01.11.2018_20.52
Importante: Indicații de uz/Instrucciones de uso
Español
Română
Antecedente
Revoluția industrială a dat naștere unor grade de exploatare comparabile doar cu sclavia în formele sale cele mai abuzive, supunând lucratorii la condiții de efort, de program de lucru, de pericole, de boli profesionale, de lipsă de odihnă și de retribuții minime cum nu a suferit de-a lungul secolelor anterioare, nici macar țărănimea, din care imensa majoritate a lucratorilor, au provenit.
<
Iese in evidenta mai ales, exploatarea inumană a muncii persoanelor minore, în special în minerit.
Această situație era facilitata de existența a enorme contingente de lucrători șomeri a căror stare sociala era atat de mizerabilă incat erau dispusi a înlocui imediat pe orice angajat care ar fi protestat pentru condițiile de muncă.
.
Au apărut de forma spontana și sporadica diverse tipuri de proteste, cum ar fi demonstrații, greve, ocupari de fabrici și sabotaje, care au precedat formarea acelor organizații ale lucrătorilor, numite sindicate.
.
.
Antecedentes
La Revolución Industrial dio origen a grados de explotación solo comparables con la esclavitud en sus formas más abusivas, sometiendo a los trabajadores a condiciones de esfuerzo, horario, peligros, enfermedades profesionales, falta de descanso y remuneración ínfima que no había sufrido, durante los siglos anteriores, el campesinado del que los trabajadores provenían en general.
Se destacaba en ese cuadro la explotación inhumana del trabajo infantil, particularmente en la minería. Facilitaba toda esta situación la existencia de enormes contingentes de trabajadores desocupados cuya condición era aún más mísera, y que podían sustituir a cualquier asalariado que protestara por sus condiciones de trabajo.
.
Fueron surgiendo en forma espontánea y esporádica diversos tipos de protestas, como las manifestaciones, la huelga, la ocupación de fábricas y el sabotaje, que precedieron a la formación de organizaciones de trabajadores (los sindicatos).
.
El ejercicio del poder político por representantes de los sectores sociales beneficiarios de esta situación aseguraba su mantenimiento.
En nombre de la libertad individual se sostenía que los Estados no debían legislar interfiriendo en la "libre contratación" entre empleadores y trabajadores.
La intervención del Estado en los conflictos laborales se limitó durante mucho tiempo a la represión de las protestas, consideradas ilícitas, mediante la acción policial o militar.
.
Durante el siglo XIX fueron naciendo diversas corrientes que desde ángulos distintos exigieron la intervención del Estado en defensa de los trabajadores, como las escuelas intervencionistas y las escuelas socialistas.
.
.
Las escuelas intervencionistas quieren que el Estado proteja, por medio de una política adecuada, a las clases sociales perjudicadas con la libre distribución de la riqueza.
.
El socialismo, particularmente en su desarrollo formulado por Karl Marx, procuraba sustituir la estructura capitalista por un régimen en que no existiera la propiedad privada de los medios de producción ni la explotación por unos seres humanos de la fuerza de trabajo de otros. El objeto del socialismo es la emancipación de los proletarios por obra revolucionaria de los mismos proletarios.
.
La Iglesia católica adoptó inicialmente, durante mucho tiempo, una actitud de condena sistemática de todas las tendencias que pretendían imponer límites a la libre explotación del trabajo ajeno.
Su evolución solo comenzó a fines del siglo XIX. Lo que hoy se conoce como "doctrina social de la Iglesia" tuvo sus principales jalones son las Encíclicas Rerum Novarum (1891), Quadragesimo Anno (1931), Mater et Magistra (1961) y Laborem exercens (1981). La Rerum Novarum abogó por la reglamentación de las horas de trabajo, del trabajo femenino y de menores. Asimismo condenó la fijación de un salario insuficiente, declarando un deber de estricta justicia del patrón pagar al asalariado una remuneración que le permita vivir en condiciones humanas.
.
.
.
Las otras encíclicas complementaron y ampliaron la primera.
.
El trabajador que presta sus servicios subordinadamente ha pasado de ser un esclavo en la Edad antigua, un siervo de la Edad Media (conocido también como el siervo de la gleba), a un sujeto con derechos y libertades en la actualidad. El Derecho ha venido a regular condiciones mínimas necesarias para una estabilidad social.
.
El surgimiento de las primeras leyes laborales data desde la segunda mitad del siglo XIX, y más tardíamente en unos países que en otros. En 1919, con el Tratado de Versalles que puso fin a la primera guerra mundial, el derecho del trabajo adquiere respaldo internacional plasmado en la creación de la Organización Internacional del Trabajo (OIT).
Exercitarea puterii politice de către reprezentanții sectoarelor sociale care erau avantajati de o asa situație, a asigurat menținerea/intretinerea situatiei acesteia.
În numele libertății individuale, se sustinea că Statele nu ar trebui să legifereze, si astfel sa interfereze, în disputa dintre angajatori și angajați, afectand (ziceau ei) "libera incheiere a contractelor".
Intervenția Statului în litigiile de muncă s-a limitat multa vreme la reprimarea acelor proteste considerate ilegale, prin acțiuni de poliție sau militare.
.
.
Pe durata secolului al XIX-lea s-au născut diverse curente (cum ar fi școlile/curentele intervenționiste și școlile/curentele socialiste) care, din diferite unghiuri (de vedere), au solicitat ca Statul sa intervina în apărarea lucrătorilor.
Scolile intervenționiste au nutrit dorinta ca Statul să protejeze, prin intermediul unei adecvate politici, clasele sociale afectate prin libertina distribuire a bogățiilor.
.
.
Socialismul, în special în dezvoltarea sa pe formularea facuta de Karl Marx, a căutat să înlocuiască structura capitalistă cu un regim în care sa nu existe proprietate privată asupra mijloacelor de producție si nici exploatarea de către unii oameni a fortei de muncă a altora.
Obiectivul socialismului era/este emanciparea proletarilor, prin munca revoluționară a proletarilor înșiși.
.
Biserica (Catolică, in Spania) a adoptat inițial, mult timp, o atitudine de condamnare sistematică a tuturor tendințelor care pretindeau impunerea de limite asupra liberei exploatări a muncii altora.
Evoluția sa a început abia pe la sfârșitul secolului al XIX-lea. Ceea ce astăzi este cunoscut sub numele drept "doctrina socială a Bisericii", a avut niste principale jaloane, precum: Enciclicele Rerum Novarum (1891), Quadragesimo Anno (1931), Mater et Magistra (1961) și Laborem Exercens (1981). Rerum Novarum si a terminat prin reglementarea orelor de lucru, reglementarea muncii femeilor și reglementarea muncii minorilor.
De asemenea a sfarsit prin a condamna, stabilirea unui salariu insuficient, declarând ca fiind o datorie de stricta justitie, a angajatorului, sa îi plăteasca angajatului sau o remunerație care sa îi permita acestuia să trăiască în condiții umane.
Celelalte enciclice au completat-o și dezvoltat-o pe prima.
.
.
Lucrătorul, ca furnizor de servicii, in conditii de juridica subordonare, a trecut de la a fi sclav pe durata Evului Antic, de la a fi iobag pe durata Evului Mediu (cunoscut și ca servitorul glebei), la a fi un subiect cu drepturi și cu libertăți, in actualitate. Materia de Drept a venit să reglementeze condițiile minime necesare stabilității sociale.
.
Apariția primelor legislatii laborale datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și mai târziu în unele țări decât în altele. În 1919, prin Tratatul de la Versailles, care a pus capăt primului război mondial, Dreptul (Juridica) Muncii dobândește sprijin internațional, sprijin plasmuit în crearea Organizației Internaționale a Muncii (OIM).
.
.
Hay definiciones filosóficas, económicas y físicas del trabajo. No obstante, para el Derecho laboral lo que importa es que rige el trabajo subordinado. La actividad del médico independiente o del artista, u otros profesionales independientes, están fuera del interés del Derecho laboral.
Donde cese la subordinación, cesa la aplicación del derecho laboral.
.
Actualmente se han excluido de su empleo en el léxico jurídico-laboral términos anacrónicos referidos a "obreros" o "patrones", que marcan líneas ideológicas.
.
.
Por otro lado, no resulta del todo adecuado denominar empresario al empleador.
Se reserva esta última expresión a quienes han montado una empresa, y que puede tener o no trabajadores en relación de dependencia, por lo que resulta equívoca para hacerla un elemento determinante de la relación de trabajo.
.
Există definiții filosofice, economice și fizice ale muncii.
Totuși, pentru Juridica (Dreptul) Muncii ceea ce contează este că guvernează munca subordonată. Activitatea medicului independent sau a artistului sau a altor profesioniști independenți se situeaza în afara interesului Juridicii (Dreptului) Muncii. Acolo unde munca in regim de subordonare încetează, încetează si aplicarea Juridicii (Dreptului, Legislației) Muncii.
.
In prezent, din lexicul juridico-laboral a fost exclus uzul termenilor considerati a fi devenit anacronici, ce se referă la "muncitori" sau la "patroni", socotindu-se ca folosirea lor ar marca niste linii ideologice.
Pe de altă parte, nu rezulta complet adecvata confundarea antreprenorului cu angajatorul.
Se rezerva această ultimă expresie acelora care au înființat o intreprindere și care pot să aibă, sau nu, "angajati" (lucrători aflați în relație de dependență), motiv pentru care este greșit să-l intelegem nolens-volens, drept un element generant a ceea ce inseamna relație de muncă.