Pasăre de ogradă / Ave de corral

The article previously processed by Ayord: Jurnal de comentarii de-ale mele / Un diario mío de comentarios míos.

Paginile mele web / Mis paginas web 

Cronologie articole create (2023 - 2024)

The following article processed by Ayord: Mentalitatea de pasăre de ogradă / Mentalidad de ave de corral. 

La domesticación de las aves de corral tuvo lugar hace unos 5.400 años en el sudeste asiático.2​ En un principio, pudo ser el resultado de que la gente incubara y criara aves jóvenes a partir de huevos recogidos en la naturaleza, pero más tarde supuso mantener las aves permanentemente en cautividad. Es posible que los pollos domesticados se utilizaran al principio para las peleas de gallos3​ y que las codornices se criaran por su canto, pero pronto se comprendió la utilidad de tener una fuente de alimento criada en cautividad. A lo largo de los siglos se llevó a cabo una cría selectiva para conseguir un crecimiento rápido, capacidad de puesta de huevos, conformación, plumaje y docilidad, y las razas modernas suelen tener un aspecto muy diferente al de sus ancestros salvajes. 

Domesticizarea păsărilor de curte a avut loc în urmă cu aproximativ 5.400 de ani în Asia de Sud-Est. Inițial, poate fi rezultatul incubației și creșterii păsărilor tinere din ouă culese în sălbăticie, dar mai târziu a implicat menținerea permanentă a păsărilor în captivitate. Este posibil ca puii domestici să fi fost folosiți inițial pentru lupte de cocoși și ca prepelițele să fi fost crescute pentru cântatul lor, dar utilitatea de a avea o sursă de hrană crescută în captivitate a fost în curând realizată. Creșterea selectivă pentru creștere rapidă, capacitatea de depunere a ouălor, conformația, penajul și docilitatea a fost efectuată de-a lungul secolelor, iar rasele moderne arată adesea foarte diferit de strămoșii lor sălbatici.

Domesticirea păsărilor de curte a avut loc în urmă cu aproximativ 5.400 de ani în Asia de Sud-Est. Inițial, poate sa fi fost rezultatul incubarii și creșterii de păsări tinere rezultate din ouă culese în sălbăticie, dar mai târziu a implicat menținerea permanentă a păsărilor în captivitate. Este posibil ca gainile domestice să fi fost folosiți inițial pentru lupte de cocoși și ca prepelițele să fi fost crescute pentru cântatul lor, dar utilitatea de a avea o sursă de hrană crescută în captivitate a fost în curând inteleasă.

De-a lungul secolelor, s-a efectuat o creștere selectivă pentru a se obtine o creștere rapidă, o buna capacitate de depunere a ouălor, conformație, penaj și docilitate, iar rasele moderne arată adesea destul de diferit de strămoșii lor sălbatici.

Aunque algunas aves se siguen criando en pequeños grupos en sistemas extensivos, la mayoría de las aves disponibles en el mercado hoy en día se crían en empresas comerciales intensivas.

Aunque prácticamente todas las partes de un pájaro son comestibles, las partes o presas más suculentas son los músculos pectorales del vuelo, llamados pechugas, y los músculos del primer y segundo segmento de las extremidades inferiores, llamados muslo y pierna respectivamente; estas son las preferidas en cocina. También se utilizan, aunque en menor medida, las extremidades superiores o alas, el cuello o pescuezo, las patas y las vísceras, también llamadas menudencias.

Deși unele păsări sunt încă crescute în grupuri mici în sisteme extensive, majoritatea păsărilor disponibile astăzi pe piață sunt crescute în întreprinderi comerciale intensive.

Deși practic toate părțile unei păsări sunt comestibile, cele mai suculente părți sau pradă sunt mușchii pectorali ai zborului, numiți sâni, și mușchii primului și celui de-al doilea segment al extremităților inferioare, denumiti respectiv coapsă și picior; Acestea sunt favoritele din bucătărie. De asemenea, sunt folosite, deși într-o măsură mai mică, membrele superioare sau aripile, gâtul sau gâtul, picioarele și viscerele, numite și gătițe.

Deși unele "orătănii" încă sunt crescute în grupuri mici în sisteme extensive, majoritatea păsărilor disponibile astăzi pe piață sunt crescute în întreprinderi comerciale intensive.

Deși practic toate părțile unei păsări sunt comestibile, cele mai suculente părți sunt mușchii pectorali de zbor, denumiți piepti, și mușchii primului și celui de-al doilea segment al extremităților inferioare, denumite pulpă și respectiv picior; acestea sunt preferatele in retetele culinare. De asemenea, sunt folosite, deși într-o măsură mai mică, membrele superioare sau aripile, gâtul, ghearele și viscerele, numite și măruntaie.

En los pollos y, en general, en todas las aves que no tienen un vuelo sostenido o son no voladoras, los músculos pectorales no están adaptados para uso sostenido, y tienen menos mioglobina transportadora de oxígeno que los músculos de las extremidades inferiores. Presentan así un color más blanco, por lo que a la pechuga suele llamársele "carne blanca" en contraste con la "carne oscura", como se llama a las demás partes. En las aves voladoras, como las acuáticas y las de caza, los músculos pectorales están adaptados para el vuelo sostenido, por lo tanto, su carne es oscura. Por otro lado, la crianza al aire libre (pollo campero o de corral) suele dar un tono amarillento a su carne4

La pui și, în general, la toate păsările care nu au zbor susținut sau nu zboară, mușchii pectorali nu sunt adaptați pentru utilizare susținută și au mai puțină mioglobină purtătoare de oxigen decât mușchii extremităților inferioare. Au astfel o culoare mai albă, motiv pentru care pieptul este de obicei numit „carne albă” spre deosebire de „carne întunecată”, așa cum sunt numite celelalte părți. La păsările zburătoare, cum ar fi păsările de apă și vânatul, mușchii pectorali sunt adaptați pentru zbor susținut, prin urmare, carnea lor este întunecată. Pe de altă parte, puiul de crescătorie în aer liber (pui de crescătorie sau de crescătorie în aer liber) dă de obicei un ton gălbui cărnii sale.

La găini și, în general, la toate păsările care nu au zbor susținut sau nu sunt zburătoare, mușchii pectorali nu sunt adaptați unei utilizări susținute și contin mai puțină mioglobină transportatoare de oxigen decât mușchii extremităților inferioare. Au astfel o culoare mai albă, motiv pentru care pieptul este de obicei numit „carne albă” spre deosebire de „carne obscură”, cum sunt denumite celelalte părți. La păsările zburătoare, cum ar fi păsările acvatice și si cele de vânat, mușchii pectorali sunt adaptați pentru zbor susținut, prin urmare, carnea lor este mai întunecată. Pe de altă parte, cresterea în aer liber (găina de câmp liber sau de ogradă) conferă de obicei un ton gălbui cărnii obtinute.

Índice

1 Pollos

2 Patos

3 Gansos

4 Pavos

5 Otras aves de corral

6 Véase también

7 Referencias

Index

1 Pui

2 Rațe

3 Gâște

4 curcani

5 Alte păsări

6 Vezi de asemenea

7 Referințe

Index

1 Pui

2 Rațe

3 Gâște

4 curcani

5 Alte păsări

6 Vezi de asemenea

7 Referințe

¡Seguirá!

Va urma!

Va urma!