De prin lume ... adunate

 De prin lume ... de mine adunate, ar fi trebuit sa zic.

 Vis al meu a fost sa ma fac ... explorator. Pe masura ce cresti insa, elimini si tot elimini (sau mai degraba, se elimina ele), lasandu-te cu mana,  dupa ele, intinsa, si ramai cu ... din ce in ce mai putine vise, pana la unul.

 Nu am vazut tot ce "Geografia distractiva" a copilariei mele imi dadea ghes sa incerc sa vad, dar am vazut mai mult decat, cu adevarat ii este necesar, unui om sa vada, confirmandu-mi-se acel: "daca mergi, iti pare rau ca nu stai, iar daca stai, iti pare rau ca nu mergi.

 Depinde cine si cum, se raporteaza. Ceea ce pentru mine e destul, pentru altul poate fi prea mult, iar pentru altul, prea putin. Eu insa, am sa pun aici (cand am timp, din locuri vazute, din locuri "calcate de mine" cu piciorul. 

Or sa fie de toate. Grecia, Bulgaria, Turcia, Ungaria, Austria, Italia, Germania, Belgia, Olanda, Luxembourg, Franta, Spania, Portugalia si binenteles, din Romania (din care, daca-mi aduc bine-aminte, doar in Maramures si in Satu-Mare

 nu mi-a calcat piciorul). Eu zic ca, ce e mult, nu e bun, si ca ... omul ar  trebui sa fie cat mai putin, nomad. 

Dar ... zic asta, dupa ce am gustat.

 Stiu eu, daca ziceam acelasi   lucru si ... ne-gustand?

 De "nația" mea, mi-e drag "cultivatul". Dar nu acela facut pentru subzistenta, si nici acela facut din capriciu. 

Mi-a fost drag sa ridic, "din țelină" cum se spune, gradină, mi-a fost să mănânc fruct din pom sădit de mâna mea, dar ... am rămas cu mâna intinsă, ca a regelui Lear.

Asa ca, am adunat in drumurile mele, si cum arata Akropolis, si cum arata Bosforul, si cum arata "Sagrada Familia", dar si cum este construit un sanț, si cum sadesc oamenii astia pe unde umblu, dovlecii, cum au via sau cum arata o livada de portocali sau de maslini. Asa ca, la drum.

Pozele, le-oi insoti de explicatii imediat ce le pot acorda timpul necesar pentru asta.