Niște "contre" cu un conațional cu care, pe undeva prin anii 2008-2012, am fost colegi de întreprindere, fără a fi și de profesie (el lucra pe "rigid", eu lucram pe "trailer", eu lucram sub monitorizarea tahografului, în timp ce acele "rigide" de care abia îmi mai amintesc, nici nu știu dacă erau, sau nu erau, dotate cu tahograf.

Una peste alta... nu eram colegi de muncă chiar așa, direct, ci într-un mod mai indirect.

El și-a început viața de "trailerist", undeva... mai târziu, cred că după ieșirea/scoaterea mea din "jocul" ăsta, din activitatea... de "trailerist".

Și cu toate că nu mâncarăm aceeași mâncare, la aceeași masă, la aceeași cantină, și la același moment, uneori vorbește despre gustul unei ipotetice mâncări comune nouă, de zici că am mâncat mâncare servită nouă în farfurii, din același cazan.

Mie îmi sunt necesare mult mai multe date decât lui, despre vreo persoană (orice persoană este... o altă ecuație), pentru a trage linie, și a o socoti, dar mai ales... eu... când o fac, mă socotesc pe mine, și nu pe vreun altul.

Ca la "nivelurile de cunoaștere a vreunei limbi străine", cine cunoaște bine o limbă, își dă seama imediat când altuia, acea limbă nu îi este străină doar la figurat, ci și la propriu.

De 65 de ani de când sunt pe lume, eu am tins continuu către "materie de drepturi, egală pentru toți", și știu prea bine că nu toată omenirea, în proporție de 100%, suferă de vreo aceeași vocație.

Începând de la jocurile (cu, sau fără minge) din copilărie, mi-a plăcut să ader la vreo echipă... doar pe merit, mi-a plăcut să câștig doar pe merit, niciodată nu mi-a trebuit să câștig, altfel. Mai bine, nu.

Aici fac o paranteză, trimițând la un alt dialog cu cineva, care, la afirmatia mea de genul: "Candidaturile sunt libere, nu?" el raspundea  că: "Teoretic", și căruia îi răspundeam că: "Teoretic orice cetățean poate marca goluri pentru naționala țării sale. Practic însă... cei care ajung sa o facă, ii numărăm pe degete. De primă importantă este să existe permisiunea legii".

Politica porcului

M-am născut, și am crescut, în mediul rural.

Cu obiceiuri, cu tradiții, specifice mediului rural.

Printre imens de multele pe care le-aș putea vorbi, despre trecerea mea prin viață, de la stadiul de "nou născut", pe care l-am căpătat la sfârșitul lui decembrie 1959, și până la stadiul de "om bătrân... de peste 65 de ani, pe care îl am la momentul scrierii acestor rânduri, am să fac referire azi, la creșterea porcului, pentru sacrificare.

Cine a traversat cicluri din astea, în care... conduci creșterea unui porc până la Crăciun, îl sacrifici... și iei altul... nou (un alt ciclu de creștere, de la zero), știe că purceii sunt drăgălași, ca niște copii când sunt mici, ca niște prieteni, când devin adulți.

Cine n-a ridicat un purcel mic, în mâinile lui, tot așa cum ridici un copil care-ți e drag, cine nu s-a jucat cu vreunul, înțelege mai puțin respectivele trăiri.

Între acel porc, și beneficiarul lui, se creează o prietenie, o prietenie...de multe ori frumoasă, la care, ca terță persoană, câteodată ți-e mai mare dragul să te uiți.

Dar, să nu uităm că omul, este un "animal politic", singurul animal politic din tot regnul animal, din tot regnul vegetal, și din orice alt regn, și că are scopuri diferite decât au animalele care ajung sub stăpânirea lui.

Omul face și el parte, natural, din tagma prădătorilor.

Nu suntem doar noi, oamenii, ființe care... pentru a ne continua existența, le-o luăm pe-a altora. Sunt... interacțiuni biologice, de la care nu ne putem abstrage... fără a aduce prejudicii, propriei existențe. Bine... avem de unde reduce (risipa nu este bună în nici un domeniu al vieții, dar este o limită sub care nu putem coborâ.

Până aci, a fost vorba despre interacțiunea dintre conceptul "animal politic", și conceptul "simplul animal" (vezi comentariu relaționat).

Acum, să trecem la interacțiunea dintre indivizii care aparțin aceluiași regn: "animal politic" (adică omul, specia umană), iar pentru asta este de văzut, mai întâi, convorbirea mea cu un fost coleg de muncă.

 "asa e.. 8 ore la zi pentru plicul care zici, adică salariu. Restul e dieta. Eu așa lucrez, nu cum ai lucrat tu (24 h doar pe salariu). Ai pensie mică pentru că te-ai dat rănit și nu ai vrut să pui osul la treabă ca să ieși la o pensie mai de Doamne ajută. Profiți de legislatiile astea ale statului suprademocratic de care zici și care întreține toate putorile. De ce nu te-ai pensionat în România și să locuiești în Spania? Asta nu e ,,fentă"? Arată-mi tu dreptul ăla de care tot te dai cu curul pe răzătoare... în ce țară de pe mapamondul asta există? Nu mai abera.... stai prea mult în fața calculatorului și asta î-ți dăunează, exact ca la copiii aia mici".

La o primă privire, superficială, un terț ar fi tentat să-i de dreptate acestui... "georgesc" (sinonim cu i-rațional), numai că omul acesta, și enorm de mulți ca el, a  aplicat "politica porcului", băgând pe sub nas tot ce a putut prinde, pentru a... plezni... fizic, de sănătate, dar... ca și porcul, nu în beneficiul... preponderent al său, ci pentru a fi, la Crăciun, numai bun de sacrificat.

Pe cel care rămâne doar pielea și osul, nu-l apreciază nici un gospodar. 

În transporturi, oamenii le-au luat... ușor-ușor, locurile de muncă, cailor, boilor, și altor animale de trăsură.

Dar, trebuia să le fi luat locurile, ca oameni (ca "animale politice"), și nu să se transforme în "simple animale".

Din 2007 în sus, lucrătorii din transporturile rutiere din UE, au avut de ales între a accepta să se corupă, pentru a fi acceptați ca lucrători în acest domeniu, sau... a nu accepta... dar astfel, a nu rămâne în sistem.

Mulți... au călcat pe cadavre până ce și-au construit ceva care pare mai în pas cu legalitatea, iar acum... încearcă să se arate curați... sau... mai curați.

Există multă informație despre conceptul corupție, pe care am nevoie să o fac cât mai "multilingvă", dar... măcar "4-lingvă", "trilingvă" sau... cel puțin "bilingvă", ca să putem comunica cu efectivitate, și nu fără. Vorbim.

La política del cerdo

Nací y crecí en zona rural.

Con costumbres, con tradiciones, propias del medio rural.

Entre las muchísimas cosas que podría contar, sobre mi paso por la vida, desde la etapa de “recién nacido”, a la que llegué a fines de diciembre de 1959, hasta la etapa de “anciano”... con más de 65 años, que, al momento de escribir estas líneas, me voy a referir a la crianza del cerdo para matadero.

Cualquiera que haya pasado por ciclos como estos, donde... crías un cerdito hasta Navidad, lo sacrificas... y obtienes otro...cerdito  nuevo (otro ciclo de crecimiento, desde cero), sabe que los lechones son lindos, como los niños, cuando son pequeños, y devienen como amigos cuando se convierten en adultos.

Quien no haya cogido en sus manos un cerdito, como se coge en brazos a un niño querido, quien no haya jugado con uno, entiende menos esos sentimientos.

Entre ese cerdo y su beneficiario se crea una amistad, una amistad… muchas veces hermosa, que, mirándolo tu como una tercera persona, a veces... te  da alegría viendo.

Pero no olvidemos que el hombre es un "animal político", el único animal político en todo el reino animal, en todo el reino vegetal, y en cualquier otro reino, y que tiene objetivos diferentes a los de los animales que caen bajo su dominio. .

El hombre también forma parte, naturalmente, del grupo de los depredadores.

No somos sólo nosotros, los humanos, seres que... para continuar nuestra existencia, tomamos la existencia de otros. Son... interacciones biológicas, de las que no podemos abstraernos... sin perjudicar nuestra propia existencia. Vale... tenemos margen para reducir (el desperdicio no es bueno en ningún ámbito de la vida, pero hay un límite por debajo del cual no podemos bajar.

Hasta ahora hemos estado hablando de la interacción entre el concepto de “animal político” y el concepto de “simple animal” (ver comentario relacionado).

Pasemos ahora a la interacción entre individuos pertenecientes a un mismo reino: el “animal político” (es decir, el hombre, la especie humana), y para ello vale la pena ver, primero, mi conversación con un ex compañero de trabajo.

 "Así es... 8 horas diarias por el sobre que mencionaste, es decir, el salario. El resto es dieta. Así trabajo yo, no como tú trabajabas (24 horas sólo con salario). Tienes una pequeña pensión porque te presentaste como lesionado y no querías trabajar duro para conseguir una pensión mejor. Te beneficias de estas leyes del estado superdemocrático del que hablas y que apoya a todos los apestosos. ¿Por qué no te jubilaste en Rumania y vivir en España? ¿Eso no es un "sneak"? Muéstrame ese derecho que sigues alabando... ¿en qué otro país de este planeta existe? "No sigues diciendo aberraciones... estas sentado frente al ordenador demasiado tiempo y es malo para ti, igual que para los niños pequeños".

A un primera vista, superficial, un tercero estaría tentado de estar de acuerdo con este... "seguidor del Georgescu" (sinónimo de irracional), pero este hombre, y muchos otros como él, aplicaron la "política del cerdo", poniendo todo lo que pudieron atrapar bajo sus narices, para... darle una bofetada... física, por salud, pero... como el cerdo, no para su... beneficio predominante, sino para ser, en Navidad, bueno para el sacrificio.

Ningún dueño de casa aprecia a quien sólo queda piel y huesos.

En el transporte, la gente ha ido asumiendo poco a poco el trabajo de los caballos, bueyes y otros animales de tiro.

Pero deberían haber ocupado este lugar, como personas (como "animales políticos"), y no convertirse en "simples animales".

Desde 2007, los trabajadores del transporte por carretera en la UE han tenido que elegir entre aceptar la corrupción para ser aceptados como trabajadores en este campo o... no aceptar corromperse... y, por tanto, no permanecer en el sistema.

Muchos... pisaron cadáveres hasta construir algo que pareciera más acorde con la legalidad, y ahora... pretenden parecer limpios... o... más limpios.

Hay mucha información sobre el concepto  corrupción, que necesito hacer lo más "multilingüe" posible, pero... al menos "cuatrilingüe", "trilingüe" o... al menos "bilingüe", así que... que podemos comunicarnos de manera efectiva, y no sin ella. Hablamos.

În 2008, după vreo 30 de ani de așteptare (dintre care vreo 23 din condiția de "șofer profesionist", patru ani... 2003-2007 fiind ocupați de condiția de "emigrant clandestin", iar trei ani... 1978-1981, ocupați de condiția de strungar, plus de condiția de "satisfacere a serviciului militar obligatoriu"), am trăit bucuria de a semna, în altă lume decât în "Lumea a doua", "contract individual de muncă", cu o persoană căreia  respectiva întreprindere îi aparținea, si nu era... un simplu "vataf al Statului socialisto-comunist", pe care nu-l interesa în mod direct, bunul mers al intreprinderii, ci... parvenirea. Actele mele (buletin, permis de conducere, etc) își recăpătaseră validitatea, încă din 1 ianuarie 2007 (după patru ani de invaliditate), dar, ca angajat al unei intreprinderi de construcții, încă de prin 2006, nu m-am grăbit să revin la profesia mea... de bază (liber aleasă), considerând că... e timp destul, și mai ales considerând, că în condițiile puținei cunoașteri a limbii, și a legislației, țării mele adoptive, e nevoie să învăț... mai întâi, legislația aferentă, astfel încât la momentul semnrii vreunui "contract individual de muncă", să semnez... știind ce semnez, și nu să semnez... în orb.

Treaba e că mulți dintre conaționalii mei, știau/nu știau ce fac, aveau/nu aveau permis de conducere, cunoșteau/nu cunoșteau noul pachet de legislație (Directiva 15/2002 + Regulamentul 561/2006), s-au băgat în față să prindă... cum o prinde, un loc de muncă ca șofer de profesie.

În Spania, cu tahograful, dar sub alt pachet de legislație (Regulamentul 3820/3821) se lucra încă din 1985, iar trecerea de la obiceiurile dobândite în cei peste 20 de ani de funcționare sub acea legislație, la funcționarea sub o legislație nouă, nu era/nu a fost ușoară nici pentru ei, pentru că întotdeauna sunt oameni mai dispuși să învețe prin imitare (prin "furat meserie"), decât prin aprofundat studiu.

Dar ei aveau o anumită cultură juridică laborală, pe care alții, proaspăt ajunși în acest sistem, nu aveau de unde să o aibă.

Cultura juridică laborală a Lumii întâi (democratică), a fost... și este, diferită de cultura juridică laborală, a Lumii a doua (comuniste, sovietice), iar cultura juridică (laborală sau nu), nu se poate deprinde decât prin studiu, prin învățare.

Cu toate cele, este ca și cu o limbă străină, iar cel căruia o limbă îi este "limbă nativă", recunoaște imediat nivelul de stăpânire a acelei limbi, al vreunui... intrus.

Tot la fel și în materie de cultură juridică.

Angajatorii spanioli au mirosit imediat că imensa majoritate a emigranților români, sunt străini de cunoașterea materiei "Dreptul persoanelor", și că... deși le acordă considerație de persoană, ei nu sunt în stare să se ridice la minimumul "ștachetei", preferând să se facă mici, și să treacă pe sub ea, invitând cu asta, pe angajatorul spaniol, să prefere din cei care se pun singuri capră, decât pe cei care stau drept.

Angajatorii spanioli (nu știu ce, sau cum, făceau în aceleași momente, angajatorii germani, danezi, italieni, sau alții) au mirosit repede că, dacă astfel de non-persoane, vor comite un noian de infracțiuni, instanțelor de juridică laborală le va fi imposibil să instrumenteze în timp util toate cazurile de încălcare a legii.

Cum mie nu îmi place să încalc regulile de joc, ale vreunui joc... pe care-l joc, nici din motivație intrinsecă, nici din motivație extrinsecă, am picat... cam... ca musca în lapte.

Românul știa că... dacă nu se face mic, ca să treacă pe sub ștachetă,  nu le poate lua locul de muncă lucrătorilor autohtoni, iar angajatorii spanioli, prinseseră "șpilul", și începuseră... la modul masiv, să angajeze români, predispuși din start, la... a fenta Statul, în favoarea angajatorului, la contraschimb cu vreo sumă de bani.

Eu nu emigrasem din Lumea a doua, în Lumea întâi, pentru a continua să trăiesc/să mă comport... românește, ci venisem să trăiesc/să mă comport, ca cetățenii țării mele adoptive, indiferent dacă acea țară ar fi fost Franța, Germania, Italia, Spania, sau alta (circumstanțele hotărând să fie Spania).

En 2008, después de unos 30 años de espera (de los cuales unos 23 fueron en la condición de "conductor profesional", cuatro años... 2003-2007 estando ocupado por la condición de "inmigrante clandestino", y tres años... 1978 -1981, ocupado por la condición de tornero, más la condición de "satisfacción del servicio militar obligatorio"), ha experimentado la alegría de firmar, en un mundo distinto del "Segundo Mundo", un "contrato individual de trabajo", con un persona a quien le pertenecía la respectiva empresa, y no era... como en mi país, un simple "guardián del Estado socialista-comunista", que no estaba directamente interesado en la buena marcha de la empresa, sino... en su propio éxito. Mis documentos (de identidad, el carnet de conducir, etc.) habían recuperado su validez desde el 1 de enero de 2007 (tras cuatro años de invalidez), pero, como estaba empleado de una empresa de construcción, desde aproximadamente 2006, no he tenido prisa para volver a mi profesión básica... (libremente elegida), considerando que... hay tiempo suficiente, y sobre todo considerando que, dado mi limitado conocimiento de la lengua y el poco conocimiento de la legislación de mi país de adopción, he necesitado aprender... primero, la legislación relacionada, de manera que al firmar cualquier "contrato individual de trabajo", firmarlo... sabiendo bien lo que firmo, y no firmando... a ciegas.

El problema es que muchos de mis compatriotas, supieran o no lo que hacían, tuvieran o no carnet de conducir, conocieran o no el nuevo paquete legislativo (Directiva 15 /2002 + Reglamento 561/2006), dieron el paso adelante para conseguir... tan pronto como lo podía conseguir, el trabajo como conductor profesional.

En España, el tacógrafo, pero bajo un paquete legislativo diferente (Reglamento 3820/3821), ya estaba en funcionamiento desde 1985, y la transición de los hábitos adquiridos en más de 20 años de funcionamiento bajo esa legislación a la operación bajo una nueva legislación no fue fácil para ellos tampoco, porque la gente siempre está más dispuesta a aprender a través de la imitación, que a través del profundo estudio.

Pero por lo menos, tenían una cierta cultura jurídica laboral, que otros, recién llegados a este sistema, no tenían.

La cultura jurídica laboral del Primer Mundo (democrático) era... y es, diferente de la cultura jurídica laboral del Segundo Mundo (comunista, soviética), y la cultura jurídica (laboral o no) sólo se puede aprender a través del estudio, a través del aprendizaje.

Sin embargo,  con todo es como con una lengua extranjera, y alguien que tiene una lengua como "lengua materna" reconoce inmediatamente el nivel de dominio de esa lengua, de algún... intruso.

Lo mismo se aplica a la cultura jurídica.

Los empresarios españoles percibieron inmediatamente que la gran mayoría de los emigrantes rumanos desconocen el tema de los "Derecho de las personas", y que... aunque les dan consideración como personas, no son capaces de cumplir el mínimo "listón", prefiriendo hacerse pequeños, y pasar por debajo de él, invitando con ello al empresario español a preferir a los que se acachan, antes que a los que se mantienen erguidos.

Los empresarios españoles (no sé qué o cómo hacían al mismo tiempo los alemanes, daneses, italianos u otros) se dieron cuenta rápidamente de que si esas non-personas cometían una  gran serie de delitos,  a los tribunales laborales les va ser imposible gestionar oportunamente todos los casos de violación de la ley.

Como a mi no me gusta incumplir alguna de las reglas del juego, de cualquier juego... que juego, ni por motivación intrínseca ni extrínseca, caí... algo así como... una mosca en la sopa.

El rumano sabía que... si no se hacía pequeño, para meterse por debajo del listón, no podría quitarle el trabajo a los trabajadores locales, y los empresarios españoles se habían dado cuenta y empezaron... masivamente, a contratar rumanos. , propensos desde el principio, a... engañar al Estado,  a favor del empresario, a cambio de cierta cantidad de dinero.

Yo no había emigrado del Segundo Mundo al Primer Mundo para seguir viviendo/comportándome... en estilo rumano, sino que había venido a vivir/a comportarme, como los ciudadanos de mi país adoptivo, independientemente de que ese país fuera Francia, Alemania, Italia. , España, u otra (las circunstancias decidiendo que sea España).