Embedded Files
The article previously processed by Ayord: Mână de lucru salariată / Mano de obra asalariada.
The following article processed by Ayord: Wikipedia nu se vinde / Wikipedia no se vende
Webpage start up on 13.10.2024_21,20 (UTC+1 / Paterna, Valencia, España). 22ºC, Humedad 84%, Viento 8 km/h 39°30'24.1"N 0°26'40.3"W
Preambul / Preámbulo
Acest articol în "format pagină web", este strâns interconectat cu același articol, dar acela... în "format blog".
Este artículo en "formato página web", está estrechamente interconectado con el mismo artículo, pero aquel... en "formato blog" (ver aquí)
Admin says:
Citeam pe Facebook o postare a cuiva care spunea:
"Un filmuleț pe care îl tot revăd și care tot mă pune pe gânduri.... Mulți m-au întrebat de ce sunt așa de ”băgăreț”.... De ce nu îmi văd de treabă ? Pentru că simt că așa e bine...."
La care postare (cu video mai mult decat sugestiv) eu am comentat asa:
""Nu se poate (se poate, dar nu e normal) interveni într-o problemă căreia nu-i cunoști enunțul (enunțul complet). Am lângă mine o carte, în care la un moment dat se descrie cum cineva intervine dorind să facă oareșce dreptate, dar se alege cu un cucui exact din partea femeii în favoarea căreia intervenise, crezând că o scapă de la vreun viol. Când colo, femeia încerca, pe la ora unu noaptea, să-și ducă omul, beat turtă, de la cârciumă... acasă.
(Am cartea lângă mine, dar îmi ia timp până transcriu).
Nici la școală, ca elev, nu se poate da răspuns la vreo problemă, mai înainte de ai cunoaște problemei întregul enunț".".
Estaba leyendo yo una publicación en Facebook de alguien que decía:
“Un vídeo que sigo volviendo a ver y que me sigue haciendo pensar.... Muchos me han preguntado por qué soy tan “gracioso”.... ¿Por qué no hago mi trabajo? Porque siento que así es OK..."
A cuyo post (que tiene un vídeo más que sugerente) le comenté así:
"No es posible (bueno, es posible, pero no es normal) intervenir en un problema cuyo enunciado no conoces (enunciado completo). Tengo un libro a mi lado, en el que en un momento determinado se describe cómo alguien interviene queriendo hacer algo de justicia, pero elige con un golpe de la mujer en cuyo favor había intervenido, pensando que la estaba salvando de algún tipo de violación. Cuando allí, a la una de la madrugada, aparece la mujer. Estaba intentando llevarse a su hombre, borracho, del pub... a casa.
(Tengo el libro al lado, pero tardo un poco en transcribirlo).
Incluso en la escuela, como estudiante, no puedes dar una respuesta a ningún problema antes de conocer el planteamiento completo del problema".
Secțiunea 1. SECTION 1. Sección 1.
De reținut. În toate ciberscrierile mele, intenția mea este de a folosi, ca linkuri, ceea ce se numește "link permanent"
A recordar. En todos mis ciberescritos, mi intención es la de utilizar, como enlaces, lo que se llama "enlace permanente".
Secțiunea 2. SECTION 2. Sección 2.
Copie obținută prin scanare, a primeia dintre cele 18 pagini ale capitolului 14, al acestei cărți.
Copia escaneada de la primera de las 18 páginas del capítulo 14 de este libro.
Secțiunea 3. SECTION 3. Sección 3.
...scriitori, ci doar niște duhuri necurate, zămislite de vifornițele timpului și care se roteau, invidioase, deasupra troicii[1] ce zboară spre o zare viscolită, aproape invizibilă și totuși existentă.
Din fericire, Krivțov avu prilejul să întâlnească și scriitori adevărați și remarcă la ei o particularitate: nu se invidiau niciodată unul pe altul.
Cu tot bombănitul lui, cu vicleșugurile, cu căutatul nodului în papură, conducătorul cenaclului, era, de fapt, un copil mare, gras și lipsit de ipocrizie, păstrând și acum, sub aparentul lui scepticism, o fire capabilă tocmai de acele avânturi împotriva cărora încercase să-l prevină pe Krivțov. Amintita ședință a cenaclului se mută la un moment dat, pe neobservate, la cea mai apropiată pelmennaia. Roșu la față de vinul pe care apucase deja să îl guste, conducătorul îi vorbea acum lui Krivțov, agitând în aer un "pelmen" albăstrui, prost fiert, înfipt într-o furculiță îndoită:
- Să nu te preocupe viața literară. Să te preocupe viața ca atare. Nu te vârâ în nici o turmă, în niciun cârd. Impotenții, oricât de mult s-ar lipi unul de celălalt, tot nu vor naște nimic. Nu asculta de niciun fel de sfaturi, nici măcar de sfaturile mele. E bine că nu te văd abătut: tare m-am săturat să văd așa ceva la tinerii moșnegei. Dar nici de vioiciunea tâmpiților văd că nu suferi. Firește, așa cum spunea Svetlov, "viața a născocit și cântece noi". Pe urmă, însă tot el a izbucnit, parcă fără voie, cu "Grenadă, Grenadă, Grenadă a mea..." Am avut și eu o Grenadă; războiul... Iar dumneata trebuie să o ai pe a dumitale. Nu există poeți fără o Grenadă a lor.
Krivțov îl însoți pe conducător acasă, iar acesta nu mai înceta să vorbească, de parcă ar fi vrut să sădească în Krivțov tot ce nu izbutise el însuși să ducă la capăt.
În timp ce-și urmau drumul, dinspre celălalt trotuar răsună brusc un țipăt de femeie. Ulicioara era îngustă, astfel încât în lumina galben-murdară a felinarului, cei doi izbutiră să zărească o femeie tânără, cu un batic de...
[1] Aluzie la celebra imagine metaforică a Rusiei din romanul Suflete moarte, de Gogol.
(2.078 bytes)
Secțiunea 4. SECTION 4. Sección 4.
Traducerea din română în spaniolă a e-textului din "Column A", păstrarea intactă în "Column B" a e-textului rezultat prin traducere automată, plus conservarea în "Column Z", a e-textului rezultat prin traducere semiautomată.
La traducción del rumano al español del e-texto de la "Column A", la preservación intacta en la "Column B" del e-texto resultante de la traducción automática, más la preservación en la "Column Z" del e-texto resultante por la traducción semiautomática.
Column A.
Original e-text.
Pagina 274.
...scriitori, ci doar niște duhuri necurate, zămislite de vifornițele timpului și care se roteau, invidioase, deasupra troicii[1] ce zboară spre o zare viscolită, aproape invizibilă și totuși existentă.
Din fericire, Krivțov avu prilejul să întâlnească și scriitori adevărați și remarcă la ei o particularitate: nu se invidiau niciodată unul pe altul.
Cu tot bombănitul lui, cu vicleșugurile, cu căutatul nodului în papură, conducătorul cenaclului, era, de fapt, un copil mare, gras și lipsit de ipocrizie, păstrând și acum, sub aparentul lui scepticism, o fire capabilă tocmai de acele avânturi împotriva cărora încercase să-l prevină pe Krivțov. Amintita ședință a cenaclului se mută la un moment dat, pe neobservate, la cea mai apropiată pelmennaia. Roșu la față de vinul pe care apucase deja să îl guste, conducătorul îi vorbea acum lui Krivțov, agitând în aer un "pelmen" albăstrui, prost fiert, înfipt într-o furculiță îndoită:
- Să nu te preocupe viața literară. Să te preocupe viața ca atare. Nu te vârâ în nici o turmă, în niciun cârd. Impotenții, oricât de mult s-ar lipi unul de celălalt, tot nu vor naște nimic. Nu asculta de niciun fel de sfaturi, nici măcar de sfaturile mele. E bine că nu te văd abătut: tare m-am săturat să văd așa ceva la tinerii moșnegei. Dar nici de vioiciunea tâmpiților văd că nu suferi. Firește, așa cum spunea Svetlov, "viața a născocit și cântece noi". Pe urmă, însă tot el a izbucnit, parcă fără voie, cu "Grenadă, Grenadă, Grenadă a mea..." Am avut și eu o Grenadă; războiul... Iar dumneata trebuie să o ai pe a dumitale. Nu există poeți fără o Grenadă a lor.
Krivțov îl însoți pe conducător acasă, iar acesta nu mai înceta să vorbească, de parcă ar fi vrut să sădească în Krivțov tot ce nu izbutise el însuși să ducă la capăt.
În timp ce-și urmau drumul, dinspre celălalt trotuar răsună brusc un țipăt de femeie. Ulicioara era îngustă, astfel încât în lumina galben-murdară a felinarului, cei doi izbutiră să zărească o femeie tânără, cu un batic de...
[1]Aluzie la celebra imagine metaforică a Rusiei din romanul Suflete moarte, de Gogol.
Column B.
Página 274
escritores, sino sólo algunos espíritus impuros, concebidos por las vifornias del tiempo y que giraban, envidiosos, sobre la troika1 que vuela hacia un mundo ventoso, casi invisible y sin embargo existente.
Afortunadamente, Krivtsov también tuvo la oportunidad de conocer a escritores reales y notó una peculiaridad en ellos: nunca se envidiaban.
Con todas sus quejas, con sus trucos, con su apresurada búsqueda del nudo, el líder del cenáculo era, en realidad, un niño grande, gordo e hipócrita, que conserva incluso ahora, bajo su aparente escepticismo, una naturaleza capaz de precisamente aquellos impulsos contra los cuales había tratado de impedir a Krivtsov. La mencionada reunión del cenáculo se traslada en un momento dado, inadvertida, a la pelmennaia más cercana. Con el rostro rojo por el vino que ya había probado, el líder hablaba ahora a Krivtsov, agitando en el aire un "pelmen" azulado y mal cocido, clavado en un tenedor doblado:
- No te preocupes por la vida literaria. Preocúpate por la vida como tal. No os unáis a ninguna manada, a ninguna manada. Los impotentes, por mucho que se aferren unos a otros, no darán a luz a nada. No escuches ningún consejo, ni siquiera el mío. Qué bueno que no te veo abatida: estoy muy cansado de ver esas cosas en mujeres jóvenes y viejas. Pero incluso por la vivacidad de los tontos veo que no sufrís. Naturalmente, como decía Svetlov, "la vida inventó nuevas canciones". Después, sin embargo, también estalló, como sin permiso, con "Granada, Granada, mi Granada..." Yo también tenía una Granada; la guerra... Y tú debes tener la tuya. No hay poetas sin Granada propia.
Krivtsov acompañó al líder a casa, y él no dejaba de hablar, como si quisiera inculcarle a Krivtsov todo lo que él mismo no había podido completar.
Mientras continuaban su camino, el grito de una mujer de repente sonó desde el otro lado de la acera. El callejón era estrecho, de modo que a la luz amarillenta y sucia de la linterna, los dos salieron corriendo y vieron a una mujer joven, con un pañuelo en la cabeza de...
[1] Alusión a la famosa imagen metafórica de Rusia de la novela Almas muertas, de Gogol.
Column Z.
Página 274.
...escritores, sino sólo algunos espíritus impuros, concebidos por las vifornias del tiempo y que giraban, envidiosos, sobre la troika[1] que vuela hacia un horizonte ventoso, casi invisible pero sin embargo existente.
Afortunadamente, Krivtsov tuvo la oportunidad de conocer a escritores reales y notó una peculiaridad en ellos: nunca se envidiaban.
Con todas sus quejas, con sus trucos, con su apresurada búsqueda del nudo en la espadaña, el líder del cenáculo era, en realidad, un niño grande, gordo e sin rastro de hipocresía, que conserva incluso ahora, bajo su aparente escepticismo, una naturaleza capaz de precisamente aquellos impulsos contra los cuales había tratado de impedir a Krivtsov. La mencionada reunión del cenáculo se traslada en un momento dado, inadvertida, a la pelmennaia más cercana. Con el rostro rojo por el vino que ya ha habído probado, el líder hablaba ahora a Krivtsov, agitando en el aire un "pelmen" azulado y mal cocido, clavado en un tenedor doblado:
- No tiene que preocuparte por la vida literaria. Preocúpate por la vida como tal. No te unes a ninguna manada, a ninguna pandilla. Los impotentes, por mucho que se aferren unos a otros, no darán a luz a nada. No escuches ningún consejo, ni siquiera el mío. Qué bueno que no te veo abatido: estoy muy cansado de ver esas cosas en los jóvencitos ya viejos. Pero incluso la la vivacidad de los tontos veo que no estas sufríendo. Naturalmente, como decía Svetlov, "la vida inventó y nuevas canciones". Después, sin embargo, también estalló, como sin permiso, con "Granada, Granada, Granada mía" Yo también he tenído una Granada; la guerra... Y tú debes tener la tuya. No hay poetas sin Granada propia.
Krivtsov acompañaba al líder a casa, y él no dejaba de hablar, como si quisiera inculcarle a Krivtsov todo lo que él mismo no había podido, en su vida, cumplir.
Mientras continuaban por el camino, el grito de una mujer de repente sonó desde el otro lado de la acera. El callejón era estrecho, de modo que a la luz amarillenta y sucia de la farola, los dos consiguieron s ver a una mujer joven, con un pañuelo en la cabeza de...
[1] Alusión a la famosa imagen metafórica de Rusia de la novela Almas muertas, de Gogol.
Secțiunea 5. SECTION 5. Sección 5.
Cibertextualizarea acestor e-texte, plus marcarea cu diverse culori a hiperlinkurilor inserate. Culoarea roșie a hiperlinkurilor indică totala lipsă a respectivului articol de pe respectiva secțiune lingvistică a Wikipedia, iar culoarea galbenă indică... sărăcia conținutului explicativ.
Cibertextualización de estos e-textos, además de marcar con varios colores los hipervínculos insertados. El color rojo de los hipervínculos indica la ausencia total del artículo respectivo en la sección de idioma respectivo de Wikipedia, y el color amarillo indica... la pobreza del contenido explicativo.
Column A.
Pagina 274.
...scriitori, ci doar niște duhuri necurate, zămislite de vifornițele timpului și care se roteau, invidioase, deasupra troicii[1] ce zboară spre o zare viscolită, aproape invizibilă și totuși existentă.
Din fericire, Krivțov avu prilejul să întâlnească și scriitori adevărați și remarcă la ei o particularitate: nu se invidiau niciodată unul pe altul.
Cu tot bombănitul lui, cu vicleșugurile, cu căutatul nodului în papură, conducătorul cenaclului, era, de fapt, un copil mare, gras și lipsit de ipocrizie, păstrând și acum, sub aparentul lui scepticism, o fire capabilă tocmai de acele avânturi împotriva cărora încercase să-l prevină pe Krivțov. Amintita ședință a cenaclului se mută la un moment dat, pe neobservate, la cea mai apropiată pelmennaia. Roșu la față de vinul pe care apucase deja să îl guste, conducătorul îi vorbea acum lui Krivțov, agitând în aer un "pelmen" albăstrui, prost fiert, înfipt într-o furculiță îndoită:
- Să nu te preocupe viața literară. Să te preocupe viața ca atare. Nu te vârâ în nici o turmă, în niciun cârd. Impotenții, oricât de mult s-ar lipi unul de celălalt, tot nu vor naște nimic. Nu asculta de niciun fel de sfaturi, nici măcar de sfaturile mele. E bine că nu te văd abătut: tare m-am săturat să văd așa ceva la tinerii moșnegei. Dar nici de vioiciunea tâmpiților văd că nu suferi. Firește, așa cum spunea Svetlov, "viața a născocit și cântece noi". Pe urmă, însă tot el a izbucnit, parcă fără voie, cu "Grenadă, Grenadă, Grenadă a mea..." Am avut și eu o Grenadă; războiul... Iar dumneata trebuie să o ai pe a dumitale. Nu există poeți fără o Grenadă a lor.
Krivțov îl însoți pe conducător acasă, iar acesta nu mai înceta să vorbească, de parcă ar fi vrut să sădească în Krivțov tot ce nu izbutise el însuși să ducă la capăt.
În timp ce-și urmau drumul, dinspre celălalt trotuar răsună brusc un țipăt de femeie. Ulicioara era îngustă, astfel încât în lumina galben-murdară a felinarului, cei doi izbutiră să zărească o femeie tânără, cu un batic de voal...
[1] Aluzie la celebra imagine metaforică a Rusiei din romanul Suflete moarte, de Gogol.
Column Z.
Página 274.
...escritores, sino sólo algunos espíritus impuros, concebidos por las ventisca del tiempo y que giraban, envidiosos, sobre la troika[1] que vuela hacia un horizonte ventoso, casi invisible pero sin embargo existente.
Afortunadamente, Krivtsov tuvo la oportunidad de conocer a escritores reales y notó una peculiaridad en ellos: nunca se envidiaban.
Con todas sus quejas, con sus trucos, con su apresurada búsqueda del nudo en la espadaña, el líder del cenáculo era, en realidad, un niño grande, gordo e sin rastro de hipocresía, que conserva incluso ahora, bajo su aparente escepticismo, una naturaleza capaz de precisamente aquellos impulsos contra los cuales había tratado de impedir a Krivtsov. La mencionada reunión del cenáculo se traslada en un momento dado, inadvertida, a la pelmennaia más cercana. Con el rostro rojo por el vino que ya ha habído probado, el líder hablaba ahora a Krivtsov, agitando en el aire un "pelmen" azulado y mal cocido, clavado en un tenedor doblado:
- No tiene que preocuparte por la vida literaria. Preocúpate por la vida como tal. No te unes a ninguna manada, a ninguna bandada. Los impotentes, por mucho que se aferren unos a otros, no darán a luz a nada. No escuches ningún consejo, ni siquiera el mío. Qué bueno que no te veo abatido: estoy muy cansado de ver esas cosas en los jóvencitos ya viejos. Pero incluso la la vivacidad de los tontos veo que no estas sufríendo. Naturalmente, como decía Svetlov, "la vida inventó y nuevas canciones". Después, sin embargo, también estalló, como sin permiso, con "Granada, Granada, Granada mía" Yo también he tenído una Granada; la guerra... Y tú debes tener la tuya. No hay poetas sin Granada propia.
Krivtsov acompañaba al líder a casa, y él no dejaba de hablar, como si quisiera inculcarle a Krivtsov todo lo que él mismo no había podido, en su vida, cumplir.
Mientras continuaban por el camino, el grito de una mujer de repente sonó desde el otro lado de la acera. El callejón era estrecho, de modo que a la luz amarillenta y sucia de la farola, los dos consiguieron s ver a una mujer joven, con un pañuelo de velo en la cabeza de...
[1] Alusión a la famosa imagen metafórica de Rusia de la novela Almas muertas, de Gogol.
Secțiunea 6. SECTION 6. Sección 6.
Pagina 275.
... pus peste bigudiuri și papuci vechi de casă în picioare, vânzolindu-se cu un ins mărunțel, beat, imbrăcat cu maiou și pantaloni de pijama, care o lovea prostește, cu neîndemânare, incercând totodată să scape din mâinile femeii ce se agăța de el cu disperare. Krivțov dădu să se repeadă într-acolo. Conducătorul il apucă de mânecă.
- Nu te băga, Krivtov...
Dar tânărul i se smulge din mâini, traversă în fugă ulicioara și îl îmbrânci pe bătăuș spre peretele julit al casei, de sub a cărei tencuială căzută se întrezăreau niște șipci putrezite. Bărbatul era atât de cherchelit, încât, lovindu-se cu spatele de zid, lunecă de-a lungul lui și se prăvăli pe trotuar, rupând și o bucată, ce abia se mai ținea, dintr-un burlan de tablă. Femeia răcni cu și mai multă putere și dădu fuga să-l ridice, manifestând față de cel căzut o nemaipomenită tandrețe.
- Miliția! Il bate pe bărbatu-meu! Huligani blestemați.
Proptind cu chiu, cu vai de perete, ceea ce se chema a fi bărbatul ei, inșfăcă frântura de burlan și se repezi spre Krivțov, înalțând-o ca pe un buzdugan. Tânărul nu izbuti să se ferească și lovitura îl nimeri drept în cap. Totul i se învârti pe dinaintea ochilor; felinarul, bețivul în pantaloni de pijama, ce rânjea prostește, ochii furioși și speriați în același timp ai femei, colții bigudiurilor din capul ei. Încercă un sentiment tulbure de durere și de rușine, sesizând totodată absurdul situației. Fu gata să cadă și se prinse de stâlpul felinarului. Își pipăi creștetul și, când lăsă palma in jos, văzu că e plină de sânge.
- Vasea. oare nu l-oi fi omorât... icni femeia.
Furia i se potoli, făcând loc unei active compasiuni muierești. Izbutind să-i smulgă lui Vasea cel incapabil să se mai miște, sticla de vodcă băute pe jumătate, i-o turnă lui Krivțov în cap, după care îl bandajă cu baticul de vot....
- Iartă-mă dragul meu... Zău, iartă-mă... Aveam de rezolvat niște treburi de familie... Si dumneata hodoronc-tronc, dai năvală... Să nu mă reclami la miliție. Vrei să-ți dau niște bani de taxi?...
(2018 bytes)
Secțiunea 7. SECTION 7. Sección 7.
Traducerea din română în spaniolă a e-textului din "Column A", păstrarea intactă în "Column B" a e-textului rezultat prin traducere automată, plus conservarea în "Column Z", a e-textului rezultat prin traducere semiautomată.
La traducción del rumano al español del e-texto de la "Column A", la preservación intacta en la "Column B" del e-texto resultante de la traducción automática, más la preservación en la "Column Z" del e-texto resultante por la traducción semiautomática.
Column A.
Original e-text.
Pagina 275,
... pus peste bigudiuri și papuci vechi de casă în picioare, vânzolindu-se cu un ins mărunțel, beat, imbrăcat cu maiou și pantaloni de pijama, care o lovea prostește, cu neîndemânare, incercând totodată să scape din mâinile femeii ce se agăța de el cu disperare. Krivțov dădu să se repeadă într-acolo. Conducătorul il apucă de mânecă.
- Nu te băga, Krivtov...
Dar tânărul i se smulge din mâini, traversă în fugă ulicioara și îl îmbrânci pe bătăuș spre peretele julit al casei, de sub a cărei tencuială căzută se întrezăreau niște șipci putrezite. Bărbatul era atât de cherchelit, încât, lovindu-se cu spatele de zid, lunecă de-a lungul lui și se prăvăli pe trotuar, rupând și o bucată, ce abia se mai ținea, dintr-un burlan de tablă. Femeia răcni cu și mai multă putere și dădu fuga să-l ridice, manifestând față de cel căzut o nemaipomenită tandrețe.
- Miliția! Il bate pe bărbatu-meu! Huligani blestemați.
Proptind cu chiu, cu vai de perete, ceea ce se chema a fi bărbatul ei, inșfăcă frântura de burlan și se repezi spre Krivțov, înalțând-o ca pe un buzdugan.Tânărul nu izbuti să se ferească și lovitura îl nimeri drept în cap. Totul i se învârti pe dinaintea ochilor; felinarul, bețivul în pantaloni de pijama, ce rânjea prostește, ochii furioși și speriați în același timp ai femei, colții bigudiurilor din capul ei. Încercă un sentiment tulbure de durere și de rușine, sesizând totodată absurdul situației. Fu gata să cadă și se prinse de stâlpul felinarului. Își pipăi creștetul și, când lăsă palma in jos, văzu că e plină de sânge.
- Vasea. oare nu l-oi fi omorât... icni femeia.
Furia i se potoli, făcând loc unei active compasiuni muierești. Izbutind să-i smulgă lui Vasea cel incapabil să se mai miște, sticla de vodcă băute pe jumătate, i-o turnă lui Krivțov în cap, după care îl bandajă cu baticul de voal....
- Iartă-mă dragul meu... Zău, iartă-mă... Aveam de rezolvat niște treburi de familie... Si dumneata hodoronc-tronc, dai năvală... Să nu mă reclami la miliție. Vrei să-ți dau niște bani de taxi?...
Column B.
Pagina 275.
...sobre los rulos y unas viejas zapatillas de casa en los pies, vendiéndose con un hombre pequeño, borracho y vestido con una camiseta sin mangas. top y pantalón de pijama, que la golpeaba estúpida, torpemente, al mismo tiempo que intentaba escapar de las manos de la mujer que se aferraba a él desesperadamente. Krivtsov se apresuró a llegar allí. El revisor lo agarró de la manga.
- No te molestes, Krivtov...
Pero el joven se soltó de las manos, cruzó corriendo la calle y empujó al matón hacia la maltrecha pared de la casa, bajo cuyo yeso caído se podían ver algunas lamas podridas. El hombre quedó tan conmocionado que, golpeándose la espalda contra la pared, resbaló por ella y cayó al pavimento, rompiendo además un trozo, que apenas aguantaba, de un canalón de hojalata. La mujer rugió con aún más fuerza y corrió a levantarlo, mostrando una ternura increíble hacia el hombre caído.
- ¡La milicia! ¡Le gana a mi hombre! Malditos gamberros.
Apoyándose en la pared, como llamaba su marido, agarró el trozo de bajante y corrió hacia Krivtsov, levantándolo como una maza. El joven no logró esquivarlo y el golpe le dio justo en la cabeza. Todo giraba ante sus ojos; la linterna, el borracho en pantalones de pijama, sonriendo estúpidamente, los ojos enojados y asustados de la mujer al mismo tiempo, los colmillos de los rulos en su cabeza. Sintió un sentimiento confuso de dolor y vergüenza, al mismo tiempo que percibía lo absurdo de la situación. Estuvo a punto de caer y se aferró al poste de luz. Sintió su prepucio y cuando bajó la palma vio que estaba lleno de sangre.
- El plato. ¿No lo habrías matado... jadeó la mujer.
Su ira disminuyó, dando paso a una activa compasión maternal. Consiguiendo arrebatarle a Vasea, que no podía moverse, la botella de vodka a medio beber, la vertió sobre la cabeza de Krivtsov y después de lo cual lo vendó con el pañuelo de votación....
- Perdóname querida... Ups, perdóname... Tenía algunos asuntos familiares que atender... Y tú, hodoronc-trunk, estás apurado... No me denuncies a la policía. ¿Quieres darte algo de dinero para el taxi?
Column Z.
Pagina 275.
... sobre los rulos y unas viejas zapatillas de casa en los pies, empujándose con un hombre pequeño, borracho y vestido con una camiseta sin mangas y con pantalón de pijama, que la golpeaba estúpidamente, torpemente, al mismo tiempo que intentaba escapar de las manos de la mujer que se aferraba a él desesperadamente. Krivtsov se apresuró a llegar allí. El revisor literario lo agarró de la manga.
- No te metas, Krivtov...
Pero el joven se soltó de sus manos, cruzó corriendo la calle y empujó al matón hacia la maltrecha pared de la casa, bajo cuyo yeso caído se podían ver algunas lamas podridas. El hombre quedó tan conmocionado que, golpeándose la espalda contra la pared, resbaló por ell y cayó al pavimento, rompiendo además un trozo, que apenas se esta aguantando, de un canalón de hojalata. La mujer rugió con aún más fuerza y corrió a levantarlo, mostrando una ternura increíble hacia el hombre caído.
- ¡Milicia! ¡Socoro! ¡Están golpeando a mi marido! Malditos gamberros.
Apoyando en la pared, a lo que ella llamaba "su marido", agarró el trozo de bajante y corrió hacia Krivtsov, levantándolo como a una maza. El joven no logró esquivarlo y el golpe le dio justo en la cabeza. Todo giraba ante sus ojos; la farola, el borracho en pantalones de pijama, sonriendo estúpidamente, los ojos enojados y al mismo tiempo asustados de la mujer, los colmillos de los rulos en su cabeza. Sintió un sentimiento confuso de dolor y vergüenza, al mismo tiempo que percibía lo absurdo de la situación. Estuvo a punto de caer y se aferró al poste de luz. Se puse su palma en la parte superior de su cabeza y cuando bajó la palma vio que estaba llena de sangre.
- Vasea, espero que no lo he habría matado... jadeó la mujer.
Su ira disminuyó, dando paso a una activa compasión femenina. Consiguiendo arrebatarle a Vasea (que era incapaz de moverse), la botella de vodka ya medio bebida, la vertió sobre la cabeza de Krivtsov y después de lo cual lo vendó con su pañuelo de velo....
- Perdóname querido... Ups, perdóname... Teníamos algunos asuntos familiares que atender... y tú, de golpe, vinisteis apurado... No me denuncies a la policía. ¿Quieres darte algo de dinero para coger un taxi?
Secțiunea 8. SECTION 8. Sección 8.
Cibertextualizarea acestor e-texte, plus marcarea cu diverse culori a hiperlinkurilor inserate. Culoarea roșie a hiperlinkurilor indică totala lipsă a respectivului articol de pe respectiva secțiune lingvistică a Wikipedia, iar culoarea galbenă indică... sărăcia conținutului explicativ.
Cibertextualización de estos e-textos, además de marcar con varios colores los hipervínculos insertados. El color rojo de los hipervínculos indica la ausencia total del artículo respectivo en la sección de idioma respectivo de Wikipedia, y el color amarillo indica... la pobreza del contenido explicativo.
Column A.
Pagina 275,
... pus peste bigudiuri și papuci vechi de casă în picioare, vânzolindu-se cu un ins mărunțel, beat, imbrăcat cu maiou și pantaloni de pijama, care o lovea prostește, cu neîndemânare, incercând totodată să scape din mâinile femeii ce se agăța de el cu disperare. Krivțov dădu să se repeadă într-acolo. Conducătorul il apucă de mânecă.
- Nu te băga, Krivțov...
Dar tânărul i se smulge din mâini, traversă în fugă ulicioara și îl îmbrânci pe bătăuș spre peretele julit al casei, de sub a cărei tencuială căzută se întrezăreau niște șipci putrezite. Bărbatul era atât de cherchelit, încât, lovindu-se cu spatele de zid, lunecă de-a lungul lui și se prăvăli pe trotuar, rupând și o bucată, ce abia se mai ținea, dintr-un burlan de tablă. Femeia răcni cu și mai multă putere și dădu fuga să-l ridice, manifestând față de cel căzut o nemaipomenită tandrețe.
Column Z.
Pagina 275.
... sobre los rulos y unas viejas zapatillas de casa en los pies, empujándose con un hombre pequeño, borracho y vestido con una camiseta sin mangas y con pantalón de pijama, que la golpeaba estúpidamente, torpemente, al mismo tiempo que intentaba escapar de las manos de la mujer que se aferraba a él desesperadamente. Krivtsov se apresuró a llegar allí. El revisor literario lo agarró de la manga.
- No te metas, Krivtov...
Pero el joven se soltó de sus manos, cruzó corriendo la callejuela y empujó al matón hacia la maltrecha pared de la casa, bajo cuyo yeso caído se podían ver algunas lamas podridas. El hombre quedó tan conmocionado que, golpeándose la espalda contra la pared, resbaló por ell y cayó al pavimento, rompiendo además un trozo, que apenas se esta aguantando, de un canalón de hojalata. La mujer rugió con aún más fuerza y corrió a levantarlo, mostrando una ternura increíble hacia el hombre caído.
- ¡Milicia! ¡Socoro! ¡Están golpeando a mi marido! Malditos gamberros.
Proptind cu chiu, cu vai de perete, ceea ce se chema a fi bărbatul ei, inșfăcă frântura de burlan și se repezi spre Krivțov, înalțând-o ca pe un buzdugan. Tânărul nu izbuti să se ferească și lovitura îl nimeri drept în cap. Totul i se învârti pe dinaintea ochilor; felinarul, bețivul în pantaloni de pijama, ce rânjea prostește, ochii furioși și speriați în același timp ai femei, colții bigudiurilor din capul ei. Încercă un sentiment tulbure de durere și de rușine, sesizând totodată absurdul situației. Fu gata să cadă și se prinse de stâlpul felinarului. Își pipăi creștetul și, când lăsă palma in jos, văzu că e plină de sânge.
- Vasea. oare nu l-oi fi omorât... icni femeia.
Furia i se potoli, făcând loc unei active compasiuni muierești. Izbutind să-i smulgă lui Vasea cel incapabil să se mai miște, sticla de vodcă băute pe jumătate, i-o turnă lui Krivțov în cap, după care îl bandajă cu baticul de voal....
- Iartă-mă dragul meu... Zău, iartă-mă... Aveam de rezolvat niște treburi de familie... Si dumneata hodoronc-tronc, dai năvală... Să nu mă reclami la miliție.Vrei să-ți dau niște bani de taxi?...
Apoyando en la pared, a lo que ella llamaba "su marido", agarró el trozo de bajante y corrió hacia Krivtsov, levantándolo como a una maza. El joven no logró esquivarlo y el golpe le dio justo en la cabeza. Todo giraba ante sus ojos; la farola, el borracho en pantalones de pijama, sonriendo estúpidamente, los ojos enojados y al mismo tiempo asustados de la mujer, los colmillos de los rulos en su cabeza. Sintió un sentimiento confuso de dolor y vergüenza, al mismo tiempo que percibía lo absurdo de la situación. Estuvo a punto de caer y se aferró al poste de luz. Se puse su palma en la parte superior de su cabeza y cuando bajó la palma vio que estaba llena de sangre.
- Vasea, espero que no lo he habría matado... jadeó la mujer.
Su ira disminuyó, dando paso a una activa compasión femenina. Consiguiendo arrebatarle a Vasea (que era incapaz de moverse), la botella de vodka ya medio bebida, la vertió sobre la cabeza de Krivtsov y después de lo cual lo vendó con su pañuelo de velo....
- Perdóname querido... Ups, perdóname... Teníamos algunos asuntos familiares que atender... y tú, de golpe, vinisteis apurado... No me denuncies a la policía. ¿Quieres darte algo de dinero para coger un taxi?
Secțiunea 9. SECTION 9. Sección 9.
Evtușenko. Pagina 276
Apoi îl trase grăbită pe Vasea în bezna unui gang din apropiere.
Krivțov își reveni cu încetul. Fără voie îi dădură lacrimile. Se strădui să nu plângă, dar nu izbuti.
- Dar te-a altoit zdravăn, zise conducătorul, venind lângă el și dând un șut în bucata aceea de burlan. Solidă tinicheaua! Nu vrei să mergem la "Salvare"?
Tânărul scutură din cap, ferindu-și ochii.
- E? Cum stăm cu desăvârșirea lumii? mormai conducătorul. Vezi să-ți dai acasă cu tinctură de iod. Ai așa ceva? Că de nu, trecem pe la mine.
Krivțov o porni înainte cu pas nesigur, apoi iși iuți pașii din ce în ce mai tare; conducătorul privit lung spinarea lui slăbuță, ce mai tresărea în răstimpuri. La ceafă i se ițea de sub guler, solitară, o bridă de culoare neagră -- agățătoarea de la jachetă. Curând, tânărul dădu colțul și nu se mai văzu.
"Ăsta ajunge poet. Cu siguranță... gândi cu neliniște și duioșie conducatorul. Nu-i nimic, si eu am fost bătut. Slobozi un oftat și își trecu servieta burtoasă dintr-o mână în cealaltă. De unde oare s-or fi iscând, totuși, poeții?"
(1053 bytes)
Secțiunea 10. SECTION 10. Sección 10.
Traducerea din română în spaniolă a e-textului din "Column A", păstrarea intactă în "Column B" a e-textului rezultat prin traducere automată, plus conservarea în "Column Z", a e-textului rezultat prin traducere semiautomată.
La traducción del rumano al español del e-texto de la "Column A", la preservación intacta en la "Column B" del e-texto resultante de la traducción automática, más la preservación en la "Column Z" del e-texto resultante por la traducción semiautomática.
Column A.
Original e-text.
Evtușenko. Pagina 276
Apoi îl trase grăbită pe Vasea în bezna unui gang din apropiere.
Krivțov își reveni cu încetul. Fără voie îi dădură lacrimile. Se strădui să nu plângă, dar nu izbuti.
- Dar te-a altoit zdravăn, zise conducătorul, venind lângă el și dând un șut în bucata aceea de burlan. Solidă tinicheaua! Nu vrei să mergem la "Salvare"?
Tânărul scutură din cap, ferindu-și ochii.
- E? Cum stăm cu desăvârșirea lumii? mormai conducătorul. Vezi să-ți dai acasă cu tinctură de iod. Ai așa ceva? Că de nu, trecem pe la mine.
Krivțov o porni înainte cu pas nesigur, apoi iși iuți pașii din ce în ce mai tare; conducătorul privit lung spinarea lui slăbuță, ce mai tresărea în răstimpuri. La ceafă i se ițea de sub guler, solitară, o bridă de culoare neagră -- agățătoarea de la jachetă. Curând, tânărul dădu colțul și nu se mai văzu.
"Ăsta ajunge poet. Cu siguranță... gândi cu neliniște și duioșie conducatorul. Nu-i nimic, si eu am fost bătut. Slobozi un oftat și își trecu servieta burtoasă dintr-o mână în cealaltă. De unde oare s-or fi iscând, totuși, poeții?"
Column B.
Yevtushenko. Página 276
Luego arrastró apresuradamente a Vasea hacia la oscuridad de una pandilla cercana.
Krivtsov se recuperó lentamente. Incontrolablemente, las lágrimas asomaron a sus ojos. Intentó no llorar, pero no pudo.
- Pero te injertó duro, dijo el líder, acercándose a él y dándole una patada a ese pedazo de canalón. ¡Estaño sólido! ¿No quieres ir a "Rescate"?
El joven sacudió la cabeza y desvió la mirada.
- ¿Lo es? ¿Cómo estamos con la perfección del mundo? -murmuró el líder. Intente darse tintura de yodo. ¿Tienes algo así? ¿Por qué no? Pasemos por mi casa.
Krivtsov avanzó con paso vacilante, luego aceleró cada vez más el paso; El líder miró largo rato su débil espalda, que todavía se movía de vez en cuando. En la parte posterior de su cuello, un solitario clip negro (el colgador de la chaqueta) sobresalía de debajo del cuello. Pronto el joven dobló la esquina y ya no fue visto.
"Esto es convertirse en poeta. Seguramente... pensó el líder con ansiedad y ternura. No es nada, a mí también me golpearon. Dejó escapar un suspiro y pasó su abultado maletín de una mano a la otra. ¿De dónde habrían venido a preguntar? , sin embargo, ¿los poetas?"
Column Z.
Yevtushenko. Página 276
Luego arrastró apresuradamente a Vasea hacia la oscuridad de una calejuella cercana.
Krivtsov se recuperó lentamente. Incontrolablemente, las lágrimas asomaron a sus ojos. Intentó no llorar, pero no pudo.
- Pero te pegó muy duro, dijo el revisor literario, acercándose a él y dándole una patada a ese pedazo de canalón. ¡Esta muy sólido! ¿No quieres ir a un "Ambulatorio"?
El joven sacudió la cabeza y desvió la mirada.
- ¿Eh? ¿Cómo estamos con el perfeccionismo del mundo? -murmuró el líder. Intente darse tintura de yodo. ¿Tienes en casa? ¿Por qué si no tienes, pasemos por mi casa.
Krivtsov avanzó con paso inseguro, luego aceleró cada vez más el paso; El líder miró largo rato su débil espalda, que todavía se movía de vez en cuando. En la parte posterior de su cuello, un solitario clip negro (el colgador de la chaqueta) sobresalía de debajo del cuello. Pronto el joven dobló la esquina y ya no se veía.
"Esto se a convertirse en un poeta. Seguramente... pensó el líder con ansiedad y ternura. No pasa nada, yo también sufrí golpeos. Dejó escapar un suspiro y pasó su abultado maletín de una mano a la otra. ¿De dónde viniendo, de todas formas, los poetas?"
Secțiunea 11. SECTION 11. Sección 11.
Cibertextualizarea acestor e-texte, plus marcarea cu diverse culori a hiperlinkurilor inserate. Culoarea roșie a hiperlinkurilor indică totala lipsă a respectivului articol de pe respectiva secțiune lingvistică a Wikipedia, iar culoarea galbenă indică... sărăcia conținutului explicativ.
Cibertextualización de estos e-textos, además de marcar con varios colores los hipervínculos insertados. El color rojo de los hipervínculos indica la ausencia total del artículo respectivo en la sección de idioma respectivo de Wikipedia, y el color amarillo indica... la pobreza del contenido explicativo.
Column A.
Evtușenko. Pagina 276
Apoi îl trase grăbită pe Vasea în bezna unui gang din apropiere.
Krivțov își reveni cu încetul. Fără voie îi dădură lacrimile. Se strădui să nu plângă, dar nu izbuti.
- Dar te-a altoit zdravăn, zise conducătorul, venind lângă el și dând un șut în bucata aceea de burlan. Solidă tinicheaua! Nu vrei să mergem la "Salvare"?
Tânărul scutură din cap, ferindu-și ochii.
- E? Cum stăm cu desăvârșirea lumii? mormai conducătorul. Vezi să-ți dai acasă cu tinctură de iod. Ai așa ceva? Că de nu, trecem pe la mine.
Krivțov o porni înainte cu pas nesigur, apoi iși iuți pașii din ce în ce mai tare; conducătorul privit lung spinarea lui slăbuță, ce mai tresărea în răstimpuri. La ceafă i se ițea de sub guler, solitară, o bridă de culoare neagră -- agățătoarea de la jachetă. Curând, tânărul dădu colțul și nu se mai văzu.
"Ăsta ajunge poet. Cu siguranță... gândi cu neliniște și duioșie conducatorul. Nu-i nimic, si eu am fost bătut. Slobozi un oftat și își trecu servieta burtoasă dintr-o mână în cealaltă. De unde oare s-or fi iscând, totuși, poeții?"
Column Z.
Yevtushenko. Página 276
Luego arrastró apresuradamente a Vasea hacia la oscuridad de una calejuella cercana.
Krivtsov se recuperó lentamente. Incontrolablemente, las lágrimas asomaron a sus ojos. Intentó no llorar, pero no pudo.
- Pues... te pegó muy duro, dijo el revisor literario, acercándose a él y dándole una patada a ese pedazo de canalón. ¡Esta muy sólido! ¿No quieres ir a un "Ambulatorio"?
El joven sacudió la cabeza y desvió la mirada.
- ¿Eh? ¿Cómo estamos con el perfeccionismo del mundo? -murmuró el líder. Intente darse tintura de yodo. ¿Tienes en casa? ¿Por qué si no tienes, pasemos por mi casa.
Krivtsov avanzó con paso inseguro, luego aceleró cada vez más el paso; El líder miró largo rato su débil espalda, que todavía se movía de vez en cuando. En la parte posterior de su cuello, un solitario clip negro (el colgador de la chaqueta) sobresalía de debajo del cuello. Pronto el joven dobló la esquina y ya no se veía.
"Esto se a convertirse en un poeta. Seguramente... pensó el líder con ansiedad y ternura. No pasa nada, yo también sufrí golpeos. Dejó escapar un suspiro y pasó su abultado maletín de una mano a la otra. ¿De dónde viniendo, de todas formas, los poetas?"
Secțiunea 12. SECTION 12. Sección 12.
Pagina 274.
...scriitori, ci doar niște duhuri necurate, zămislite de vifornițele timpului și care se roteau, invidioase, deasupra troicii[1] ce zboară spre o zare viscolită, aproape invizibilă și totuși existentă.
Din fericire, Krivțov avu prilejul să întâlnească și scriitori adevărați și remarcă la ei o particularitate: nu se invidiau niciodată unul pe altul.
Cu tot bombănitul lui, cu vicleșugurile, cu căutatul nodului în papură, conducătorul cenaclului, era, de fapt, un copil mare, gras și lipsit de ipocrizie, păstrând și acum, sub aparentul lui scepticism, o fire capabilă tocmai de acele avânturi împotriva cărora încercase să-l prevină pe Krivțov. Amintita ședință a cenaclului se mută la un moment dat, pe neobservate, la cea mai apropiată pelmennaia. Roșu la față de vinul pe care apucase deja să îl guste, conducătorul îi vorbea acum lui Krivțov, agitând în aer un "pelmen" albăstrui, prost fiert, înfipt într-o furculiță îndoită:
- Să nu te preocupe viața literară. Să te preocupe viața ca atare. Nu te vârâ în nici o turmă, în niciun cârd. Impotenții, oricât de mult s-ar lipi unul de celălalt, tot nu vor naște nimic. Nu asculta de niciun fel de sfaturi, nici măcar de sfaturile mele. E bine că nu te văd abătut: tare m-am săturat să văd așa ceva la tinerii moșnegei. Dar nici de vioiciunea tâmpiților văd că nu suferi. Firește, așa cum spunea Svetlov, "viața a născocit și cântece noi". Pe urmă, însă tot el a izbucnit, parcă fără voie, cu "Grenadă, Grenadă, Grenadă a mea..." Am avut și eu o Grenadă; războiul... Iar dumneata trebuie să o ai pe a dumitale. Nu există poeți fără o Grenadă a lor.
Krivțov îl însoți pe conducător acasă, iar acesta nu mai înceta să vorbească, de parcă ar fi vrut să sădească în Krivțov tot ce nu izbutise el însuși să ducă la capăt.
În timp ce-și urmau drumul, dinspre celălalt trotuar răsună brusc un țipăt de femeie. Ulicioara era îngustă, astfel încât în lumina galben-murdară a felinarului, cei doi izbutiră să zărească o femeie tânără, cu un batic de...
[1] Aluzie la celebra imagine metaforică a Rusiei din romanul Suflete moarte, de Gogol.
(2083 bytes)
Pagina 274.
...scriitori, ci doar niște duhuri necurate, zămislite de vifornițele timpului și care se roteau, invidioase, deasupra troicii[1] ce zboară spre o zare viscolită, aproape invizibilă și totuși existentă.
Din fericire, Krivțov avu prilejul să întâlnească și scriitori adevărați și remarcă la ei o particularitate: nu se invidiau niciodată unul pe altul.
Cu tot bombănitul lui, cu vicleșugurile, cu căutatul nodului în papură, conducătorul cenaclului, era, de fapt, un copil mare, gras și lipsit de ipocrizie, păstrând și acum, sub aparentul lui scepticism, o fire capabilă tocmai de acele avânturi împotriva cărora încercase să-l prevină pe Krivțov. Amintita ședință a cenaclului se mută la un moment dat, pe neobservate, la cea mai apropiată pelmennaia. Roșu la față de vinul pe care apucase deja să îl guste, conducătorul îi vorbea acum lui Krivțov, agitând în aer un "pelmen" albăstrui, prost fiert, înfipt într-o furculiță îndoită:
- Să nu te preocupe viața literară. Să te preocupe viața ca atare. Nu te vârâ în nici o turmă, în niciun cârd. Impotenții, oricât de mult s-ar lipi unul de celălalt, tot nu vor naște nimic. Nu asculta de niciun fel de sfaturi, nici măcar de sfaturile mele. E bine că nu te văd abătut: tare m-am săturat să văd așa ceva la tinerii moșnegei. Dar nici de vioiciunea tâmpiților văd că nu suferi. Firește, așa cum spunea Svetlov, "viața a născocit și cântece noi". Pe urmă, însă tot el a izbucnit, parcă fără voie, cu "Grenadă, Grenadă, Grenadă a mea..." Am avut și eu o Grenadă; războiul... Iar dumneata trebuie să o ai pe a dumitale. Nu există poeți fără o Grenadă a lor.
Krivțov îl însoți pe conducător acasă, iar acesta nu mai înceta să vorbească, de parcă ar fi vrut să sădească în Krivțov tot ce nu izbutise el însuși să ducă la capăt.
În timp ce-și urmau drumul, dinspre celălalt trotuar răsună brusc un țipăt de femeie. Ulicioara era îngustă, astfel încât în lumina galben-murdară a felinarului, cei doi izbutiră să zărească o femeie tânără, cu un batic de voal...
[1] Aluzie la celebra imagine metaforică a Rusiei din romanul Suflete moarte, de Gogol.
Pagina 275.
... pus peste bigudiuri și papuci vechi de casă în picioare, vânzolindu-se cu un ins mărunțel, beat, imbrăcat cu maiou și pantaloni de pijama, care o lovea prostește, cu neîndemânare, incercând totodată să scape din mâinile femeii ce se agăța de el cu disperare. Krivțov dădu să se repeadă într-acolo. Conducătorul il apucă de mânecă.
- Nu te băga, Krivtov...
Dar tânărul i se smulge din mâini, traversă în fugă ulicioara și îl îmbrânci pe bătăuș spre peretele julit al casei, de sub a cărei tencuială căzută se întrezăreau niște șipci putrezite. Bărbatul era atât de cherchelit, încât, lovindu-se cu spatele de zid, lunecă de-a lungul lui și se prăvăli pe trotuar, rupând și o bucată, ce abia se mai ținea, dintr-un burlan de tablă. Femeia răcni cu și mai multă putere și dădu fuga să-l ridice, manifestând față de cel căzut o nemaipomenită tandrețe.
- Miliția! Il bate pe bărbatu-meu! Huligani blestemați.
Proptind cu chiu, cu vai de perete, ceea ce se chema a fi bărbatul ei, inșfăcă frântura de burlan și se repezi spre Krivțov, înalțând-o ca pe un buzdugan. Tânărul nu izbuti să se ferească și lovitura îl nimeri drept în cap. Totul i se învârti pe dinaintea ochilor; felinarul, bețivul în pantaloni de pijama, ce rânjea prostește, ochii furioși și speriați în același timp ai femei, colții bigudiurilor din capul ei. Încercă un sentiment tulbure de durere și de rușine, sesizând totodată absurdul situației. Fu gata să cadă și se prinse de stâlpul felinarului. Își pipăi creștetul și, când lăsă palma in jos, văzu că e plină de sânge.
- Vasea. oare nu l-oi fi omorât... icni femeia.
Furia i se potoli, făcând loc unei active compasiuni muierești. Izbutind să-i smulgă lui Vasea cel incapabil să se mai miște, sticla de vodcă băute pe jumătate, i-o turnă lui Krivțov în cap, după care îl bandajă cu baticul de voal....
- Iartă-mă dragul meu... Zău, iartă-mă... Aveam de rezolvat niște treburi de familie... Si dumneata hodoronc-tronc, dai năvală... Să nu mă reclami la miliție. Vrei să-ți dau niște bani de taxi?...
(2015 bytes)
Pagina 275,
... pus peste bigudiuri și papuci vechi de casă în picioare, vânzolindu-se cu un ins mărunțel, beat, imbrăcat cu maiou și pantaloni de pijama, care o lovea prostește, cu neîndemânare, incercând totodată să scape din mâinile femeii ce se agăța de el cu disperare. Krivțov dădu să se repeadă într-acolo. Conducătorul il apucă de mânecă.
- Nu te băga, Krivțov...
Dar tânărul i se smulge din mâini, traversă în fugă ulicioara și îl îmbrânci pe bătăuș spre peretele julit al casei, de sub a cărei tencuială căzută se întrezăreau niște șipci putrezite. Bărbatul era atât de cherchelit, încât, lovindu-se cu spatele de zid, lunecă de-a lungul lui și se prăvăli pe trotuar, rupând și o bucată, ce abia se mai ținea, dintr-un burlan de tablă. Femeia răcni cu și mai multă putere și dădu fuga să-l ridice, manifestând față de cel căzut o nemaipomenită tandrețe.
- Miliția! Il bate pe bărbatu-meu! Huligani blestemați.
Proptind cu chiu, cu vai de perete, ceea ce se chema a fi bărbatul ei, inșfăcă frântura de burlan și se repezi spre Krivțov, înalțând-o ca pe un buzdugan. Tânărul nu izbuti să se ferească și lovitura îl nimeri drept în cap. Totul i se învârti pe dinaintea ochilor; felinarul, bețivul în pantaloni de pijama, ce rânjea prostește, ochii furioși și speriați în același timp ai femei, colții bigudiurilor din capul ei. Încercă un sentiment tulbure de durere și de rușine, sesizând totodată absurdul situației. Fu gata să cadă și se prinse de stâlpul felinarului. Își pipăi creștetul și, când lăsă palma in jos, văzu că e plină de sânge.
- Vasea. oare nu l-oi fi omorât... icni femeia.
Furia i se potoli, făcând loc unei active compasiuni muierești. Izbutind să-i smulgă lui Vasea cel incapabil să se mai miște, sticla de vodcă băute pe jumătate, i-o turnă lui Krivțov în cap, după care îl bandajă cu baticul de voal....
- Iartă-mă dragul meu... Zău, iartă-mă... Aveam de rezolvat niște treburi de familie... Si dumneata hodoronc-tronc, dai năvală... Să nu mă reclami la miliție.Vrei să-ți dau niște bani de taxi?...
Pagina 276
Apoi îl trase grăbită pe Vasea în bezna unui gang din apropiere.
Krivțov își reveni cu încetul. Fără voie îi dădură lacrimile. Se strădui să nu plângă, dar nu izbuti.
- Dar te-a altoit zdravăn, zise conducătorul, venind lângă el și dând un șut în bucata aceea de burlan. Solidă tinicheaua! Nu vrei să mergem la "Salvare"?
Tânărul scutură din cap, ferindu-și ochii.
- E? Cum stăm cu desăvârșirea lumii? mormai conducătorul. Vezi să-ți dai acasă cu tinctură de iod. Ai așa ceva? Că de nu, trecem pe la mine.
Krivțov o porni înainte cu pas nesigur, apoi iși iuți pașii din ce în ce mai tare; conducătorul privit lung spinarea lui slăbuță, ce mai tresărea în răstimpuri. La ceafă i se ițea de sub guler, solitară, o bridă de culoare neagră -- agățătoarea de la jachetă. Curând, tânărul dădu colțul și nu se mai văzu.
"Ăsta ajunge poet. Cu siguranță... gândi cu neliniște și duioșie conducatorul. Nu-i nimic, si eu am fost bătut. Slobozi un oftat și își trecu servieta burtoasă dintr-o mână în cealaltă. De unde oare s-or fi iscând, totuși, poeții?"
(1.053 bytes)
Total 5.151 bytes.
Pagina 276
Apoi îl trase grăbită pe Vasea în bezna unui gang din apropiere.
Krivțov își reveni cu încetul. Fără voie îi dădură lacrimile. Se strădui să nu plângă, dar nu izbuti.
- Dar te-a altoit zdravăn, zise conducătorul, venind lângă el și dând un șut în bucata aceea de burlan. Solidă tinicheaua! Nu vrei să mergem la "Salvare"?
Tânărul scutură din cap, ferindu-și ochii.
- E? Cum stăm cu desăvârșirea lumii? mormai conducătorul. Vezi să-ți dai acasă cu tinctură de iod. Ai așa ceva? Că de nu, trecem pe la mine.
Krivțov o porni înainte cu pas nesigur, apoi iși iuți pașii din ce în ce mai tare; conducătorul privit lung spinarea lui slăbuță, ce mai tresărea în răstimpuri. La ceafă i se ițea de sub guler, solitară, o bridă de culoare neagră -- agățătoarea de la jachetă. Curând, tânărul dădu colțul și nu se mai văzu.
"Ăsta ajunge poet. Cu siguranță... gândi cu neliniște și duioșie conducatorul. Nu-i nimic, si eu am fost bătut. Slobozi un oftat și își trecu servieta burtoasă dintr-o mână în cealaltă. De unde oare s-or fi iscând, totuși, poeții?"
Total ... sin limite / fără limite.
Pe aceeași suprafață pe care, prin scris tradițional încap 5.151de "unități de informație", prin ciberscriere încape o cantitate greu-măsurabilă de "unități de informație".
Dacă analogiem 1 byte = 1 calorie alimentară, este ușor de înțeles că "alimentul" este mult mai concentrat (fiinf mult mai sățios), acolo unde, pe o aceeași suprafață, în loc de 5000 de "calorii", încap 50.000, 500.000, sau 5.000.000.
Sau... ce-ar fi dacă în loc de "1 byte similar 1calorie", am considera... "1 byte similar 1 eurocent"?.
/
En la misma superficie en la que, mediante la escritura tradicional, caben 5.151 "unidades de información", mediante la ciberescritura cabe una cantidad de "unidades de información" difícil de medir.
Si hacemos una analogía con 1 byte = 1 caloría alimenticia, es fácil comprender que el "alimento" tiene mucha más concentración (estando mucho más produciente de saciedad), allá donde, en una misma superficie, en lugar de 5000 "calorías", caben 50.000, 500.000, o 5.000.000.
O… ¿y si en lugar de “1 byte equivalente a 1 caloría”, consideremos… “1 byte equivalente a 1 eurocéntimo”?.
Secțiunea 13. SECTION 13. Sección 13.
Am mai adaugat azi, ca comentariu, la acelasi articol din Facebook la care oamenii sunt invitati sa fie... "bagareti"
Extraordinar de multi oamenii care ar trage linie si ar socoti (ar sententia)... fara sa dispuna de... datele problemei. E bine (e mai mult decat normal) sa aperi justetea, in fata actiunilor ne-juste ale cuiva, dar... daca nu stii ce faci, poti sa produci mai mult rau, decat bine, cu interventia ta. Aici, mai multe amanunte: https://sites.google.com/site/pacureti/dulce-%C8%9Binut-al-poamelor-tierra-de-bayas-siberia/capitolul-14
Secțiunea 14. SECTION 14. Sección 14.
My screencast in YouTube (with "demo" function.)
Subscrie-te / Suscríbete
Sunt Ayord. Am o mulțime de proiecte inițiate. Dacă găsești util întregul meu proiect, abonează-te la canalele mele. Cu cât mai multă subscripție, cu atât o sponsorizare mai bună, cu atât mai mult timp pot dedica acestei ocupații (de ciberscriere), cu atât mai mare și mai de calitate va fi producția. Ceea ce tu însuți cultivi, aia culegi. Tu alegi!
P.S. Primul mod in care poti fi de ajutor (si tie, si mie) este... sa dai "like", plus sa distribui, cibercreatiile mele. Asta nu te costa bani, dar ne poate produce beneficii, amândorura.
Soy Ayord. Tengo un montón de proyectos iniciados. Si encuentra útil todo este proyecto mío, suscríbase a mis canales. Cuanta más suscripción, mejor patrocinio, cuanto más pueda dedicar a esta ocupación (ciberescritura), mayor y mejor será el rendimiento. Lo que tu mismo siembras, cosechas. ¡Tú eliges!
P.D. La primera manera en la que puedes ayudar (tanto a ti como a mí) es... dando "me gusta" y/o compartir mis cibercreaciones. Esto no le cuesta dinero, pero puede beneficiarnos a los dos.
Page updated
Google Sites
Report abuse