Page start up on 14.02.2020_08.51 (UTC+1 / España)
Por otro lado, Stephen R. Covey define los principios como faros y como leyes naturales que no se pueden quebrantar. Tal como observó Cecil B. de Mille en torno a los principios contenidos en su película "Los Diez Mandamientos": "Nosotros no podemos quebrantar la ley. Sólo podemos quebrantarnos a nosotros mismos y en contra de la ley". Así, la "realidad objetiva", el territorio del ser humano, está compuesto por principios (faros) que controlan el desarrollo y la felicidad humana. Son en sí, leyes naturales enraizadas en la estructura de todas las sociedades civilizadas a lo largo de la historia y de aquellas instituciones que han perdurado. Algunos de estos principios son la rectitud, integridad, honestidad (Estos dos últimos crean los cimientos de la confianza), la dignidad humana, el servicio o idea de contribuir, el potencial, entre otros. Tales principios son verdades profundas, de aplicación universal. Se aplican a los individuos, las familias, los matrimonios, y organizaciones de todo tipo. Es decir, son directrices para la conducta humana que han demostrado tener un valor duradero, permanente. Para captar su naturaleza únicamente basta con considerar vivir una vida basada en sus opuestos tales como la mala fe, el engaño, la bajeza, la inutilidad, la mediocridad, entre otros.
(2555 bytes)
Los principios éticos son declaraciones propias del ser humano, que apoya su necesidad de desarrollo y felicidad. Se hace un principio ético como consecuencia del descubrimiento humano para catalogar una acción beneficiosa o perjudicial para sí mismo o su raza. Estas declaraciones guían su conducta, su percepción de la realidad y su pensamiento.
Immanuel Kant fundamenta la ética en la actividad propia de la razón práctica. Considera principios aquellas proposiciones que contienen la idea de una determinación general de la voluntad que abraza muchas reglas prácticas. Los clasifica como máximas si son subjetivos o leyes si son objetivos.
Los principios éticos son declaraciones propias del ser humano, que apoyan su necesidad de desarrollo y felicidad, los principios son universales y se los puede apreciar en la mayoría de las doctrinas y religiones a lo largo de la historia de la humanidad.
Los principios son reglas o normas que orientan la acción de un ser humano cambiando las facultades espirituales racionales. Se trata de normas de carácter general y universal, como, por ejemplo: amar al prójimo, no mentir, respetar la vida de las demás personas, etc. Los principios morales también se llaman máximas o precepto constitucional.
Esto, sumado con lo que ponía en el escrito de la despedida, donde... (al cabo de cuatro años de lo que yo considero como... demasiados graves pisoteos de los derechos de la persona), ... donde ponía que yo fui aquel que ha demostrado que no he subido a el nivel de la confianza que la empresa ha depositado en migo, me ha puesto delante una paradoja a que sigo no encontrarle respuesta.
Es decir que yo, cuando me puso mi firma en el contrato individual de trabajo, en 2008, lo he puso con toda la buena fe que es normal que sea presente al pactar un tal contrato, sin saber por antemano que el... ideal de una empresa de transporte, en la UE, es obligarte después (no de modo directo sino creando unas circunstancias que no deja abierta otra via) no... respetar la ley (a beneficio de las dos partes) sino fingir el respeto de la ley, en beneficio de el empleador.
Si yo no soy creado de la Naturaleza para alimentarme con nada que se puede conseguir mediante a ilegalidad, obligarme alguien cometer ilegalidades, es igual con el crimen.
Nunca me he enfocado, y no he pensado enfocarme en ninguna entidad de dimensión como una empresa, por que la culpa principal la tiene el sistema, y cambiar de empresa solo es ... revivir la misma pieza (como de teatro), con otros actores. La verdadera culpa esta en el modo como se ha elaborado los dos "cuerpos" de legislación, pero ni allí no es una verdadera culpabilidad porque el propio creado (el Parlamento Europeo y el Consejo), reconocen desde el principio la dificultad de
(3025 bytes)
Aquella llegada en casa estaba en realidad, una escala, entre un viaje de Barcelona a Madrid, teniendo un frio cargado con mercancia pero interponiendose un sabado y un domingo entre la carga y la descarga.
Sin puntos no podia continuar en aquel lunes, el viaje.
Llamo a mi encargado, le puse a su conocimiento las cosas tal como eran y... aunque preguntaba... y ahora... a quien mando yo... no se como la empresa arreglo el asunto para continuar a cubrir sus necesidades, lo que se es que yo he quedado con ellos que nos encontramos en aquel lunes (14 de febrero 2012), a ver como seguimos.
La realidad-real, es que tanta secuestracion cuanto he sufrido, me ha puesto en imposibilidad de tener contacto con el Trafico, para no quedarse fuera del control el tema de los puntos.
En realidad-real, como chofer profesional, cuando te quedan como minimo ocho puntos, haces un curso para recuperar los cuatros puntos perdidos, y asi no pierdes la continuidad.
En realidad real, la mayoria de los puntos le perdi por el uso del telefono, un uso fuerte impulsionado por la... misma empresa.
Pero...demostrar todas estas cosas no es algo facil, y en ningun caso en una mañana cuando tu caes, como un otro Gagarin, desde el Cosmos en la Tierra.
Dejo a un lado el hecho que, por no comprender el español en aquel 14.02.2020 como lo comprendo hoy en dia, no he pensado que hay vias para que se hagan perdidos nuevo mil euros, que nunca llegaron a mi cuenta, y digo que al final del... trato, el empleador me ha dicho verbalmente:
"Ahora, tu sabes. Si te ha gustado el trato, cuando acabes estos seis meses de... cuarentena (esta es mi palabra) y tienes recuperados los puntos, tu vienes (si quieres) a trabajar. Pero... hablaremos de otra forma, seras como un novato, otro sera el sueldo"
La fatiga se acumulaba dias tras dias, y veces, cuando estas an extenuado, se te ocurre pensar que si mala suerte te conduce a estrellarte con el camion, es... al fin y al cabo... un alivio.
Mantener el ritmo impuesto a nivel profesional global, con los demas compañeros, para mantenerte... digamos como en ciclismo... en el peloton (ni salir delante, ni quedarte atras), sumado con el esfuerzo de registrar todo lo que haces, con cuidado de no ser pillado por camaras videos o por los agentes del trafico (que me pillaron varias veces, porque... anotaba yo cosas, con el boli, sobre papel, sobre la marcha, teniendo algun cuaderno sobre mis rodillas), pues todo esto constituya un doble esfuerzo, sin saber de antemano si todo mi esfuerzo no es inutil (en cualquier momento la conduita de la empresa podia cambiar a... normalidad, y entonces lo que guardaba yo no tenia ninguna relevancia.
Segun dicen las leyes, el empleado para demostrar algo... con relevancia, ha de poner sobre la mesa datos completos por un recorrido de cuatro meses.
En realidad, pueden ser dos meses de presion muy alta y despues un mes laxo y otra vez un mes de presion alta.
Entonces tu no sabes con anterioridad cual pueden ser aquellos cuatro meses mas elocuentes para registrar.
Bueno, con tanta presion sobre mi, perdi de la vista cosas que normalmente no la pierdes, y un dia (12 febrero 2012), llegando en casa, encontre en el buzon una carta de a Trafico, que me decia que, ya he perdido 15 puntos de mi permiso de conduccion, de los 12 que tenia yo asignados.
Yo soy de buena fe en todo lo que hago en mi vida, en cualquier tipo de relacion social, entonces en la relacion laboral no hago excepciones.
Invierto buena fe, con toda la buena fe del mundo, esperando recibir la... reciproca.
Pero, las cosas no han sido asi.
Comenzada las crisis (la de la burbuja), todas las ofertas de trabajo... murieron, y los empresarios comenzaron a dar caña.
En una empresa no eres tu, un unico empleador.
Estabamos decenas de empleados, interfiriendo en lugares de esperas, en lugares de cargas y / o descargas con otros cientos o miles de... empleados como tu.
La palabra mas empleada, la palabra a boca de todos estaba... "explotacion laboral" (yo digo "supra-explotacion laboral", por que la explotacion es... algo normal. Una es, digamos, si tu explotas en limite normales, a tu coche, y otra cosa es sobre-cargarla o sobre-accelerarlo, o sobre-frenarlo o... algo asi).
Pues, en el mismo tiempo que he puesto toda la buena fe del mundo en el empeño de tirar cada dia de las cosas hacia quedarse dentro de la legalidad, comenzo a guardar datos, por que me di cuenta que... el olvido es... el olvido, y nadie dispone de tal memoria como dispone, por ejemplo... un tacografo.
Comenzo guardar datos, por a caso que si algun dia debo demonstrar que lo que pasa no surge de motivacion intrinseca, sino que es algo como un fluvio, como una avalancha... especialmente provocada, que no cabe en tus brazos y no es que sale de tus brazos porque tu permites sino porque el flujo dirigido sobre ti, es anormal de grande.
Hable con muchos compañeros que hagan igual como yo, me ofrecio incluso a traerle el papel carbon necesario para que se hagan copias, copias de sus propios registros de trabajo, y que les guarde... cada uno en su casa.
Pero, cada uno ve las cosas a su forma, afronta las cosas a su forma, y no consegui la colaboracion de ninguno, en lo que se trata de guardar registros y otros datos (partes diarios de trabajo, por ejemplo) como yo pensaba que sera util.
Bueno, esto duro cuatro años.
Pues, aguanto muchas cosas, durante muchos años, hasta cuando se me ocurrio tener la suerte de volver a nacer para la segunda vez, obtener una nueva identidad como persona, y esto lo debo a la Union Europea, mas que a nadie, por que es la Union Europea la que presiono a paises como la España de Zapatero, o de Italia de... no se quien era, de regularizar (de algun modo juridico) aquella "situacion de hecho" que estaba manifiesta.
Me niego a robar, o a utilizar otra forma de ganarme la existencia, fuera de lo que conocemos como... trabajo.
Para mi ningun trabajo es indigno, si lo hago por mi voluntat, si lo hago por mi interno consentimiento, pero el trabajo hacia cual he aspirado siempre, es el trabajo formal.
No he podido reanudar el hilo con mi profesion (el hilo roto en el septiebre-octubre 2003) hasta el 07.01.2008.
Esto significa... cuatro años y dos meses.
No puedo reproducir los gritos de alegria, que soltaba yo en la cabina, cuando he salido en mi primer viaje, como chofer profesional... re-nacido.
Antes de re-tomar el volante, tomo nota con cuidad de los nuevos "cuerpos de legislacion" que aparecieron a imperar en mi dominio profesional.
Mi profesion base, adquirida mediante la educacion formal, ha sido la de "tornero". La profesion de chofer, la he adquirido por el medio de la educacion non formal, y cuando tienes dos calificaciones, si es posible, inclinas hacia la que mas vocacion sientes que tienes.
He trabajado como tornero en desde 2 o 3 de enero 1978 hasta el junio del 1979 cuando ingreso en la mili para efectuar el "servicio militar obligatorio y, volver mi condicion civil al fin del año 1980, trabaje otro seis meses como tornero, cambiando desde el verano del 1981, desde a profesion de tornero a la de camionero.
Cambiar de profesion, o de lugar de trabajo en aquellos tiempos de gobiernamiento comunista, no estaba algo que hacia uno como y cuando le daba la gana.
Pero para mi, cambiar de a tornero a camionero, ha sido algo igual como cuando un preso cambia de a una condicion de mazmorra a una condicion de libertad condicionada.
Bueno, tras tomar conocimiento de las nuevas "cuerpazos" de legislaciones, aparecidos en el 2002 (primer... "tomo"), y en el 2006 (el segundo... "tomo", ingresar en esta... completamente nueva... profesion, me parecia algo como cuando te estas alistando a a "Legion extranjera".
Con tanto registro automatico, he pensado que... es mucha rigurozidad, pero que esta rigurosidad tiene su cara mala (tienes que moverte con la precision de un mecanismo), pero tiene y cara buena (ni tu puedes robar a la otra parte de tu contrato, ni un centimo, ni la otra parte del contrato o puede robarte a ti, ni un centimo).
Pues, todo pensado, firmo el contrato, salgo del viaje y... he visto que la teoria y la practica... no cuadra.
Digo... algo hago mal, algo... no comprendo bien
Entonces (2008) no existia tanta facilidad de comunicacion como hoy. Pregunte un amigo, pregunte... un compañero (cosa muy peligrosa por que, nunca sabes con quien hablas, y mas alla cuando estas un novato).
Algo no cuadraba.
Ademas el empresario estaba en plena faena de convertir sus empleados en autonomos, y yo no disponia aquella fuerza economica que debe tener uno para devenir autonomo.
Por suerte (pensaba yo), encontre otra oferta de trabajo, aqui he negociado con mas atencion y hemos pactado bajo el imperio de estas palabras: Ruta fija, trabajo constante por un determinado camion, con dormir en casa (salvo excepciones).
En mi cultura laboral (+/- 25 años en aquel entonces), cambiar el lugar de trabajo se hacia solo por "transferencia", sin dejar espacio a "ausencias" del trabajo. En mi cultura laboral, la antiguedad en el trabajo tenia gran importancia, y tenia gran importancia lo de no ser despedido por causas provocadas por ti.
Hoy se cumplen 8 años desde cuando circunstancias de mi propia vida, me pusieron delante de una insolucionable paradoja.
Desde siempre he tenido mas inclinación hacia aquellos juegos en los cuales lo que importa mas, es... la regla, que aquellos juegos en los cuales lo que importa mas, es el azar.
En la primera categoría entran los juegos con la pelota (futbol, balonmano, baloncesto, rugby, etc), el ajedrez, algunos juegos con cartas, incluso la circulación (a pie o... con algun tipo de vehiculo).
En la segunda categoria entran los juegos como el poker, como los dados, incluso la circulación (a pie o... con algun tipo de vehiculo).
Nunca me ha gustado dejar las cosas al azar, siempre me han gustado las cosas planificadas (ante-planificadas).
Desde pequeño me ha gustado buscar, conocer y vivir lo que en mi idioma conocia (primera vez solo por el nombre) como "Codul bunelor maniere" (Codigo de buenas maneras).
En aquellos tiempos cuando yo me intersectaba con algunas frases de este codigo, no existia (ni de lejos) este "al alcance de un clic" que existe hoy en dia, con que puedes sacar del oceano denominado "Internet", la informacion que te da la gana.
Naci en un mundo rural y... cultivandote aqui comportamientos urbanos, te podia aislar de tu propio mundo.
De esta cosa fuy continuamente consciente, y yo amaba mi mundo, mi gente, tal como ella era. No se si lo que se llama "caracter noble" puede venir solo por cultivo, creo yo que debe existir y un buen dote... nativo, para esto, pero lo que se es que siempre fui atraido de aquellas personajes nobles que encontraba por los libros que estaba, como niño, leyendo: Winnetou, Old Shaterhand, Pardallan, y otros como ellos (incluso el personaje "Armand", de la nuvela Rocambole, incluso Papillon, de la nuvela con el mismo nombre).
Una sobre otra, a mi me gusto desde siempre la... legalidad, la transparencia, la franqueza.
Hoy en dia, solo poniendo un escrito en barra de Google, y te salen de alli y... que quieres y... que no quieres.
Antes de iniciar este escrito, esta... carta al lector, pusi en la barra de Google, el titulo que... antes que nada, tenia pensado para esta carta.
El titulo era, en mi idioma "A fi, sau a nu fi... principial. Aceasta-i intrebarea", pero en español, no he sabido sacar una traduccion que me ponga contento. Al no encontrar otra cosa, me he (auto)declarado... medio-satisfecho con la formula: "Tener, o no tener... principios".
Poniendo estas cosas en barra de Google, como he dicho, en la pantalla me salio (entre otras cosas) el articulo "Principio (etica)", y me ha recuerdado, poniendome triste, que este es uno de los articulos que mas lo siento que aun no tiene version y en rumano, aunque... en mis propios sitios web he abordado, intentando presentar al publico por muchas canales (hay publicos... y publicos) mis, como le digo yo, ensayos... preocupaciones, para hablar sobre este tema.
Bueno, quiero decir que no me he despertado hoy por la mañana con el afan de hablar sobre el concepto "principio", y por esto he buscado unos "testigos" que pueden dar testimonio que yo y el concepto principio nos estamos "rozando" uno a otro desde mucho tiempo atrás.
Con estas cosas puestas sobre la mesa (y con muchas mas cosas en la manga), me atrevo decir hoy (14.02.2020) que emigro (con enorme tristeza) de mi pais (en el 2003) para alejarme de un mundo que no tenia el grado de principialdad que yo he buscado (y cultivado) durante 44 años, y que... no podía cambiarle yo... al momento, con mis pocas fuerzas que tenia, hacia un otro mundo (el mundo occidental), que esperaba yo estar y en la practica como en la teoría, mucho mas principial que el mundo que dejaba atrás.
Mi acto de emigrar ha sido un acto igual de peligroso como es lo que llamamos "ruleta rusa", porque mi profesión de toda la vida requiere "papeles en regla" mas que cualquier otra profesión, y yo... emigrando... no de modo formal, ni... de modo informal, sino de un modo intermedio... digamos non formal, me exponía a un riesgo parecido a un salto en vació, porque no se podía estimar cuantos años van a pasar hasta cuando podía recuperar mi identidad jurídica, mi identidad como persona.
Pues, para mi, la necesidad de un ambiente social urbano (que es antónimo de rural, de tribal, de silvestria o... de las tres en una) ha sido... y es, igual como es para hombre la necesidad de el aire que respira.
De mi punto de vista, yo he emigrado por motivos que caben solo en el concepto "legitima defensa", y no por algo que puede caber de alguna forma, en el concepto... capricho.
Principiile sunt reguli sau norme care ghidează acțiunea unei ființe umane prin schimbarea facultăților spirituale raționale. Acestea sunt norme generale și universale, cum ar fi: iubirea celorlalți, a nu minți, respectarea vieții altora etc. Principiile morale sunt de asemenea numite maxime sau precept constituțional.
Principiile etice sunt declarații ale ființei umane, care susțin nevoia lor de dezvoltare și fericire, principiile sunt universale și pot fi văzute în majoritatea doctrinelor și religiilor din întreaga istorie a omenirii.
Immanuel Kant bazează etica pe activitatea rațiunii practice. Consideră principii acele propoziții care conțin ideea unei determinări generale a voinței care cuprinde multe reguli practice. Le clasifică ca maxime dacă sunt subiective sau legi dacă sunt obiective.
Principiile etice sunt declarații ale ființei umane, care susțin nevoia sa de dezvoltare și fericire. Un principiu etic este realizat ca urmare a descoperirii umane pentru a cataloga o acțiune benefică sau dăunătoare pentru sine sau rasa sa. Aceste afirmații le ghidează comportamentul, percepția asupra realității și gândirea lor.
Pe de altă parte, Stephen R. Covey definește principiile drept balize și drept legi naturale care nu pot fi încălcate. După cum a observat Cecil B. de Mille în jurul principiilor conținute în filmul său „Cele zece porunci”: „Nu putem încălca legea. Nu putem decât să ne încălcăm pe noi înșine și împotriva legii”. Astfel, „realitatea obiectivă”, teritoriul ființei umane, este compusă din principii (balize) care controlează dezvoltarea și fericirea umană. Ele sunt ele însele legi naturale înrădăcinate în structura tuturor societăților civilizate de-a lungul istoriei și a acelor instituții care au îndurat. Unele dintre aceste principii sunt dreptatea, integritatea, onestitatea (ultimele două creează bazele încrederii), demnitatea umană, serviciul sau ideea de a contribui, potențial, printre altele. Astfel de principii sunt adevăruri profunde, universal aplicabile. Se aplică persoanelor, familiilor, căsătoriilor și organizațiilor de tot felul. Adică sunt orientări pentru comportamentul uman care s-au dovedit a avea o valoare de durată și permanentă. Pentru a-i capta natura, este suficient să avem în vedere să trăim o viață bazată pe opusele sale, cum ar fi rea-credință, înșelăciunea, elementul de bază, lipsa de valoare, mediocritatea, printre altele.
Astăzi marchează 8 ani de la circumstanțele propriei mele vieți, m-au pus în fața unui paradox insolubil.
Întotdeauna am avut mai multă înclinație spre acele jocuri în care ceea ce contează cel mai mult este ... regula, decât acele jocuri în care ceea ce contează cel mai mult este șansa.
Prima categorie include jocuri cu mingea (fotbal, handbal, baschet, rugby etc.), șah, unele jocuri de cărți, chiar circulație (pe jos sau ... cu un fel de vehicul).
A doua categorie include jocuri precum poker, cum ar fi zaruri, chiar circulație (pe jos sau ... cu un anumit tip de vehicul).
Nu mi-a plăcut niciodată să las lucrurile la voia întâmplării, mi-au plăcut întotdeauna lucrurile planificate (pre-planificate).
De când eram mic, mi-a plăcut să caut, să cunosc și să trăiesc ceea ce știam în limba mea (prima dată doar pe nume) ca „Codul bunelor maniere” (Codul bunelor maniere).
În acele vremuri în care m-am intersectat cu câteva fraze ale acestui cod, nu existau (nu departe) acest „la îndemâna unui clic” care există astăzi, cu care poți obține din ocean numit „Internet”, informația pe care simti asa
M-am născut într-o lume rurală și ... cultivând un comportament urban aici, te-aș putea izola de propria ta lume.
Eram constant conștient de acest lucru și îmi plăceam lumea, oamenii mei, exact așa cum era ea. Nu știu dacă ceea ce se numește „caracter nobil” nu poate veni decât prin cultivare, cred că trebuie să existe și o zestre bună ... nativă, pentru asta, dar ceea ce știu este că am fost mereu atras de acele personaje nobile pe care le-am găsit pentru cărțile pe care le-a citit, de copil: Winnetou, Old Shaterhand, Pardallan și altele ca acestea (inclusiv personajul „Armand”, din Rocambole Nuvela, chiar Papillon, din Nuvela cu același nume).
Una peste alta, mi-au plăcut întotdeauna ... legalitatea, transparența, deschiderea.
Astăzi, trebuie doar să pui un scris în bara Google și să ieși de acolo și ... ce vrei și ... că nu vrei.
Înainte de a începe această scriere, această ... scrisoare către cititor, am introdus în bara Google, titlul pe care ... în primul rând, îl gândisem pentru această scrisoare.
Titlul era, în limba mea "A fi, sau a nu fi ... principal. Aceasta-i intrebarea", dar în spaniolă, nu am reușit să obțin o traducere care mă face fericită. Nemaivăzând altceva, m-am (auto) declarat ... pe jumătate mulțumit de formula: "A avea, sau a nu avea ... principii".
Punând aceste lucruri în bara Google, așa cum am spus, pe ecran am lăsat (printre altele) articolul „Principiul (etica)” și mi-a amintit, întristându-mă, că acesta este unul dintre articolele pe care le simt cel mai mult care nu are încă o versiune și în limba română, deși ... pe site-urile mele proprii am abordat, încercând să prezint publicului prin multe canale (există public ... și public), cum spun eu, eseuri ... preocupări, Pentru a vorbi despre acest subiect.
Ei bine, vreau să spun că nu m-am trezit astăzi dimineața din dorința de a vorbi despre conceptul de „principiu” și din acest motiv am căutat niște „martori” care pot mărturisi că eu și conceptul de principiu „ating” un la altul de acum mult timp.
Cu aceste lucruri pe masă (și cu multe alte lucruri în manga), îndrăznesc să spun astăzi (14/02/2020) că emigrez (cu mare tristețe) din țara mea (în 2003) pentru a mă îndepărta de o lume pe care nu o aveam gradul de principat pe care l-am căutat (și l-am cultivat) timp de 44 de ani și că ... nu l-am putut schimba ... în acest moment, cu puținele mele atuuri pe care le aveam, spre o altă lume (lumea occidentală), pe care mă așteptam Sunt și în practică ca în teorie, mult mai principal decât lumea pe care am lăsat-o în urmă.
Actul meu de a emigra a fost un act la fel de periculos, așa cum este ceea ce numim „ruletă rusă”, pentru că profesia mea de-a lungul vieții necesită „hârtii în ordine” mai mult decât orice altă profesie, iar eu… emigrarea ... nu formal, nici ... informal, dar într-un mod intermediar ... spun non-formal, am fost expus unui risc similar cu un salt în vid, pentru că nu puteți estima câți ani vor trece până când voi putea recupera Identitatea mea legală, identitatea mea de persoană.
Ei bine, pentru mine, nevoia unui mediu social urban (care este antonimic pentru mediul rural, tribal, silvestru sau ... dintre cele trei) a fost ... și este, la fel cum nevoia de aer este pentru bărbați care respiră
Din punctul meu de vedere, am emigrat din motive care se încadrează numai în conceptul de „apărare legitimă”, și nu din cauza unui lucru care se poate încadra într-un fel, în conceptul ... capriciu.
Ei bine, îndur multe lucruri, mulți ani, chiar și atunci când mi s-a părut norocos să mă nasc din nou pentru a doua oară, să obțin o nouă identitate ca persoană și îi datorez Uniunii Europene, mai mult decât oricui, pentru că Uniunea Europeană a presat țări precum Spania lui Zapatero sau Italia ... Nu știu cine era, pentru a regulariza (într-un fel legal) acea „situație faptică” care era evidentă.
Refuz să fure sau să folosesc un alt mod de a-mi câștiga existența, în afara a ceea ce știm ca ... muncă.
Pentru mine, nicio treabă nu este demnă, dacă o fac din voia mea, dacă o fac prin acordul meu intern, dar munca la care am aspirat întotdeauna este o muncă formală.
Nu am putut relua firul cu profesia mea (firul rupt în septembrie-octombrie 2003) până în 07.01.2008.
Asta înseamnă ... patru ani și două luni.
Nu pot să reproduc strigătele de bucurie, pe care le-am eliberat în cabină, când am plecat în prima călătorie, ca șofer profesionist ... re-născut.
Înainte de a reprinde fluturașul, iau atenție la noile „organe legislative” care păreau să predomine în domeniul meu profesional.
Profesia mea de bază, dobândită prin educația formală, a fost cea de „turner”. Profesiunea de șofer, am dobândit-o prin mijloacele de educație nonformală, iar atunci când ai două calificări, dacă este posibil, te apleci spre cea pe care o simți mai multă vocație decât ai.
Am lucrat ca turner în perioada 2 sau 3 ianuarie 1978 până în iunie 1979, când m-am înscris în militară pentru a efectua „serviciul militar obligatoriu și, întorcându-mi starea civilă la sfârșitul anului 1980, am lucrat încă șase luni ca turner, schimbând din vara lui 1981, de la profesie de viraj la șofer de camion.
Schimbarea profesiilor sau a locurilor de muncă în acele vremuri de guvernare comunistă, nu a fost ceva pe care cineva a făcut-o și când a simțit.
Dar, pentru mine, trecerea de la un viraj la șofer de camion a fost la fel ca atunci când un prizonier se schimbă dintr-o stare de temniță într-o condiție de libertate condiționată.
Ei bine, după ce am luat cunoștință de noile „corpuri” de legi, au apărut în 2002 (primul ... „volum”), iar în 2006 (al doilea ... „volum”, introduceți acest ... complet nou ... profesie, mi s-a părut ceva de genul când te înscrii în "Legiunea străină".
Cu atâta înregistrare automată, am crezut că ... este foarte riguroasă, dar că această rigoare are fața ei proastă (trebuie să te miști cu precizia unui mecanism), dar are o față bună (nici nu poți fura din cealaltă parte a contractul dvs., nu un cent, sau cealaltă parte a contractului sau vă poate fura, nu un cent).
Ei bine, toate gândurile, semnez contractul, părăsesc călătoria și ... am văzut că teoria și practica ... nu se completează.
Spun ... ceva ce fac rău, ceva ... nu înțeleg bine
Atunci (2008) nu a existat o comunicare atât de ușoară ca azi. Întrebați un prieten, întrebați ... un partener (lucru foarte periculos pentru că, nu știți niciodată cu cine vorbiți și dincolo de când sunteți un începător).
Ceva nu s-a adăugat.
În plus, angajatorul era în plină dezvoltare pentru a-și transforma angajații în angajați independenți și nu aveam această forță economică pe care trebuie să o aibă pentru a deveni autonom.
Din fericire (m-am gândit), am găsit o altă ofertă de muncă, aici am negociat cu mai multă atenție și am fost de acord sub regula acestor cuvinte: traseu fix, muncă constantă pentru un anumit camion, cu dormit acasă (cu excepții).
În cultura muncii mele (+/- 25 de ani în urmă), schimbarea locului de muncă s-a făcut doar prin „transfer”, fără a lăsa loc „absențelor” de la muncă. În cultura mea de muncă, antichitatea la locul de muncă era foarte importantă și era foarte important să nu fii concediat pentru cauze cauzate de tine.
Sunt de bună credință în tot ceea ce fac în viața mea, în orice tip de relație socială, așa că în relația de muncă nu fac excepții.
Investesc bună credință, cu toată buna credință din lume, sperând să primesc ... reciproc.
Dar, lucrurile nu au stat așa.
A început criza (bula), toate ofertele de locuri de muncă ... au murit, iar oamenii de afaceri au început să stăpânească.
Într-o companie nu sunteți voi, un singur angajator.
Eram zeci de angajați, intervenind în locuri de așteptare, în locuri de încărcare și / sau descărcare cu sute sau mii de ... angajați ca tine.
Cuvântul cel mai des utilizat, cuvântul de pe buzele tuturor a fost ... „exploatarea forței de muncă” (eu spun „exploatare supra-muncă”, pentru că exploatarea este… ceva normal. Unul este, să zicem, dacă explodați în limită normal, la mașina ta, și un alt lucru este să o supraîncărcați sau să o accelerați excesiv, sau să o frânați excesiv sau ... așa ceva).
Ei bine, în același timp în care am pus toată credința din lume în efortul de a arunca lucrurile în fiecare zi spre a rămâne în interiorul legii, am început să economisesc date, pentru că mi-am dat seama că ... uitarea este. .. uitarea și nimeni nu are o amintire așa cum are, de exemplu ... un tahograf.
Am început să salvez date, chiar dacă, într-o zi, trebuie să demonstrez că ceea ce se întâmplă nu provine din motivația intrinsecă, ci este ceva ca un râu, ca o avalanșă ... mai ales provocată, care nu se încadrează în brațele tale și nu este așa Ieșiți din brațe pentru că vă permiteți, dar pentru că fluxul direcționat asupra dvs. este anormal de mare.
Am vorbit cu mulți colegi care fac la fel ca mine, el chiar s-a oferit să-i aducă hârtia de carbon necesară pentru a face copii, copii ale propriilor fișe de muncă și pentru a le păstra ... fiecare în casa lui.
Dar, fiecare vede lucrurile în felul său, se confruntă cu lucrurile în felul lor și nu a primit ajutorul nimănui, în ceea ce privește păstrarea înregistrărilor și a altor date (piese de lucru zilnice, de exemplu), așa cum credeam că Va fi util.
Ei bine, asta a durat patru ani.
Oboseala acumulată zile după zile și, uneori, când ești epuizat, ți se pare că dacă ghinionul te conduce să te prăbușești în camion, este ... până la urmă ... o ușurare.
Mențineți ritmul impus la nivel profesional la nivel mondial, împreună cu restul colegilor de clasă, pentru a vă menține ... să zicem ca mersul pe bicicletă ... în peloton (nici să mergeți înainte, nici să rămâneți în urmă), împreună cu efortul de a înregistra tot ceea ce faceți, având grijă să nu fiu prins de camerele video sau de agenții de trafic (care m-au prins de mai multe ori, pentru că ... am notat lucrurile, cu pixul, pe hârtie, pe zbor, având un caiet în genunchi), bine Toate acestea constituie un efort dublu, fără să știu dinainte dacă tot efortul meu nu este inutil (în orice moment comportamentul companiei s-ar putea schimba la… normalitate, iar ceea ce am păstrat nu a avut nicio relevanță).
Conform legilor, angajatul pentru a demonstra ceva ... cu relevanță, trebuie să pună pe tabel date complete pentru o călătorie de patru luni.
De fapt, pot fi două luni de presiune foarte ridicată și apoi o lună laxă și din nou o lună de presiune ridicată.
Deci nu știi dinainte care pot fi acele patru luni mai elocvente de înregistrat.
Ei bine, cu atâta presiune asupra mea, am pierdut din vedere lucruri pe care, în mod normal, nu le pierzi și, într-o zi (12 februarie 2012), sosind acasă, am găsit o scrisoare de la Traffic în căsuța poștală, care îmi spunea asta, am pierdut deja 15 puncte din permisul meu de conducere, dintre cele 12 pe care le-am alocat.
Acea sosire acasă a fost de fapt, o oprire, între o călătorie de la Barcelona la Madrid, având un frig încărcat cu marfă, dar care se opunea într-o sâmbătă și o duminică între încărcare și descărcare.
Fără puncte nu aș putea continua în acea luni, călătoria.
Îl sun pe managerul meu, l-am informat despre lucrurile așa cum erau și ... deși a întrebat ... și acum ... cui îi comand ... Nu știu cum compania a rezolvat problema pentru a continua să răspundă nevoilor lor Ceea ce știu este că am rămas cu ei pe care ne-am întâlnit luni (14 februarie 2012), pentru a vedea cum continuăm.
Realitatea reală este aceea că atât de multă răpire pe care am suferit-o m-a făcut să nu pot avea contact cu Traficul, pentru a nu scăpa de sub control problema punctelor.
În realitate, ca șofer profesionist, atunci când ai mai rămas cel puțin opt puncte, urmezi un curs pentru a recupera cele patru puncte pierdute și astfel nu pierzi continuitatea.
În realitate, majoritatea punctelor le-am pierdut pentru utilizarea telefonului, o utilizare puternică condusă de aceeași companie.
Dar ... a demonstra toate aceste lucruri nu este ușor și, în niciun caz, într-o dimineață când vei cădea, ca un alt Gagarin, din Cosmosul de pe Pământ.
Las deoparte faptul că, pentru a nu înțelege limba spaniolă din data de 14.02.2020 așa cum o înțeleg astăzi, nu am crezut că există modalități de pierdere a unei noi mii de euro, care nu mi-a ajuns niciodată în cont și spun că La sfârșitul contractului ... angajatorul mi-a spus verbal:
"Acum, știi. Dacă ți-a plăcut afacerea, când termini aceste șase luni de ... carantină (acesta este cuvântul meu) și ai recuperat punctele, ai venit (dacă vrei) să funcționezi. Dar ... vom vorbi despre un alt mod, vei fi ca un începător, altul va fi salariul "
Acest lucru, pe lângă ceea ce a spus în scrisoarea de adio, unde ... (după patru ani din ceea ce consider eu ... prea multe călcări serioase ale drepturilor persoanei), ... unde a spus că Am fost cel care a arătat că nu am crescut la nivelul de încredere pe care compania l-a plasat în mine, m-am confruntat cu un paradox la care încă nu găsesc un răspuns.
Adică, când mi-am pus semnătura pe contractul individual de muncă, în 2008, am pus-o cu toată credința că este normal să fie prezent atunci când sunt de acord cu un astfel de contract, fără să știu dinainte că ... idealul a unei companii de transport, în UE, trebuie să vă forțeze mai târziu (nu în mod direct, ci prin crearea unor circumstanțe care nu lasă un alt drum deschis) nu ... respectați legea (în beneficiul ambelor părți), ci pretindeți respectarea legii, în beneficiul angajatorului.
Dacă nu sunt creat de la natură pentru a mă hrăni cu ceva ce se poate realiza prin ilegalitate, pentru a forța pe cineva să comită ilegalități, este același lucru cu criminalitatea.
Nu m-am concentrat niciodată, nici nu m-am concentrat asupra companiei, pentru că vina principală este sistemul, iar schimbarea companiilor este doar ... retrăirea aceleiași piese (precum teatrul), cu alți actori.