Página 007

Pag 7

2. El filosofar y la filosofia

-- Empezemos por distinguir dos sentidos en uso de la palabra filosofia. Unas veces se designa con ella cierta actividad del hombre; otras, un conocimiento o un sistema de conocimientos.

Expresariamos mejor la distinciòn contraponiendo el filosofar y la filosofia.

Filosofar es un modo de actividad humana, no corporeo como el andar o como masticar, sino espiritual o mental, que, concretando mas, consiste en un ejercicio de nuestra capacidad de conocimiento.

Es un razonar con ilaciòn y profundidad sobre las cosas y los acontecimientos del mundo y de la vida. A este modo de la actividad aluden alguna expresiònes corrientes en el lenguaje y en literatura: "¡vaya filòsofo!!", "¿que estas filòsofando? , "reflexiones de un pequeño filòsofo", entre las cuales las hay tambien despectativas: "¡esto son filòsofias!", "filòsofia barata", etc.

Descriptivamente cabe añadir, a las caracteristicas señaladas, algunas mas, como: la seriedad del proposito, el rigor del razonamiento, la ausencia de fantasia, la coherencia y consecuencia consigo mismo, etc .

" Hay hombres nativamente dotados para la actividad filosofica, como lo hay privados de ella. El desarollo de la capacidad nativa sin aprendizaje de maestro caracteriza al f ilosofo autodidacto ; el cultivo sistematico de la misma, aprendido de otros, origina el filosofo profesional. Entre estos, solo muy pocos son creadores . La mayoria son mero divulgadores o repetidores de las doctrinas filosoficas creada por aquellos".

La filosofía es el fruto del filosofar. El normal ejercicio de la actividad filosófica conduce al hallazgo de conocimientos y a el establecimiento de verdades que originarmente serán patrimonio singular del filósofo

(1.736 bytes)

Pagina 7

2. Filosofare și filozofie

- Să începem prin a distinge două sensuri în utilizarea cuvântului filozofie. Uneori o anumită activitate a omului este desemnată prin aceasta; altele, o cunoaștere sau un sistem de cunoștințe.

Ar fi mai bine să exprimăm distincția prin contrast între filozofie și filozofie.

Filosofarea este un mod de activitate umană, nu corporală precum mersul sau mestecatul, ci spirituală sau mentală, care, mai precis, constă într-un exercițiu al capacității noastre de cunoaștere.

Este raționamentul cu gândire și profunzime despre lucruri și evenimente din lume și din viață.

Câteva expresii comune în limbă și în literatură fac aluzie la acest mod de activitate: „Ce filozof!”, „Ce filosofezi?” acestea sunt filozofii! ”, „filozofie ieftină”, etc.

Descriptiv, este necesar să se adauge, la caracteristicile indicate, altele, precum: seriozitatea scopului, rigoarea raționamentului, absența fanteziei, coerența și consecința cu sine însuși etc.

„Există bărbați dotați în mod nativ pentru activitatea filozofică, precum și cei lipsiți de ea. Dezvoltarea capacității native fără a învăța de la un profesor îl caracterizează pe filosoful autodidact; cultivarea sistematică a acesteia, învățată de la alții, dă naștere filosofului profesionist. .aceștia, doar foarte puțini sunt creatori. Majoritatea sunt simpli diseminatori sau repetători ai doctrinelor filozofice create de cei".

Filosofia este rodul filosofării. Exercitarea normală a activității filozofice duce la descoperirea cunoașterii și la stabilirea adevărurilor care vor fi inițial moștenirea unică a filosofului.

(1.596 caractere)

Pag 7

2. Filozofarea si filozofia

- Să începem prin a distinge două sensuri în ce priveste folosirea cuvântului filozofie. Uneori cu acest cuvant se desemneaz ă o anumită activitate a omului; alteori, o anume cunoaștere sau un anume sistem de cunoașteri.

Vom exprima mai bine distincția contrapunand termenul "filozofare", termenului "filosofie".

Filosofia este un mod de activitate umană, nu corporal ă, pre cum mersul pe jos sau precum masticarea , ci spiritual ă sau mental ă , si care, mai concret, constă într-o exercitare a capacității noastre de cunoaștere .

Este un mod de raționament inter-relationant și profundizant asupra lucrurilor și ale evenimentelor lumii și ale vieții. La acest mod de activitate fac aluzie unele expresii curente atat în limbaj cat și in literatură: " ia te uita la el, filosoful! ", " ce filosofezi? ", " reflecții de mic filosof ", printre care există de asemenea si aprecieri peiorative: " astea sunt simple filosofii !", sau " filosofie ieftină "etc.

Din punct de vedere descriptiv, e loc ca la caracteristicile semnalate sa mai adaugam cateva, cum ar fi: s eriozitatea scopului , rigoarea raționamentului , absența fanteziei , coerența și consecvența persoanei cu ea însăși etc.

"Există oameni înzestrați din na ș tere pentru activitate filosofică, dupa cum exist ă si oameni neinzestrați pentru ea. Dezvoltarea acestei capacități native, fără vreun profesor, caracterizează filozoful auto-didact ; pe când cultivarea sistematică a acesteia, deprinderea ei de la alții, duce la formarea filosofului de profesie. Dintre cei de profesie, foarte puțini sunt creatori . Marea lor majoritate sunt simpli difuzori (propagatori) , simpli repetitori (imitatori) ai doctrinelor filosofice elaboratate de cei din prima categorie (de creatori)" .

Filosofia este rodul filozof ă rii. Normala exercitare a activității filosofice conduce la descoperirea de noi cunoștințe și la stabilirea de adevăruri care, inițial, vor fi patrimoniul singular al respectivului filozof . .

(2009 bytes)