Importante representante del "deshielo" tras la muerte de Stalin, fue una de las primeras voces humanistas que se escuchó en el espacio comunista-totalitario soviético como defensor de la libertad individual. (según Wikipedia).

 "Reprezentant de seamă al „dezgheţului” de după moartea lui Stalin, a fost una dintre primele voci umaniste care s-au făcut auzite în spaţiul comunist-totalitarist sovietic, ca apărătoare a libertăţii individuale". (conform Wikipedia)

Pagina 212

- Ce-i drept, eu am aici ceva la nevoie, se bătu el peste buzunar. Tu, totuși, să fii cu ochii pe dumnealui.

Ajunși la bancă, Nahabkin stătu îndelung să numere banii primiți, apoi umplu vârf cu ei o servietă roasă, de piele. In cabina camionului se așezară toți trei. Aveau de călătorit vreo două sute de kilometri, prin locuri pustii, fără drumuri. Primprejur sclipeau doar, din când în când, lacuri sărate, lipsite de viață, iar pe stâlpii de telegraf stăteau vulturi de stepă întorcându-și maiestuos spre camionul abătut pe acolo, capetele mult prea micuțe în comparație cu aripile.

- Ca să vezi ce treabă interesantă, i se adresă la un moment dat Nahabkin șoferului. 

- Tu știi, de bună seamă că am în servietă o sumă importantă și ai vrea, desigur, ca ea să fie a ta. Mai știi însă că am si-un pistol la mine și că de m-ai și omorî, tot n-ai încotro să fugi de aici. Ca doar ai avut deja prilejul să stai odată la "sanatoriu". Altminteri m-ai omorî. M-ai omorî, nu-i asa?

Șoferul frână brusc. Serioja se lovi cu capul de parbriz, iar o clipa mai târziu văzu ca pistolul se afla in mana șoferului, proptit drept în burta lui Nahabkin.

- Da-te jos, lepră! zise apoi șoferul. Că din gură în loc de vorbe îți ies numai broaște râioase. A început în cabină să pută a smârc . . . Da' banii să-i lași aici . . .

Smulse servieta din brațele tremurânde ale lui Nahabkin, îl îmbrânci pe acesta din cabină și apăsă pe accelerator.

-  Știi ce zice el acuma? Că am să fug cu banii. Crede că toți oamenii sunt ca el. De le-ai da ăstora mână liberă, ar năclăi tot în jur. Am umbla cu toții până la genunchi în rahat . . . 

Serioja privi în spate. Nahabkin alerga pe întinderea pustie a stepei strigând ceva nedeslușit și dând prostește din mâini.

- Lasă-l ca nu crapă, făcu printre dinți șoferul. Alde ăștia au în ei câte șapte vieți . . .

- Da de ce o fi crezând că toată lumea e făcută numai din hoți? întrebă Serioja. Oare fură și el?

- Nu, e prea laș ca să fure cu adevarat, râse șoferul. Ăsta fură în gând. Și-apoi, în fiecare zi, înainte să il ia.... .

Página 212

"Honestamente, tengo algo aquí que necesito", se tocó el bolsillo. Tú, sin embargo, échale un ojo.

Cuando llegaron al banco, Nahabkin se sentó durante un largo rato contando el dinero que recibió y luego llenó un maletín de cuero roído con ellos. Los tres se sentaron en la cabina del camión. Tuvieron que recorrer unos doscientos kilómetros, por lugares desiertos, sin carreteras. A su alrededor, de vez en cuando, resplandecían lagos salados y sin vida, y en los postes de telégrafo había águilas esteparias que se volvían majestuosas hacia el camión que había caído allí, con la cabeza demasiado pequeña en comparación con las alas.

"Para ver qué cosa interesante hacer", dijo Nahabkin al conductor en un momento.

"Sabes, por supuesto que tengo una gran suma en mi maletín y, por supuesto, te gustaría que fuera tuya". Pero también sabes que tengo un arma conmigo y que si me matas, todavía no tienes a dónde huir desde aquí. Que solo tuviste la oportunidad de quedarte en el "sanatorio" una vez. De lo contrario, me habrías matado. Me matarías, ¿no?

El conductor frenó de repente. Serioja se golpeó la cabeza contra el parabrisas y un momento después vio la pistola en la mano del conductor, apoyada en el vientre de Nahabkin.

"¡Agáchate, leproso!" luego dijo el conductor. Que en lugar de palabras solo salen sapos de tu boca. Empezó a entrar en la cabina. . . Deja el dinero aquí. . .

Cogió el maletín de los brazos temblorosos de Nahabkin, lo empujó fuera de la cabina y apretó el acelerador.

"¿Sabes lo que está diciendo ahora?" Que me voy a escapar con el dinero. Cree que todas las personas son como él. Si les dieras una mano libre, estarían por todas partes. Todos caminamos de rodillas en la mierda. . .

Serioja miró hacia atrás. Nahabkin cruzó corriendo la estepa desierta, gritando algo vago y estrechándole la mano.

"Déjelo sin tocar", dijo el conductor con los dientes apretados. Estos pueblos tienen siete vidas en ellos. . .

"Sí, ¿por qué pensaría ella que todo el mundo está hecho sólo de ladrones?" Preguntó Serioja. ¿Él también está robando?

"No, es demasiado cobarde para robar realmente", se rió el conductor. Eso roba la mente. Y luego, todos los días, antes de tomarlo... . .

Pagina 21 3

 ....somnul, geme de necaz că n-a furat așa cum a gândit. De aceea îi crede hoți și pe alții.

- Totuși mai sunt și hoți adevărați . . ., observă cu prudentă Serioja.

- Au fost, da s-au isprăvit, zise cam fără chef șoferul. Hoții adevărați sunt astăzi ca dinozaurii; n-a mai rămas niciunul în viață. I-au făcut să piară ăia mai mărunței: găinarii. Pentru ăștia nu-i musai să fure bani. Dar să furi ceea ce are omul mai bun în suflet e mai rău ca o crimă.

  Când, până la așezarea minier ă , nu mai rămăseseră decât vreo șaptezeci de kilometri, camionul se opri.

- S-a terminat apa, făcu posomorât șoferul, abia izbutind să evite, sărind înapoi, șuvoiul de apă țâșnit de sub dopul radiatorului. Rămase pe gânduri, apoi zise: Uite ce-i. Tu rămâi aici să păzești mașina, iar eu mă duc sa cer ajutor. Banii îi iau cu mine, că aici nu știi cu cine te poți trezi. Prin stepă umblă destui ticăloși. Să mă aștepți, auzi?

Scoase toți banii din servietă , și-i vârâ în sân și porni înainte, acoperindu-și creștetul cu o batista murdară, ca să nu-l încingă soarele. După ce făcu vreo câțiva pași, se opri și întoarse capul: 

- De bani să nu ai teamă. Eu acu' nu mai fur nici în gând.

Serioja rămase singur, fără hrană și fără apă, în mijlocul stepei. De doua ori răsări si asfinți soarele. Serioja umbla pe lângă camionul încins, sorbind când și când sucul acrișor al tuberculilor de alior dibuiți prin preajma. Apoi începu să aiureze. Părea că vede în zare mii de Nahabkini, chicotind de zor, pe care mii de femei tăcute și supuse ii spălau pe picioare. 

Totuși Serioja izbutea să rămână convins că șoferul camionului are să revină. Și iată că în a treia noapte, când, lipsit de puteri, nu mai putea decât să zacă în cabină, două raze orbitoare îl izbiră în ochi, apoi în preajma mașinii se iviră mai multe siluete negre. 

Portiera se dădu la o parte și două brațe tatuate îl cuprinseră în grabă:

- Trăiește! Trăiește!"

 (Fragmente din volumul "Dulce ținut al poamelor" de "Evgheni Evtusenko"). (4.505 bytes) 

In vreo buna zi... va urma /

Página 213

 ....dormir, gimiendo en problemas que no robó como pensaba. Por eso piensa en los demás como ladrones.

"Todavía hay verdaderos ladrones". . ., Observa Serioja con cautela.

"Estaban, sí, estaban terminados", dijo el conductor de mala gana. Los verdaderos ladrones son hoy como dinosaurios; nadie quedó vivo. Hicieron morir a los más pequeños: las gallinas. No tenían que robarles dinero. Pero robar lo que el mejor hombre tiene en el alma es peor que un asesinato.

  Cuando solo quedaban setenta millas antes de que se instalara la mina, el camión se detuvo.

"El agua se ha ido", dijo el conductor con tristeza, apenas capaz de esquivar, saltando hacia atrás, el chorro de agua que brotaba de debajo de la tapa del radiador. Pensó y luego dijo: "Mira lo que es". Quédese aquí para vigilar el coche y voy a pedir ayuda. Me llevo el dinero, porque aquí no sabes con quién despertar. Hay suficientes bastardos caminando por la estepa. Espérame, ¿me oyes?

Sacó todo el dinero de su maletín, se lo metió en el pecho y echó a andar cubriéndose el cuero cabelludo con un pañuelo sucio para que el sol no lo calentara. Después de dar algunos pasos, se detuvo y volvió la cabeza.

"No le tengas miedo al dinero". Ni siquiera lo pienso ahora.

Serioja se quedó solo, sin comida ni agua, en medio de la estepa. Dos veces el sol sale y se pone. Serioja pasó junto al camión caliente, sorbiendo el jugo amargo de los tubérculos de otras personas a su alrededor de vez en cuando. Luego empezó a perder el tiempo. Le pareció ver a lo lejos a miles de Nahabkini, riendo a carcajadas, a quienes miles de mujeres silenciosas y sumisas lavaban en sus pies. Sin embargo, Serioja consiguió seguir convencido de que volvería el camionero. Y he aquí, en la tercera noche, cuando, impotente, solo podía yacer en la cabina, dos rayos cegadores lo golpearon en el ojo, y luego aparecieron varias figuras negras cerca del auto. La puerta se abrió y dos brazos tatuados lo abrazaron apresuradamente:

- ¡Vive! ¡Vive!"

(Extractos del volumen "Sweet Land of Grapes" de "Evgheni Evtuchenko"). 

Algún buen día seguirá.