprietate privată, capitalul lor și accesul la concesii (drepturi de exploatare, contracte, servicii etc..), cele anterioare obtinute si garantate de piete si state.

Dintr-un plan al filosofiei economice, o putem defini ca fiind căutarea alocarii eficiente a mijloacelor rare către acele scopuri pe care le considerăm cele mai valoroase, în raport cu valoarea scopurilor la care renunțăm ca urmare a acțiunii respective, este este, prin urmare, o modalitate prin care indivizii determină dacă investesc resurse limitate în acele scopuri care sunt cele mai apreciate pe baza costurilor suportate.

Se presupune că activitatea de piață este un ofertant care deține un bun sau un drept, a cărui valoare depășește costul producerii acestuia prin transferarea acestuia către reclamanți. Aceste surplusuri reprezintă interesul fiecărui agent de pe piață sau de afaceri, în ciuda contextelor și sferelor diferite. Această simplă regulă, în practică generează interpretări extrem de disputate, datorită reflectării etice în observarea nedreptăților salariale, a taxelor excesive, a formării de monopoluri, a dezacordurilor în ceea ce privește valoarea și condițiile de muncă, precum și a altor eșecuri ale pieței produse de libertatea individuală, a reglementării ineficiente și a capitalului. disproporții între participanți. (2.046 bytes)

Lucru (din latinescul lucrum, lucri, beneficiu) se referă la profitul, beneficiul economic, utilitatea, venitul, câștigul sau plusvaloarea obținute de respectivul deținător al controlului asupra acelei producții sau distribuții ale acelui anumit produs sau serviciu.

Acest termen este folosit în economie, contabilitate și jurisprudență, fiind folosit pentru a descrie rezultatele sau scopurile (motivul de profit) pe care le poate avea vreo persoană sau vreun organism care participă la o piață concurențială.

Profitul este, de asemenea, una dintre regulile principalele ale capitalismului care promovează interesul privat al persoanelor, al întreprinderilor mici, al marilor întreprinderi și al întreprinderilor multinaționale de a obține profituri din activitatea lor făcând uz de dreptul de proprietate privată, de capitalul lor și de accesul la concesiuni (drepturi de exploatare, contracte, servicii etc..), cele anterioare obtinute și garantate de către piețe și de către State.

Dintr-un plan al filosofiei economice, o putem defini ca fiind căutarea alocării eficiente a mijloacelor deficitare către acele scopuri pe care le considerăm a fi cele mai valoroase, în raport cu valoarea scopurilor la care renunțăm ca urmare a respectivei acțiuni, fiind prin urmare, o modalitate prin care indivizii determină dacă investesc resurse limitate în acele scopuri care sunt cele mai apreciate pe baza costurilor suportate.

Se presupune că activitatea de piață este un ofertant care deține un bun sau un drept, a cărui valoare depășește costul producerii acestuia prin transferarea acestuia către cumparatori. Aceste surplusuri reprezintă interesul fiecărui agent de piață sau de afaceri, în ciuda contextelor și sferelor diferite. Această simplă regulă, în practică generează interpretări extrem de disputate, datorită reflectării etice în observarea nedreptăților salariale, a taxelor excesive, a formării de monopoluri, a dezacordurilor în ceea ce privește valoarea și condițiile de muncă, precum și a altor eșecuri ale pieței produse pe motiv de libertate individuală, a reglementării ineficiente și a capitalului disproporționat dintre participanți.