Embedded Files
The article previously processed by Ayord: Copie conformă / Copia conforme.
The following article processed by Ayord: Păcură / Fueloil.
Admin says:
Traducerile mele sunt, de fapt, un fel de niște "copii legalizate", de "copii conforme", un fel de "scanare", care face posibil ca vorbitorul de limbă spaniolă să afle lucruri noi din lumea limbii române, iar vorbitorul de limba română să afle lucruri noi din lumea limbii române. Traducerile mele reprezintă o fuziune între conceptele "copie conformă" si "traducere jurată". Cu toate acestea, obstrucțiile primite din partea echipei de administrație a secțiunii în limba română a Wikipedia, sunt în afara oricăror cuvinte.
Admin says:
Mis traducciones son, en realidad, una especie de "copias legalizadas", de "copias conformes", una especie de "escaneado", que permite al hispanohablante conocer cosas nuevas desde el mundo de la lengua rumana, y a el rumanohablante para conocer cosas nuevas desde el mundo de la lengua español. Mis traducciones representan una fusión entre los conceptos "copia conforme" y "traducción jurada". Con todo esto, las obstrucciones recibidas por mi de parte del equipo de administración de la sección en idioma rumano de Wikipedia están más allá de las palabras.
Page start up on 18.06.2024_12.11 (UTC+1 / Paterna, Valencia, España). 26ºC, Humedad 63%, Viento 13 km/h <==> 39°30'24.1"N 0°26'40.3"W
Wikipedias de Wikipedia.
Andrei Nicolescu-Păcureți - Wikipedia en español.> 0.
Andrei Nicolescu-Păcureți - English Wikipedia. > 0.
Андрей Николеску-Пэкуреци - Русская Википедия. > 0.
Andrei Nicolescu-Păcureți - Wikipedia în limba română. > 12:51 1 mar 2023 InternetArchiveBot discusión contribs. 6.511 bytes <==>
Wikipedia în limba română / Wikipedia en rumano.
+ 0 languages.
Non-wikipedias.
Andrei Nicolescu-Păcureți - EcuRed (Enciclopedia Colaborativa Cubana). > 0 <==> Wikipedia în limba cubaneză / Wikipedia en cubano <==> EcuRed, organul online de îndoctrinare cubaneză, are probleme > mayo 12, 2024 / EcuRed, el órgano cubano de adoctrinamiento online, está en problemas > mayo 12, 2024
Grădină împrejmuită / Jardín vallado > Page start up on 11.01.2024_01.12 (UTC+1).
Column A.
Original text.
Andrei Nicolescu-Păcureți (n. 28 mai 1866 – d. 25 aprilie 1925, Păcureți, județul Prahova) este un cărturar din secolele al XIX-lea–al XX-lea din România.
Column B. (Wiki-traductor)
Andrei Nicolescu-Păcureți (n. 28 de mayo de 1866 – m. 25 de abril de 1925, Păcureți, condado de Prahova) es un erudito rumano de los siglos XIX – XX.
Column C. (Google traductor)
Andrei Nicolescu-Păcureți (n. 28 de mayo de 1866 - m. 25 de abril de 1925, Păcureți, condado de Prahova) es un erudito rumano de los siglos XIX y XX.
Column Z.
Andrei Nicolescu-Păcureți (n. 28 de mayo de 1866 – m. 25 de abril de 1925, Păcureți, distrito de Prahova) es un erudito rumano de los siglos XIX – XX.
Aspecte biografice
Aspectos biográficos
Aspectos biográficos
Andrei Nicolescu-Păcureți (1866-1925) provine dintr-o familie de preoți din Transilvania, care acompaniau pe ciobanii din Munții Apuseni în transhumanța lor. Este străbunicul patern al academicianului Basarab Nicolescu.[1] Bunicul său, Zamfir Ghinoiu, se regăsește asociat cu un boier scăpătat, Ion Constantin Țârul (zis „ocoliciu” pentru că făcuse înconjurul pământului), pasionat de geologie și care a descoperit între 1840 și 1860 multe izvoare de păcură. În 1859, Ion Constantin Țârul îl ia cu el pe Zamfir Ghinoiu la Colibași unde au săpat un puț la 46 m. adâncime. Din nefericire, din lipsă de foale, Zamfir Ghinoiu a murit asfixiat. A fost înmormântat sub clopotnița bisericii Iedera. Soția lui Zamfir Ghinoiu a primit ca unică recompensă a sacrificiului soțului ei un butoi de păcură. Iar boierul scăpătat moare în 1886 sărac lipit pământului, orb și fără adăpost. Fiu al lui Neculai Zamfir Ghinoiu, Andrei Nicolescu își transformă numele de familie în „Nicolescu-Păcureți”. Andrei Nicolescu-Păcureți a fost învățător la Comuna Păcureți, Prahova (a urmat între 1881 și 1884 cursurile Școlii Normale de Băieți din Ploiești). A fost Primar al Comunei Păcureți si Senator de Prahova în primul Senat al României Întregite (1919). A participat la Expoziția Generală Română a Jubileului din 1906, unde el și familia sa au obținut câteva distincții. După moartea sa a fost înființat Căminul Cultural Andrei Nicolescu-Păcureți (statute aprobate cu Ordinul Ministerului Instrucțiunii nr. 00532 din 5 aprilie 1933), al cărui prim președinte a fost aleasă fiica sa Aurelia Nicolescu. O placă în memoria lui Andrei Nicolescu-Păcureți a fost pusă pe clădirea Primăriei din Păcureți în anul 2004. O importantă expoziție "Andrei Nicolescu-Păcureți" a fost organizată de Raluca Andreescu, Directoare la Direcția Județeană Prahova a Arhivelor Naționale, în decembrie 2012 - ianuarie 2013, la Muzeul de Artă "Ion Ionescu-Quintus" din Ploiești. Această expoziție a fost prezentată și la primăria din Păcureți în ziua de 1 iulie 2013. Școalei gimnaziale din Păcureți i-a fost atribuit numele "Andrei Nicolescu-Păcureți" în iulie 2013.
Andrei Nicolescu-Păcureți (1866-1925) proviene de una familia de sacerdotes de Transilvania, que acompañaban a los pastores de las montañas Apuseni en su trashumancia . Es el bisabuelo paterno del académico Basarab Nicolescu . [1] Su abuelo, Zamfir Ghinoiu, está asociado con un noble fugitivo, Ion Constantin Țârul (llamado "desvío" porque había dado la vuelta a la tierra), apasionado de la geología y que descubrió numerosas fuentes de fueloil entre 1840 y 1860. En 1859, Ion Constantin Țârul se llevó a Zamfir Ghinoiu a Colibași, donde cavaron un pozo a una profundidad de 46 m. Lamentablemente, por falta de potros, Zamfir Ghinoiu murió asfixiado. Fue enterrado bajo el campanario de la iglesia de Iedera. La esposa de Zamfir Ghinoiu recibió un barril de fueloil como única recompensa por el sacrificio de su marido. Y el boyardo fugitivo muere en 1886 pobre pegado al suelo, ciego y sin hogar. Hijo de Neculai Zamfir Ghinoiu, Andrei Nicolescu cambió su apellido a "Nicolescu-Păcureți". Andrei Nicolescu-Păcureți era profesor en la comuna de Păcureți, Prahova (asistió a la escuela normal para niños en Ploiești entre 1881 y 1884). Fue alcalde de la comuna de Păcureți y senador de Prahova en el primer Senado de Rumania Integerite (1919). Participó en la Exposición General del Jubileo Rumano de 1906, donde él y su familia obtuvieron varios premios. Tras su muerte, se creó la Casa Cultural Andrei Nicolescu-Păcureți (estatutos aprobados por Orden del Ministerio de Instrucción nº 00532 del 5 de abril de 1933), cuyo primer presidente fue elegido su hija Aurelia Nicolescu. En 2004 se colocó una placa en memoria de Andrei Nicolescu-Păcureți en el edificio del Ayuntamiento de Păcureți. Raluca Andreescu, director de la Dirección de Archivos Nacionales del condado de Prahova, organizó una importante exposición "Andrei Nicolescu-Păcureți" entre diciembre de 2012 y enero de 2013 en el Museo de Arte "Ion Ionescu-Quintus" de Ploiești. Esta exposición también se presentó en el ayuntamiento de Păcureți el 1 de julio de 2013. A la escuela secundaria de Păcureți se le asignó el nombre de "Andrei Nicolescu-Păcureți" en julio de 2013.
Andrei Nicolescu-Păcureți (1866-1925) proviene de una familia de sacerdotes de Transilvania, que acompañaban a los pastores de las montañas Apuseni en su trashumancia . Es el bisabuelo paterno del académico Basarab Nicolescu. [1] Su abuelo, Zamfir Ghinoiu, está asociado con un noble empobrecido, Ion Constantin Țârul (llamado "dando vueltas" porque había dado la vuelta a la Tierra), apasionado de la geología y que descubrió numerosas fuentes de fueloil entre 1840 y 1860. En 1859, Ion Constantin Țârul se llevó a Zamfir Ghinoiu a Colibași, donde cavaron un pozo a una profundidad de 46 m. Lamentablemente, por falta de ventilación, Zamfir Ghinoiu murió asfixiado. Fue enterrado bajo el campanario de la iglesia de Iedera. La esposa de Zamfir Ghinoiu recibió un barril de fueloil como única recompensa por el sacrificio de su marido. Y el boyardo fugitivo muere en 1886 pobre pegado al suelo, ciego y sin hogar. Hijo de Neculai Zamfir Ghinoiu, Andrei Nicolescu cambió su apellido a "Nicolescu-Păcureți". Andrei Nicolescu-Păcureți era profesor en la comuna de Păcureți, Prahova (asistió a la escuela normal para niños en Ploiești entre 1881 y 1884). Fue alcalde de la comuna de Păcureți y senador de Prahova en el primer Senado de Rumania Integerite (1919). Participó en la Exposición General del Jubileo Rumano de 1906, donde él y su familia obtuvieron varios premios. Tras su muerte, se creó la Casa Cultural Andrei Nicolescu-Păcureți (estatutos aprobados por Orden del Ministerio de Instrucción nº 00532 del 5 de abril de 1933), cuyo primer presidente fue elegido su hija Aurelia Nicolescu. En 2004 se colocó una placa en memoria de Andrei Nicolescu-Păcureți en el edificio del Ayuntamiento de Păcureți. Raluca Andreescu, director de la Dirección de Archivos Nacionales del condado de Prahova, organizó una importante exposición "Andrei Nicolescu-Păcureți" entre diciembre de 2012 y enero de 2013 en el Museo de Arte "Ion Ionescu-Quintus" de Ploiești. Esta exposición también se presentó en el ayuntamiento de Păcureți el 1 de julio de 2013. A la escuela secundaria de Păcureți se le asignó el nombre de "Andrei Nicolescu-Păcureți" en julio de 2013.
Andrei Nicolescu-Păcureți este autorul cărții Monografia istorică, economică, culturală și socială a comunei Păcureți din Județul Prahova [2]. Această carte a fost editată în urma obținerii premiului Kalinderu al Academiei Române în 1908, din comisia de atribuire a premiului făcând parte Grigore Tocilescu, Alexandru D. Xenopol și C. Erbiceanu. Cartea rămâne și astăzi o sursă bibliografică esențială pentru studiul originilor industriei petrolului în România.
Andrei Nicolescu-Păcureți este autorul altor câteva lucrări, printre care: Administrația comunală - Studiu asupra organisărei administrative în România, însoțit de un Proiect de Lege pentru descentralizarea administrativă comunală, Rolul administrațiunei în îmbunătățirea soartei țăranului, Zece ani de muncă în binele aproapelui. A lăsat mai multe lucrări în manuscris, printre care Țăranul român în trecut, prezent și viitor și Răsboiul România Mare.
A scris multe articole în presa vremii: "Națiunea", "Liberalul democrat", "România Viitoare" etc.
Andrei Nicolescu-Păcureți a fost prieten cu marele chimist Constantin I. Istrati, președinte al Academiei Române. S-au cunoscut la Expoziția Generală Română a Jubileului din 1906, unde Profesorul Istrati era Comisar General. Corespondența lor s-a publicat în parte în cartea File din trecutul istoric al Județului Prahova [3].
Biblioteca lui Andrei Nicolescu-Păcureți conținea mii de cărți, hrisoave din sec. XVI si XVII, monezi vechi în aur. O parte a acestui tezaur a fost donată de familie la Arhivele Naționale ale României (Județul Prahova) sub numele de "Colecția Andrei Nicolescu-Păcureți" și "Colecția Aurelia Nicolescu". Arhivele Naționale au primit în anul 2012 donația arhivei academicianului Basarab Nicolescu care completează celelalte două colecții existente.
Titluri, premii și distincții
Premiul Kalinderu al Academiei Române în 1908.
Cărți
Monografia istorică, economică, culturală și socială a comunei Păcureți din Județul Prahova, Tipografia Izbânda, Ploiești, 1912.
Administrația comunală - Studiu asupra organisărei administrative în România, însoțit de un Proiect de Lege pentru descentralizarea administrativă comunală, Tipografia Democratul, Ploiești, 1889.
Rolul administrațiunei în îmbunătățirea soartei țăranului, Institutul de Arte Grafice Progresul, Ploiești, 1906.
Zece ani de muncă în binele aproapelui, Tipografia Concurența, Ploiești, 1914.
Note
^ Basarab Nicolescu, Arbore genealogic http://www.myheritage.ro/s[nefuncțională]ite-134074242/basarab-nicolescu-genealogy
^ Andrei Nicolescu-Păcureți, Monografia istorică, economică, culturală și socială a comunei Păcureți din Județul Prahova
^ M. Rachieru, Însemnări pe marginea unor scrisori inedite ale Dr. C. I. Istrati, in N. I. Simache (Ed.), File din trecutul istoric al Județului Prahova, op. cit., p. 297-302.
Bibliografie
N. I. Simache (Ed.), File din trecutul istoric al Județului Prahova, Muzeul de Istorie al Județului Prahova, Ploiești, 1971.
V. D. Viespescu, Petrolul - Studiu economic, Cartea Românească, București, 1931, p. 72-77.
Legături externe
Direcția Județeană Prahova a Arhivelor Naționale [1] Arhivat în 7 martie 2012, la Wayback Machine.
Andrei Nicolescu-Păcureți es el autor del libro Monografía histórica, económica, cultural y social de la comuna de Păcureți en el condado de Prahova [2]. Este libro fue editado tras la concesión del premio Kalinderu de la Academia Rumana en 1908, por parte del comité de premios formado por Grigore Tocilescu, Alexandru D. Xenopol y C. Erbiceanu. El libro sigue siendo hoy una fuente bibliográfica esencial para el estudio de los orígenes de la industria petrolera en Rumania.
Andrei Nicolescu-Păcureți es autor de varias otras obras, entre ellas: Administración comunal - Estudio sobre la organización administrativa en Rumania, acompañado de un proyecto de ley para la descentralización administrativa comunal, El papel de la administración en la mejora de la suerte del campesino, Diez años de trabajo por el bien del prójimo. Dejó varias obras manuscritas, entre ellas El campesino rumano en el pasado, presente y futuro y La gran guerra de Rumania.
Escribió numerosos artículos en la prensa de la época: "La Nación", "Liberalul demócrata", "Rumanía del futuro", etc.
Andrei Nicolescu-Păcureți era amigo del gran químico Constantin I. Istrati, presidente de la Academia Rumana. Se conocieron en la Exposición General del Jubileo Rumano de 1906, donde el profesor Istrati era Comisionado General. Su correspondencia se publicó parcialmente en el libro Archivo del pasado histórico del condado de Prahova [3].
La biblioteca de Andrei Nicolescu-Păcureți contenía miles de libros, manuscritos del XVI y XVII, monedas de oro antiguas. Una parte de este tesoro fue donada por la familia al Archivo Nacional de Rumania (condado de Prahova) bajo los nombres "Colección Andrei Nicolescu-Păcureți" y "Colección Aurelia Nicolescu". En 2012, el Archivo Nacional recibió la donación del archivo del académico Basarab Nicolescu, que completa las otras dos colecciones existentes.
Títulos, premios y distinciones
Premio Kalinderu de la Academia Rumana en 1908.
libro
Monografía histórica, económica, cultural y social de la comuna de Păcureți en el condado de Prahova, Imprenta Izbânda, Ploiesti, 1912.
Administración comunal: estudio sobre la organización administrativa en Rumania, acompañado de un proyecto de ley para la descentralización administrativa comunal, Tipografia democratul, Ploiești, 1889.
El papel de la administración en la mejora de la suerte del campesino, Instituto de Artes Gráficas Progresul, Ploiesti, 1906.
Diez años de trabajo por el bien del prójimo, Tipografia Concurenza, Ploiești, 1914.
Notas
^ Basarab Nicolescu, Árbol genealógico http://www.myheritage.ro/s[nefuncională]ite-134074242/basarab-nicolescu-genealogy
^ Andrei Nicolescu-Păcureți, Monografía histórica, económica, cultural y social de la comuna de Păcureți en el condado de Prahova
^ M. Rachieru, Notas sobre algunas cartas inéditas del Dr. C. I. Istrati, en N. I. Simache (Ed.), Archivo del pasado histórico del condado de Prahova, op. cit., págs. 297-302.
Bibliografía
N. I. Simache (Ed.), Archivos del pasado histórico del condado de Prahova, Museo de Historia del condado de Prahova, Ploiesti, 1971.
V. D. Viesescu, Petrolul - Estudio económico, Cartea Românească, Bucarest, 1931, págs.
enlaces externos
Dirección de Archivos Nacionales del condado de Prahova [1] Archivado el 7 de marzo de 2012 en Wayback Machine.
Basarab Nicolescu > Facebook > Son amigos(as) en Facebook > Vive en París > 16/12/14, 12:06 pm
Enviaste
Buna ziua. Va rog sa ma scuzati pentru intrarea mea in viata dumneavoastra pe usa asta dosnica, dar nu va cunosc personal, sunt pacuretean (nascut, crescut apoi . . . zburat). Nu am zburat prea sus ci destul de razant cu pamantul (ba as zice ca nici nu se trateaza de zburat ci doar de mers pe jos).Desi parintii imi sunt "pacureteni" doar maica-mea este pacureteanca (tatal meu fiind din "Opariti"). Nu stiu multe despre familia dvs decat doar imi aduc aminte de franturi de povestiri ale antecesorilor mei in care aparea si sintagma "invatatorul Nicolescu". Nu stiu care o fi fost relatia dintre familiile noastre, am inteles ca familia dvs a fost o familie de o conditie sociala mai deosebita decat media noastra generala, iar familia mea nu provine dintr-o familie instarita.
Bunicul meu s-a numit "Gavrila Sersea", am in pregatire un album cu familia mea dar, depind si eu de timp, ca mai tot omul.
Am o pagina personala creata de vreo doi trei ani, la care nu am mai progresat deloc, si in care o sa urc mai multe date, decat in cea pe care creatorul ei a denumit-o "Pacureti; Prahova" si la care, de curand, m-a invitat sa fiu co-editor.
Urcasem ce "poze" am gasit prin a mea arhiva personala, mai ales din fotbal, pentru ca acestea nu deranjeaza pe nimeni si ca oricui ii place (in general) sa isi revada tineretea, dar m-am oprit mai apoi, lasand loc si altora sa mai expuna.
Acolo am intalnit si prezenta dvs, si este mare onoare pentru mine ca pacuretean sa vad pe vreunul dintre cei ce au respirat vreodata acelasi aer, sub un acelasi cer, urcat pe o pozitie sociala atat de inalta cum este cea pe care va vedem pe dvs.
Nu am indraznit sa va dau acea "solicitare de prietenie" comuna facebook-ului pentru ca stiu valoarea reala a lucrurilor si nu confund virtualul cu realul. Stiu in ce "divizie" (fac o analogie cu fotbalul) sunt, si fara a insemna cu ceva ca m-as umili, nu m-as pune eu "jucator" de "campionat satesc" pe acelasi plan cu jucatori de talie internationala. Ca oameni, suntem fara indoiala, toti egali, dar exista un "clasament al adevarului" in care imi cunosc locul si in fruntea caruia m-as pune si maine, fara ezitare, daca meritele mele mi-ar da asa drept, dar cata vreme nu, inaintea meritelor mele nu am luat-o (si nu as lua-o) niciodata, cu nici un pas.
Scuze pt aceasta lunga scrisoare, am vrut doar sa mai sterg din toata "pata alba" de informatie care s-a asezat intre doua existente pornite in lume de "atat de aproape" si ajunse "atat de departate". Salutari si toate cele bune.
Enter
9/4/15, 11:08 am
Enviaste
Va multumesc pentru onoarea ce-mi faceti, de a ma numara eu, un nimeni, in lista asta de cunostinte virtuale pe care ne-o ocazioneaza facebook-ul, si care a intrat in uzul general ca "lista de prieteni". Banuiesc (dupa ce am citit mesajul dvs in pagina de Pacureti, pagina la care am fost adaugat si eu de catre al ei administrator, ca . . . colaborator si chiar am suit azi, referirea asta a wikipedia cu sarbatoarea de Pasti), Eu sunt in Spania, rezident, dar cu domiciliul in tara, domiciliu la care m-as intoarce in orice clipa as putea. Va spun asta, pt ca am promis sa-mi intreb parintii, dar sa vad cat de repede am sa o pot face. Toate cele bune.
Enter 25/3/16, 9:44 pm
Enviaste
La multi ani domnule Basarab! La multi ani si toate cele bune!
Enter
25/3/18, 3:29 pm
Enviaste
La multi ani, multa sănătate și tot ce va doriți!
Enter
25/3/19, 1:12 pm
Enviaste
La multi ani, cu sanatate, si cu tot binele din lume!
Enter
25/3/20, 5:38 pm
Enviaste
Multa sanatate si la multi ani!
Enter
25/3/23, 12:26 pm
Enviaste
La multi ani si numai bine!
Andrei Nicolescu-Păcureți (1866-1925) provine dintr-o familie de preoți din Transilvania, care acompaniau pe ciobanii din Munții Apuseni în transhumanța lor. Este străbunicul patern al academicianului Basarab Nicolescu.[1] Bunicul său, Zamfir Ghinoiu, se regăsește asociat cu un boier scăpătat, Ion Constantin Țârul (zis „ocoliciu” pentru că făcuse înconjurul pământului), pasionat de geologie și care a descoperit între 1840 și 1860 multe izvoare de păcură. În 1859, Ion Constantin Țârul îl ia cu el pe Zamfir Ghinoiu la Colibași unde au săpat un puț la 46 m. adâncime. Din nefericire, din lipsă de foale, Zamfir Ghinoiu a murit asfixiat. A fost înmormântat sub clopotnița bisericii Iedera. Soția lui Zamfir Ghinoiu a primit ca unică recompensă a sacrificiului soțului ei un butoi de păcură. Iar boierul scăpătat moare în 1886 sărac lipit pământului, orb și fără adăpost. Fiu al lui Neculai Zamfir Ghinoiu, Andrei Nicolescu își transformă numele de familie în „Nicolescu-Păcureți”. Andrei Nicolescu-Păcureți a fost învățător la Comuna Păcureți, Prahova (a urmat între 1881 și 1884 cursurile Școlii Normale de Băieți din Ploiești). A fost Primar al Comunei Păcureți si Senator de Prahova în primul Senat al României Întregite (1919). A participat la Expoziția Generală Română a Jubileului din 1906, unde el și familia sa au obținut câteva distincții. După moartea sa a fost înființat Căminul Cultural Andrei Nicolescu-Păcureți (statute aprobate cu Ordinul Ministerului Instrucțiunii nr. 00532 din 5 aprilie 1933), al cărui prim președinte a fost aleasă fiica sa Aurelia Nicolescu. O placă în memoria lui Andrei Nicolescu-Păcureți a fost pusă pe clădirea Primăriei din Păcureți în anul 2004. O importantă expoziție "Andrei Nicolescu-Păcureți" a fost organizată de Raluca Andreescu, Directoare la Direcția Județeană Prahova a Arhivelor Naționale, în decembrie 2012 - ianuarie 2013, la Muzeul de Artă "Ion Ionescu-Quintus" din Ploiești. Această expoziție a fost prezentată și la primăria din Păcureți în ziua de 1 iulie 2013. Școalei gimnaziale din Păcureți i-a fost atribuit numele "Andrei Nicolescu-Păcureți" în iulie 2013.
Andrei Nicolescu-Păcureți (1866-1925) proviene de una familia de sacerdotes de Transilvania, que acompañaban a los pastores de las montañas Apuseni en su trashumancia . Es el bisabuelo paterno del académico Basarab Nicolescu. [1] Su abuelo, Zamfir Ghinoiu, está asociado con un noble empobrecido, Ion Constantin Țârul (llamado "dando vueltas" porque había dado la vuelta a la Tierra), apasionado de la geología y que descubrió numerosas fuentes de fueloil entre 1840 y 1860. En 1859, Ion Constantin Țârul se llevó a Zamfir Ghinoiu a Colibași, donde cavaron un pozo a una profundidad de 46 m. Lamentablemente, por falta de ventilación, Zamfir Ghinoiu murió asfixiado. Fue enterrado bajo el campanario de la iglesia de Iedera. La esposa de Zamfir Ghinoiu recibió un barril de fueloil como única recompensa por el sacrificio de su marido. Y el boyardo fugitivo muere en 1886 pobre pegado al suelo, ciego y sin hogar. Hijo de Neculai Zamfir Ghinoiu, Andrei Nicolescu cambió su apellido a "Nicolescu-Păcureți". Andrei Nicolescu-Păcureți era profesor en la comuna de Păcureți, Prahova (asistió a la escuela normal para niños en Ploiești entre 1881 y 1884). Fue alcalde de la comuna de Păcureți y senador de Prahova en el primer Senado de Gran Rumania (1919). Participó en la Exposición General del Jubileo Rumano de 1906, donde él y su familia obtuvieron varios premios. Tras su muerte, se creó la Casa Cultural Andrei Nicolescu-Păcureți (estatutos aprobados por Orden del Ministerio de Instrucción nº 00532 del 5 de abril de 1933), cuyo primer presidente fue elegido su hija Aurelia Nicolescu. En 2004 se colocó una placa en memoria de Andrei Nicolescu-Păcureți en el edificio del Ayuntamiento de Păcureți. Raluca Andreescu, director de la Dirección de Archivos Nacionales del condado de Prahova, organizó una importante exposición "Andrei Nicolescu-Păcureți" entre diciembre de 2012 y enero de 2013 en el Museo de Arte "Ion Ionescu-Quintus" de Ploiești. Esta exposición también se presentó en el ayuntamiento de Păcureți el 1 de julio de 2013. A la escuela secundaria de Păcureți se le asignó el nombre de "Andrei Nicolescu-Păcureți" en julio de 2013.
Cioban / Pastor = aceleasi concepte, paliere diferite
Păcură pe acelasi palier cu Heating oil. Dar aici: "Heating oil is any petroleum product or other oil used for heating; it is a fuel oil." Iar "fuel oil" apare in limba spaniola ca echivalent al pacurii, numindu-se aici fueloil.
Page updated
Google Sites
Report abuse