Moșnenii Subcarpaților de Prahova

MATIțA (SAAC, PH). Viejo Ochișor, las redes de Scaenilor y Podgoria de Saac, luego Teleajen y Podgoria. Actualmente en la comuna de Păcureți, después...

Column Z.

Admin wiki-translation.

MATIȚA (SAAC, PH). Antiguadamente "Ochișor", los rayones de Scaeni y de Podgoria de Saac, luego de Teleajen y de Podgoria. Actualmente incluida en la comuna de Păcureți, después...

... 1950 fusese comună având și satul Atârnați. Generalul Bauer aducea, în memoriile sale, forma de Gura Maliții. Înregistrat la 1831 ca sat mixt, cu 64 de familii. Moșia era stăpânită de moșneni, mănăstirea Sinaia și episcopia Buzăului. Moșia păcureanului era pomenită la 14 iulie 1521. Prin martorul Radu din Matiți era amintit satul în 21-22 decembrie 1614. La 27 aprilie 1629 sunt reținuți Rade și Negul ca martori pentru Păcălești. Radu și Ion, fiii lui Neagu erau martori tot pentru Păcălești în 7 ianuarie 1632 (18). Între boierii luaţi în 15 iunie 1632 pentru Sărăşti se număra şi un Radu (19), iar spre sfârşitul anului sunt amintiţi alţi martori de aici, dar şi în 1633 la un schimb de proprietăţi. Rade era martor în 14 decembrie 1633 pentru Păcăleşti, Dimian la 25 martie 1634 tot acolo, iar Stan Păţitu la 5 ianuarie 1637 la vânzarea lui Stroe al Bădicăi care vindea două funii de ocină şi alte locuri de la Matiţa şi Turceşti către Neagu.

Partea lui Măcuiu era pomenită la 1642. Voicilă, fiul lui Turcu vindea la 1647-1648 lui Stan din Matiţa şi lui Bedea din Păcăleşti patru funii de ocină din malul Şipotului pe calea Corbului. Trei dintre martori fiind din sat (20). Radu Neagu din Matiţă era amintit la 9 noiembrie 1648 cu un schimb de moşii.

La 3 noiembrie 1649, acelaşi Radu Neagu cu soţia şi cu fiul său

adevereau preotului Stan din Turceşti despre o ocină de acolo. Sub forma de Mateţ apare localitatea la 23 noiembrie 1649 tot prin martorul Neagu. Lupu paharnicul era reţinut în 3 octombrie şi 2 noiembrie 1654 ca hotarnic pentru Albeşti.

Patru preoţi de aici erau martori la 10 februarie 1655 când jupan Mogoş vindea în partea Sărască a şasea parte a lui Laţcu (21). O primă amintire a moşnenilor ce s-a mai păstrat este din 15 august 1676 când se certau cu moşnenii Hizeşti pentru puţurile de păcură din moşia ultimilor (22). Ruse din Matiţa la 30 aprilie 1689 vindea la Puturoasa unui Radu obligat fiind de o perioadă de foamete. Se ajungea la o carte de judecată în 8 iulie 1700 în urma procesului moşnenilor, în fruntea cărora se afla un Ursea şi cu diacul Gavril.

Probabil în perioada 1690 – 1706, Damian cu fratele său Neagoe, fiii lui Milea vindeau vel spătarului Mihai Cantacuzino (1640-1716) a şasea parte din moşul Neag martori fiind Negrea din Brăcacea, Oprea din Bălţeşti, Florea din Podeni...

.......................................................................

16 Pentru biserici vezi Andrei Nicolescu – Păcureţi, Monografia istorică, economică, statistică, culturală şi socială a comunei Păcureţi din judeţul Prahova, Ploieşti, 1912, p. 92.

17 DRH, B, XXII, pp. 490-491, nr. 258.

18 CDŢR, III, p. 622, rez. 1242.

19 DRH, B, XXIII, p. 398, nr. 315.

20 Idem, XXXII, p. 259, nr. 240.

21 Ibidem, XL, p. 77, nr. 64.

22 C. M. Boncu, op. cit., pp. 24-29.

(2720 bytes)

https://biblioteca-digitala.ro

Column A.

Original text.

... 1950 fusese comună având și satul Atârnați. Generalul Bauer aducea, în memoriile sale, forma de Gura Maliții. Înregistrat la 1831 ca sat mixt, cu 64 de familii. Moșia era stăpânită de moșneni, mănăstirea Sinaia și episcopia Buzăului. Moșia păcureanului era pomenită la 14 iulie 1521. Prin martorul Radu din Matiți era amintit satul în 21-22 decembrie 1614. La 27 aprilie 1629 sunt reținuți Rade și Negul ca martori pentru Păcălești. Radu și Ion, fiii lui Neagu erau martori tot pentru Păcălești în 7 ianuarie 1632 (18). Între boierii luaţi în 15 iunie 1632 pentru Sărăşti se număra şi un Radu (19), iar spre sfârşitul anului sunt amintiţi alţi martori de aici, dar şi în 1633 la un schimb de proprietăţi. Rade era martor în 14 decembrie 1633 pentru Păcăleşti, Dimian la 25 martie 1634 tot acolo, iar Stan Păţitu la 5 ianuarie 1637 la vânzarea lui Stroe al Bădicăi care vindea două funii de ocină şi alte locuri de la Matiţa şi Turceşti către Neagu.

Partea lui Măcuiu era pomenită la 1642. Voicilă, fiul lui Turcu vindea la 1647-1648 lui Stan din Matiţa şi lui Bedea din Păcăleşti patru funii de ocină din malul Şipotului pe calea Corbului. Trei dintre martori fiind din sat (20). Radu Neagu din Matiţă era amintit la 9 noiembrie 1648 cu un schimb de moşii.

La 3 noiembrie 1649, acelaşi Radu Neagu cu soţia şi cu fiul său adevereau preotului Stan din Turceşti despre o ocină de acolo.

Sub forma de Mateţ apare localitatea la 23 noiembrie 1649 tot prin martorul Neagu. Lupu paharnicul era reţinut în 3 octombrie şi 2 noiembrie 1654 ca hotarnic pentru Albeşti.

Column B.

Purely automatic translation.

En 1950 era comuna con el pueblo de Atârnati. El general Bauer trajo, en sus memorias, la forma de Gura Maliții. Registrado en 1831 como pueblo mixto con 64 familias. La finca era propiedad de los Moshneni, el monasterio de Sinaia y el obispado de Buzău. La finca Păcurean fue mencionada el 14 de julio de 1521. A través del testigo Radu de Matiti, la aldea fue mencionada el 21 y 22 de diciembre de 1614. El 27 de abril de 1629, Rade y Negul fueron detenidos como testigos de Păcăleşti. Radu e Ion, los hijos de Neagu, también fueron testigos de Păcălești el 7 de enero de 1632 (18). Entre los boyardos capturados el 15 de junio de 1632 para Sărăşti se encontraba un Radu (19), y hacia finales de año se mencionan otros testigos de aquí, pero también en 1633 de un intercambio de propiedades. Rade fue testigo el 14 de diciembre de 1633 de Păcăleşti, Dimian el 25 de marzo de 1634 también allí, y Stan Pătitu el 5 de enero de 1637 en la venta de Stroe al Bădicai, que vendió dos cuerdas de ocina y otros lugares de Matiţa y Turceşti a Neagu.

La parte de Măcuiu fue mencionada en 1642. Voicila, el hijo de Turcu, vendió en 1647-1648 a Stan de Matiţa y a Bedea de Păcăleşti cuatro cuerdas de ocina de las orillas del Şipot en la carretera de Corbulu. Tres de los testigos eran del pueblo (20). Radu Neagu de Matiţă fue recordado el 9 de noviembre de 1648 con un intercambio de propiedades.

El 3 de noviembre de 1649, el mismo Radu Neagu con su esposa e hijo

Estaban testificando al sacerdote Stan de Turcesti sobre un pueblo de allí. Bajo la forma de Mateţ, la localidad aparece el 23 de noviembre de 1649, también por el testigo Neagu. Lupu el copero fue detenido el 3 de octubre y el 2 de noviembre de 1654 como juez de Albeşti.

Column Z.

Admin wiki-translation.

En 1950 era comuna con el pueblo de Atârnati. El general Bauer trajo, en sus memorias, la forma de Gura Maliții. Registrado en 1831 como pueblo mixto con 64 familias. La finca era propiedad de los Moshneni, el monasterio de Sinaia y el obispado de Buzău. La finca Păcurean fue mencionada el 14 de julio de 1521. A través del testigo Radu de Matiti, la aldea fue mencionada el 21 y 22 de diciembre de 1614. El 27 de abril de 1629, Rade y Negul fueron detenidos como testigos de Păcăleşti. Radu e Ion, los hijos de Neagu, también fueron testigos de Păcălești el 7 de enero de 1632 (18). Entre los boyardos capturados el 15 de junio de 1632 para Sărăşti se encontraba un Radu (19), y hacia finales de año se mencionan otros testigos de aquí, pero también en 1633 de un intercambio de propiedades. Rade fue testigo el 14 de diciembre de 1633 de Păcăleşti, Dimian el 25 de marzo de 1634 también allí, y Stan Pătitu el 5 de enero de 1637 en la venta de Stroe al Bădicai, que vendió dos cuerdas de ocina y otros lugares de Matiţa y Turceşti a Neagu.

La parte de Măcuiu fue mencionada en 1642. Voicila, el hijo de Turcu, vendió en 1647-1648 a Stan de Matiţa y a Bedea de Păcăleşti cuatro cuerdas de ocina de las orillas del Şipot en la carretera de Corbulu. Tres de los testigos eran del pueblo (20). Radu Neagu de Matiţă fue recordado el 9 de noviembre de 1648 con un intercambio de propiedades.

El 3 de noviembre de 1649, el mismo Radu Neagu con su esposa e hijo

Estaban testificando al sacerdote Stan de Turcesti sobre un pueblo de allí. Bajo la forma de Mateţ, la localidad aparece el 23 de noviembre de 1649, también por el testigo Neagu. Lupu el copero fue detenido el 3 de octubre y el 2 de noviembre de 1654 como juez de Albeşti.

Patru preoţi de aici erau martori la 10 februarie 1655 când jupan Mogoş vindea în partea Sărască a şasea parte a lui Laţcu (21). O primă amintire a moşnenilor ce s-a mai păstrat este din 15 august 1676 când se certau cu moşnenii Hizeşti pentru puţurile de păcură din moşia ultimilor (22). Ruse din Matiţa la 30 aprilie 1689 vindea la Puturoasa unui Radu obligat fiind de o perioadă de foamete. Se ajungea la o carte de judecată în 8 iulie 1700 în urma procesului moşnenilor, în fruntea cărora se afla un Ursea şi cu diacul Gavril.

Probabil în perioada 1690 – 1706, Damian cu fratele său Neagoe, fiii lui Milea vindeau vel spătarului Mihai Cantacuzino (1640-1716) a şasea parte din moşul Neag martori fiind Negrea din Brăcacea, Oprea din Bălţeşti, Florea din Podeni...

......................................

16 Pentru biserici vezi Andrei Nicolescu – Păcureţi, Monografia istorică, economică, statistică, culturală şi socială a comunei Păcureţi din judeţul Prahova, Ploieşti, 1912, p. 92.

17 DRH, B, XXII, pp. 490-491, nr. 258.

18 CDŢR, III, p. 622, rez. 1242.

19 DRH, B, XXIII, p. 398, nr. 315.

20 Idem, XXXII, p. 259, nr. 240.

21 Ibidem, XL, p. 77, nr. 64.

22 C. M. Boncu, op. cit., pp. 24-29.

Cuatro sacerdotes de aquí fueron testigos el 10 de febrero de 1655 cuando jupan Mogoş vendió la sexta parte de Laţcu en la parte de Sarască (21). Un primer recuerdo de los Moşnen que se conserva es del 15 de agosto de 1676, cuando discutían con los Hizeşti Moşnen sobre los pozos de petróleo en la propiedad de estos últimos (22). El 30 de abril de 1689, Ruse de Matiţa vendió Puturoasa a un Radu que se vio obligado a hacerlo debido a un período de hambruna. Se llegó a una orden judicial el 8 de julio de 1700, tras el juicio de los Mosnen, al frente del cual estaban Ursea y el diácono Gavril.

Probablemente en el período 1690-1706, Damián con su hermano Neagoe, los hijos de Milea vendieron velos a Mihai Cantacuzino (1640-1716). La sexta parte del abuelo Neag es testigo de ser Negrea de Brăcacea, Oprea de Bălțesti, Florea de Podeni.

16 Para las iglesias, véase Andrei Nicolescu – Păcureți, Monografía histórica, económica, estadística, cultural y social de la comuna de Păcureți en el condado de Prahova, Ploiesti, 1912, pág.

17 DRH, B, XXII, págs. 490-491, núm. 258.

18 CDŢR, III, pág. 622, res. 1242.

19 DRH, B, XXIII, pág. 398, núm. 315.

20 Ídem, XXXII, pág. 259, núm. 240.

21 Ibídem, XL, pág. 77, núm. 64.

22 C. M. Boncu, op. cit., págs. 24-29

Cuatro sacerdotes de aquí fueron testigos el 10 de febrero de 1655 cuando jupan Mogoş vendió la sexta parte de Laţcu en la parte de Sarască (21). Un primer recuerdo de los Moşnen que se conserva es del 15 de agosto de 1676, cuando discutían con los Hizeşti Moşnen sobre los pozos de petróleo en la propiedad de estos últimos (22). El 30 de abril de 1689, Ruse de Matiţa vendió Puturoasa a un Radu que se vio obligado a hacerlo debido a un período de hambruna. Se llegó a una orden judicial el 8 de julio de 1700, tras el juicio de los Mosnen, al frente del cual estaban Ursea y el diácono Gavril.

Probablemente en el período 1690-1706, Damián con su hermano Neagoe, los hijos de Milea vendieron velos a Mihai Cantacuzino (1640-1716). La sexta parte del abuelo Neag es testigo de ser Negrea de Brăcacea, Oprea de Bălțesti, Florea de Podeni.

16 Para las iglesias, véase Andrei Nicolescu – Păcureți, Monografía histórica, económica, estadística, cultural y social de la comuna de Păcureți en el condado de Prahova, Ploiesti, 1912, pág.

17 DRH, B, XXII, págs. 490-491, núm. 258.

18 CDŢR, III, pág. 622, res. 1242.

19 DRH, B, XXIII, pág. 398, núm. 315.

20 Ídem, XXXII, pág. 259, núm. 240.

21 Ibídem, XL, pág. 77, núm. 64.

22 C. M. Boncu, op. cit., págs. 24-29

... şi alţii (23). Orbu din Matiţa era martor la 9 august 1697 pentru Frăsinetul Cătinii alături de un Enache din Arceşti (Ariceşti) şi alţii. Gavriil diaconu se judeca cu Ursea şi cu alţi moşneni de unde cartea de judecată din 8 iulie 1700. Radu Hezescu vindea şi el în 10 martie 1701 către pârcălabul Matei. La 22 aprilie 1701, Costică, Lupu şi Dragomir, fiii lui Lupu din Brăcacea, vindeau partea lor de moşie de aici către jupanul Mihai Cantacuzino ,,du preste tot hotarul” având aprobarea moşnenilor ,,din sus şi din jos”. Fiului Slaviţei vindea şi el în 28 septembrie 1716 către mai mulţi între care se număra şi preotul Manea. Ultimul va mai cumpăra împreună cu unchiul său dinspre tată şi în 11 noiembrie 1720 de la Radu Florea. O altă tranzacţie din 7 ianuarie 1719 îi avea ca protagonişti pe Crăciun ce vindea lui Manea Brăcăceanu. Se judecau pentru pământ în 7 martie 1729 Ion Gherban cu Stoica fustaşul. Ilie comisul lua patru moşneni pentru a lămuri situaţia cu Preda Podeanu în neînţelegerea ce o aveau. Venea şi porunca din 2 mai 1736 prin care Dumitru şi Voicu erau somaţi să-l lase în pace pe Stoica în posesia ce o avea.

Manea căpitanul îşi lua pe răvaş 12 boieri pentru a-i hotărnici moşia la 25 februarie 1743. Astfel, la 10 aprilie 1743 se separau clar partea mănăstirii Sinaia de aceea a căpitanului Manea Brăcăceanu. Manea va mai cumpăra şi în 3 iunie 1743 de la diaconul Efrem, iar în iunie ajungea la o învoială cu Radu Florea. Este şi anul în care este amintit hotarul Mateţii. Biserica era pomenită la 1745.

Manea Brăcăceanu se va călugări în 2 decembrie 1745, luându-şi numele de Macarie, iar în 22 decembrie acelaşi an cumpăra de la Neagu Răncezeanu probabil în completarea diatei ce şi-o întocmea la cumpăna anilor.

Intrarea în monahism nu va duce la abandonarea preocupărilor de achiziţie de bunuri. Astfel, în 23 februarie 1748 se ajungea la un răvaş de cercetare pentru trei boieri în scandalul pentru puţurile de păcură dintre Macarie şi Armeanca.

În 1747 Episcopia Buzăului intră în conflict cu Armeanca când a voit să deschidă câteva puţuri de păcură. Aceasta mai avusese, în debutul lui 1748, neînţelegeri cu Macarie călugărul care pretindea că puţurile se aflau pe moşia sa Matiţa şi nu pe Păcăleasa a Armencăi. În tot acest scandal se vor vedea implicaţi şi moşnenii zonei (24).

Conflictul continuă cu Armeanca şi în 1750 (25). Autoritatea locală se adresa domniei în 19 noiembrie 1750 subliniind că s-au trimis funcţionari spre cercetarea cauzei, dar Armeanca nu a fost de găsit fiindcă „au dosit”. În cea de-a doua încercare s-au luat mărturii de la „Pop Dumitru, Pârvu diaconul, ... (2634 bytes)

(23) Ionel Cândea, Trei zapise de cumpărătoare ale lui Mihai Cantacuzino vel spătar, în Miscellanea historica in honorem Professoris Marcel-Dumitru Ciucă septuagenarii, Brăila, Editura Istros – Editura Ordessos, 2013, p. 492.

(24) A. Nicolescu – Păcureţi, op. cit., p. 220.

(25) Ibidem, p. 222, 282-283, 284, 296-301, 315 – 317.

... Lavrentie monah, Anghel vătaf, Ion Puşcăşoiul moşnean, Gheorghe Ciobanu moşnean, Florea Moşnean, Filaret diacon moşnean ce ştiu să mărturisească de pricina acestei moşii” (26). Vor da de bucluc moşnenii în 25 octombrie 1766 când se constata că ei vânduseră o serie de bunuri imobiliare care nu le aparţineau „făr de cale au vândut” (27). Se lupta cu biserica pentru unele proprietăţi şi Stanciu Şoimărescu în 21 ianuarie 1768. Intervenea o poruncă de cercetare pentru ispravnici la 23 februarie 1777 în urma unor scandaluri generate de aşazisele încălcări din partea moşnenilor. Spre Apa Dulce vor face cercetări doi moşneni în ziua următoare. Şase boieri hotărniceau în 15 iunie 1785 partea mănăstirii Sinaia dinspre moşnenii Hizeşti „ce le zic şi Păcureţi” (28) foile fiind eliberate la 31 august. Între alţii primeau foi diaconul Pană, căpitanul Manea, Tudor, Marin şi alţii. Planul era gata în 25 octombrie acelaşi an (29). Stan Şerban Vulpe cu ai săi vindea în decembrie 1787 către logofătul Gr. Podeanu zece stânjeni ce îi avea în obşte având aprobarea fraţilor de moşie. Ioan Crudel, vărul vânzătorului se număra printre martori ca şi Constantin, fiul protopopului Matei sau ca Şerban Tabacu din Podeni (30).

Pentru partea schitului Podeni intervenea o carte de blestem pentru

hotare la 18 august 1790. În legătură cu mai vechea problemă a păcurii moşnenii vor sublinia că puţurile erau exploatate de ei de mai multă vreme şi că „această moşie au fost de cumpărătoare de la câţiva megieşi de Manea căpitan Brăcăcean, fiindcă şi el era răzoraş cu aceea care au cumpărat de la dânşii”. În continuare martorii vor arăta că după călugărirea căpitanului acesta lăsase şi actele sale de danie la episcopul Buzăului acte adeverite de Iane vătaful de plai, de Dumitru căpitanul din Strâmbeni şi de Oancea protopopul.

Într-adevăr puţurile de păcură se aflau în vecinătatea proprietăţii soţului Armeancăi care decedase spre 1748, dar care niciodată nu le revendicase.

Chestiunea devenea clară şi târziu, la 13 decembrie 1817, episcopul Costandie arăta domnitorului că puţul de păcură de la Matiţa era folosit numai pentru nevoile episcopiei şi ale schitului de aici, nu şi pentru comerţ de unde cererea de scutire vamală (31) (2242 bytes)

26 A.N.I.C., fond Episcopia Buzău, XLI/42.

27 Ibidem, XLI/47. Matiţa pe Lopatna era pomenită în 25 octombrie 1766 cu ocazia unei cărţi de blestem pentru hotare; cf. A.N.I.C., fond Episcopia Buzău, XXXIX/35.

28 T. G. Bulat, Istoricul episcopiei Buzăului, Buzău, Editura Episcopie Buzăului și Vrancei, 2010, p. 355. Moşnenii vor prezenta o carte de alegere din 1676 ,,de sunt ani 109, în care se văzu că toţi aceşti megieşi fură iscăliţi numai cu un condei şi nu i se dete crezământ”.

29 A.N.I.C., fond Episcopia Buzău, XXXIX/41.

30 Mihai Rachieru, Din hrisoave adunate, Ceraşu, Editura Scrisul Prahovean, 2014, p. 240.

31 A.N.I.C., fond Episcopia Buzău, XXXIX/50.

Ar fi de amintit că scandalul pentru puţuri se acutizase după 1749

datorită lui Ştefan Dudescu care dorea cu orice preţ să preia toate izvoarele. În scrisoarea vel spătarului către episcop din 3 ianuarie 1750 se arăta că „facem ştire sfiinţei tale că venind şi omul nostru carele îl avem purtătoriu de grijă atât pentru păcurile de la Matiţa cât şi pentru alte trebi şi ne spuse cum că ar fi venit oamenii sfinţii tale, stând şi cu împotrivire ca să ia păcură”. În continuarea scrisorii sale vel spătarul sublinia că în urma hotărniciei din trecut puţurile se aflau pe moşia sa „Şi Macarie când au dăruit acea moşie episcopiei va fi dat numai partea lui, iar nu şi a noastră”. Subliniind neputinţa ierarhului de a se deplasa la faţa locului Dudescu îi cerea să delege un om al său pentru a fi prezent la Divan „şi să hotărască. Iar până atunci ne rugăm sfinţii tale să porunceşti ca să nu mai meargă oamenii sfinţii tale să mai supere, că nici iaste cu cale, nici cu cinstea sfinţii tale” (32).

În vara aceluiaşi an intervenea o însemnare despre părţile căpitanului Manea, diaconului Pană şi ale lui Tudor şi Marin. Moşnenii se aflau în conflict cu episcopia în 9 iunie 1796 intervenind mărturia a trei uncheşi. Iconomul de la schitul Podeni se judeca cu moşnenii în 27 iunie 1796 pentru moşia Păcăleasca (Gălbeneasca- Turceasca) pe care, pretindea că o avea schitul de la Manea Brăcăceanu.

Dacă în 1835 existau 26 de gospodării, la 1838 se recenzau 31 de

gospodării moşneneşti şi 30 de clăcaşi (33). În luna mai 1853 autorităţile judeţului constatau că nu puteau evalua producţia de ţiţei de pe proprietatea moşnenească şi după aceea a Epicopiei Buzăului puţurile fiind găsite degradate ,,şi folosul ce produce abia acoperă grelele cheltuieli şi munca ce întrebuinţează moşnenii” (34). În 1854 se efectua hotărnicia moşiei pe care o avea aici episcopia buzoiană (35).

Satul moşnenesc de la 1855 era cel de-al 24-lea din plasa Podgoriei

având 39 de moşneni proprietari dintre care unul era patentar (36). Per ansamblu în plasa Podgorii de atunci erau recenzaţi 1.010 moşneni (37). Se afla în proces cu... (2117 bytes)

..................................

32 Ibidem, XXXIX/28.

33 I. Dedu, Aşezări prahovene, Ploiești, Editura Ploiești, 2007, p. 112.

34 M. Apostol, op. cit., p. 269. Probleme economice în rezolvare se semnalau şi la nivel macro unde deficitul principatului scăzuse de la 16.786.079 piaştri la 6.931.594 piaştri pe perioada 1853-1856; cf. Dan Berindei, Prima parte a domniilor lui Barbu Ştirbei şi Grigore Al. Ghica (1849-1853), în Omagiu Virgil Cândea la 75 de ani, I, Bucureşti, Editura Roza Vânturilor, 2002, p. 82.

35 A.N.I.C., fond Episcopia Buzău, dosar 536/1854, f. 1.

36 Impozitul era plătit de negustori, organizaţi pe trei clase şi de meseriaşi, organizaţi pe două clase.

37 Dinică Ciobotea, Numărul moşnenilor şi satelor moşneneşti, în Muzeul Naţional Cotroceni. Lucrările colocviului naţional de istorie, V/1997, p. 76, Tabela I.

... mănăstirea Sinai, pentru o moşie de aici şi Dim. D. Păcurăţeanu. La 31 martie 1857 preşedintele instanţei prahovene îi comunica că la 7 mai urma să se prezinte la proces. Alături de moşnenii Şoimari erau amintiţi moşnenii ca vecini ai unei moşii şi în 21 aprilie/3 mai 1877. În 1887 se efectua hotărnicia moşiei Izeşti-Matiţa (38). Erau amintiţi ca vecini moşnenii, odată cu Păcureţii, şi în 1892 la vânzarea unor bunuri la licitaţie (39).

Sub forma de Ochişorul era reţinut cătunul în 1899 când avea o

populaţie de 723 locuitori pentru ca la 1912 să ajungă la 997 locuitori. Ca vecini sunt nominalizaţi moşnenii în 5, 6 martie, 10 mai 1927 şi 3 mai 1928.

Cu cei din cătunul Pieptănari ajungea comuna, în 1941, la un număr de 1.182 de locuitori în 316 case. Sărbătorile religioase din 26 octombrie (,,Sf. Dumitru”) şi 21 noiembrie (,,Intrarea în Biserică”) erau prilejuri de organizare a unor bâlciuri la care se adăuga cel din 18 aprilie. In prezent aparţine de comuna Păcureţi. (998 bytes)

LABORATOR DE PRODUCȚIE

LABORATORIO DE PRODUCCIÓN

Column I.

Text dictat (prin citirea textului de pe hârtie), traducătorului automat

Texto dictado (mediante lectura del texto en papel), al traductor automático.

Ver/Vezi: video.

Pagina 10. (Dictare)

Matița.S-a.Ochișor pe vechi.Plasele străinilor și podgoria de sac.Apoi teleajen și podgorie, în prezent la comuna păcureți.După ce la...

Column II.

Coloană rezervată corectării greșelilor pe care traducătorul automat le-a comis... la dictare :)

Columna reservada para corregir los errores que cometió el traductor automático... al dictar :)

Ver/Vezi: video.

Pagina 10. (Text corectat)

MATITA (SAAC, PH). Ochișor pe vechi, plasele Scăenilor și Podgoria de Saac, apoi Teleajen și Podgoria. In prezent la comuna Păcureți, după ce la...

Pagina 11. (Dictare)

1950 fusese comună atât.Având și satul Atârnați.Generalul Bauer aducea în memoriile sale forma de gura maliție.Înregistrat la 1831 Ka sat mixt, cu 64 de familii.Moșia era stăpânită de moșneni.De moșneni sunt mănăstirea sinaia și episcopia buzăului.Mașina păcurii anului era pomenită la 14 iulie 1521.Prin martorul.Radu din marți.Era amintit satul în 21, 22 decembrie 1614.La 27 aprilie 1620 și nu sunt reținuți rade și negul.Ca martor pentru păcălești.Radu și un fiii lui neagu erau martori tot pentru păcălești în ianuarie 1632.Întrebări boierii luați în 15 iunie 1632 pentru sărăcești.Se număra și un radu.Iar spre sfârșitul anului sunt amintiți alți martori de aici.Dar și în 1633-1 schimb de proprietăți.Rade.Eram actor în 14 decembrie 1633 pentru păcălești.Dimian la 25 martie 1634 tot acolo, iar stan pățitul la 5 ianuarie 1637 la vânzarea lui Stroe al Bădică care vindea 2 Funii de Ocină și alte locuri de la matița și turcești.Către neagră.Partea lui Milcoiu era pomenită la 1642.Voicilă, fiul lui Turcu vindea la 1647 1648.Lui stan din matița și lui Bedea, din Păcălești, 4 Funii de Ocină din Mallul Șipotului pe calea corpului.3 dintre martori fiind in sat.Radu neagu din matrice era amintiri la 9 noiembrie 1648 cu un schimb de moșii.La 3 noiembrie 1649, același Radu Neagu cu soția și cu fiul fiul său adevereau preotului Stand in turcești despre o cină de acolo.Sub forma de mateuț.Apare localitatea la 23 noiembrie 1649, tot prin martorul neag.Lupu paharnicul era reținut în 3 octombrie și 2 noiembrie 1654 ca hotarnic pentru albești.4 preoți de aici erau martori la 10 februarie 1655, când jupân Mogoș vindea în partea S rasca.A 6-a parte a lui Lascu.O primă amintire a moșnenilor ce s-a păstrat s-a mai păstrat este din 15 august 1676.Când se certau cu moșnenii fizești pentru puțurile de păcură din moșia ultimilor Ruse din Matița, la 30 aprilie 1689, vindea la puturoasa unui radu, obligat fiind de o perioadă de foamete.Ce ajungea la o carte de judecată ochiului 1700 în urma procesului Moșnenilor.În fruntea cărora se afla un ușa.Și cu Diaconul Gabriel.Probabil în perioada 1690. 1706 Damian, cu fratele său neagoe, fiii lui Milea vindeau VEL Spătarului Mihai Cantacuzino, 1640 1716.A 6-a parte din Moșului Neag.Martor fiind negrea din umbră ca cea.Oprea din Bălțești, florea din pod INN.

Pag 11. (Text corectat)

... 1950 fusese comună având și satul Atârnați. Generalul Bauer aducea, în memoriile sale, forma de Gura Maliții. Înregistrat la 1831 ca sat mixt, cu 64 de familii. Moșia era stăpânită de moșneni, mănăstirea Sinaia și episcopia Buzăului. Moșia păcureanului era pomenită la 14 iulie 1521. Prin martorul Radu din Matiți era amintit satul în 21-22 decembrie 1614. La 27 aprilie 1629 sunt reținuți Rade și Negul ca martori pentru Păcălești. Radu și Ion, fiii lui Neagu erau martori tot pentru Păcălești în 7 ianuarie 1632 (18). Între boierii luaţi în 15 iunie 1632 pentru Sărăşti se număra şi un Radu (19), iar spre sfârşitul anului sunt amintiţi alţi martori de aici, dar şi în 1633 la un schimb de proprietăţi. Rade era martor în 14 decembrie 1633 pentru Păcăleşti, Dimian la 25 martie 1634 tot acolo, iar Stan Păţitu la 5 ianuarie 1637 la vânzarea lui Stroe al Bădicăi care vindea două funii de ocină şi alte locuri de la Matiţa şi Turceşti către Neagu.

Partea lui Măcuiu era pomenită la 1642. Voicilă, fiul lui Turcu vindea la 1647-1648 lui Stan din Matiţa şi lui Bedea din Păcăleşti patru funii de ocină din malul Şipotului pe calea Corbului. Trei dintre martori fiind din sat (20). Radu Neagu din Matiţă era amintit la 9 noiembrie 1648 cu un schimb de moşii.

La 3 noiembrie 1649, acelaşi Radu Neagu cu soţia şi cu fiul său

adevereau preotului Stan din Turceşti despre o ocină de acolo. Sub forma de Mateţ apare localitatea la 23 noiembrie 1649 tot prin martorul Neagu. Lupu paharnicul era reţinut în 3 octombrie şi 2 noiembrie 1654 ca hotarnic pentru Albeşti.

Patru preoţi de aici erau martori la 10 februarie 1655 când jupan Mogoş vindea în partea Sărască a şasea parte a lui Laţcu (21). O primă amintire a moşnenilor ce s-a mai păstrat este din 15 august 1676 când se certau cu moşnenii Hizeşti pentru puţurile de păcură din moşia ultimilor (22). Ruse din Matiţa la 30 aprilie 1689 vindea la Puturoasa unui Radu obligat fiind de o perioadă de foamete. Se ajungea la o carte de judecată în 8 iulie 1700 în urma procesului moşnenilor, în fruntea cărora se afla un Ursea şi cu diacul Gavril.

Probabil în perioada 1690 – 1706, Damian cu fratele său Neagoe, fiii lui Milea vindeau vel spătarului Mihai Cantacuzino (1640-1716) a şasea parte din moşul Neag martori fiind Negrea din Brăcacea, Oprea din Bălţeşti, Florea din Podeni...

16 Pentru biserici vezi Andrei Nicolescu – Păcureţi, Monografia istorică, economică, statistică, culturală şi socială a comunei Păcureţi din judeţul Prahova, Ploieşti, 1912, p. 92.

17 DRH, B, XXII, pp. 490-491, nr. 258.

18 CDŢR, III, p. 622, rez. 1242.

19 DRH, B, XXIII, p. 398, nr. 315.

20 Idem, XXXII, p. 259, nr. 240.

21 Ibidem, XL, p. 77, nr. 64. 22 C. M. Boncu, op. cit., pp. 24-29.

Pagina 12. (Dictare)

Și alții. Orbul din matița era martor la 9 august 1697 pentru frăsinetul Cătinii alături de un enache din acești aricești.Și Alții, Gabriel Diaconu.Se judeca cu ușa și cu alți moșneni, de unde cartea de judecată din iulie 1700.Radu cristescu vindea și el în 10 martie 1701 către Pârcălabul Matei.La 22 aprilie 1701, costică lucru și dragomir fi lucru din îmbrăcat așa.Vindeau partea lor de moșie, de aici către Jupânul Mihai Cantacuzino.După crește tot hotarul.Având aprobarea moșnenilor din sus și în jos.Fiul slavitei vindea și el în 28 1028 septembrie 1716 către mai mulți, între care se număra și preotul manea.Ultimul va mai cumpăra împreună cu unchiul său dinspre tată.Și în 11 noiembrie 1721, de la radu flori.O altă tranzacție din 7 ianuarie 1793 avea ca protagoniști pe Crăciun Ce vindea lui Manea Băgăcean.Ce judecau pentru pământ în 7 martie 1729, Ion gherban cu stoica a fost așa.Ilie comisul lua 4 Moșneni pentru a lămuri situația cu preda podeanu în neînțelegerea ce va avea.Venea și porunca din 2 mai 1736, prin care Dumitru și Voicu erau Somați să îl lase în pace pe stoica în posesia.Ce va avea.Manea căpitanul își lua pe răvaș. 2 și PE Boieri pentru AI Hotărnicii Moșia la 25 februarie 1743.Astfel, la 10 aprilie 1743, se separau clar partea mănăstirii Sinaia, de aceea căpitanului manevră că CIA nu manea va mai cumpăra și în 3 iunie 1743, de la diaconul efrem.Iar în iunie, ajungea la un uvoi ală cu radu florea.Este și anul în care este amintit Hotarul Ma te ții.Biserica era pomenită la 1745.Ana brăcea nu se va călugări în 2 decembrie 1745, luându-și numele de macarie.Iar în 22 decembrie, același an cumpărat de la Neagu Lâncezea, nu probabil în Completarea di atei ce și-o întocmea la cumpăna anilor.Intrarea în monahism.După aduce la abandonarea preocupărilor de achiziție de bun de bunuri.Astfel, în 23 februarie 1748.Ce ajungea la un răvaș de cercetare pentru 3 boieri la scandalul în scandalul pentru puțurile de păcură dintre Macarie și armean.În 1747, episcopia buzăului intră în conflict cu armeanca, când a voit să deschidă câteva puțuri de păcură.Aceasta.Mai avusese în debutul lui 1748, neînțelegeri cu macarie călugărul care pretindea că puțurile se aflau pe moșia sa matița și nu pe păcălea sa a armei căi.În tot acest scandal se vor vedea implicați și moșnenii zonei.Conflictul continuă cu armeanca și în 1750, autoritatea locală s-a adresat domniei în anul.În 19 noiembrie 1750, subliniind că s-au trimis funcționari spre cercetarea cauzei, dar armeanca nu a fost găsit, fiind că au dosit.Cea dea 2-a încercare s-au luat mărturii de la pop Dumitru Pîrvu Diaconu.(2753 bytes)

Pagina 12. (Text corectat)

... şi alţii (23). Orbu din Matiţa era martor la 9 august 1697 pentru Frăsinetul Cătinii alături de un Enache din Arceşti (Ariceşti) şi alţii. Gavriil diaconu se judeca cu Ursea şi cu alţi moşneni de unde cartea de judecată din 8 iulie 1700. Radu Hezescu vindea şi el în 10 martie 1701 către pârcălabul Matei. La 22 aprilie 1701, Costică, Lupu şi Dragomir, fiii lui Lupu din Brăcacea, vindeau partea lor de moşie de aici către jupanul Mihai Cantacuzino ,,du preste tot hotarul” având aprobarea moşnenilor ,,din sus şi din jos”. Fiului Slaviţei vindea şi el în 28 septembrie 1716 către mai mulţi între care se număra şi preotul Manea. Ultimul va mai cumpăra împreună cu unchiul său dinspre tată şi în 11 noiembrie 1720 de la Radu Florea. O altă tranzacţie din 7 ianuarie 1719 îi avea ca protagonişti pe Crăciun ce vindea lui Manea Brăcăceanu. Se judecau pentru pământ în 7 martie 1729 Ion Gherban cu Stoica fustaşul. Ilie comisul lua patru moşneni pentru a lămuri situaţia cu Preda Podeanu în neînţelegerea ce o aveau. Venea şi porunca din 2 mai 1736 prin care Dumitru şi Voicu erau somaţi să-l lase în pace pe Stoica în posesia ce o avea.

Manea căpitanul îşi lua pe răvaş 12 boieri pentru a-i hotărnici moşia la 25 februarie 1743. Astfel, la 10 aprilie 1743 se separau clar partea mănăstirii Sinaia de aceea a căpitanului Manea Brăcăceanu. Manea va mai cumpăra şi în 3 iunie 1743 de la diaconul Efrem, iar în iunie ajungea la o învoială cu Radu Florea. Este şi anul în care este amintit hotarul Mateţii. Biserica era pomenită la 1745.

Manea Brăcăceanu se va călugări în 2 decembrie 1745, luându-şi numele de Macarie, iar în 22 decembrie acelaşi an cumpăra de la Neagu Răncezeanu probabil în completarea diatei ce şi-o întocmea la cumpăna anilor.

Intrarea în monahism nu va duce la abandonarea preocupărilor de achiziţie de bunuri. Astfel, în 23 februarie 1748 se ajungea la un răvaş de cercetare pentru trei boieri în scandalul pentru puţurile de păcură dintre Macarie şi Armeanca.

În 1747 Episcopia Buzăului intră în conflict cu Armeanca când a voit să deschidă câteva puţuri de păcură. Aceasta mai avusese, în debutul lui 1748, neînţelegeri cu Macarie călugărul care pretindea că puţurile se aflau pe moşia sa Matiţa şi nu pe Păcăleasa a Armencăi. În tot acest scandal se vor vedea implicaţi şi moşnenii zonei (24).

Conflictul continuă cu Armeanca şi în 1750 (25). Autoritatea locală se adresa domniei în 19 noiembrie 1750 subliniind că s-au trimis funcţionari spre cercetarea cauzei, dar Armeanca nu a fost de găsit fiindcă „au dosit”. În cea de-a doua încercare s-au luat mărturii de la „Pop Dumitru, Pârvu diaconul, ... (2634 bytes)

23 Ionel Cândea, Trei zapise de cumpărătoare ale lui Mihai Cantacuzino vel spătar, în Miscellanea historica in honorem Professoris Marcel-Dumitru Ciucă septuagenarii, Brăila, Editura Istros – Editura Ordessos, 2013, p. 492.

24 A. Nicolescu – Păcureţi, op. cit., p. 220.

25 Ibidem, p. 222, 282-283, 284, 296-301, 315 – 317.

Pag 13. (Dictare)

Lavrentie mâna.Anghel vătaf.Un căsoiul moșnean Gheorghe Ciobanu, moșnean Florea moșneag.Phil are diacon MOȘNEAN ce știu să mărturisească de pricina acestei moșii. Vor da de bucluc moșneni în 25 octombrie 1766, când se constată că ei vânduseră o serie de bunuri imobiliare care nu le apartineau.Flori de cale au vândut.Se lupta cu biserica pentru unele proprietăți și Stanciu shoyo mărescu. În 21 ianuarie 1768, intervenea o poruncă de cercetare pentru intră ispravnici.La 23 februarie 1777, în urma unor scandaluri generate de așa zisele încălcări din partea Moșnenilor.Spre apa dulce se vor face cercetări II.Vor face cercetări de moșneni în ziua următoare 6 Boieri Hotărnici au în 15 iunie 1785, partea mănăstirii sinaia, dinspre Moșnenii Fizești.Ce le zic și păcurei.Foile fiind eliberate la 31 august.Între alții primeau foi diaconul pana căpitanul Manea Tudor marin și alții planul era gata în 25 octombrie același an.Stan șerban vulpe cu ai săi vindea în decembrie 1787 către Logofătul.Podea.10 stânjeni ce îi avea, nu știe.Având aprobarea frații lor de moșie.Ioan rudel vânzătorului se număra printre martori ca și Constantin.Fiul Protopopului Matei sau ca șerban, tabacul din podea.Pentru partea Schitului, podeni Intervenea o carte de blestem pentru hotare la 18 august 1790 în legătură cu mai vechea problemă a păcurii.Moșnenii vor sublinia că puțurile erau exploatate de ei de mai multă vreme și că această moșie au fost de cumpărătoare de la câțiva megieși de manea căpitan Îmbrăcă Cham.Fiindcă și ele rar roz, oraș cu aceea care au cumpărat de la dânșii.În continuare, martorii vor arăta că după că la călugărirea căpitanului acesta.După călugărire pitanului, acesta lăsase și actele sale de Daniela. Episcopul buzăului a fi adeverite de ea. N vătaful de plai de Dumitru, căpitanul din Strâmbeni și de Oancea protopop.Într-adevăr, puțurile de păcură se aflau în vecinătatea proprietății soțului armeanca, care decedase spre 1748, dar care niciodată nu le revendicase.Chestiunea devenea clară și târziu.Ce târziu, la 13 decembrie 1817, episcopul constandie arăta.Domnitorului căpuțul de păcură de la matița era folosit numai pentru nevoile episcopii și ale schitului de aici, nu și pentru comerț, de unde cerea.De unde cererea de scutire vamală? (2094 bytes)

Pagina 13. (Text corectat)

... Lavrentie monah, Anghel vătaf, Ion Puşcăşoiul moşnean, Gheorghe Ciobanu moşnean, Florea Moşnean, Filaret diacon moşnean ce ştiu să mărturisească de pricina acestei moşii” (26). Vor da de bucluc moşnenii în 25 octombrie 1766 când se constata că ei vânduseră o serie de bunuri imobiliare care nu le aparţineau „făr de cale au vândut” (27). Se lupta cu biserica pentru unele proprietăţi şi Stanciu Şoimărescu în 21 ianuarie 1768. Intervenea o poruncă de cercetare pentru ispravnici la 23 februarie 1777 în urma unor scandaluri generate de aşazisele încălcări din partea moşnenilor. Spre Apa Dulce vor face cercetări doi moşneni în ziua următoare. Şase boieri hotărniceau în 15 iunie 1785 partea mănăstirii Sinaia dinspre moşnenii Hizeşti „ce le zic şi Păcureţi” (28) foile fiind eliberate la 31 august. Între alţii primeau foi diaconul Pană, căpitanul Manea, Tudor, Marin şi alţii. Planul era gata în 25 octombrie acelaşi an (29). Stan Şerban Vulpe cu ai săi vindea în decembrie 1787 către logofătul Gr. Podeanu zece stânjeni ce îi avea în obşte având aprobarea fraţilor de moşie. Ioan Crudel, vărul vânzătorului se număra printre martori ca şi Constantin, fiul protopopului Matei sau ca Şerban Tabacu din Podeni (30).

Pentru partea schitului Podeni intervenea o carte de blestem pentru

hotare la 18 august 1790. În legătură cu mai vechea problemă a păcurii moşnenii vor sublinia că puţurile erau exploatate de ei de mai multă vreme şi că „această moşie au fost de cumpărătoare de la câţiva megieşi de Manea căpitan Brăcăcean, fiindcă şi el era răzoraş cu aceea care au cumpărat de la dânşii”. În continuare martorii vor arăta că după călugărirea căpitanului acesta lăsase şi actele sale de danie la episcopul Buzăului acte adeverite de Iane vătaful de plai, de Dumitru căpitanul din Strâmbeni şi de Oancea protopopul.

Într-adevăr puţurile de păcură se aflau în vecinătatea proprietăţii soţului Armeancăi care decedase spre 1748, dar care niciodată nu le revendicase.

Chestiunea devenea clară şi târziu, la 13 decembrie 1817, episcopul Costandie arăta domnitorului că puţul de păcură de la Matiţa era folosit numai pentru nevoile episcopiei şi ale schitului de aici, nu şi pentru comerţ de unde cererea de scutire vamală (31) (2242 bytes)

26 A.N.I.C., fond Episcopia Buzău, XLI/42.

27 Ibidem, XLI/47. Matiţa pe Lopatna era pomenită în 25 octombrie 1766 cu ocazia unei cărţi de blestem pentru hotare; cf. A.N.I.C., fond Episcopia Buzău, XXXIX/35.

28 T. G. Bulat, Istoricul episcopiei Buzăului, Buzău, Editura Episcopie Buzăului și Vrancei, 2010, p. 355. Moşnenii vor prezenta o carte de alegere din 1676 ,,de sunt ani 109, în care se văzu că toţi aceşti megieşi fură iscăliţi numai cu un condei şi nu i se dete crezământ”.

29 A.N.I.C., fond Episcopia Buzău, XXXIX/41.

30 Mihai Rachieru, Din hrisoave adunate, Ceraşu, Editura Scrisul Prahovean, 2014, p. 240.

31 A.N.I.C., fond Episcopia Buzău, XXXIX/50.

Pag 14. (Dictare)

Ar fi de amintit că scandalul pentru puțuri se acutizase după 1749, datorită lui Ștefan dudescu, care dorea cu orice preț să preia toate izvor zboare. În scrisoarea vel spătarului către episcop din 3 ianuarie 1750, se arăta că facem știre simții tale că venind și omul pentru care L îl avem. Purtătorul de grijă atât pentru păcurile de la matița. Cât și pentru alte trebi șine. Puse *** că ar fi venit. Oamenii sfinții tale stând și cu împotrivire, casă i-a plăcut. În continuarea scrisorii sale vel spătarul sublinia că în urma hotărnicie din trecut. Puțurile se aflau pe moșia sa.Și macarie când au dăruit acea moșie episcopii, va fi dat numai partea lui, iar nu și a noastră. Subliniind neputința ierarhului de a se deplasa la fața locului. Dudescu îi cerea să delege un om al său pentru a fi prezent la divan. Și să hotărască. Iar până atunci ne rugăm sfinției tale să poruncești ca să nu mai meargă oamenii sfinției tale. Să mai supere că nici iaste cu cale, nici cu cinste sfințit ale. În vara, aceluiași an intervenea și o însemnare despre părțile căpitanului manea. Diaconul lui pană și ale lui Tudor și Maria. Moșnenii se aflau în conflict cu episcopia. În 9 iunie 1796, intervenind mărturia a 3 Ungheni, Iași. Iconomul de la Schitul podeni se judeca cu moșnenii.În 27 iunie 1796. Pentru moșia păcălească galben, ne-ați ca turci asta?Pe care pretindea că o avea spiritul de la manea bălcăcean. Dacă în 1835 existau 26 de gospodării. În 1838, SR CEN sau 31 de gospodării moșnenești.Și 30 de clăcași. În luna mai 1853, autoritățile județului CONSTATAU că nu puteau evalua producția de tiței de pe proprietatea moștenească și după aceea a episcopiei buzăului, puturile fiind găsite degradate. Și folosul se produce abia acoperă de relele cheltuieli și munca ce întrebuințează, nu știu. În 1854 se efectua hotărârea moșiei pe care o avea aici episcopia buzăului. Satul Moșneni enesc de la 1855, era cel de al 24-lea din plasa pot goli având 39 de moșneni, proprietari, dintre care unul era atent ar. Per ansamblu în plasa pot goli. De atunci erau recenzați 1010 Moșniteni.Se află în proces. Cu mănăstirea Sinai. Pentru o moșie de aici și Dimitrie Păcurețeanu. (2140 bytes)

Pagina 14. (Text corectat)

Ar fi de amintit că scandalul pentru puţuri se acutizase după 1749

datorită lui Ştefan Dudescu care dorea cu orice preţ să preia toate izvoarele. În scrisoarea vel spătarului către episcop din 3 ianuarie 1750 se arăta că „facem ştire sfiinţei tale că venind şi omul nostru carele îl avem purtătoriu de grijă atât pentru păcurile de la Matiţa cât şi pentru alte trebi şi ne spuse cum că ar fi venit oamenii sfinţii tale, stând şi cu împotrivire ca să ia păcură”. În continuarea scrisorii sale vel spătarul sublinia că în urma hotărniciei din trecut puţurile se aflau pe moşia sa „Şi Macarie când au dăruit acea moşie episcopiei va fi dat numai partea lui, iar nu şi a noastră”. Subliniind neputinţa ierarhului de a se deplasa la faţa locului Dudescu îi cerea să delege un om al său pentru a fi prezent la Divan „şi să hotărască. Iar până atunci ne rugăm sfinţii tale să porunceşti ca să nu mai meargă oamenii sfinţii tale să mai supere, că nici iaste cu cale, nici cu cinstea sfinţii tale” (32).

În vara aceluiaşi an intervenea o însemnare despre părţile căpitanului Manea, diaconului Pană şi ale lui Tudor şi Marin. Moşnenii se aflau în conflict cu episcopia în 9 iunie 1796 intervenind mărturia a trei uncheşi. Iconomul de la schitul Podeni se judeca cu moşnenii în 27 iunie 1796 pentru moşia Păcăleasca (Gălbeneasca- Turceasca) pe care, pretindea că o avea schitul de la Manea Brăcăceanu.

Dacă în 1835 existau 26 de gospodării, la 1838 se recenzau 31 de

gospodării moşneneşti şi 30 de clăcaşi (33). În luna mai 1853 autorităţile judeţului constatau că nu puteau evalua producţia de ţiţei de pe proprietatea moşnenească şi după aceea a Epicopiei Buzăului puţurile fiind găsite degradate ,,şi folosul ce produce abia acoperă grelele cheltuieli şi munca ce întrebuinţează moşnenii” (34). În 1854 se efectua hotărnicia moşiei pe care o avea aici episcopia buzoiană (35).

Satul moşnenesc de la 1855 era cel de-al 24-lea din plasa Podgoriei

având 39 de moşneni proprietari dintre care unul era patentar (36). Per ansamblu în plasa Podgorii de atunci erau recenzaţi 1.010 moşneni (37). Se afla în proces cu... (2117 bytes)

Pag 15. (Dictare)

La, 31 martie 1857.Președintele instanței prahovene îi comunica că la 7 mai urma să se prezinte la proces. Alături de moșnenii șoimari.Erau amintiri, moșnenii ca vecini sau ai unei Moșii. Și în 21 aprilie. 3 mai 1877.În 1887 și efectua hotărnicia. Moșii izești era amintiți ca vecini moșneni. Ca vecini moșneni, odată cu păcureț I. Și în 1800. Și nu mie 890 2-lea vânzarea unor bunuri la licitație. Sub forma de ochișorul era reținut că tunul în 1899, când avea o populație de 723 de locuitori, pentru ca la 1912 să ajungă la. 1 7 locuitori. La vecini nominalizați Moșnenii 5 6.5 6 martie.10. Mai 1927 și 3 mai 1928. Cu cei din Cătunul pieptănari ajungea comuna 941-1 număr de 1882 locuitori în 316 case.Sărbătorile religioase din 26 octombrie, Sfântul Dumitru și 21 noiembrie, intrarea în biserică erau prilejuri de organizarea unor dulciuri la care se adăuga cel din 18 aprilie. În prezent aparține de comuna păcureți.

Pag 15. (Text corectat)

... mănăstirea Sinai, pentru o moşie de aici şi Dim. D. Păcurăţeanu. La 31 martie 1857 preşedintele instanţei prahovene îi comunica că la 7 mai urma să se prezinte la proces. Alături de moşnenii Şoimari erau amintiţi moşnenii ca vecini ai unei moşii şi în 21 aprilie/3 mai 1877. În 1887 se efectua hotărnicia moşiei Izeşti-Matiţa (38). Erau amintiţi ca vecini moşnenii, odată cu Păcureţii, şi în 1892 la vânzarea unor bunuri la licitaţie (39).

Sub forma de Ochişorul era reţinut cătunul în 1899 când avea o

populaţie de 723 locuitori pentru ca la 1912 să ajungă la 997 locuitori. Ca vecini sunt nominalizaţi moşnenii în 5, 6 martie, 10 mai 1927 şi 3 mai 1928.

Cu cei din cătunul Pieptănari ajungea comuna, în 1941, la un număr de 1.182 de locuitori în 316 case. Sărbătorile religioase din 26 octombrie (,,Sf. Dumitru”) şi 21 noiembrie (,,Intrarea în Biserică”) erau prilejuri de organizare a unor bâlciuri la care se adăuga cel din 18 aprilie. In prezent aparţine de comuna Păcureţi. (998 bytes)

38 Grigore Lechliu, Carte de hotărnicie a trupurilor de moşie cu numirile de: Izeşti - Matiţa şi Sarasca din judeţul Prahova proprietăţile Eforiei Spitalelor Civile, Bucureşti, 1887.

39 ,,Monitorul Oficial”, nr. 102, din 8 (20) august 1892, p. 3186.

Secțiunea 2. SECTION 2. Sección 2.

Mi screencast in YouTube

Termenul românesc "moșnean" (termen cu care... dacă nu mă înșeală memoria, m-am întâlnit pe la vârsta de 10-11 ani, prin 1969 - 1970, printr-o carte de povești care se intitula "Cerbii lui Mihai-vodă Viteazul") ar fi cam echivalentul conceptului union-europeist "lucrător independent". Altfel spus, era un fel de "jucător liber", și nu un "jucător aflat sub contract".

Cu alte cuvinte poate fi folosit si ca echivalent pentru conceptul "om liber".

Deși m-am născut la 11 ani după ce comunismul se instalase în Romania, eu am avut rădăcinile mele prin care am înteles că aparțin "clasei oamenilor liberi".

Forța imprejurărilor m-au făcut să accept condiția de angajat, dar eu, prin voință proprie... nu m-am vândut niciodată pe mine, cuiva, pentru bani, ci am căutat continuu să vând doar cantitatea de "mâna de lucru" pe care o pot genera eu într-o perioadă zilnică de lucru, de 8 ore.

Nimic altceva. Deși nu am reușit, nu înseamnă că nu a fost asta, continua mea tendință.

Rolul de "angajat" este un rol (ca al oricărui actor), în care concesionezi 20-25% din libertatea ta de om, pentru a rămane cu 70-80% de libertate umană... neatinsă.

Din păcate exista o imensă majoritate care, pentru banii primiți pentru a concede 20-25% din libertatea lor, ei conced 80, 90, sau 100%.

Moșnenii păcurețeni și problemele lor / Los Moşnens de Păcureți y sus problemas (I)

02.19.27 hrs

El término rumano "moșnean" (término con el que... si mi memoria no me falla, lo conocí alrededor de los 10-11 años, alrededor de 1969 - 1970, a través de un libro de cuentos titulado "Cerbii lui Mihai-vodă Viteazul") sería aproximadamente el equivalente del concepto unión-europeo de "trabajador independiente". En otras palabras, era una especie de "jugador libre" y no algún "jugador empleado a base de algún contrato".

Con otras palabras, se puede comprender y como el equivalente del concepto "hombre libre".

Aunque nací 11 años después de que se instalara el comunismo en Rumania, tuve mis raíces por las que entendí que pertenezco a la "clase de la gente libre".

Las fuerzas de las circunstancias me hizo aceptar la condición de empleado, pero yo, por mi propia voluntad... nunca me vendí a nadie por dinero, sino que constantemente buscaba vender sólo la cantidad de "mano de obra" que podía yo generar en un periodo de trabajo diario de 8 horas. Nada mas. Aunque no lo he conseguido, no significa que no fue esta la continua mea tendencia.

El rol de "empleado" es un papel (como el de cualquier actor), en el que concedes entre el 20 y el 25% de tu libertad humana, para permanecer con el 70-80% de la libertad humana... intacta.

Lamentablemente hay una gran mayoría que, por el dinero que reciben para renunciar al 20-25% de su libertad, renuncian al 80, al 90 o al 100%.

Secțiunea 3. SECTION 3. Sección 3.

Traducere din română în spaniolă, păstrând intact, în „coloana B”, rezultatul traducerii pur automate. Și... mai mult decât atât, transformarea în „hyperlink-uri permanente” a cât de mulți dintre termeni pe care voi consider necesar.
Traducción del rumano al español, manteniendo intacto en la "columna B" el resultado de la traducción puramente automática. Y mas, transformando en "hipervínculos permanentes" cuanto mas de los términos a que estimo necesario.

Column A.

Original text.

Pagina 10.

MATIȚA (SAAC, PH). Ochișor pe vechi, plasele Scăenilor și Podgoria de Saac, apoi Teleajen și Podgoria. In prezent la comuna Păcureți, după ce la...

Column B.

Purely automatic translation.

Página 10.

MATIțA (SAAC, PH). Viejo Ochișor, las redes de Scaenilor y Podgoria de Saac, luego Teleajen y Podgoria. Actualmente en la comuna de Păcureți, después...

Column Z.

Admin wiki-translation.

Página 10.

MATIȚA (SAAC, PH). antiguamente "Ochișor", los distritos de Scaeni y Podgoria de Saac, luego Teleajen y Podgoria. Actualmente en la comuna de Păcureți, después de que, en...

Pagina 11.

... 1950 fusese comună având şi satul Atârnaţi. Generalul Bauer aducea, în memoriile sale, forma de Gura Maliţii. Înregistrat la 1831 ca sat mixt cu 64 de familii.

Moşia era stăpânită de moşneni, mănăstirea Sinaia şi Episcopia Buzăului.

Moşia păcureanului era pomenită la 14 iulie 1521. Prin martorul Radu din Matiţi era amintit satul în 21-22 decembrie 1614. La 27 aprilie 1629 sunt reţinuţi Rade şi Negul ca martori pentru Păcăleşti (17)

. Radu şi Ion, fiii lui Neagu erau martori tot pentru Păcăleşti în 7 ianuarie 1632 (18). Între boierii luaţi în 15 iunie 1632 pentru Sărăşti se număra şi un Radu (19), iar spre sfârşitul anului sunt amintiţi alţi martori de aici, dar şi în 1633 la un schimb de proprietăţi. Rade era martor în 14 decembrie 1633 pentru Păcăleşti, Dimian la 25 martie 1634 tot acolo, iar Stan Păţitu la 5 ianuarie 1637 la vânzarea lui Stroe al Bădicăi care vindea două funii de ocină şi alte locuri de la Matiţa şi Turceşti către Neagu.

Partea lui Măcuiu era pomenită la 1642. Voicilă, fiul lui Turcu vindea la 1647-1648 lui Stan din Matiţa şi lui Bedea din Păcăleşti patru funii de ocină din malul Şipotului pe calea Corbului. Trei dintre martori fiind din sat (20). Radu Neagu din Matiţă era amintit la 9 noiembrie 1648 cu un schimb de moşii.

La 3 noiembrie 1649, acelaşi Radu Neagu cu soţia şi cu fiul său

adevereau preotului Stan din Turceşti despre o ocină de acolo. Sub forma de Mateţ apare localitatea la 23 noiembrie 1649 tot prin martorul Neagu. Lupu paharnicul era reţinut în 3 octombrie şi 2 noiembrie 1654 ca hotarnic pentru Albeşti.

Patru preoţi de aici erau martori la 10 februarie 1655 când jupan Mogoş vindea în partea Sărască a şasea parte a lui Laţcu (21). O primă amintire a moşnenilor ce s-a mai păstrat este din 15 august 1676 când se certau cu moşnenii Hizeşti pentru puţurile de păcură din moşia ultimilor (22). Ruse din Matiţa la 30 aprilie 1689 vindea la Puturoasa unui Radu obligat fiind de o perioadă de foamete. Se ajungea la o carte de judecată în 8 iulie 1700 în urma procesului moşnenilor, în fruntea cărora se afla un Ursea şi cu diacul Gavril.

Probabil în perioada 1690 – 1706, Damian cu fratele său Neagoe, fiii lui Milea vindeau vel spătarului Mihai Cantacuzino (1640-1716) a şasea parte din moşul Neag martori fiind Negrea din Brăcacea, Oprea din Bălţeşti, Florea din Podeni...

Página 11.

... 1950, se convirtió en una comuna que incluía el pueblo de Atârnaţi. El general Bauer trajo, en sus memorias, la forma de Gura Maliții. Registrado en 1831 como pueblo mixto con 64 familias.

La finca era propiedad de los Moshneni, el monasterio de Sinaia y el obispado de Buzău.

La finca Păcurean fue mencionada el 14 de julio de 1521. A través del testigo Radu de Matiți, la aldea fue mencionada el 21 y 22 de diciembre de 1614. El 27 de abril de 1629, Rade y Negul fueron arrestados como testigos de Păcăleşti (17)

. Radu e Ion, los hijos de Neagu, también fueron testigos de Păcălești el 7 de enero de 1632 (18). Entre los boyardos capturados el 15 de junio de 1632 para Sărăşti se encontraba un Radu (19), y hacia finales de año se mencionan otros testigos de aquí, pero también en 1633 de un intercambio de propiedades. Rade fue testigo el 14 de diciembre de 1633 de Păcăleşti, Dimian el 25 de marzo de 1634 también allí, y Stan Pătitu el 5 de enero de 1637 en la venta de Stroe al Bădicai, que vendió dos cuerdas de ocina y otros lugares de Matiţa y Turceşti a Neagu.

La parte de Măcuiu fue mencionada en 1642. Voicila, el hijo de Turcu, vendió en 1647-1648 a Stan de Matiţa y a Bedea de Păcăleşti cuatro cuerdas de ocina de las orillas del Şipot en la carretera de Corbulu. Tres de los testigos eran del pueblo (20). Radu Neagu de Matiţă fue recordado el 9 de noviembre de 1648 con un intercambio de propiedades.

El 3 de noviembre de 1649, el mismo Radu Neagu con su esposa e hijo

Estaban testificando al sacerdote Stan de Turcesti sobre un pueblo de allí. Bajo la forma de Mateţ, la localidad aparece el 23 de noviembre de 1649, también por el testigo Neagu. Lupu el copero fue detenido el 3 de octubre y el 2 de noviembre de 1654 como juez de Albeşti.

Cuatro sacerdotes de aquí fueron testigos el 10 de febrero de 1655, cuando jupan Mogoş vendió la sexta parte de Laţcu en la parte de Sarască (21). El primer recuerdo que se conserva de los Moşnen es del 15 de agosto de 1676, cuando discutían con los Hizeşti Moşnen sobre los pozos de petróleo en la propiedad de estos últimos (22). El 30 de abril de 1689, Ruse de Matiţa vendió Puturoasa a un Radu, obligado por un período de hambruna. Se llegó a una orden judicial el 8 de julio de 1700, tras el juicio de los Mosnen, al frente del cual estaban Ursea y el diácono Gavril.

Probablemente en el período 1690 – 1706, Damián con su hermano Neagoe, los hijos de Milea vendieron velos a Mihai Cantacuzino (1640-1716), la sexta parte del abuelo de Neag, siendo testigos Negrea de Brăcacea, Oprea de Bălțeşti, Florea de Podeni. .