Página 008

Pagina 8.

. . . creador. Pero, por una parte, éste procurará acrecer su patrimonio personal de conocimientos; por otra, su amor a la verdad le llevará a comunicar a los demás los conocimientos ya sabidos, bien a manera de verdades sueltas -maximas o sentencias del saber gnómico- bien en forma de sistema. Surge asi la filosofía en el segundo sentido como conocimiento o conjunto de conocimientos, susceptible de transmisión, asi como de enseñanza y aprendizaje. La filosofía que figura en el plan de materias del bachillerato, es entendida normalmente en esta segunda acepción.

3. El filosofar y las actividades espirituales afines.

Pagina 8

. . . creator. Dar, pe de o parte, acesta va căuta să-și sporească patrimoniul personal de cunoaștere ; pe de altă parte, dragostea lui față de adevăr îl va face să comunice si celorlalti cunoașterile pe care el deja le are, fie sub formă de adevăruri disparate - maxime sau pilduitoare sentințe izvorate din cunoașterea gnomica-, fie sub forma unui sistem (ansamblu). Apare astfel filozofia, în acest al doilea sens al ei, ca o cunoaștere sau ca un ansamblu de cunoașteri, susceptibile de transmitere, precum și de predare și de învățare. Filosofia care apare în planul de materii al bacalaureatului, este înțeleasă în mod normal în aceasta a doua accepțiune.

Con decir que el filosofar es un modo de actividad humana espiritual, la noción queda todavia inconcreta. Tambien las actividades religiosas, artisticas y cientificas pertenecen a la vida espiritual y, sin embargo, no se confunden con el filosofar. La noción de éste ganará en precición, si establecemos un cotejo entre la filosofía, por un lado, y la religión, el arte y la ciencia, por otro.

El filosofo y el hombre religioso coinciden en muchos aspectos. En ambos alienta el anhelo de llegar a un conocimiento total, cuya posesión permita desentrañar desde sus intimas raices el misterio del mundo y del hombre, aclarando su origen, su intimo modo de ser y su finalidad. Pero el filósofo se esfuerza en obtener ese conocimiento por su sola razón, procurándose una evidencia natural de las verdades de el descubiertas, al paso que el hombre religioso prefiere apoyarse en la fe o la credibilidad que le merecen las verdades conocidas mediante el auxilio sobrenatural de la revelación. Entre la religión y la filosofía no . . .

3. Filozofarea și activitățile spirituale conexe.

.

Doar zicând că filosofarea este o modalitate a activității umane spirituale , conceptul ramâne în continuare inconcret (vag). De asemenea, activitățile religioase, artistice și științifice, fac parte din viața spirituală dar fără îndoială că nu trebuie să fie confundate cu activitatea de filosofare. Noțiunea va câștiga în precizie, dacă vom stabili o comparație între filosofie, pe de o parte, și religia, arta și știința pe de altă parte.

Filosoful și omul religios coincid în multe aspecte. În ambele mistuie dorința de a ajunge la cunoașterea deplină, a cărei posesie i-ar permite să smulgă din intimele sale rădăcini misterul lumii și al omului, clarificarea originii sale, mod său intim de a fi și finalul sau scop. Numai că filozoful se străduiește să obțină aceste cunoștințe din propria sa motivație, dotându-se cu o naturală evidență a adevărurilor pe care el însuși și le-a dezvăluit/descoperit, în timp ce omul religios preferă să se bazeze pe credința sau pe credibilitatea pe care o merită adevărurile cunoscute prin intermediul ajutorului supranatural al revelației. Între religie și filosofie nu . . .