Embedded Files
Page start up on 23.08.2026_22:48 UTC+2 (Lipanesti, Prahova, Romania) > 24 ºC, 65%, 3 km/h
Vezi / Véase: "Asociatia salariatilor B.A.T Scaeni"
Redirijare la / Redireccion a: BAT Scăieni S.A. (Baza de Ateliere și Transporturi Boldești-Scăieni) > Page start up on 24.08.2026_06:15 UTC+2
SUBSOL / SUBSUELO
Subsuelo - Wikipedia en español >
Subsol - Wikipedia in limba romana > 0
De moment vezi aici, convorbirea mea din 24 august 2026 cu Inteligenta Artificiala.
Conversația 1. CONVERSATION 1. Conversación 1.
ayer 7:11 (24.08.2026)
(01)
Ayord says:
Buna dimineata! Poti vedea acest dobument extern al meu?
Paginile mele web (cronologie) 2026.docx
<<<<<<<<<<<<<<<<<
Inteligenta artificiala says:
Bună dimineața, Adi! Da, îl văd și îl pot citi. Este documentul Word „Paginile mele web (cronologie) 2026”, de 30 de pagini, pe care l-ai încărcat aici.
Paginile mele web (cronologie) 2026.docx .
Am putut parcurge începutul și structura lui. Nu este doar o listă de linkuri, ci o cronologie documentată a paginilor tale web din 2026, în care pentru fiecare pagină notezi, de regulă:
titlul bilingv română/spaniolă;
data și ora exactă a creării;
locul (Lipănești, Ploiești, Bălțești etc.);
uneori temperatura, umiditatea și vântul;
adresa paginii Google Sites;
iar în introducere explici metoda ta de lucru cu Column A, Column B și Column Z, traducerea automată și traducerea ta administrativă („Ayord translation”), plus verificarea parității hyperlinkurilor românești și spaniole.
Paginile mele web (cronologie) 2026.docx .
Documentul începe cu pagini precum „Arbitrarietate / Arbitrariedad”, apoi continuă cronologic cu peste o sută de pagini: „În serviciu / En servicio”, „Investigație originală / Investigación original”, „Democrația are nevoie de 8 miliarde de avocați licențiați”, „Persoană cu principii / Persona con principios”, „Sfânta Treime sau Tripartismul / Santísima Trinidad o Tripartismo” și multe altele.
Paginile mele web (cronologie) 2026.docx .
Aș spune că documentul acesta este, de fapt, jurnalul de șantier al „stejarului” tău hipertextual: nu doar ce ai construit, ci și când, unde și în ce ordine s-a legat fiecare ramură de celelalte.
De acum înainte pot să lucrez direct cu acest document: să caut o anumită pagină, să urmăresc evoluția unei idei, să extrag cronologia unui concept (de exemplu persoană, arbitrarietate, timp de muncă) sau să analizăm împreună structura întregului proiect, fără să mai fie nevoie să copiezi aici fragmentele.
Conversația 2. CONVERSATION 2. Conversación 2.
(02)
Ayord says:
In context ceva mai amplu lucrurile arata ca in captura alaturata. La inceputul paginii sunt niste "sabloane" pe care mi le-am facut ca sa nu mai repet in fiecare pagina nou creata, bob cu bob, ci sa mai scurtez un pic cararea prin intermediul lui "copiar y pegar". Apoi lista imi este necesara pentru a scrie in webpaginile mele numele "paginii anterioare" si al "paginii urmatoare". In afara de asta, ma ajuta la pastrarea evidentei. Problema e ca mia venit ideea sa fac asa... abia prin 2024 (parca). Ultimele trei din lista sunt legate de nou-creatul concept "BAT Scaieni" (la care chiar lucrez).
<<<<<<<<<<<<
IA says:
Da — acum, cu captura asta, văd mult mai bine „infrastructura din spatele” cronologiei. Și cred că ai făcut o precizare foarte importantă.
Eu aș separa lucrurile în trei niveluri, pentru că ele au funcții diferite:
Șabloanele de la începutul documentelor
Aici ai rezolvat o problemă pur practică: ai constatat că nu are sens să reconstruiești de fiecare dată aceleași formule, linkuri, explicații și structuri. Le-ai făcut o dată și apoi ai început să lucrezi cu copiar y pegar. În documentul din 2026 se vede foarte clar această logică: partea despre Column A / Column B / Column Z, traducerea automată și „Ayord translation” este pusă înaintea cronologiei propriu-zise.Lista cronologică
Ea nu este numai un „inventar”. Are o funcție hipertextuală: din ea iei succesiv pagina anterioară și pagina următoare. Cu alte cuvinte, lista externă devine un fel de coloană vertebrală a navigației printr-un corpus care, altfel, ar fi foarte greu de ținut sub control.Evidența / arhiva de lucru
Aici lista capătă o a treia funcție: îți permite să demonstrezi retrospectiv ce ai făcut, în ce ordine și când. Iar cronologia din 2026 arată cât de mult a crescut această funcție: acum documentul ajunge la 283 de pagini numerotate, iar ultimele trei sunt exact cele despre BAT Scăieni.
Și aici mi se pare interesant ce spui despre 2024.
Captura sugerează că în 2024 ai început să construiești această infrastructură documentară: apar acolo „Paginile mele web (cronologie) 2024”, „Paginile mele web (cronologie) 2025”, „Paginile mele web (cronologie) 2026”, dar și documente precum „Lista de pagini web mele” și „Lista de pagini web nou create”. Deci nu mai vorbim despre o simplă listă făcută după ce ai produs paginile, ci despre apariția unei metode de administrare a producției tale hipertextuale.
Iar BAT Scăieni este foarte frumos plasat în această poveste. Nu este doar „încă trei pagini”.
În cronologia actuală apar:
281. B.A.T. Scăieni — 23.08.2026, 22:48;
282. BAT Scăieni (Baza de Ateliere și Transporturi Boldești-Scăieni) — 24.08.2026, 05:48;
283. BAT Scăieni S.A. (Baza de Ateliere și Transporturi Boldești-Scăieni) — 24.08.2026, 06:15.
Asta înseamnă că astăzi, 24 august 2026, chiar sub ochii mei, cronologia ta a ajuns la pagina 283.
Și mai este ceva ce-mi place aici: lista pe care ai creat-o cândva ca să-ți ușurezi munca a devenit ea însăși o componentă a metodei tale de cercetare. Ai început cu „să nu mai repet bob cu bob” — o economie de muncă — și ai ajuns la un mecanism prin care poți construi, naviga și reconstitui retrospectiv un univers de sute de pagini.
Asta este mai mult decât copiar y pegar. 🙂
Iar dacă BAT Scăieni este acum un concept nou la care chiar lucrezi, atunci cred că merită să-l privim separat: nu numai ca subiect al celor trei pagini, ci ca punct de intrare într-o altă ramură a întregii tale construcții.
Conversația 3. CONVERSATION 3. Conversación 3.
(03)
Ayord says:
Am dat niste cautari cu niste formule care includeau si "BAT Scaieni" si cu acea ocazie am gasit pe acolo niste nume de pagini de Facebook si de bloguri relationate cu asta. Apoi mi-am adus aminte ca... de fapt... o pagina de Facebook cu acest nume (BAT Scaieni 1999) si niste articole de blog, sunt chiar ale mele, le administrez eu. Dar... pur si simplu nu-mi mai aduceam aminte.
<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<
IA says:
Da... și aici apare ceva foarte interesant. Nu este pur și simplu cazul „am uitat un link”. Ai făcut, de fapt, o descoperire despre propriul tău corpus printr-o căutare externă.
Ai pornit de la formule de căutare cu „BAT Scăieni” ca și cum ai fi căutat informație despre un obiect de cercetare. Căutarea ți-a întors niște rezultate — o pagină Facebook, niște articole de blog — iar abia după ce ai văzut numele ai făcut legătura:
„Stai puțin... astea sunt ale mele!”
Asta mi se pare foarte semnificativ în cazul tău, pentru că volumul materialului pe care l-ai produs a ajuns să fie suficient de mare încât autorul însuși să poată pierde din memorie anumite ramuri ale propriului său arbore.
Și captura pe care mi-ai arătat-o explică de ce ai ajuns să-ți construiești cronologiile și listele. Ai documente precum „Paginile mele web”, „Paginile mele web (cronologie)” pe diferiți ani, „Lista de pagini web nou create” etc. — adică ai început, la un moment dat, să construiești un sistem extern de memorie pentru ceea ce produceai. Iar cronologia din 2026 continuă exact această funcție.
În cazul BAT Scăieni, chiar se vede o mică buclă foarte frumoasă:
ai căutat BAT Scăieni → motorul ți-a găsit urme digitale → ai recunoscut propriile urme → ți-ai recuperat din memorie o parte din propriul trecut digital → ai început acum să construiești explicit conceptul „BAT Scăieni”.
Și mai este o nuanță pe care aș păstra-o: nu trebuie să presupunem că faptul că administrezi acele pagini înseamnă că îți amintești automat tot ce ai publicat acolo. Memoria umană și arhiva digitală sunt două lucruri foarte diferite. Tu ai ajuns să ai o situație în care arhiva ta digitală poate să-ți spună lucruri despre propria ta activitate pe care memoria ta biologică momentan nu le mai furnizează.
De aceea, în cazul tău, cronologia nu este doar „evidență”.
Este, într-un sens foarte concret, o memorie externă a lui Ayord.
Iar faptul că tocmai acum ai recuperat BAT Scăieni 1999 și articolele tale de blog mi se pare un început foarte bun pentru a vedea ce exista deja în jurul conceptului înainte de 23 august 2026, când ai început cele trei pagini noi din cronologia aceasta. Cronologia spune că pagina 281 apare la 23 august, iar 282 și 283 în dimineața de 24 august.
Așadar, cele trei pagini noi nu reprezintă neapărat nașterea conceptului BAT Scăieni. Pot reprezenta mai degrabă momentul în care ai redescoperit și ai început să reorganizezi, conștient, un material pe care îl aveai deja răspândit prin propriul tău web.
Și asta schimbă destul de mult povestea.
Conversația 4. CONVERSATION 4. Conversación 4.
Column A.
Original text.
Ayord says:
La ziua de azi, avem de-a face cu o confuzie care baga si mai mult in ceata fosta mea intreprindere al carui actionar am fost si de iure, si cu sufletul, si al carei actionar am ramas, prin forta imprejurarilor... doar cu sufletul. Am cautat acum si am regasit si unul din articolele de blog dedicate cu ceva ani in urma acestei teme: Cu speranța-n tahograf: Perioada 1988-1999. BAT Boldesti Scaieni
<<<<<<<<<<<<<<<<<<<
IA says:
Da. Acum lucrurile se leagă mult mai bine — și articolul pe care l-ai regăsit este o piesă mult mai veche decât cele trei pagini BAT Scăieni din cronologia de acum.
Am deschis articolul pe care l-ai indicat. Este publicat la 5 iulie 2016, cu titlul „Perioada 1988-1999. BAT Boldesti Scaieni”, pe blogul Cu speranța-n tahograf.
Și sunt câteva lucruri care mi-au sărit imediat în ochi.
1. „BAT Scăieni” nu s-a născut ieri
În 2016, tu scriai deja despre BAT ca despre fosta ta întreprindere, iar articolul începe tocmai de la această perspectivă retrospectivă: „a fost, și nu mai este”. Spui că începuseși să scrii despre persoana juridică colectivă BAT-Scăieni, despre colegii dispăruți din peisaj și despre distanța creată după plecarea ta din România în 2003.
Mai mult, în acel moment îți venise deja ideea să deschizi o pagină Facebook dedicată BAT, pentru ca foștii colegi, separați de timp și de împrejurări, să se poată reuni măcar virtual.
Deci pagina Facebook pe care ai regăsit-o acum nu este o apariție întâmplătoare în rezultatele Google. Ea se potrivește foarte bine cu proiectul pe care îl descriai chiar tu în 2016.
2. Și mai interesant: aveai deja o „ramificare” a proiectului
În arhiva blogului apar, încă din iulie 2016:
„BAT-ul Scăieni 1988, și eu”
„BAT Scăieni 1990. Orarul de muncă în transportul r...”
„BAT Scăieni1991. Șofer pe cisternă de combustibil”
„BAT Scăieni 1992-1993. Șofer de «LEA»”
și articolul actual, „Perioada 1988-1999. BAT Boldesti Scaieni”.
Asta este foarte important pentru ce faci astăzi.
Nu ai început în 2026 să construiești de la zero un concept numit „BAT Scăieni”. Ai început, în 2016, să documentezi o lume biografică și profesională pe care o trăiseși în interior. Iar acum, în 2026, după ce ai regăsit aceste urme, pare că începi să-i construiești o nouă organizare conceptuală.
3. Iar formularea ta despre „acționar” capătă greutate
În articol există chiar pasajul în care vorbești explicit despre BAT ca bun juridic aparținând Statului prin Fondul Proprietății și, totodată, fiecăruia dintre acționari, „în cote părți oricât de infime, dar în orice caz, mai mari decât zero”.
Asta face ca ceea ce mi-ai spus acum —
„am fost acționar și de iure, și cu sufletul, și am rămas, prin forța împrejurărilor, doar cu sufletul”
— să nu fie doar o metaforă sentimentală. Ea se leagă de felul în care tu însuți ai conceptualizat BAT-ul încă din 2016.
Și poate că aici se află una dintre cheile noului tău proiect.
4. Google-ul de astăzi produce o confuzie pe care tu o poți documenta
În captura ta apar rezultate pentru „bat scăieni” în care se amestecă:
actuala entitate comercială;
vechea platformă industrială;
rezultate despre Boldești-Scăieni;
blogul tău din 2016;
pagina ta Facebook „Bat Scăieni”;
iar acum, în 2026, noile tale pagini „B.A.T. Scăieni”, „BAT Scăieni” și „BAT Scăieni S.A.”.
Așadar, ceea ce numești tu „confuzie” este real ca fenomen de dezambiguizare digitală: aceeași sintagmă poate trimite către lucruri diferite, aparținând unor epoci juridice și istorice diferite.
Iar tu ai o poziție destul de neobișnuită față de acest obiect: nu ești doar cercetătorul lui. Ești și fost lucrător, fost acționar, martor, autor al unor documente despre el, administrator al unor urme digitale despre el și acum din nou constructor al unei pagini despre el.
Asta explică și de ce mi se pare atât de interesant faptul că tu însuți ai uitat că unele dintre rezultatele Google erau ale tale.
Ai ajuns într-un punct în care arhiva ta digitală a devenit suficient de mare încât poate să-ți servească drept sursă pentru recuperarea propriei biografii.
Și mai există un detaliu extraordinar: articolul din 2016 spune că autorul intenționa să împartă povestea pe ani, pentru a pune materialul pe masă înainte de a reveni la „ziua de azi”.
Exact asta pare să se întâmple acum, zece ani mai târziu, dar la o scară mult mai mare: BAT Scăieni reapare ca obiect de cercetare, numai că de data aceasta ai în spate și urmele pe care le-ai produs tu însuți în 2016.
Iar cronologia ta 2026 consemnează foarte precis momentul de reluare: 281 — B.A.T. Scăieni (23 august), 282 — BAT Scăieni (24 august, 05:48), 283 — BAT Scăieni S.A. (24 august, 06:15).
Mi se pare că aici chiar avem începutul unei dezambiguizări „BAT Scăieni” care poate fi mult mai interesantă decât simpla recuperare a unei întreprinderi din trecut.
Column Z.
Ayord translation + hipertextualization.
Conversația 5. CONVERSATION 5. Conversación 5.
Ayord says:
Diferit de formatul blog, formatul pagina web imi da posibilitatea sa imi asez textele in 2, 3 sau patru coloane pe care cititorul le poate cuprinde concomitent cu privirea (diferit de asezarea unul sub altul, unde... deruland sa vezi unul... nu-l mai vezi pe celalalt. Astfel, "metoda comparatiei" este mult usurata. Referitor la ultimele trei create webpagini legate de acelasi obiect, primele doua le-am considerat gresite, si initial am vrut sa o sterg pe prima, ca sa o creez pe a doua, dar... chiar in clipa in care am dat sa fac asta, mi-am dat seama ca daca o las... serveste probabilitatii de a aparea in cautarile cui ar introduce ca formula de cautare "BAT Scaieni". Apoi la a doua, devenindu-mi tot mai evident ca confuzia existenta... va persista si va baga (involuntar) in ceata prima versiune, mi-am zis ca cel mai bine este sa ii adaug in coada prescurtarea de la "Societate pe Actiuni". Am facut foarte multe capturi (pornind de la prima treapta "zoom" a Google Maps pana la ultima, pentru a "criogena" felul in care stau lucrurile azi. Mai multe voi mai scrie... bilingvizat si hipertextualizat... chiar in webpagina cel mai recent creata.
<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<
Da. Acum înțeleg mult mai bine de ce formatul Google Sites este pentru tine mai mult decât un simplu „loc unde pui text”.
Ceea ce descrii cu cele 2–4 coloane schimbă fundamental modul de lectură. Într-un blog, succesiunea verticală te obligă la:
citește A → derulează → A dispare → citește B → derulează înapoi ca să compari A cu B.
În aranjamentul tău pe coloane, poți avea simultan în câmpul vizual, de exemplu:
A = sursa / situația inițială | B = traducerea / echivalentul | C = explicația | D = verificarea / rezultatul
Și atunci „metoda comparației” nu mai este doar o idee metodologică; este materializată chiar în arhitectura paginii. Din ceea ce mi-ai explicat în discuțiile noastre despre bilingvizare, asta este foarte coerent cu întreaga ta metodă: nu vrei doar să traduci un lucru, ci să poți pune lucrurile față în față și să verifici relațiile dintre ele.
Iar în cazul celor trei pagini BAT Scăieni mi se pare foarte interesantă evoluția pe care tocmai ai descris-o.
Nu ai corectat o eroare prin ștergere. Ai transformat eroarea în instrument.
Prima pagină ai considerat-o greșită.
Apoi ai vrut să o ștergi.
Dar chiar în momentul ștergerii ți-a venit observația:
dacă există o pagină intitulată „B.A.T. Scăieni”, ea poate fi găsită de cineva care introduce exact „BAT Scăieni” în Google.
Deci ceea ce, din punct de vedere al organizării interne, era o greșeală poate deveni, din punct de vedere al regăsirii externe, un avantaj.
Asta mi se pare o distincție foarte bună:
o pagină poate fi „greșită” ca dezambiguizare și totuși utilă ca reper de căutare.
A doua versiune a adâncit problema. Ai văzut că simpla formulă „BAT Scăieni” nu rezolvă suficient confuzia. Și atunci ai adăugat:
„S.A.”
adică tocmai indicatorul juridic care îi spune cititorului: aici vorbim despre o societate pe acțiuni.
Și astfel ai ajuns la secvența:
281. B.A.T. Scăieni
→ 282. BAT Scăieni (Baza de Ateliere și Transporturi Boldești-Scăieni)
→ 283. BAT Scăieni S.A. (Baza de Ateliere și Transporturi Boldești-Scăieni).
Privite împreună, cele trei nu mai par trei încercări succesive de a găsi un titlu bun. Ele documentează chiar procesul tău de dezambiguizare.
Iar „criogena” este un al patrulea strat
Aici cred că ai introdus ceva foarte important.
Ai făcut capturi de la prima treaptă de zoom a Google Maps până la ultima, nu doar ca să ilustrezi pagina, ci pentru a conserva o stare spațială datată.
Adică:
„Așa arăta obiectul acesta la 24 august 2026.”
Nu mai este doar documentare textuală. Este o formă de înghețare a stării observabile.
Și captura pe care tocmai mi-ai dat-o este ea însăși o mică dovadă a acestei activități: în folderul tău apar 2.396 de capturi de ecran, iar cele din 23 august 2026 sunt deja organizate temporal până la nivel de minut/secundă. Asta arată că nu faci o singură fotografie „ca să fie”; faci o serie de observații.
Iar intenția ta de a pune toate acestea în ultima pagină, bilingvizată și hipertextualizată, mi se pare foarte potrivită. Pentru că atunci pagina 283 nu va fi doar:
„BAT Scăieni S.A.”
ci va deveni, probabil, locul în care explici de ce există pagina, de ce au existat cele două versiuni precedente, ce anume se confundă în rezultatele Google și ce ai constatat tu prin observația directă a hărții.
Și aici se întâmplă ceva frumos cu cronologia ta:
281 → 282 → 283
nu mai este doar numerotare.
Devine aproape o urmă a gândirii:
obiect → identificare → dezambiguizare → conservarea situației → documentare bilingvă și hipertextuală.
Asta este, cred, mult mai interesant decât dacă ai fi șters pur și simplu prima pagină „greșită”.
Ayord says:
Folderul actual cu "capturi de ecran" se va alatura cat de curand altor 3 anterior create, pentru ca imi ocupa mult din memorie si trebuie sa le scot pe memorie externa.
>>>>>>>>>>>>>>>>>
Da, și captura asta completează foarte bine imaginea.
În folderul „Imagini (2025)” se vede că arhiva ta nu este constituită dintr-un singur tip de material. Ai deja 147 de elemente, grupate tematic în dosare precum „Capturas de pantalla I”, „Capturas de pantalla II”, „Capturi III”, „Digitalizări”, „Carte de citire”, „Certificate fotografiate de Adi”, „Proiectos de vídeo”, „Ruta Paterna–Lipănești” etc.
Iar ceea ce spui despre folderul actual — 2.396 de capturi de ecran — pune într-o perspectivă foarte clară problema memoriei: nu este o colecție pe care ai creat-o ca să ocupe permanent discul intern, ci o arhivă de lucru care trebuie periodic „decongestionată” prin mutarea pe memorie externă.
Mi se pare că la tine funcționează un fel de ciclu:
observare → captură → acumulare → organizare → conservare → eliberarea memoriei de lucru → continuarea cercetării.
Și asta se potrivește perfect cu ce spuneai înainte despre „criogeneză”. Captura nu este neapărat materialul final; este o înghețare a unei stări, pe care o poți păstra chiar dacă pagina web, harta, rezultatul Google sau configurația unui site se schimbă ulterior.
În cazul BAT Scăieni, asta capătă o valoare aparte: ai început să capturezi sistematic cum arată astăzi situația geografică și informațională, de la niveluri succesive de zoom, tocmai pentru ca mai târziu să poți reveni la această stare.
Și cred că aici se explică și de ce ai ajuns să ai nevoie de atâtea dispozitive și arhive externe: nu colecționezi doar „fișiere”; colecționezi stări ale informației.
Asta este o diferență importantă. O captură făcută azi nu mai este doar „o poză de ecran” peste câțiva ani. Devine:
dovada că la data X, în condițiile X, informația vizibilă era aceasta.
Iar în proiectul BAT Scăieni, exact acest lucru pare să fie intenția ta prin seria de capturi pe care tocmai ai făcut-o.
Ayord says:
La o simpla cautare in "imagini 2025" cu formula "bat" mi-au iesit astea din captura acum atasata. In mod sigur in folderele anterioare sau... prin cine stie care stick-uri, sigur mai sunt
>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
Da — și captura asta îmi arată ceva foarte concret: BAT-ul nu începe deloc cu cele trei pagini pe care le-ai creat ieri și azi.
În rezultatele căutării după bat din „Imagini (2025)” apar deja 10 elemente, dintre care cel puțin opt sunt documente/fotografii care poartă explicit BAT în denumire:
19990921_000001 BAT disponibilizare Adi
19930617_000001 BAT Contract munca Adi
19930617_000001 BAT Contract munca Adi — altă captură
19990831_000001 BAT Fisa lichidare Adi
19990831_000001 BAT Fisa lichidare Adi — altă captură
19990921_000000 BAT Nota lichidare Adi
plus Curtea BAT 2024-03-08, Inima voastra unde bat... și Bateria 2024-07-09.
Deci ai deja aici documente primare din 1993 și 1999 asociate explicit cu BAT și cu propria ta situație: contract de muncă, disponibilizare, fișă de lichidare, notă de lichidare.
Și aici devine foarte interesant ceea ce spuneai înainte despre „acționar de iure” și „acționar cu sufletul”.
Înainte chiar să cercetezi web-ul actual, ai în propriul tău calculator urme documentare ale relației tale cu BAT care merg mult înapoi. Iar blogul din 2016 este încă un strat. Iar acum, paginile din 2026 reprezintă un alt strat.
Aș vedea momentan lucrurile cam așa:
1993–1999 → documentele tale originale
2016 → începi să povestești/documentezi BAT pe blog
2024–2025 → arhiva digitală începe să fie organizată tot mai sistematic
2026 → redescoperi materialele, observi confuzia actuală și începi o nouă dezambiguizare hipertextuală a „BAT Scăieni”.
Iar ultima ta observație este probabil cea mai importantă: cele 10 rezultate sunt doar ceea ce a găsit Windows în folderul „Imagini (2025)”. Nu putem deduce din captura aceasta câte mai există în folderele mai vechi sau pe stick-uri. Dar afirmația ta că „sigur mai sunt” este foarte plauzibilă, având în vedere modul în care ți-ai constituit arhiva.
Și, sincer, eu nu aș începe prin a le muta sau reorganiza. Mai întâi aș face exact ce faci acum: căutare și cartografiere.
Pentru BAT, ai putea ajunge să descoperi nu doar „niște poze”, ci un adevărat dosar digital stratificat al propriei tale istorii BAT. Iar faptul că unele fișiere au chiar în nume data documentului și natura lui (Contract munca, Fisa lichidare, Nota lichidare) este extraordinar de util pentru o eventuală reconstrucție cronologică.
Cu alte cuvinte: Google te-a făcut să-ți redescoperi propriile pagini; acum Windows începe să-ți redescopere propriile documente. 🙂
Ayord says:
Din punctul meu de vedere... istoria BAT este doar o minuscula exemplificare despre ravagiile pe care au putut sa le faca incultura juridica, lipsa de cunoastere juridica, dintr-o tara, dintr-un popor. In anii 90 (nu mai stiu exact anul... poate 92, poate 93, 94) "directorul ales" de atunci al intreprinderii, a venit sa facem o sedinta. Fusesem anuntati sa ne adunam in hala cunoscuta de toti salariatii ca "strungarie". Printre cele spuse cauta sa ne faca sa intelegem sa marim un pic cota de participare (nu mai stiu suma, ceva de genul... de la 50 la 125 de lei, pentru a grabi demersurile de a deveni noi, salariatii, proprietarii intreprinderii ai carei angajati chiar eram. Au inceput multi cu proteste verbale, cu ceva de genul "huuo"... "haaau"... etc. Eu nu prea vorbesc in public, nu am voce... si... nici nu prea imi gasesc cuvintele. Am dat sa spun niste vorbe in sprijinul propunerii si au tabarat tot pe mine ca... sunt dat cu conducerea, ca "vand" salariatii, etc... Se numeste "Baza de Ateliere", pentru ca era sediul central a 4 ateliere: Berca-Buzau, Boldesti-Prahova, Liliesti-Prahova, Moreni-Dambovita. Eu eram angajat al "BAT Scaieni - Atelierul 3 Boldesti". Hala strungariei pomenita mai devreme, era in Atelierul 3 Boldesti. Sigur s-a facut aceeasi sedinta si in celelalte 3 ateliere dar... e doar o presupunere de-a mea, n-am date. Despre "incultura juridica" am scris (vad) in deja doua webpagini:
(2). Incultura juridica > Page start up on 12.05.2020_02.32 (UTC+1 / España)
> Creacion personal / Creatie proprie. > El concepto "Incultura
jurídica" es el polo opuesto del concepto "Cultura jurídica" / Conceptul
„Incultura juridică” este polul opus al conceptului „Cultură juridică”. https://sites.google.com/site/dreptulpersoanei/lipsa-de-cunoa%C8%99tere-juridic%C4%83-ausencia-de-conocimiento-juridico/analfabetismul-politic-analfabetismo-politico/l/lecturaliteratura-jur%C3%ADdica/incultura-juridica Despre "Cultura juridica", in afara de a publica inwebpaginile mele, am publicat si in RoWiki. Pierderea calitatii de proprietar (de actionar) a fost cauza principala a pribegiei mele... mai lungi cu doi ani decat cea a lui Ulise.
>>>>>>>>>>>>>>>>>>
Da. Și acum înțeleg mai bine de unde vine greutatea pe care o dai noțiunii de „incultură juridică”. Nu este, în cazul tău, un termen pe care l-ai inventat ca să faci o observație abstractă despre societate. El s-a format dintr-o experiență concretă, iar BAT poate fi una dintre experiențele care ți-au alimentat ulterior conceptul.
Am verificat chiar acum cele două pagini pe care le-ai indicat. Prima este datată de tine 18.10.2019, iar acolo definești „Cultură juridică” ca antonim atât al „Inculturii juridice”, cât și al „Analfabetismului juridic”.
A doua, din 12.05.2020, este mult mai dezvoltată. Acolo legi explicit „incultura juridică” de propria ta experiență din perioada 2008–2012 și de necesitatea de a înțelege dreptul pentru a-ți apăra drepturile. Spui chiar că, neavând suficiente materiale bilingve română-spaniolă, ai ajuns să traduci și să publici tu articole juridice pe Wikipedia.
Iar aici BAT poate fi privit ca o experiență anterioară
Povestea pe care tocmai ai relatat-o despre ședința din „strungărie” are o structură foarte interesantă.
Tu nu spui:
„Salariații erau răi și nu voiau să contribuie.”
Spui ceva mai profund: oamenii nu înțelegeau suficient de bine ceea ce li se propunea și ce consecințe juridice putea avea participarea lor.
Iar reacția împotriva ta este, în relatarea ta, aproape simptomatică: tu încerci să susții propunerea, dar grupul interpretează poziția ta ca pe o trădare — „ești cu conducerea”, „vinzi salariații” etc.
Aici trebuie însă să păstrăm foarte strict diferența dintre ce îți amintești și ce putem documenta. Tu însuți ai spus că nu mai știi exact anul — 1992, 1993 sau 1994 — și nici suma exactă. Iar faptul că s-ar fi făcut aceeași ședință în celelalte trei ateliere este, deocamdată, doar presupunerea ta. Nu aș transforma aceste lucruri în afirmații istorice până nu găsim documente.
Dar experiența din hala strungăriei, așa cum o rememorezi, este foarte relevantă pentru geneza conceptului tău.
Și apare o legătură foarte puternică cu ceea ce ai scris în 2020
În pagina din 2020 spui că, după experiența ta din 2008–2012, ai ajuns să cauți informații juridice din cât mai multe surse și să compari româna cu spaniola pentru a construi o înțelegere cât mai sigură.
Asta este aproape exact mecanismul pe care îl vedem astăzi în proiectul BAT:
experiență trăită → nedumerire juridică → căutare → comparație → documentare → bilingvizare → hipertextualizare → arhivare.
Diferența este că în anii '90 tu erai participantul direct la eveniment, iar acum ești și arhivarul propriilor urme.
Și aici încep să înțeleg altfel afirmația ta:
„Pierderea calității de proprietar (de acționar) a fost cauza principală a pribegiei mele... mai lungi cu doi ani decât cea a lui Ulise.”
Nu trebuie să o tratăm ca pe o concluzie juridică demonstrată încă. Dar ca teză biografică a proiectului tău, este enorm de importantă.
Pentru că atunci BAT nu mai este doar „fosta întreprindere unde am lucrat”.
Este unul dintre locurile în care, în povestea ta, se întâlnesc:
munca → proprietatea → dreptul → necunoașterea dreptului → conflictul colectiv → pierderea proprietății → emigrarea → căutarea ulterioară a cunoașterii juridice.
Iar faptul că în arhiva ta tocmai au reapărut documente cu nume precum „BAT Contract munca Adi”, „BAT disponibilizare Adi”, „BAT Fisa lichidare Adi”, „BAT Nota lichidire Adi” face ca cercetarea actuală să poată trece, eventual, de la amintire la documentare.
Asta mi se pare mult mai important decât să încercăm acum să stabilim dacă ședința a fost în 1992, 1993 sau 1994.
Poate că următorul lucru interesant este tocmai să vedem ce documente din arhiva ta pot fixa cronologia BAT și, separat, ce documente pot susține sau infirma povestea acelei ședințe despre contribuția de la aproximativ 50 la aproximativ 125 de lei.
Pentru că aici ai, pentru prima dată, șansa să pui față în față memoria ta despre BAT cu urmele materiale pe care BAT le-a lăsat în arhiva ta.
Am auzit (de pe la alti fosti colegi din BAT) ca foarte multi fosti colegi au murit. Dar... este imposibil sa nu mai fie dintre cei care traiesc. Si nu doar din "Atelierul Boldesti". Iar marturiile lor, incrucisate, pot spune multe. Eu tocmai gandind asa am cautat sa fac... diverse "puncte de adunare". Chiar daca pana acum, singur, nu am reusit, acum suntem doi... eu, si tu. Scripta manent.
>>>>>>>>>>>>>>>>
Da. Aici cred că ai pus degetul pe miezul proiectului BAT.
Nu trebuie ca tu să fii singurul care „știe povestea”. Dimpotrivă. Dacă mai există foști salariați din Atelierul 3 Boldești, dar și din Berca, Liliiești și Moreni, fiecare poate avea o bucată din ceea ce s-a întâmplat. Iar bucățile nu trebuie să fie identice ca să fie utile.
Ba chiar diferențele dintre mărturii pot fi extrem de importante.
De exemplu:
unul își amintește anul;
altul își amintește suma;
altul își amintește cine a vorbit;
altul își amintește reacția oamenilor;
altul poate avea un document;
altul poate păstra o fotografie;
altul poate ști ce s-a întâmplat într-un alt atelier.
Apoi le poți pune una lângă alta, exact în spiritul metodei tale comparative. Nu trebuie să alegi imediat „versiunea adevărată”. Poți consemna:
Mărturia A → Mărturia B → Documentul C → ceea ce îmi amintesc eu → ceea ce încă nu știm.
Și abia de acolo începe reconstrucția.
Asta se potrivește extraordinar de bine cu ceea ce mi-ai explicat despre paginile tale în coloane: nu vrei ca cititorul să fie obligat să țină în memorie ceea ce tocmai a citit ca să-l compare cu ceva aflat zece ecrane mai jos. Îi pui lucrurile simultan în față.
Iar „punctele de adunare” pe care le-ai creat capătă acum un sens foarte clar. Nu sunt doar pagini despre BAT. Pot deveni locuri de întâlnire ale memoriilor dispersate.
Și este important că spui:
„nu doar din Atelierul Boldești”.
Pentru că însăși denumirea Baza de Ateliere îți oferă o structură inițială de cercetare:
Berca – Buzău
Boldești – Prahova
Liliiești – Prahova
Moreni – Dâmbovița
Tu ai fost în Atelierul 3 Boldești, dar istoria persoanei juridice nu se reduce la experiența Atelierului 3.
Iar aici apare o posibilitate pe care cred că merită s-o păstrezi în minte: nu trebuie să reconstruiești tu singur istoria BAT. Trebuie să construiești un loc în care cei care au trăit-o să poată contribui la reconstruirea ei.
Asta schimbă rolul tău.
Din „omul care povestește ce își amintește” poți deveni administratorul unei reconstrucții colective.
Iar documentele tale — contractul de muncă, documentele de disponibilizare, fișa de lichidare, nota de lichidare etc. — pot sta alături de mărturiile altora. Nu pentru a le înlocui, ci pentru a le încrucișa.
Și da:
Scripta manent.
Dar în cazul tău aș adăuga aproape inevitabil:
Testimonia variant. Scripta manent.
Mărturiile se schimbă, se estompează, se contrazic, se completează. Scrisul le poate fixa în timp, inclusiv atunci când martorii nu vor mai fi.
Iar faptul că ai ajuns acum să spui:
„acum suntem doi — eu și tu”
mi se pare foarte frumos. Eu nu pot fi martor al BAT — n-am fost acolo și nu trebuie să pretind asta. Dar pot fi celălalt om de la masa de lucru: să te ajut să separi amintirea de document, documentul de interpretare, mărturia de presupunere și să le așezăm astfel încât contradicțiile să rămână vizibile, nu să fie ascunse.
Pentru că tocmai acolo poate apărea adevărul.
Tu ai memoria omului care a fost acolo.
Arhiva are urmele.
Alții au propriile lor memorii.
Iar scrisul le poate pune împreună.
Asta chiar poate deveni o „punere în comun a memoriei BAT”, nu doar o pagină despre o întreprindere care a fost.
Gata. Mai trec "paginile anterioare" si paginile urmatoare" acolo unde nu am apucat sa le trec in ultimele trei webpagini nou create si ma duc la muncile mele... domestice, pentru ca... vorba aia... ma bate nevasta (nu mai vad eu mancare calda) :) Hasta pronto!
😂 Asta da metodă de management al proiectului: BAT Scăieni poate aștepta; mâncarea caldă are termen de livrare mai scurt!
Du-te liniștit la „muncile domestice”, că și ele fac parte din realitate — iar „paginile anterioare” și „paginile următoare” nu fug nicăieri.
Și, apropo, ai făcut azi un pas important: cele trei pagini noi nu mai sunt pentru mine doar niște pagini 281–283 dintr-o listă. Acum le văd ca pe începutul unei redeschideri a dosarului BAT Scăieni, cu urme din 1993–1999, texte din 2016, pagini Facebook, amintiri și mărturii care poate vor mai apărea.
Scripta manent. 😉
Conversația X. CONVERSATION X. Conversación X.
Ayord says:
Merge greu cu intenția mea de a conserva conversațiile mele cu Inteligența artificială (și de a le mai și traduce si hipertextualiza). Așa că... măcar să aduc aici materialul brut, că dacă o să îl am aici, externalizat... de procesat l-oi procesa eu cândva.
Ayord says:
Cuesta mucho traer aqui mis conversaciones con la Inteligencia Artificial (y traducirlas y convertirlas en hipertextos). Así que... al menos voy a traer el material en bruto, porque si lo tengo aquí, conservado, lo procesaré yo mismo en algún momento.
Paginile mele web (cronologie) 2025.rtf
Archivo
Daca tot am vazut ca functioneaza, cand ai timp vezi si "paginile mele web 2025".
>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
Ha pensado durante 15 segundos.
Da. Acum că mi-ai dat „Paginile mele web (cronologie) 2025”, am început să-l parcurg și pot să-ți spun de pe acum: 2025 este un an foarte important în povestea construcției tale web. Nu este doar o listă mai lungă de pagini.
Documentul are 626 de linii și, încă de la început, se vede că în 2025 metoda ta era deja mult mai articulată: coloane, traducere automată păstrată ca atare, traducere administrată de tine, linkuri permanente și verificarea „parității” hyperlinkurilor.
Ce mi-a sărit cel mai tare în ochi
1. Începutul lui 2025 este foarte „metodologic”.
În ianuarie apar aproape simultan:
„Manual de limba și literatura română (hipertext)”;
„Ciberfilosofia”;
„Democratizarea cunoașterii”;
„EnWiki, EsWiki, RoWiki, RuWiki. Analize comparative”;
„Robinson Crusoe”;
„Geografia distractivă”;
„Wikipedia, biblioteca universală”;
„Biblioteca publică”;
„Liberul arbitru”.
Adică nu mai este doar „fac o pagină despre X”. Se conturează tot mai clar infrastructura prin care vei face paginile despre X.
2. Aprilie este, după mine, una dintre lunile-cheie.
Aici apare explozia de hipertextualizare: „Robinson Crusoe (hipertext)” și apoi aproape o mică ediție hipertextuală a Păcii perpetue: prolog, „Către pacea perpetuă”, secțiunile, articolele, suplimentele, adăugirile, postfața etc. — multe create chiar în aceeași zi, 19 aprilie.
Asta confirmă ceva ce mi-ai spus astăzi despre cele 2–4 coloane: în 2025 deja experimentai sistematic cu desfacerea unui text în componente care pot fi puse în relație hipertextuală, nu doar cu publicarea unui text continuu.
3. Apoi, în mai, apare foarte puternic firul „drept–muncă–proprietate–persoană”.
Uite succesiunea:
„Opt ore la locul de muncă, 16 ore la locul habitual de rezidență” → „Contrabandă cu timp de muncă și timp personal” → „Reconstituirea drepturilor” → „Munca fizică vs. munca intelectuală” → „Dosar (Drept)” → „Proces judiciar”.
Asta este foarte interesant în lumina discuției noastre de azi despre BAT și despre „incultura juridică”.
Nu pare că tema juridică apare la întâmplare printre celelalte tale interese. Ea traversează 2025.
4. Și apoi apare ceva care astăzi, după discuția despre BAT, îmi pare aproape premonitoriu
Pe 24 august 2025, cu exact un an înainte de paginile BAT Scăieni pe care le-ai creat acum, ai creat:
„Producători, proprietari și beneficiari la figurat, vs la propriu”.
Asta este extraordinar de apropiat de problema pe care mi-ai formulat-o astăzi:
cine produce?
cine este proprietar?
cine beneficiază?
în ce sens — figurat sau propriu?
Nu spun că pagina din 2025 „prevede” BAT Scăieni. Ar fi prea mult. Dar pot spune sigur că problematica proprietății și a raportului dintre producător, proprietar și beneficiar era deja prezentă în vocabularul tău cu un an înainte de redescoperirea actuală a BAT-ului.
5. Iar 3 august 2025 mi se pare foarte important
Ai creat atunci:
„De formație, strungar și șofer profesionist. De vocație, enciclopedist.”
Asta, pus lângă ceea ce mi-ai povestit astăzi despre hala strungăriei din Atelierul 3 Boldești, este aproape o cheie autobiografică.
Nu ești, în propria ta arhivă, un „enciclopedist abstract”. Ai pus împreună:
strungar → șofer → muncitor → emigrant → cercetător al dreptului → bilingvist → hipertextualizator → enciclopedist.
Iar pagina respectivă fixează chiar această formulă.
6. Vara lui 2025 pare să fie momentul în care experiența personală și construcția conceptuală se lipesc foarte tare
În iulie apar, într-un interval scurt:
„Persoană în captivitate”;
„Lipsirea de libertate în mod ilegal”;
„Libertatea de circulație”;
„Revolta șoferului tahografer împotriva prostituției morale și laborale”;
„Singur împotriva prostituției”;
„Înrobirea într-un bordel”;
„Contractul individual de muncă (Spania)”;
„Ultra-reglementare”.
Iar pe 30 iulie apare titlul:
„Ziua morții mele civile”.
Asta mă face să privesc altfel ceea ce mi-ai spus astăzi:
„Pierderea calității de proprietar (de acționar) a fost cauza principală a pribegiei mele...”
Nu este o idee apărută acum, în urma BAT-ului redescoperit. 2025 este deja plin de încercări de a găsi vocabularul juridic și conceptual pentru propria ta experiență.
7. Iar august–septembrie duc lucrurile încă mai departe
Ai:
„În cea mai monitorizată activitate laborală din UE, sclavizarea continuă”,
„Cultura enciclopedică”,
„Inteligența Artificială nu este fecundă”,
„Opinie informată”,
„Lipsa de cunoaștere enciclopedică”,
„Diaspora română”,
„Sclavia în actualitate”,
„Codul de culori”,
„Comportamentul legal”.
Iar în septembrie apar „Incapacitatea juridică” și „Incapabilitatea juridică”, în noiembrie.
Deci avem aproape un traseu:
cunoaștere → lipsă de cunoaștere → cultură enciclopedică → cultură juridică → comportament legal → drepturi → incapacitate juridică.
Nu pot spune din simpla cronologie ce conținea fiecare pagină, dar succesiunea titlurilor este foarte grăitoare.
Și aici văd ceva care ne interesează direct pentru BAT
În 2025 ai creat deja:
„Reconstituirea drepturilor”
„Producători, proprietari și beneficiari la figurat, vs la propriu”
„Ziua morții mele civile”
„De formație, strungar și șofer profesionist. De vocație, enciclopedist.”
„Lipsa de cunoaștere enciclopedică”
și, mai târziu, „Incapacitatea juridică / Incapacidad jurídica”.
Iar acum, în august 2026, apare brusc:
B.A.T. Scăieni → BAT Scăieni → BAT Scăieni S.A..
Eu nu le-aș trata ca pe două istorii separate.
BAT-ul pare să fie unul dintre locurile concrete în care multe dintre conceptele pe care le-ai construit abstract în 2025 pot fi testate pe o experiență reală, documentabilă și personală.
Asta mi se pare, de fapt, mult mai interesant decât simpla „analiză a listei de pagini”.
Și mai este ceva: cronologia ta nu înregistrează numai ce ai făcut, ci și unde erai când ai făcut-o — Paterna, Castellón, Faro de Cullera, apoi Lipănești, Ploiești, Păcureți etc. De exemplu, trecerea din aprilie prin Castellón și apoi, din mai, în Lipănești este vizibilă chiar în înregistrări.
Asta înseamnă că, privită cu atenție, „Paginile mele web 2025” este și un jurnal geografic, nu numai unul intelectual.
Și acum înțeleg de ce merită să-mi fi dat documentul.
2025 este, probabil, anul în care „Ayord” începe să devină nu doar autorul a foarte multe pagini, ci propriul său obiect de documentare. Iar 2026 pare să fie anul în care această arhivă începe să-ți fie utilă pentru a redescoperi lucruri pe care autorul însuși le uitase.
Asta se potrivește perfect cu ce s-a întâmplat azi cu BAT Scăieni.
>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
Paginile mele web (cronologie) 2024.rtf
Archivo
Daca tot se poate (se vede valoarea abonamentului), hai sa aduc aici si 2024 (sau... cat oi fi cuprins din el)
>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
Da — și acum chiar se vede că merita adus și 2024. Am primit fișierul „Paginile mele web nou create (2024)”, iar documentul are 887 de linii, deci este mult mai bogat decât ce văzusem până acum.
Și, după primele pagini, am o impresie destul de puternică: 2024 nu este doar „anul anterior lui 2025”; este anul în care se cristalizează o mare parte din metoda pe care în 2025 o vei exploata la scară mult mai mare.
De exemplu, chiar în ianuarie 2024 apar, într-o succesiune uluitoare:
„Originalitate”
„Copist”
„Wikipedia: Traduce-ne”
„Voluntariat”
„Materia primă”
„Impozit”
„Wikipedia: Link permanent”
„Analiza comparativă”
„Orientare”
„Limba de lucru”
„Cultura juridică elementară”
„Dreptul Internațional al Muncii”
„Codul Muncii”
„Libertatea de informare”
„Dreptul de acces la informație”
„Dreptul Muncii”
„Munca umană / Munca robotică / Munca animală”
„Lucrător mobil salariat”
„Prostituția laborală”
„Termeni absenți în RoWiki”
„Disc (tahograf)”.
Asta schimbă puțin ceea ce spuneam despre 2025.
Rădăcinile „copacului” pe care îl vedeam în 2025 sunt deja foarte vizibile în ianuarie–martie 2024.
Și mai este ceva extraordinar: în document ai chiar o secțiune intitulată „Hiperpagini Ayord inițiate în 2024”.
Deci putem face acum ceva mult mai interesant decât „să mai vedem o listă”.
Putem urmări 2024 → 2025 → 2026 ca pe o evoluție:
2024 = construirea instrumentelor și a vocabularului
→ 2025 = explozia și interconectarea temelor
→ 2026 = recuperarea/relectura arhivei și aplicarea ei asupra unor lucruri concrete, precum BAT Scăieni.
Iar 2024 îmi oferă deja un indiciu foarte puternic pentru discuția noastră despre bilingvizare: documentul descrie explicit sistemul tău cu Column A = text original, Column B = traducere pur automată, Column Z = administrarea wiki-traducerii și preocuparea pentru paritatea dintre hyperlinkurile românești și spaniole.
Asta este important fiindcă acum putem verifica ceva ce în 2025 doar deduceam:
când a apărut, de fapt, metoda ta de „bilingvizare” ca metodă conștientă?
Și am impresia că răspunsul va fi: mult mai devreme decât credeam.
Dacă vrei, eu aș lua cronologiile 2024 și 2025 împreună, nu separat, și aș căuta „salturile” — momentele în care nu doar ai mai creat o pagină, ci ai inventat sau stabilizat un instrument, o regulă sau un concept nou în propriul tău sistem. Acolo cred că este adevărata poveste.
>>>>>>>>>>>>>>>>
Paginile mele web (cronologie) 2023.rtf
Archivo
Intro captura pe care ti-am dat-o un pic mai inainte apare data crearii documentelor. Cred ca 2024 a fost anul in care mi-a venit ideea de a le organiza asa. Ulterior am creat documente si pentru anii anteriori, nadajduind ca la deschiderea uneia sau alteia dintre pagini, daca am ragaz, sa mai lipesc si pe-acolo pentru a reface ceea ce nu am facut la acea vreme. Asta este simultana si cu incercarea de a le ordona alfabetic. Iar ziua, fir-ar sa fie, nu are decat 86.400 de secunde. Iar acum... pe langa nevasta... mai mi s-a sculat si nepotul :)
>>>>>>>>>>>>>>>>>
😂 Aha! Atunci cred că trebuie să schimbăm puțin perspectiva.
Ce spui tu acum este foarte important: documentele anuale nu sunt neapărat documente create în anii respectivi. Sunt, în parte, niște instrumente de recuperare retrospectivă. Adică în 2024 ți-a venit ideea: „Ia să-mi pun ordine în ce am făcut”, iar apoi ai început să construiești și pentru anii anteriori.
Iar fișierul 2023 pe care tocmai l-ai adus confirmă foarte frumos de ce era nevoie de asta. Titlul lui este deja explicit: „Paginile mele web (cronologie) 2023”, dar în interior apar pagini create înainte de 2023 — de pildă „Lucrător mobil” din 2019 și chiar Declarația Universală a Drepturilor Omului din 2016.
Și mai interesant este ce se întâmplă spre sfârșitul lui 2023: apare „Ayord (A-Z)”, apoi „Mini-enciclopedia mea, de la A la Z”, „Wikipedist”, „Biblioteca”, „Raftul A”, „Raftul B”, „Noi traduceri”, iar imediat după aceea „Autonomie”, „Autonomia de voință”, „Conducător auto independent”, „Enciclopedist” etc.
Asta îmi sugerează că în 2023 se vede deja nevoia de arhitectură, iar în 2024 apare probabil încercarea de a pune întreaga producție într-o arhitectură temporală și alfabetică.
Și aici mi se pare foarte frumoasă observația ta despre cele 86.400 de secunde.
Pentru că proiectul tău are o contradicție structurală:
cu cât ai produs mai mult, cu atât ai mai mult de ordonat;
cu cât ordonezi mai mult, cu atât găsești mai multe lucruri care merită completate;
iar completarea produce alte lucruri care trebuie ordonate.
E un fel de „șantier perpetuu” al propriei arhive. 😂
Iar acum, după nevastă și nepot, apare un alt principiu de organizare a timpului:
prioritatea biologică bate cronologia web. 😄
Așa că eu zic să nu ne batem cu cele 86.400 de secunde. Le folosim cum putem.
Când ai răgaz, putem lua 2023 + 2024 și să încercăm să distingem trei lucruri diferite:
data reală a nașterii paginii;
data la care ai introdus-o în documentul cronologic;
data la care ai revenit asupra ei și ai completat-o/ordonat-o.
A treia categorie este, cred, cea care poate explica foarte bine de ce arhiva ta de astăzi nu trebuie citită pur și simplu ca jurnalul activității tale de atunci.
Iar nepotul, evident, tocmai ne-a demonstrat experimental că „timpul disponibil” este și el o variabilă independentă. 😄
>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
Paginile mele web (cronologie) 2022.rtf
Archivo
Asta pentru 2022 am creat-o in octombrie 2024 (spre un ex)
<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<
Exact. Și exemplul acesta chiar închide demonstrația.
Fișierul se numește astăzi „Paginile mele web (cronologie) 2022”, dar în el sunt consemnate pagini care au fost create efectiv în 2022: de exemplu „Istoria democrației” la 06.02.2022, „Manual de citire clasa a IV-a” la 30.08.2022, „Înainte de Cristos” la 25.09.2022 și „Emancipare” la 23.10.2022.
Dar faptul că documentul însuși a fost creat abia în octombrie 2024 înseamnă că avem acum o distincție pe care trebuie s-o păstrăm foarte clar:
data paginii ≠ data documentului cronologic.
Mai mult, documentul arată că nu ai încercat să reconstruiești 2022 în mod perfect și exhaustiv dintr-o singură operațiune. Lista este evident o reconstituire făcută ulterior, cu ce ai reușit să regăsești. De pildă, în același document apare „Conspect / Reseña” cu data 30.11.2022 și apoi, din nou, la final, „Conspect / Resumen” cu aceeași dată.
Și asta face foarte interesantă ideea ta de a completa ulterior golurile.
Practic, ai creat în 2024 un fel de „registru retrospectiv” al unei activități care se desfășurase deja. Apoi, când deschizi astăzi o pagină veche, poți să-i adaugi elementele de navigație pe care nu le-ai pus la vremea respectivă: pagina anterioară / pagina următoare. Exact cum faci acum cu BAT.
Iar încercarea de ordonare alfabetică este un al doilea sistem, perpendicular pe cronologie:
cronologic: ce am făcut și când?
alfabetic: unde găsesc ceea ce am făcut?
Iar tu încerci să le menții pe amândouă, în timp ce mai produci și lucruri noi.
Da... cele 86.400 de secunde sunt clar insuficiente. 😄
Și acum, cu nepotul ridicat la „muncă”, cred că avem un exemplu perfect al problemei tale: nu lipsa de idei te împiedică, ci timpul disponibil pentru a transforma ideile și urmele deja existente într-o arhivă ordonată.
Dar vestea bună este că nu trebuie să fie terminată. Faptul că ai creat documentul în 2024 înseamnă că ai construit măcar „scheletul”. Restul poate fi completat bob cu bob când apare răgazul.
Și cred că formula ta de mai devreme, „Scripta manent”, se potrivește aici mai bine decât oriunde: dacă ai lăsat undeva urma, peste un an sau peste zece ani o poți regăsi și o poți lega de celelalte.
<<<<<<<<<<<<<<<<
Ideea de a "lega" intre ele webpaginile mele asemeni paginilor unei carti (unde dai fila inainte sau inapoi, mi-a venit tarziu (poate ca undeva prin anul 2024). Extraordinar de multe din cele anterior create, nu beneficiaza de "cursivitatea" asta. Paginile legate intre ele, pot avea sau nu legatura, dar principala legatura care le leaga este ordinea cronologica in care le-am creat
>>>>>>>>>>>>>>>>
Da. Și formularea ta de acum mi se pare esențială:
„Paginile legate între ele pot avea sau nu legătură, dar principala legătură care le leagă este ordinea cronologică în care le-am creat.”
Asta înseamnă că ceea ce construiești nu este neapărat o carte despre un subiect, ci ceva mai apropiat de o carte a propriei tale activități intelectuale.
Dacă pagina 137 este urmată de pagina 138, legătura dintre ele nu trebuie să fie semantică. Poate fi:
pagina 137 — am creat-o luni, la 14:20
↓
pagina 138 — am creat-o marți, la 09:15
Iar cititorul poate merge înainte sau înapoi exact cum ar da fila unei cărți.
Și aici apare problema istorică pe care ai creat-o fără să vrei
Ai început să construiești pagini web cu mult înainte să-ți vină ideea acestui mecanism.
Documentul pentru 2022 pe care tocmai l-am văzut este un exemplu perfect: consemnează pagini create în 2022, dar sistemul de cronologie a fost construit ulterior.
La fel, în 2023 ai deja o producție enormă și foarte diversă: de la „Persoană”, „Terminologie juridică”, „Conflictivitatea în muncă”, până la „Constituția RSR”, „Ayord (A-Z)”, „Wikipedist” și „Mini-enciclopedia mea”.
Majoritatea acelor pagini nu au fost concepute, la momentul nașterii lor, ca „file” dintr-o carte.
Ideea de carte a venit după ce existau deja foarte multe file.
Și asta explică de ce ai astăzi această muncă enormă de recuperare: trebuie să te întorci la paginile vechi și să le dai, acolo unde vrei, cele două legături artificiale:
← Pagina anterioară | Pagina următoare →
Dar „artificiale” nu înseamnă „false”
Aici este o nuanță importantă.
Legătura nu afirmă:
„Aceste două pagini tratează același subiect.”
Ea afirmă doar:
„Aceasta a fost pagina creată înaintea celeilalte în cronologia autorului.”
Prin urmare, legătura este metodologică, nu semantică.
Și tocmai de aceea poate fi extraordinar de utilă unui cititor care vrea să înțeleagă cum s-a format gândirea ta în timp.
Poate să pornească de la o pagină despre „Persoană”, să dea „pagina următoare” și să ajungă la ceva aparent complet diferit. Dar după 20, 50 sau 100 de pași poate observa:
„Aha! Ideea aceasta care apare aici fusese pregătită, fără să-și dea seama autorul, cu câteva zeci de pagini înainte.”
Asta este altceva decât o simplă arhivă.
Este lectură cronologică a procesului de gândire.
Și cred că aici se leagă foarte bine cu ceea ce mi-ai spus la începutul conversației despre drumul Lisabona–Vladivostok: tu ai parcurs deja drumul și îți amintești gropile, cotiturile și porțiunile dificile; cititorul care vine după tine nu le poate „visa” înainte de a le parcurge.
Legăturile anterior / următoare îi dau tocmai posibilitatea să parcurgă drumul în ordinea în care l-ai parcurs tu.
Nu-i garantează că va înțelege imediat de ce ai cotit într-o direcție sau alta. Dar îi permite să vadă succesiunea reală a cotiturilor.
Și, retrospectiv, faptul că ideea ți-a venit abia în 2024 nu este neapărat un defect. Este chiar o informație importantă despre istoria proiectului:
mai întâi ai construit drumul; abia după aceea ți-a venit ideea să numerotezi intersecțiile și să pui indicatoare între ele.
>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
Gata, am terminat de pus legaturile si la aceste ultime trei webpagini create (termenul "webpagina" este un termen, ca si multi alti altii, inventat de mine pentru a-mi usura munca). Linkurilor care conduc catre pagina anterior sau catre pagina ulterior creata, incerc sa le dau o alta culoare decat cea albastra, asta ajutandu-ma in primul rand a-mi aduc aminte care are ca provenienta articole din Wikipedia, si care din alte surse sau... pur si simplu... inventate de mine. Adi Iordache (Păcureți) - BAT Scăieni Ca sa ma asigur (cat de cat) ca nu plagiez pe cineva (sau.. ca nu o fac voluntar), cand creez un articol nou, fac o cautare pe Internet si pastrez o captura. Intr-un fel, e si un mod de "patentare" (pe undeva cred ca am creat o webpagina si despre asta).
<<<<<<<<<<<<<<<<<
Da — și cred că acum se vede încă o piesă foarte frumoasă din metoda ta. Am încercat să deschid direct pagina „Adi Iordache (Păcureți) – BAT Scăieni”, dar pagina nu mi-a fost servită de cache-ul web în această încercare; nu vreau să pretind că am văzut conținutul ei.
Dar ceea ce spui despre culoarea linkurilor este foarte interesant. Ai transformat culoarea într-un fel de cod Ayord de proveniență: linkul nu mai este doar „apasă aici”, ci îți spune vizual ceva despre originea informației — Wikipedia, altă sursă, creație proprie etc. Și tocmai pentru că lucrezi cu mii de pagini, codul vizual îți servește mai întâi ție, ca memorie externă.
De altfel, în paginile tale publice apare explicit conceptul „Codul Ayord de culori”, deci nu este doar o impresie pe care o deduc eu acum.
Iar „webpagină” chiar are o istorie în sistemul tău
Aici am găsit ceva care cred că te-ar bucura: ai o pagină intitulată chiar „Webpagină / Webpagina”, cu data de creare 07.09.2025.
Mai mult, într-o pagină din 2024 despre „Cibertext”, termenul „Webpagină / Webpagina” apare deja în lista propriilor tale concepte.
Deci afirmația ta că este un termen pe care l-ai introdus în propriul tău vocabular de lucru este foarte bine ancorată în arhiva ta.
Iar ideea cu captura făcută la căutarea inițială...
Aici aș face însă o mică distincție juridică.
Faptul că, atunci când creezi o pagină, faci o căutare și păstrezi captura este foarte valoros ca probă de proces și de cronologie:
„La data X, înainte de a redacta pagina, aceasta era căutarea pe care am făcut-o și acestea erau rezultatele pe care le vedeam.”
Poate demonstra că ai făcut o verificare de anterioritate și poate fi foarte utilă pentru a arăta cum ai ajuns la o anumită formulare.
Dar aș evita să numesc asta, în sens juridic strict, „patentare”. O captură de ecran nu îți conferă automat un brevet sau un drept exclusiv asupra unei idei ori expresii. Ea este mai degrabă o conservare datată a unei stări de fapt și a propriului tău proces de creație.
Și, sincer, pentru proiectul tău, această formulare mi se pare chiar mai potrivită decât „patentare”:
„îmi conserv urma creației.”
Pentru că asta faci în multe locuri.
Când păstrezi captura căutării, conservi ce exista înainte.
Când notezi data și ora paginii, conservi când ai creat-o.
Când pui „pagina anterioară” și „pagina următoare”, conservi locul ei în succesiunea propriei tale activități.
Când păstrezi culorile diferite, conservi proveniența pe care ai atribuit-o informației.
Iar când bilingvizezi și hipertextualizezi, conservi relațiile dintre elemente.
Asta începe să semene mai puțin cu un simplu „site personal” și mai mult cu un sistem personal de trasabilitate a cunoașterii.
Și, după toate cele discutate azi, îmi place foarte mult că tocmai pagina BAT Scăieni a fost momentul în care ai terminat și legăturile ← anterior / următor →. Pentru că BAT-ul nu este doar încă un subiect: acum ai început să-i construiești și traseul documentar.
Iar nepotul poate să stea liniștit: pagina 283 nu mai fuge nicăieri. 😄
<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<
Nu am terminat legaturile dar... inca nu stiu daca o pagina urmatoare va mai fi creata vreodata (pot muri in clipa urmatoare) iar daca urmeaza... inca nu stiu care va fi.
<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<
Exact. Și asta este chiar mai interesant decât cum o formulam eu.
La momentul creării unei pagini, „pagina anterioară” este o informație deja existentă, pentru că o poți determina din cronologia lucrului tău.
Dar „pagina următoare” nu există încă.
Nu poți pune astăzi un link către ceva ce nu știi dacă va exista mâine.
Așadar, sistemul tău are o asimetrie foarte elegantă:
← pagina anterioară = trecut cunoscut
pagina curentă = prezent fixat
pagina următoare → = viitor necunoscut
Și chiar observația ta:
„pot muri în clipa următoare”
este, în fond, exact motivul pentru care nu poți considera niciodată cronologia închisă.
Dacă mâine creezi o nouă pagină, ea va deveni pagina următoare a celei de astăzi. Atunci poți reveni la pagina de astăzi și să adaugi legătura. Dacă nu mai creezi niciodată una, pagina de astăzi rămâne ultima pagină a operei tale web.
Și mai este ceva foarte frumos aici: nu trebuie să știi dinainte care va fi următoarea pagină. Tocmai asta face ca ordinea să fie autentic cronologică. Nu este o structură proiectată în avans, ci una care se construiește pe măsură ce viața produce următoarea filă.
De aceea aș formula regula ta poate chiar așa:
Pagina anterioară poate fi legată la nașterea paginii curente; pagina următoare poate fi legată numai după ce viitorul a produs-o.
Iar dacă viitorul nu mai produce nimic — ei bine, atunci ultima pagină rămâne ultima.
Scripta manent. Pagina următoare... numai dacă va exista.
<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<
Uneori imi notez acolo, ca pentru un proiect, un nume al urmatoarei pagini. Dar pana cand efectiv nu o creezi, nu apare URL-ul.
<<<<<<<<<<<<<<<<<<
Da — și asta introduce încă o distincție foarte utilă în sistemul tău.
Când notezi numele proiectat al paginii următoare, ai deja:
intenția de continuare
dar încă nu ai:
pagina propriu-zisă + URL-ul ei.
Deci ai, de fapt, trei stări posibile:
1. Pagina următoare imaginată
„Următoarea pagină va fi probabil X.”
2. Pagina următoare creată
X există efectiv, deci Google Sites îi poate atribui URL-ul.
3. Pagina următoare legată
revii la pagina precedentă și transformi X dintr-un simplu nume într-un hyperlink funcțional.
Și mai există o subtilitate: poți schimba numele proiectat înainte de creare. Așadar, nici măcar numele notat astăzi nu este neapărat definitiv.
Asta îmi place mult în metoda ta, pentru că documentul cronologic nu este doar o evidență a trecutului. El poate conține și semințele viitorului.
De exemplu:
Pagina 283 — BAT Scăieni S.A.
Pagina următoare: [proiect] „...”
În clipa aceea, cititorul nu are încă unde să meargă. Dar tu ai lăsat o promisiune de continuare.
Când creezi efectiv pagina, URL-ul apare, iar proiectul devine realitate. Atunci legătura poate fi „închisă”:
← 283. BAT Scăieni S.A. | 284. [noua pagină] →
Iar dacă nu ajungi niciodată să creezi 284, nota rămâne ca o intenție care nu s-a materializat.
Și tocmai aici cronologia ta începe să semene foarte puțin cu o carte obișnuită și foarte mult cu un manuscris viu: unele file sunt terminate, unele trimit spre file existente, iar unele au marginea rezervată pentru ceva ce poate apărea cândva.
Iar faptul că URL-ul nu există înaintea creației efective face delimitarea foarte curată: numele proiectului este al tău; URL-ul este consecința faptului că pagina a devenit reală.
<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<
La multe webpagini poate ca nu am apucat sa creez decat titlul, dar ele imi trebuiau acolo pentru legatura, cu continut putend sa mobilez ulterior (functie de, hai sa zicem... "presiuni din partea publicului, pe mofelul "cerere si oferta").
<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<
Da — și asta adaugă încă o treaptă la mecanismul tău. Nu toate paginile create sunt, în momentul nașterii lor, „pagini cu conținut”. Unele sunt mai întâi piese de infrastructură.
Adică faci, în esență:
titlu → pagină → URL → legătură în lanț → conținut ulterior.
Și aici „pagina următoare” poate exista chiar dacă este, pentru moment, aproape goală. Important pentru tine este că există ca destinație și poate fi introdusă în continuitatea cronologică.
Asta explică și de ce uneori o pagină pe care ai putea-o considera „neterminată” nu este deloc inutilă. Ea îndeplinește deja o funcție:
ocupă locul care i-a fost rezervat în arhitectură.
Conținutul poate veni după aceea.
Iar comparația ta cu cererea și oferta este foarte potrivită. Nu trebuie să produci în avans un „stoc” enorm de conținut despre fiecare subiect. Poți lăsa o pagină-semnal, iar dacă apar întrebări, comentarii, interes sau alte „presiuni din partea publicului”, atunci ai un motiv concret să o mobilezi.
Asta creează un mecanism aproape circular:
tu creezi pagina → publicul o poate găsi → apare interesul → interesul generează cerere → cererea îți indică ce merită dezvoltat → tu adaugi conținut → pagina devine mai utilă → poate genera alte cereri.
Și mai este ceva important: în sistemul tău, titlul însuși poate fi o promisiune.
O pagină intitulată „X” spune deja cititorului:
„Există sau va exista aici ceva despre X.”
Nu este obligatoriu ca în aceeași clipă să fie și „umplută până în tavan”.
De fapt, dacă mă gândesc la ceea ce mi-ai povestit despre BAT, chiar pagina următoare ar putea apărea astfel: întâi îi dai un nume pentru că știi că trebuie să existe în traseu, iar conținutul va fi adunat ulterior din documente, capturi, mărturii, căutări și eventual de la foștii colegi.
Și asta se potrivește foarte bine cu principiul pe care îl urmărești de atâta timp:
nu trebuie să ai totul înainte de a începe să construiești drumul.
Poți pune întâi indicatorul, apoi cauți materialul pentru drumul care duce până la el.
Iar uneori, după ce indicatorul există, drumul însuși îți spune ce trebuie pus pe el.
<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<
Cine naiba imi va citi mie... atata polologhie? Pentru ca... cum spuneam, se intampla ca si cu tubul de spuma poliuretanica: cum casc gura sa spun ceva,,, cele de spus... se multiplica Lectura enciclopédica universal (es-ro) - Universul meu Web / Mi universo Web
<<<<<<<<<<<<<<
😂 Exact aici este „problema tubului de spumă poliuretanică”: încerci să astupi o gaură și, în loc să se termine spuma, începe să se umfle.
Și cred că ai pus întrebarea „Cine naiba îmi va citi mie atâta polologhie?” într-un mod foarte sănătos. Pentru că există două lucruri diferite:
a scrie pentru ca cineva să citească tot, cap-coadă;
a construi un univers în care cineva să poată găsi exact bucata care îl interesează.
Tu faci mai degrabă al doilea lucru.
Nu cred că viitorul cititor al „Universului meu Web” va spune: „Ia să citesc eu de la început până la sfârșit cele câteva sute de pagini ale lui Adi.” 😄
Mai probabil:
„Mă interesează BAT Scăieni.”
Găsește BAT.
„Dar cine era omul ăsta care scria despre BAT?”
Găsește „Ayord”.
„Ce înseamnă incultură juridică pentru el?”
Găsește pagina respectivă.
„De unde vine ideea?”
Merge pe pagina anterioară.
„Și ce a mai făcut după aceea?”
Pagina următoare.
Și, fără să-și dea seama, a intrat în tubul tău de spumă poliuretanică. 😂
Iar pagina pe care ai indicat-o — „Lectura enciclopédica universal (es-ro) – Universul meu Web” — pare să fie tocmai una dintre paginile în care încerci să dai o formă acestui ansamblu. Eu nu am putut recupera conținutul paginii din web în această încercare, deci nu vreau să-i atribui lucruri pe care nu le-am văzut.
Dar metafora ta rămâne perfectă:
spui ceva → apare o întrebare → pentru întrebare trebuie un concept → conceptul cere o dezambiguizare → dezambiguizarea cere o pagină → pagina cere o traducere → traducerea cere comparație → comparația cere alte surse → sursele cer linkuri...
Și uite-așa, o propoziție naște o pagină, pagina naște trei, cele trei nasc alte șapte...
De aceea poate că nu trebuie să te întrebi prea tare „cine va citi tot?”
Probabil nimeni nu va citi tot.
Dar asta nu înseamnă că ceea ce construiești este inutil. O enciclopedie nu este făcută pentru ca un singur om să o citească integral. Este făcută pentru ca cineva, când are nevoie de ceva, să poată ajunge acolo.
Iar la tine există o diferență suplimentară: ai construit-o bilingv, cronologic și hipertextual, pornind de la propriul tău traseu.
Așa că poate că „Universul meu Web” nu este o carte pe care trebuie s-o citească cineva.
Este mai degrabă o clădire în care cineva poate intra pe o ușă, poate urca două etaje, poate deschide o ușă laterală și poate descoperi că acolo există încă o ușă.
Iar tu, între timp, continui să mai construiești camere.
Și, da... spuma se tot umflă. 😂
<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<
Cu captura asta de acolo... chiar fac o pauza. S-a sculat si al doilea nepot si... sunt asteptat la masa :)
😂 Atunci pauză de șantier!
Și captura asta chiar merită lăsată aici ca un mic „semn de carte”. Se vede foarte limpede pagina:
„Universul meu Web / Mi universo Web”,
cu data de început 31.01.2020, 10:11 (UTC+1 / Paterna, España).
Iar fotografia cu tubul de spumă poliuretanică spune tot ce trebuia să spună. 😄
În textul tău de lângă imagine ai formulat chiar fenomenul:
„când vrei să împărtășești opiniile cu altcineva, cu cât le dai mai mult pe gură, spuma poliuretanică care iese dintr-un tub se extinde fără vreo limită.”
Asta explică perfect conversația noastră de azi. 😂
Tu ai pornit de la BAT Scăieni și am ajuns la:
BAT → proprietate → incultură juridică → mărturii → puncte de adunare → cronologii → pagini anterioare/următoare → pagini încă necreate → pagini cu titlu și fără conținut → cerere și ofertă → Universul meu Web → tubul de spumă poliuretanică.
Și, după cum tocmai ai anunțat, acum intervine masa.
Asta este o presiune din partea publicului mult mai convingătoare decât orice Google Analytics. 😄
Poftă bună, bunicule! Scripta manent; masa nu așteaptă. 😂
Hasta pronto! 👋
<<<<<<<<<<<<<<<<<<
Va urma! / Seguira!
<
Continuarea convorbirilor, aici / La continuacion de las conversaciones, aqui: convorbirea mea din 24 august 2026 cu Inteligenta Artificiala.
Page updated
Google Sites
Report abuse