Los compañeros / Prietenii
Page start up on 05.07.2024_01.50 (UTC+1 / Paterna, Valencia, España). 23ºC, Humedad 84%, Viento 8 km/h 39°30'24.1"N 0°26'40.3"W
Admin says:
Dedicado a mis nietos, a mis sobrinos, a mi familia nuclear, a mi mujer, a mi familia extensa, a un mundo de mañana mejor que el mundo de hoy.
Admin says:
Dedicat nepoților mei directi, nepotilor mei colaterali, familiei mele nucleale, soției mele, familiei mele extinse, unei "lumi de mâine" mai bune decât "lumea de azi".
Original text
¡Allanamiento de morada!
¡Qué difícil es convivir con alguien cuando no estás acostumbrado, y más cuando esas personas aparecen en tu casa sin avisar, eso es lo que se debió de pensar la abuela Hortensia cuando vio la inmensa cantidad de envoltorios vacíos y tazas de café que los Compas habían dejado desperdigados por todo su salón.
- Anda que ya os vale, -- se quejo la pobre mujer.
Sí llego a saber que ibais a ser tan descuidados, me abría pensado dos veces el invitaros a mi casa.
- Tranquila, abuela -- le dijo su nieto con despreocupación mientras se tumbaba en el sofá de tres plazas que la anciana tenía en el cuarto de estar -- Los albañiles nos han dicho que las obras de nuestra cocina ya no pueden durar mucho más.
Esa frase llevaba diciéndola Timba cinco semanas, que era justo el tiempo que lo Compas llevaban instalados en la casa de la anciana.
-- Así es -- confirmo Trolli, agarrando el mando de la televisión que había sobre la mesilla y cambiando de canal como si estuviera en su propio salón ---. Nuestro objetivo es molestar lo menos posible, así que, en cuanto los obreros terminen las reformas, nos volvemos a nuestro hogar.
-- Por cierto, abu --- dijo Mike, lanzando con despreocupación al suelo el papel de la chocolatina que estaba comiendo y caminando por el pasillo ---, no tendrás por ahí uno de tus famosos tapers de lentejas, ¿no? Estar tirado todo el día sin hacer nada me produce un hambre tremenda.
-- Pues si, mira. Justo esta mañana he preparado una cazuela por si acaso -- contesto la mujer, dirigiéndose a la cocina y ya de paso limpiando las manchas de barro que el perro iba dejando sobre la alfombra --. Espera un momento que te saco el plato.
Aprovechando que la anciana rebuscaba en la nevera y no veía nada, los Compas se pusieron de hacer de las suyas una vez mas. Timba cerro los ojos y se echo una cabezadita en el sofá, Trolli por su parte, se encamino hacia la encimera y comenzó a servirse la quinta taza de café de la mañana; Mike, mientras tanto, se puso a devorar las cortinas de las ventanas.
-- ¿Se puede saber que diablos estáis haciendo? -- pregunto la anciana tras levantar la cabeza y ver el pequeño caos que los recién llegados habían producido.
-- Lo fiento afuela, no fera nueftra intencion caufar problemaf -- dijo Mike con la boca llena.
-- ¡Tu suelta eso!
El perro asintió y acto seguido escupió el trozo de la tela que tenia entre los dientes. Este comenzó a rodar la alfombra, dejando un reguero de babas a su paso, hasta que se detuvo bajo los pies de Hortensia.
-- ¡Tu también deja esa cafetera en la mesa! -- ordeno la mujer, dirigiéndose hacia Trolli.
-- ¡A la orden, señora! -- contesto el chico, cuadrándose como un soldado.
-- Y tu, Timba, ¡despierta! -- indico la abuela, girándose por ultimo hacia su nieto.
-- ¿Eh? ¿Qué ha pasado? ¿Cuánto tiempo he estado esforzándome? --- pregunto el Compa, frotándose los ojos.
La anciana se tapo la cara con las manos y lanzo un suspiro de impotencia. A pesar de la enorme paciencia que tenia, la convivencia con las Compas no estaba siendo nada fácil. Y es que todos los chicos la sacaban de quicio, cada uno a su manera. Su nieto Timba, por ejemplo, le ponía de los nervios, ya que se quedaba dormido en los sitios mas disparatados a cualquier hora del día.
-- De verdad, querido, no se como puedes esforzarte tanto -- le decía Hortensia con ironía ---. Tienes que acabar con la espalda hecha un ocho.
Por su parte, la convivencia con Trolli no era mucho mas sencilla. El chico, hipersensible a todo y a nada, se pasaba el día cerrando todas las ventanas a su paso con la excusa de evitar alergias imaginarias.
-- ¡Querido, por favor, deja que corra el aire! --- le suplicaba Hortensia, abanicándose con un periódico a las cuatro de la tarde --- . ¿Acaso no ves el calor que hace?
-- Lo siento, pero no quiero morir asfixiado --- decía Trollino muy serio, bajando también las cortinas --- Como ya te he comentado, el polen es mi kriptonita.
Por ultimo, estaba Mike, con el que tampoco era precisamente fácil la vida en común.
Solo alimentarlo era ya un trabajo que requería un esfuerzo sobrehumano y mas para una anciana. La habilidad del perro para engullir zapatillas de andar por casa, periódicos viejos, trapos de cocina y bolsas de basura solo era superada por su inagotable disposición para hacer trastadas y meterse en líos. (4352 bytes)
-- ¡No lo entiendo! -- se lamentaba la mujer desesperada ---. Este bicho no para nunca de comer.
--- Es que es así de fabrica --- le explico Trolli divertido --- Cuanto mas engulle, mas hambre tiene.
Entretanto, la pobre anciana había probado a comprar de todo para calmar el apetito del perro: salchichas, hamburguesas, costillas..., pero nada parecía surtir efecto.
-- A ver si con estos langostinos que he comprado yo por la mañana en la pescadería consigo que deje de zamparse mi mobiliario.
Desgraciadamente, en cuanto la mujer se dio en vuelta para cerrar la puerta, la compra desapareció como por arte de magia. (618 bytes)
(4971)
-- No lo entiendo --- declaro la asombrada mujer tras cinco minuto de inútil búsqueda ---. Había dejado la bolsa de langostino aquí en el suelo y ahora no esta en ninguna parte.
-- Si, la verdad es que es muy raro --- dijo Trolli disimulando el bulto que acababa de esconder detrás del sofá. Acto seguido, cuando la anciana no miraba, abrió la ventana un instante y arrojo la bolsa al exterior para deshacerse de ella.
-- Ya esta -- se dijo --. No pienso volver a comer esta porquería en mi vida.
A pesar de todos estos incidentes, la paciente Hortensia conservaba casi siempre el buen animo con un aplomo y una compostura inquebrantable. El que no parecía llevarlo tan bien era su novio, don Juan.
El hombre, con su pelo blanco engominado y su bigote de explorador pasado de moda, se había ido a vivir con ella hacia un par de meses y toda aquella actividad le sobrepasaba.
De hecho, de puertas afuera era todo sonrisas y buena disposición, pero en su interior sentía un desprecio por los chicos que apenas podía contener.
Cada vez que la mujer salía de la habitación y se quedaba a solas con Mike, Timba y Trolli, su sonrisa se transformaba en una mueca de desagrado. Eso si, el hombre sabia disimular bien su irritación, de modo que nadie se percato de ella... ¿Nadie? Bueno, no. Trolli si lo noto, así que n día llamo a sus amigos para hablar sobre el extraño comportamiento de don Juan. (1.391 bytes) Total: 6.362 bytes.
Column A. ES.
Original text.
Page 6.
¡Allanamiento de morada!
¡Qué difícil es convivir con alguien cuando no estás acostumbrado, y más cuando esas personas aparecen en tu casa sin avisar, eso es lo que se debió de pensar la abuela Hortensia cuando vio la inmensa cantidad de envoltorios vacíos y tazas de café que los Compas habían dejado desperdigados por todo su salón.
- Anda que ya os vale, -- se quejo la pobre mujer.
Sí llego a saber que ibais a ser tan descuidados, me abría pensado dos veces el invitaros a mi casa.
- Tranquila, abuela -- le dijo su nieto con despreocupación mientras se tumbaba en el sofá de tres plazas que la anciana tenía en el cuarto de estar -- Los albañiles nos han dicho que las obras de nuestra cocina ya no pueden durar mucho más.
Column B. EN.
Page 6.
Breaking and entering!
How difficult it is to live with someone when you are not used to it, and even more so when those people appear at your house without warning, that is what Grandma Hortensia must have thought when she saw the immense amount of empty wrappers and coffee cups that the Compas They had been left scattered throughout their living room.
- Come on, it's enough for you, - the poor woman complained.
If I knew that you were going to be so careless, I would have thought twice about inviting you to my house.
-Don't worry, grandmother - her grandson said nonchalantly as she lay down on the three-seater sofa that the old woman had in the living room - The bricklayers have told us that the work on our kitchen can't last much longer.
Column C. RO.
Page 6.
Intrare prin efractie!
Cât de greu este să trăiești cu cineva când nu ești obișnuit cu asta și cu atât mai mult când acei oameni apar la tine acasă fără avertisment, asta trebuie să fi crezut bunica Hortensia când a văzut cantitatea imensă de ambalaje goale și cești de cafea. că Compas-ul Au fost lăsaţi împrăştiaţi prin sufrageria lor.
- Hai că îți ajunge, - se plânse biata femeie.
Dacă aș fi știut că vei fi atât de neglijent, m-aș fi gândit de două ori să te invit la mine acasă.
- Nu-ți face griji, bunicuță - spuse cu nonșalanță nepotul ei în timp ce se întindea pe canapeaua cu trei locuri pe care bătrâna o avea în sufragerie - Zidarii ne-au spus că lucrarea la bucătăria noastră nu poate dura mult mai mult.
Page 8.
Esa frase llevaba diciéndola Timba cinco semanas, que era justo el tiempo que lo Compas llevaban instalados en la casa de la anciana.
-- Así es -- confirmo Trolli, agarrando el mando de la televisión que había sobre la mesilla y cambiando de canal como si estuviera en su propio salón ---. Nuestro objetivo es molestar lo menos posible, así que, en cuanto los obreros terminen las reformas, nos volvemos a nuestro hogar.
-- Por cierto, abu --- dijo Mike, lanzando con despreocupación al suelo el papel de la chocolatina que estaba comiendo y caminando por el pasillo ---, no tendrás por ahí uno de tus famosos tapers de lentejas, ¿no? Estar tirado todo el día sin hacer nada me produce un hambre tremenda.
Page 8.
Timba had been saying that phrase for five weeks, which was exactly how long the Compas had been living in the old woman's house.
"That's right," Trolli confirmed, grabbing the television remote on the bedside table and changing the channel as if he were in his own living room. Our goal is to disturb as little as possible, so, as soon as the workers finish the renovations, we return to our home.
- By the way, boo --- Mike said, carelessly throwing the paper from the chocolate bar he was eating on the floor and walking down the hallway ---, you don't have one of your famous lentil tapers around, do you? Lying around all day doing nothing makes me incredibly hungry.
Page 8.
Timba rostise acea frază de cinci săptămâni, adică exact cât timp locuiau Compas în casa bătrânei.
— Așa e, confirmă Trolli, luând telecomanda televizorului de pe noptieră și schimbând canalul de parcă s-ar afla în propria lui sufragerie. Scopul nostru este să deranjăm cât mai puțin, așa că, de îndată ce lucrătorii termină renovările, ne întoarcem acasă.
-- Apropo, hui --- spuse Mike, aruncând nepăsător hârtia din bomboane pe care o mânca pe jos și mergând pe hol ---, nu ai nici unul dintre faimoșii tăi tapers de linte, nu tu? Stau întins toată ziua fără a face nimic îmi face incredibil de foame.
Page 9.
-- Pues si, mira. Justo esta mañana he preparado una cazuela por si acaso -- contesto la mujer, dirigiéndose a la cocina y ya de paso limpiando las manchas de barro que el perro iba dejando sobre la alfombra --. Espera un momento que te saco el plato.
Aprovechando que la anciana rebuscaba en la nevera y no veía nada, los Compas se pusieron de hacer de las suyas una vez mas. Timba cerro los ojos y se echo una cabezadita en el sofá, Trolli por su parte, se encamino hacia la encimera y comenzó a servirse la quinta taza de café de la mañana; Mike, mientras tanto, se puso a devorar las cortinas de las ventanas.
-- ¿Se puede saber que diablos estáis haciendo? -- pregunto la anciana tras levantar la cabeza y ver el pequeño caos que los recién llegados habían producido.
Page 9.
-- Well yes, look. Just this morning I prepared a casserole just in case - answered the woman, heading to the kitchen and already cleaning the mud stains that the dog was leaving on the carpet -. Wait a moment and I'll take out your plate.
Taking advantage of the fact that the old woman was looking in the refrigerator and didn't see anything, the Compas started doing their thing once again. Timba closed his eyes and took a nap on the sofa, Trolli, for his part, walked towards the counter and began to pour himself the fifth cup of coffee of the morning; Mike, meanwhile, began to devour the window curtains.
-- Can I know what the hell you are doing? -- asked the old woman after raising her head and seeing the small chaos that the newcomers had produced.
Page 9.
-- Ei bine, da, uite. Chiar azi dimineață am pregătit o caserolă pentru orice eventualitate – răspunse femeia, îndreptându-se spre bucătărie și curățând deja petele de noroi pe care câinele le lăsa pe covor –. Așteaptă o clipă și îți scot farfuria.
Profitând de faptul că bătrâna se uita în frigider și nu vedea nimic, Compașii au început din nou să-și facă treaba. Timba a închis ochii și a tras un pui de somn pe canapea, Trolli, la rândul său, s-a îndreptat spre tejghea și a început să-și toarne a cincea ceașcă de cafea a dimineții; Mike, între timp, a început să devoreze draperiile ferestrei.
-- Pot să știu ce naiba faci? -- a întrebat bătrâna după ce și-a ridicat capul și a văzut micul haos pe care l-au produs nou-veniți.
Page 10.
-- Lo fiento afuela, no fera nueftra intencion caufar problemaf -- dijo Mike con la boca llena.
-- ¡Tu suelta eso!
El perro asintió y acto seguido escupió el trozo de la tela que tenia entre los dientes. Este comenzó a rodar la alfombra, dejando un reguero de babas a su paso, hasta que se detuvo bajo los pies de Hortensia.
-- ¡Tu también deja esa cafetera en la mesa! -- ordeno la mujer, dirigiéndose hacia Trolli.
-- ¡A la orden, señora! -- contesto el chico, cuadrándose como un soldado.
-- Y tu, Timba, ¡despierta! -- indico la abuela, girándose por ultimo hacia su nieto.
-- ¿Eh? ¿Qué ha pasado? ¿Cuánto tiempo he estado esforzándome? --- pregunto el Compa, frotándose los ojos.
La anciana se tapo la cara con las manos y lanzo un suspiro de impotencia. A pesar de la enorme paciencia que tenia, la convivencia con las Compas no estaba siendo nada fácil. Y es que todos los chicos la sacaban de quicio, cada uno a su manera. Su nieto Timba, por ejemplo, le ponía de los nervios, ya que se quedaba dormido en los sitios mas disparatados a cualquier hora del día.
-- De verdad, querido, no se como puedes esforzarte tanto -- le decía Hortensia con ironía ---. Tienes que acabar con la espalda hecha un ocho.
Por su parte, la convivencia con Trolli no era mucho mas sencilla. El chico, hipersensible a todo y a nada, se pasaba el día cerrando todas las ventanas a su paso con la excusa de evitar alergias imaginarias.
Page 10.
"I'm sorry, we didn't mean to cause trouble," Mike said with his mouth full.
-- You drop that!
The dog nodded and immediately spit out the piece of cloth that he had between his teeth. He began to roll the carpet, leaving a trail of drool in his wake, until he stopped under Hortensia's feet.
-- You leave that coffee pot on the table too! -- the woman ordered, heading towards Trolli.
-- At your command, madam! -- answered the boy, standing up like a soldier.
-- And you, Timba, wake up! - the grandmother indicated, finally turning towards her grandson.
-- Huh? What happened? How long have I been trying hard? --- Compa asked, rubbing his eyes.
The old woman covered her face with her hands and gave a helpless sigh. Despite the enormous patience she had, living with the Compas was not easy at all. And all the boys got on her nerves, each one in her own way. Her grandson Timba, for example, got on his nerves, since he would fall asleep in the craziest places at any time of the day.
-- Really, dear, I don't know how you can try so hard -- Hortensia told him ironically ---. You have to finish with your back in a figure eight.
For her part, her coexistence with Trolli was not much easier. The boy, hypersensitive to everything and nothing, spent the day closing all the windows in his path with the excuse of avoiding imaginary allergies.
Page 10.
— Îmi pare rău, nu am vrut să provocăm probleme, spuse Mike cu gura plină.
-- Aruncă asta!
Câinele dădu din cap și scuipă imediat bucata de pânză care era între dinți. Începu să ruleze covorul, lăsând în urma lui o dâră de saliva, până se opri sub picioarele Hortensiei.
-- Lasă și tu cafeaua aia pe masă! -- ordonă femeia, îndreptându-se spre Trolli.
-- La comanda dumneavoastră, doamnă! -- răspunse băiatul ridicându-se ca un soldat.
-- Și tu, Timba, trezește-te! -- a indicat bunica, întorcându-se în cele din urmă către nepotul ei.
-- Nu? Ce s-a întâmplat? De cât timp mă străduiesc din greu? --- întrebă Compa, frecându-se la ochi.
Bătrâna și-a acoperit fața cu mâinile și a oftat neajutorat. În ciuda răbdării uriașe pe care a avut-o, a trăi cu Compas nu a fost deloc ușor. Și toți băieții au luat-o pe nervi, fiecare în felul lui. Nepotul său, Timba, de exemplu, s-a pus pe nervi, pentru că adoarme în cele mai nebunești locuri în orice moment al zilei.
-- Serios, dragă, nu știu cum poți încerca atât de mult -- i-a spus Hortensia ironic ---. Trebuie să termini cu spatele într-o cifră opt.
La rândul lui, a trăi cu Trolli nu a fost mult mai ușor. Băiatul, hipersensibil la toate și la nimic, și-a petrecut ziua închizând toate ferestrele din calea lui cu scuza de a evita alergiile imaginare.
Page 12.
-- ¡Querido, por favor, deja que corra el aire! --- le suplicaba Hortensia, abanicándose con un periódico a las cuatro de la tarde --- . ¿Acaso no ves el calor que hace?
-- Lo siento, pero no quiero morir asfixiado --- decía Trollino muy serio, bajando también las cortinas --- Como ya te he comentado, el polen es mi kriptonita.
Por ultimo, estaba Mike, con el que tampoco era precisamente fácil la vida en común.
Page 12.
-- Dear, please let the air flow! --- Hortensia begged him, fanning herself with a newspaper at four in the afternoon ---. Don't you see how hot it is?
-- I'm sorry, but I don't want to die of suffocation --- Trollino said very seriously, also lowering the curtains --- As I already told you, pollen is my kryptonite.
Finally, there was Mike, with whom life together was not exactly easy either.
Page 12.
-- Draga mea, te rog lasa aerul sa curga! --- îl imploră Hortensia, vântându-se cu un ziar la patru după-amiaza ---. Nu vezi cât de cald este?
-- Îmi pare rău, dar nu vreau să mor de sufocare --- spuse Trollino foarte serios, coborând și perdelele --- După cum v-am spus deja, polenul este criptonitul meu.
În cele din urmă, a fost Mike, cu care nici viața împreună nu a fost tocmai ușoară.
Page 13.
Solo alimentarlo era ya un trabajo que requería un esfuerzo sobrehumano y mas para una anciana. La habilidad del perro para engullir zapatillas de andar por casa, periódicos viejos, trapos de cocina y bolsas de basura solo era superada por su inagotable disposición para hacer trastadas y meterse en líos.
-- ¡No lo entiendo! -- se lamentaba la mujer desesperada ---. Este bicho no para nunca de comer.
--- Es que es asi de fabrica --- le explico Trolli divertido --- Cuanto mas engulle, mas hambre tiene.
Page 13.
Just feeding him was already a job that required superhuman effort, especially for an old woman. The dog's ability to gobble up house slippers, old newspapers, kitchen towels and garbage bags was surpassed only by his inexhaustible willingness to make mischief and get into trouble.
-- I don't understand! -- lamented the desperate woman ---. This bug never stops eating.
--- It's just like that from the factory --- Trolli explained, amused --- The more he swallows, the hungrier he is.
Page 13.
Doar să-l hrănești era deja o muncă care necesita un efort supraomenesc, mai ales pentru o bătrână. Capacitatea câinelui de a înghiți papuci de casă, ziare vechi, prosoape de bucătărie și saci de gunoi a fost depășită doar de dorința sa inepuizabilă de a face rău și de a intra în necazuri.
-- Nu înțeleg! -- se lamentă femeia disperată ---. Acest bug nu încetează niciodată să mănânce.
--- Exact așa e de la fabrică --- explică Trolli amuzat --- Cu cât înghite mai mult, cu atât este mai foame.
Page 14.
Entretanto, la pobre anciana había probado a comprar de todo para calmar el apetito del perro: salchichas, hamburguesas, costillas..., pero nada parecía surtir efecto.
-- A ver si con estos langostinos que he comprado yo por la mañana en la pescadería consigo que deje de zamparse mi mobiliario.
Desgraciadamente, en cuanto la mujer se dio en vuelta para cerrar la puerta, la compra desapareció como por arte de magia.
-- No lo entiendo --- declaro la asombrada mujer tras cinco minuto de inútil búsqueda ---. Había dejado la bolsa de langostino aquí en el suelo y ahora no esta en ninguna parte.
-- Si, la verdad es que es muy raro --- dijo Trolli disimulando el bulto que acababa de esconder detrás del sofá. Acto seguido, cuando la anciana no miraba, abrió la ventana un instante y arrojo la bolsa al exterior para deshacerse de ella.
-- Ya esta -- se dijo --. No pienso volver a comer esta porquería en mi vida.
A pesar de todos estos incidentes, la paciente Hortensia conservaba casi siempre el buen animo con un aplomo y una compostura inquebrantable. El que no parecía llevarlo tan bien era su novio, don Juan.
El hombre, con su pelo blanco engominado y su bigote de explorador pasado de moda, se había ido a vivir con ella hacia un par de meses y toda aquella actividad le sobrepasaba.
Page 14.
Meanwhile, the poor old woman had tried buying everything to calm the dog's appetite: sausages, hamburgers, ribs..., but nothing seemed to have any effect.
-- Let's see if with these prawns that I bought this morning at the fishmonger I can stop him from eating my furniture.
Unfortunately, as soon as the woman turned to close the door, the purchase disappeared as if by magic.
-- I don't understand --- declared the astonished woman after five minutes of useless searching ---. She had left the bag of shrimp here on the ground and now she is nowhere to be found.
- Yes, the truth is that it is very strange --- said Trolli, hiding the bundle that he had just hidden behind the sofa. Then, when the old woman was not looking, she opened the window for a moment and threw the bag outside to get rid of it.
-- That's it -- he said to himself --. I'm never going to eat this crap again in my life.
Despite all these incidents, the patient Hortensia almost always maintained her good spirits with unbreakable poise and composure. The one who didn't seem to be doing so well was her boyfriend, don Juan.
The man, with his slicked-back white hair and old-fashioned explorer's mustache, had moved in with her a couple of months ago and all this activity was overwhelming him.
Page 14.
Între timp, biata bătrână încercase să cumpere de toate ca să-i potolească pofta de mâncare câinelui: cârnați, hamburgeri, coaste..., dar nimic nu părea să aibă vreun efect.
-- Să vedem dacă cu acești creveți pe care i-am cumpărat azi dimineață de la peșteră îl pot opri să-mi mănânce mobila.
Din păcate, de îndată ce femeia s-a întors să închidă ușa, achiziția a dispărut ca prin farmec.
-- Nu înțeleg --- a declarat femeia uluită după cinci minute de căutări inutile ---. Lasam sacul de creveti aici la pamant si acum nu se gaseste nicaieri.
-- Da, adevărul este că este foarte ciudat --- spuse Trolli, ascunzând mănunchiul pe care tocmai îl ascunsese în spatele canapelei. Apoi, când bătrâna nu se uita, a deschis o clipă fereastra și a aruncat geanta afară ca să scape de ea.
-- Asta e -- îşi spuse el în sinea lui --. Nu voi mai mânca porcăriile astea în viața mea.
În ciuda tuturor acestor incidente, pacienta Hortensia și-a menținut aproape întotdeauna buna dispoziție cu un echilibru și un calm de nesfârșit. Cel care părea să nu se descurce atât de bine era iubitul ei, don Juan.
Bărbatul, cu părul alb pe spate și mustața de explorator de modă veche, se mutase la ea cu câteva luni în urmă și toată această activitate îl copleșea.
Page 15.
De hecho, de puertas afuera era todo sonrisas y buena disposición, pero en su interior sentía un desprecio por los chicos que apenas podía contener.
Cada vez que la mujer salía de la habitación y se quedaba a solas con Mike, Timba y Trolli, su sonrisa se transformaba en una mueca de desagrado. Eso si, el hombre sabia disimular bien su irritación, de modo que nadie se percato de ella... ¿Nadie? Bueno, no. Trolli si lo noto, así que n día llamo a sus amigos para hablar sobre el extraño comportamiento de don Juan.
Page 15.
In fact, on the outside she was all smiles and good disposition, but inside she felt a contempt for boys that she could barely contain.
Every time the woman left the room and was alone with Mike, Timba and Trolli, her smile turned into a grimace of displeasure. Of course, the man knew how to hide her irritation well, so that no one noticed it... No one? Well, no. Trolli did notice it, so one day he called her friends to talk about Don Juan's strange behavior.
Page 15.
De fapt, pe dinafară era tot zâmbet și bună dispoziție, dar înăuntru simțea un dispreț față de băieți pe care abia îi putea stăpâni.
De fiecare dată când femeia ieșea din cameră și era singură cu Mike, Timba și Trolli, zâmbetul ei se transforma într-o grimasă de nemulțumire. Bineînțeles că bărbatul a știut să-și ascundă bine iritația, ca să nu observe nimeni... Nimeni? Ei bine, nu. Trolli a observat, așa că într-o zi și-a sunat prietenii pentru a vorbi despre comportamentul ciudat al lui don Juan.
Column A. ES.
Original text.
Page 6.
¡Qué difícil es convivir con alguien cuando no estás acostumbrado, y más cuando esas personas aparecen en tu casa sin avisar, eso es lo que se debió de pensar la abuela Hortensia cuando vio la inmensa cantidad de envoltorios vacíos y tazas de café que los Compas habían dejado desperdigados por todo su salón.
- Anda que ya os vale, -- se quejo la pobre mujer. Sí llego a saber que ibais a ser tan descuidados, me abría pensado dos veces el invitaros a mi casa.
- Tranquila, abuela -- le dijo su nieto con despreocupación mientras se tumbaba en el sofá de tres plazas que la anciana tenía en el cuarto de estar -- Los albañiles nos han dicho que las obras de nuestra cocina ya no pueden durar mucho más.
Column B. ES > RO.
Page 6.
Intrare prin efractie!
Cât de greu este să trăiești cu cineva când nu ești obișnuit cu asta și cu atât mai mult când acei oameni apar la tine acasă fără avertisment, asta trebuie să fi crezut bunica Hortensia când a văzut cantitatea imensă de ambalaje goale și cești de cafea. că Compas-ul Au fost lăsaţi împrăştiaţi prin sufrageria lor.
- Hai că îți ajunge, - se plânse biata femeie.
Dacă aș fi știut că vei fi atât de neglijent, m-aș fi gândit de două ori să te invit la mine acasă.
- Nu-ți face griji, bunicuță - spuse cu nonșalanță nepotul ei în timp ce se întindea pe canapeaua cu trei locuri pe care bătrâna o avea în sufragerie - Zidarii ne-au spus că lucrarea la bucătăria noastră nu poate dura mult mai mult.
Column Z.
Page 6.
Cât de greu este să convietuiești cu cineva atunci când nu ești obișnuit cu asta și cu atât mai mult când acele persoane apar în casa ta fără niciun avertisment, asta trebuie să fi gândit bunica Hortensia atunci când a văzut cantitatea imensă de ambalaje goale și de cești de cafea, pe care "tovarășii" le-au lăsat împrăştiate prin sufrageria ei.
- Hai că vă e de ajuns, - se plânse biata femeie. Dacă aș fi știut că veți manifesta atâta neglijență, m-aș fi gândit de două ori mai înainte de a vă fi invitat în casa mea.
- Calm, bunicuțo - spuse cu nonșalanță nepotul ei în timp ce se întindea pe canapeaua cu trei locuri pe care bătrâna o avea în sufragerie - Zidarii ne-au spus că renovarea bucătăriei noastre n-o sa dureze foarte mult timp.
Page 8.
Esa frase llevaba diciéndola Timba cinco semanas, que era justo el tiempo que lo Compas llevaban instalados en la casa de la anciana.
-- Así es -- confirmo Trolli, agarrando el mando de la televisión que había sobre la mesilla y cambiando de canal como si estuviera en su propio salón ---. Nuestro objetivo es molestar lo menos posible, así que, en cuanto los obreros terminen las reformas, nos volvemos a nuestro hogar.
-- Por cierto, abu --- dijo Mike, lanzando con despreocupación al suelo el papel de la chocolatina que estaba comiendo y caminando por el pasillo ---, no tendrás por ahí uno de tus famosos tapers de lentejas, ¿no? Estar tirado todo el día sin hacer nada me produce un hambre tremenda.
Page 8.
Timba rostise acea frază de cinci săptămâni, adică exact cât timp locuiau Compas în casa bătrânei.
— Așa e, confirmă Trolli, luând telecomanda televizorului de pe noptieră și schimbând canalul de parcă s-ar afla în propria lui sufragerie. Scopul nostru este să deranjăm cât mai puțin, așa că, de îndată ce lucrătorii termină renovările, ne întoarcem acasă.
-- Apropo, hui --- spuse Mike, aruncând nepăsător hârtia din bomboane pe care o mânca pe jos și mergând pe hol ---, nu ai nici unul dintre faimoșii tăi tapers de linte, nu tu? Stau întins toată ziua fără a face nimic îmi face incredibil de foame.
Page 8.
Această frază o rostea Timba de cinci săptămâni, adică exact de când "Los Compas" se instalaseră în casa bătrânei.
— Așa e, confirmă Trolli, luând telecomanda televizorului de pe măsuță și schimbând canalul de parcă s-ar fi aflat în propria lui sufragerie. --- Scopul nostru este să deranjăm cât mai puțin, așa că, de îndată ce lucrătorii vor termina cu renovările, ne întoarcem la noi acasă.
-- Desigur, buni --- spuse Mike, aruncând nepăsător pe jos hârtia ciocolățicii pe care o mânca în timp ce mergea pe hol ---, nu ai pe-aici nici una dintre faimoasele tale mâncăruri de linte, nu? Stând întins toată ziua fără a face nimic îmi provoacă o foame incredibilă.
¡Seguirá!
Va urma!