Îmi asum o grea răspundere formulând acest articol, cu acest titlu, căruia pe de o parte i-aș fi spus doar "Strâmba școală românească", iar pe de altă parte i-aș fi spus (pentru mai multă precizie) "Strâmba școală juridică românească", dar până la urmă m-am oprit la titlul "Strâmba școală românească de Drept".

Algoritmii Internetului mi-au scos azi în față, un articol de prin publicațiile românești, intitulat: „Anglo-americanii vor ca toți oamenii să fie otova, să folosească doar engleza, să mănânce hamburgeri și să poarte blugi!”, și avându-l ca autor pe Președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop.

Acest articol vine și se așează peste alte articole la care aveam în lucru aducerea de contraargumente, și am să menționez aici o pagină web în lucru, de-a mea, care se numește "Suveranismul românesc (2025)", in care se vor găsi lămuriri mai detaliate, despre asta. 

Pentru ca cineva să poată înțelege ceva mai bine despre ce e vorba, ar trebui să cerceteze atent cele peste 5000 de "autoextemporale", pe care eu, mi le-am dat mie singur, în ultimele aproape 5000 de zile.

În aceste peste 5000 de articole, se va întâlni și articole sau site-uri intitulate de mine... în căutarea unor titluri cât mai scurte și mai cuprinzătoare, de genul: "Răstălmăcita limba română", "Absurda Românie", "Antecesorii noștri ne-a făcut în limbă", "Analfabetismul juridic", "Analfabetismul politic", "Analfabetismul politico-juridic", "Comunismul a deznaturalizat limba și poporul român",  printre altele.

Un mare dezavantaj al meu, care constituie în același timp un mare avantaj al meu, este faptul că eu am dobândit cunoaștere în principal pe calea numită "autodidactică".

Partea rea este că pentru bagajul de cunoaștere acumulat astfel, nu am beneficiat și nu beneficiez de ceea ce se numește "recunoaștere socială"... care de fapt, nu era "recunoaștere socială" ci "recunoaștere socială socialistă", dar în același timp, lipsa acestei socialiste certificări poate constitui un important indiciu că m-am lăsat mult mai puțin intoxicat decât imensa majoritate, cu drogul socialist.

La nivelul anilor 1940, România avea și ea nevoie de imense îmbunătățiri politico-social-economice, ca toate țările lumii de la acea vreme, dar calea pe care a forțat-o comunismul românesc... înhăitat cu cel sovietic... să meargă, a făcut ca în loc să avanseze pe drumul cel bun, să se afunde pe un drum rătăcit... și supra-rătăcit.

Cu foarte mulți ani în urmă imaginasem un desen în care arătam că lumea românească nu doar că escaladase (ca în alpinism), imaginea în oglindă a muntelui real, ci chiar imaginea în oglindă al imaginii în oglindă... a realității, fiind nu doar ratacită, ci... cel puțin... dublu rătăcită.

Considerând locul de la care lumea românească s-a rupt complet de realitate, pe la altitudinea 1940, și aflându-ne noi acum pe la altitudinea 2025, ar trebui să coborâm vreme de 85 de ani, să identificăm drumul corect, și să urcăm alți 85 de ani pe acel drum, spre a ajunge măcar la altitudinea la care suntem azi.

Dar cine își permite să cheltuie aiurea 170 de ani pentru a ajunge tot la altitudinea 2025, când însumând 2025 + 175 vedem că în tot acest timp ar fi trebuit să ajungem la altitudinea 2200?

Coborând pe calea asta, de la anul 2025 la anul 1940, o să vedem că pe la nivelul anului 1947, pe când lumea democrată concepea "Declarația Universală a Îndatoririlor Oamenilor", lumea socialistă (în frunte cu lumea sovietică) lucra la dejucarea planului lumii democratice/democratizante.

Nimic nu servește mai bine pentru supunerea vreunui popor, decât contrafacerea limbii acestuia.

Măcelarii sovietici ai limbii române, împreună cu măcelari români ai limbii române, au pus mână de la mână și au făcut din "limba română naturală", un "limbaj românesc artificializat", acești "măcelari" extirpându-i toată terminologia relaționată cu lumea democratică, și tăindu-i orice cale de adevărată comunicare cu aceasta, cenzura comunistă făcând un invizibil, dar de netrecut... zid, în jurul limbii române.

Altoiul a prins, cicatricele au început a se vindeca, dar ceea ce creștea... nu mai era... limba română reală, ci o simulare a limbii române reale. 

"Academia monarhistă română", în loc să se fi transformat, de la 1947 în sus, în "Academia democratică română", s-a transformat în "Academia comunistă română". 

Deși din 1990 am putea spune că "Academia comunistă română", a fost transformată în "Academia democratică română", cei 45 de ani trăiți de lumea limbii române sub crunta cenzură plus îndoctrinare comunistă, au realizat contaminări mai profunde decâ o explozie nucleară, iar timpul necesar regenerării, poate că nu ar fi mai scurt de vreo 200 de ani, cu condiția ca gradul de inoculare a otrăvii să fie zero.

Dar... numărul mare al intoxicaților cu acea otravă căreia, ca să aibă un nume, hai să continuăm ai zice "limba comunistă română" (sau... "limbajul comunist român", contaminează cu "virusul" acesta, tot ce găsește "necontaminat încă (și insuficient imunizat)".

Sovieticii nu au plecat din "România comunistă", până când nu au văzut ieșit de sub tipar, primul dicționar al acelei limbi române proaspăt transfigurată de respectivii "măcelari".

Un fel de "transplant".

Organismului nou creat i-au murit celule vechi, și i s-au născut... valuri-valuri de noi și noi celule, care au luat drept realitate-reală, realitatea-prefabricată pe care au găsit-o la nașterea ei.

Exact ca la puii de la crescătorie, care născându-se... generație după generație, în crescătorie... nici nu pun la îndoială faptul că ambientul artificial în care ei s-au născut, nu ar fi ambientul natural.

Toate dicționarele limbii române care au urmat "Dicționarului (1955-1956) limbii române literare contemporane", au fundament în acesta.

Asumo una gran responsabilidad al formular este artículo, con este título, que por una parte lo habría llamado simplemente "La escuela rumana corrupta", y por otra parte lo habría llamado (para mayor precisión) "La escuela de derecho rumana corrupta", pero al final me decidí por el título "La escuela de derecho rumana corrupta".

Los algoritmos de Internet me han hecho conocer hoy un artículo de una publicación rumana titulado: "Los angloamericanos quieren que todos sean iguales, que usen solo inglés, coman hamburguesas y vistan vaqueros", y que tiene como autor al presidente de la Academia Rumana, Ioan Aurel Pop.

Este artículo viene a sumarse a otros artículos a los cuales estuve trabajando en aportar contraargumentos, y mencionaré aquí una página web en proceso, mía, llamada “Soberanía Rumana (2025)”, donde se encontrarán explicaciones más detalladas al respecto.

Para que alguien entienda mejor de qué se trata, debería examinar con atención los más de 5.000 "autoextemporales" que me he dado en los últimos casi 5.000 días.

En estos más de 5000 artículos, también encontraréis artículos o sitios titulados por mí... en busca de títulos lo más breves y completos posibles, como: "La lengua rumana distorsionada", "Rumania absurda", "Nuestros antepasados ​​nos hicieron en la lengua", "Analfabetismo jurídico", "Analfabetismo político", "Analfabetismo político-jurídico",  "El comunismo desnaturalizó la lengua y el pueblo rumano", entre otros.

Una gran desventaja mía, que al mismo tiempo constituye una gran ventaja mía, es el hecho de que adquirí conocimientos principalmente a través del camino llamado "autodidacta".

Lo malo es que por el conocimiento acumulado de esa manera, no me beneficié ni me beneficio de lo que se llama "reconocimiento social"... que en realidad no era "reconocimiento social" sino "reconocimiento social socialista", pero al mismo tiempo, la falta de esa certificación socialista puede constituir un indicio importante de que me dejé intoxicar mucho menos que la gran mayoría, con la droga socialista.

En los años 40, Rumania también necesitaba enormes mejoras político-social-económicas, como todos los países del mundo en aquella época, pero el camino que el comunismo rumano... junto con el comunismo soviético... la obligó a seguir, la hizo hundir en un camino perdido... y muy perdido.

Hace muchos años, me había imaginado un dibujo que mostraba que el mundo rumano no sólo había escalado (como en el alpinismo) la imagen especular de la montaña real, sino incluso la imagen especular de la imagen especular... de la realidad, estando no sólo perdido, sino... al menos... doblemente perdido.

Considerando el lugar desde el cual el mundo rumano se separó completamente de la realidad, alrededor de la altitud de 1940, y encontrándonos ahora alrededor de la altitud de 2025, tendríamos que descender durante 85 años, identificar el camino correcto y subir otros 85 años por ese camino, para alcanzar al menos la altitud en la que nos encontramos hoy.

Pero ¿quién puede permitirse perder 170 años para llegar a la altitud 2025, si sumando 2025 + 175 vemos que en todo este tiempo deberíamos haber llegado a la altitud 2200?

Siguiendo ese camino, desde 2025 hasta 1940, veremos que alrededor de 1947, cuando el mundo democrático estaba concibiendo la "Declaración Universal de los Deberes del Hombre", el mundo socialista (liderado por el mundo soviético) estaba trabajando para frustrar el plan del mundo democrático/democratizante.

Nada sirve mejor para subyugar a un pueblo que falsificar su lengua.

Los carniceros soviéticos de la lengua rumana, junto con los carniceros rumanos de la lengua rumana, unieron sus fuerzas y convirtieron la "lengua rumana natural" en una "lengua rumana artificializada", estos "carniceros" extirparon toda la terminología relacionada con el mundo democrático y cortaron cualquier camino de verdadera comunicación con él, la censura comunista creó un muro invisible, pero infranqueable... alrededor de la lengua rumana.

El injerto prendió, las cicatrices empezaron a cicatrizar, pero lo que estaba creciendo... ya no era... el idioma rumano real, sino una simulación del idioma rumano real.

La "Academia Monárquica Rumana", en lugar de transformarse, a partir de 1947, en la "Academia Democrática Rumana", se transformó en la "Academia Comunista Rumana".

Aunque desde 1990 podríamos decir que la "Academia Comunista Rumana" se transformó en la "Academia Democrática Rumana", los 45 años vividos por el mundo de habla rumana bajo una cruel censura más el adoctrinamiento comunista han provocado una contaminación más profunda que una explosión nuclear, y el tiempo necesario para la regeneración tal vez no sea inferior a unos 200 años, siempre que el grado de inoculación del veneno sea cero.

Pero… la gran cantidad de intoxicados con ese veneno que, para tener un nombre, sigamos, llamaríamos “la lengua comunista rumana” (o… “la lengua comunista rumana”), contamina con este “virus” todo lo que encuentra “aún no contaminado (e insuficientemente inmunizado)”.

Los soviéticos no abandonaron la "Rumania comunista" hasta que vieron agotado el primer diccionario de esa lengua rumana, recién transfigurada por aquellos "carniceros".

Una especie de "trasplante".

Las células viejas del organismo recién creado murieron y nacieron oleadas de nuevas células, que tomaron como realidad real la realidad prefabricada que encontraron en su nacimiento.

Al igual que ocurre con los pollos de granja, que nacen... generación tras generación, en la granja... ni siquiera pongo en duda que el entorno artificial en el que nacieron no es el entorno natural.

Todos los diccionarios de la lengua rumana que siguieron al "Diccionario (1955-1956) de la lengua literaria rumana contemporánea" tienen su base en éste.