Muncă în relație de dependență / Trabajo en relación de dependencia

Columna 1.

Texto del articulo "Trabajo en relación de dependencia - Wikipedia"

El trabajo en relación de dependencia es aquel Trabajo (economía) que una persona realiza bajo la dependencia o subordinación y en beneficio de otra persona, quien se apropia del producto de ese trabajo.

Existen dos grandes modalidades del trabajo en relación de dependencia: el trabajo forzado y el trabajo asalariado mediante contrato. Aquella fue la forma general que adoptó el trabajo, antes de que se reconociera a la democracia como la forma más adecuada de gobierno, época en la que predominó la esclavitud y la servidumbre.

En el trabajo en relación de dependencia el trabajador tiene un empleador o patrón, que también puede ser una persona jurídica, que es quien decide emplearlo, quien organiza el trabajo y quien imparte las órdenes. En el trabajo asalariado al empleador le corresponde abonar el salario, como retribución del trabajo realizado por el trabajador. El trabajo en relación de dependencia se diferencia del trabajo autónomo o por cuenta propia, en la que el trabajador no depende ni está subordinado a ninguna otra persona y se apropia del producto de su trabajo.

Índice

1 Trabajo forzado

2 Trabajo asalariado

3 Véase también

4 Referencias

5 Bibliografía

Trabajo forzado

Artículo principal: Trabajo forzado

Las dos formas más conocidas de trabajo forzado son la esclavitud y la servidumbre. En la esclavitud el trabajador es considerado una cosa (muchas veces sin reconocerle tampoco condición de hombre) y el empleador o amo, es considerado su dueño, teniendo sobre el esclavo un derecho de propiedad, no contractual. Como tal el amo tiene el derecho de uso, abuso y usufructuo del esclavo, tal como resulta de la trilogía básica del derecho de propiedad, pudiéndolo ceder, alquilar, prestar o vender, e incluso mutilar y matar, en los regímenes esclavistas más extremos. Los hijos de los esclavos también pertenecían al propietario.

En la servidumbre el trabajador no es considerado una cosa, sino un "inferior", ligado a su empleador o "señor", por una relación de vasallaje, en principio de por vida, que lo obliga a servir a su señor, en todos los campos de la vida (laboral, militar, sexual, artístico educativo, etc.). El siervo carece de derechos subjetivos y está sometido a la gracia o merced de su señor. En la Europa medieval, la forma más difundida de servidumbre fue el siervo de la gleba. En la América bajo dominio colonial de España, las formas más difundidas fueron la encomienda y la servidumbre indígena.

Otras formas de trabajo forzado son el clientelismo o patronazgo, la mita, el yanaconazgo, el obraje colonial, etc.

Trabajo asalariado

Artículo principal: Trabajo asalariado

El trabajo asalariado es el que realiza una persona (trabajador) a cambio de una retribución periódica llamada salario, que abona su empleador o patrón, de quien depende y quien se apropia del producto del trabajo realizado. Es la forma de trabajo dominante en la actualidad, generalizada a partir de la revolución industrial y la democracia.

En el trabajo asalariado el trabajador es legalmente libre y la relación de trabajo se realiza mediante un contrato, en el que legalmente ambas partes son iguales (contrato de trabajo). A diferencia de la esclavitud y la servidumbre, la relación de dependencia y subordinación solo alcanza la actividad laboral del trabajador, durante el tiempo de trabajo pactado, no pudiendo extenderse a la vida personal ni familiar del trabajador.

En el trabajo asalariado el trabajador tiene derechos subjetivos establecidos por el contrato individual, el convenio colectivo de trabajo y las leyes nacionales e internacionales. El conjunto de normas que regulan el trabajo asalariado se denomina Derecho Laboral o Derecho del Trabajo.

Usualmente los trabajadores y los empleadores se agrupan en sindicatos y organizaciones patronales, que acuerdan entre sí una forma peculiar de contrato, llamado convenio colectivo de trabajo, que resulta de aplicación para las relaciones de trabajo asalariadas que se realizan en ese ámbito.

Véase también

1. Derecho laboral

2. Derecho al trabajo

3. Contrato de trabajo

4. Contrato individual de trabajo

5. Contrato individual de trabajo en España

6. Contrato colectivo de trabajo

7. Delitos contra la seguridad en el trabajo (España)

8. Esclavitud

9. Trabajo esclavo contemporaneo

10. Salario

11. Esclavitud del salario

12. Igualdad salarial

13. Trabajo a destajo

14. Jornada de trabajo

15. Jornada de ocho horas

16. Jornada de trabajo en España

17. Horario de trabajo

18. Trabajador

19. Estatuto de los Trabajadores

20. Condiciones de trabajo en España

21. Empleo

22. Pleno empleo

23. Empleador

24. Empresario

25. Relaciones laborales

26. Sociología del trabajo

27. Protección por desempleo (España)

28. Subsidio de desempleo

29. Ejercito industrial de reserva

30. Derechos económicos, sociales y culturales

31. Organización Internacional del Trabajo

(4069 del total de 4.562 bytes)

Columna 2

Articolul tradus si publicat de mine in Wikipedia la 17.02.2018_00.38.

Munca în relație de dependență este acea Muncă (economie) pe care o persoană o îndeplinește în regim de dependență, de subordonare, în beneficiul unei alte persoane (persoană care își însușește produsul acestei prestate munci).

Există două modalităti principale de muncă în relație de dependență: munca forțată și munca salariată prin intermediul unui contract. Acestea au fost formele generale adoptate și aplicate în domeniul Muncii, într-o perioadă în care a prevalat sclavia și iobagia. mai înainte de a se recunoaște democrația ca drept cea mai adecvată formă de guvernare,

În cadrul muncii în relație de dependență, angajatul depinde de un angajator (sau patron), care poate fi persoană juridică, și care este cel care decide dacă să se folosească (sau nu) de serviciile lui, este cel care ii organizează activitatea și care ii dă ordine. În cadrul muncii salariate, angajatorului ii corespunde îndatorirea de a plăti salariul, ca remunerație pentru munca prestată de către acel angajat. Munca în relația de dependență se diferențiază de munca pe cont propriu (independentă), muncă în cadrul căreia lucrătorul nu depinde, nici nu este subordonat vreunei alte persoane, și își însușește produsul muncii lui.

Index

1 Muncă forțată

2 Munca salariată

3 Vezi și,

4 Referințe

5 Bibliografia

Muncă forțată

Cele două forme mai cunoscute de muncă forțată sunt sclavia și iobăgia (aservirea). În sclavie lucrătorul este considerat un lucru, un obiect (de cele mai multe ori fără a i se recunoaște condiția de persoană) iar stăpânul său, este considerat drept proprietar al său, având acesta asupra respectivului sclav un drept de proprietate, non contractual. Ca atare, stăpânul are dreptul de uzul, de abuzul și de uzufructul respectivului rob (sclav), asa cum rezultă din trilogia bazică a dreptului de proprietate, putându-l ceda, închiria, împrumuta sau vinde (și chiar, în cadrul regimurilor sclavagiste cele mai extreme, mutila sau ucide). Copiii sclavilor aparțineau proprietarului acelor sclavi.

În servitute (iobăgie), lucrătorul nu este considerat un lucru (un obiect) ci un inferior, legat de angajatorul său (sau de "domnul" său), printr-o relație ca de vasalitate, în principiu, pentru toată viață, relație care-l obligă să-i slujească stăpânului sau în toate aspectele vieții (muncă, militar, sexual, artistico-educativ, etc). Slujitorul este lipsit de drepturile subiective și este supus bunului plac sau milei stăpânului sau. În Europa medievală, cea mai răspândită formă de sclavie a fost siervo de la gleba (iobagul legat de glie). În America de sub dominația colonială spaniolă, cele mai răspândite forme de sclavie au fost îndatorarea (însărcinarea) și aservirea indigenilor. Alte forme de muncă forțată sunt clientelismul sau mecenatul, mita (engl. mit'a), inrobirea indigenilor nobili, exploatările prin munca de tip colonial etc.

Munca salariată

Munca salariată este aceea pe care o efectuează o persoană (lucrător), în schimbul unei retribuții periodice denumită salariu, plătită de angajatorul (sau patronul) de care depinde și care angajator își însușește produsul rezultat din activitatea desfășurată de respectivul angajat. Aceasta es forma de lucru cea mai dominantă în prezent, generalizată începând de la revoluția industrială și de la democrație.

În cadrul muncii salariate angajatul este legalmente liber (din punct de vedere juridic) iar relația de muncă există prin intermediul unui contract (contract de muncă) în cadrul căruia (tot din punct de vedere juridic) ambele părți se bucură de egală considerație. Spre deosebire de sclavie și de servitute, relația de dependență și de subordonare este validă doar pe timpul programului legal de muncă al angajatului, doar pe timpul de muncă convenit, și nu se poate extinde asupra vieții personale sau asupra vieții de familie a acestuia.

În activitatea salariată angajatul dispune de drepturi subiective stabilite prin contractul individual de muncă, prin contractul colectiv de muncă, prin legislația națională și internaționala. Ansamblul de norme care reglementează domeniul muncii salariate, se numește Dreptul (Codul, Legislația) Muncii sau Dreptul neingradit la Munca.

În general, angajații, ca și angajatorii, se grupează în sindicate și în organizații patronale, care încheie între ele acorduri printr-o formă aparte de contract, numit contract colectiv de muncă, care acorduri deplin aplicabile relațiilor de muncă salariată care se desfășoară în acest domeniu.

Vezi și,

1. Dreptul (Codul, Legislația) Muncii

2. Dreptul de acces neîngrădit la Muncă.

3. Contract de muncă

4. Contractul individual de munca

5. Contractul individual de munca, in Spania

6. Contractul colectiv de munca

7. Delicte contra securitatii in munca (Spania)

8. Sclavie

9. Sclavia laborala in actualitate

10. Salariu

11. Sclavie salariala

12. Salariu egal pentru munca egala

13. Munca in acord

14. Perioada zilnica de munca

15. Ziua de lucru de opt ore

16. Perioada zilnica de munca in Spania

17. Orarul de munca

18. Lucrator

19. Statutul Lucratorilor

20. Conditii de munca in Spania

21. Angajament

22. Zero somaj

23. Angajator

24. Antreprenor (Impresar)

25. Relatiile de munca

26. Sociologia muncii

27. Protectie pentru caz de somaj (Spania)

28. Subventie (Ajutor) pentru somaj

29. Armata industriala de rezerva

30. Drepturile economice, sociale si culturale.

31. Organizatia Internationala a Muncii .

El 17.02.2018 - 00.38 (UTC+1 \ España) he acabado de traducir del español el articulo "Trabajo en relación de dependencia" y de publicar la traducción resultada en la sección en rumano de Wikipedia, bajo el nombre de "Munca în relație de dependență" .

Es muy curioso que los censores rumanos aun no me eliminaron este articulo, como me eliminaron tantos, motivando ellos que los respetivos artículos eliminados no disponían de suficientes fuentes bibliográficos. Pues si tiene bastante bibliografía para el mundo de la idioma español, como que es poco por un mundo mucho mas pequeño, como es el mundo de la lengua rumana?

Bueno, vamos en adelante.

Mi condición social de toda la vida esta es: "trabajador por cuenta ajena", y entonces claro que me interesa saber desde donde vengo y a donde voy. Claro que me interesa un articulo como el "Trabajo en relación de dependencia" y que me interesa compartir la traducción de este articulo, a mi mundo.

¿Por que me interesan tanto estas traducciones que hago?

Porque yo he emigrado de mi país en tiempos (2003) cuando no era actual la libre circulación. Entre los primeros que gozaron del cambio político que mi país (Rumania) experimento en 1989, y pudieron salir de mi país y buscar y encontrar contratos en otros país es del mundo, fueron los futbolistas.

Incluso en España han venido y han obtenido contratos muchos jugadores rumanos. Cuando juegas no necesitas hablar mucho, no necesitas saber la idioma de aquel país, no necesitas saber mucho las legislaciones que son necesarias en el exterior del estadio.

Para otras actividades, las puertas de mi país se abrieron en el 2002, de una vez con la permisión que dieron los Estados Schengen a las país es como Bulgaria y Rumania de traspasar sus fronteras.

Para mi profesión no es como para el futbolista, tampoco es como para el tornero, como para el cocinero, como para el camarero, como para el constructor, como para el medico o como es para cualquier otra profesión que no implica la conducción de vehículos por las vías publicas.

Pues, yo he salido (en 2003) de mi país, digamos ... como un futbolista que quería jugar mas en el campeonato de su país, porque no le gustaba aquel estilo de juego, porque no estaba compatible con aquel estilo.

Pero, desde 2007, las cosas pasaron como cuando los campeonatos nacionales devinieron un solo campeonato, a nivel de UE, y en este caso, la probabilidad de jugar contra jugadores provenientes del campeonato interno que no me gustaba su estilo de juego (mi país), fue de un día a otro día, mas creciente.

Hay unos que le gusta jugar duro, hay otros que le gusta jugar feo, incluso jugar sucio, hay de todo gusto, en todo el mundo.

A mi me gusta jugar respetando a rajatabla las reglas del juego en que me involucro a jugar, y para esto es necesario que el reglamento del juego, da igual en cual de las 24 idiomas oficiales de la UE se esta leyendo, que sea comprendido del mismo modo.

Demasiada información esta ausente del portafolio de mi idioma nativa, y debido a esta cosa nunca llegaremos a hablar todos los jugadores de este juego, un mismo lenguaje.

Desde 2010 o 2011, intento difundir por todas las vías posibles a mi, información que me esta muy claro que ausenta de mi idioma nativa, pero lo que hace una persona es muy poco en comparación con los que pueden las instituciones ... si quieren.

PD. Por desgracia, (en mi opinion) no solo mis compatriotas desconocen esta terminologia juridica que aparece escrita en la columna en rumano, aqui en mi pagina, sino incluso la mayoria de los españoles las desconocen, o por lo menos, las conocen muy poco.

Mi opinion es una, contra la mayoria (contra la mayoria de los ciudadanos de la UE)..

Si yo me equivoco, el daño para la mayoria, es ca si nulo, pero si yo tengo razon, el daño hecho a mi, a mi familia, y a la toda la Union Europea, por esta inmensa mayoria, es inmenso, es incalculable.

În data de 17.02.2018_00.38 (UTC + 1 \ Spania) am terminat traducerea în limba română a articolului din limba spaniolă "Trabajo en relacion de dependencia” și am publicat traducerea rezultată în secțiunea română a Wikipedia, sub denumirea „Munca în relație de dependență”.

Este foarte curios că cenzorii români încă nu au eliminat de acolo acest articol, așa cum mi-au eliminat multe alte articole, sub motivația că respectivele articole eliminate nu aveau suficiente surse bibliografice. Ei bine, dacă pentru vasta lume a limbii spaniole cenzori din lumea limbii spaniol considera că respectiva bibliografie este suficientă, cum de or fi considerând cenzorii români că pentru o lume mult mai mică, cum este lumea limbii române, aceeași bibliografie ar fi insuficientă, doar ei știu.

Ei bine, să continuăm.

Condiția mea socială de pe tot parcursul vieții mele a fost, și este aceea de „muncitor angajat” (părinții mei au fost tot muncitori angajați") și, mă interesează să știu de unde vin și unde mă duc. Desigur că mă interesează un articol precum „Muncă în relație de dependență” și desigur că sunt interesat să distribui traducerea acestui articol în lumea mea.

De ce sunt atât de interesat de aceste traduceri pe care eu le fac?

Pentru că am emigrat din țara mea în vremuri (2003) când libera circulație nu era o prezență, ca în actualitate.

Printre primii care s-au bucurat de schimbarea politică pe care a trăit-o țara mea (România) în 1989 și au putut să părăsească țara, să caute și să găsească contracte în alte țări ale lumii, s-au numărat fotbaliștii.

Chiar și în Spania au venit mulți jucători români și au obținut contracte. Când joci nu trebuie să vorbești mult, nu trebuie să știi limba țării respective, nu trebuie să știi multe despre legile care sunt necesare oamenilor în afara stadionului.

Pentru alte activități, ușile țării mele au fost deschise în 2002, odată cu permisiunea acordată de statele Schengen cetățenilor bulgari și cetățenilor români de a le trece frontierele.

Pentru profesia mea nu este ca pentru fotbalist, nu este ca pentru strungar, bucătar, chelner, constructor, medic, sau ca pentru orice altă profesie care nu implică conducerea vehiculelor pe drumurile publice.

Ei bine, am părăsit țara mea (în 2003), să zicem ... ca un fotbalist care nu-și mai dorea să joace în campionatul țării sale, pentru că nu-i plăcea acel stil de joc, pentru că nu era compatibil cu stilul de joc respectiv.

Dar, din 2007, lucrurile s-au întâmplat ca atunci când campionatele naționale au devenit un unic campionat, la nivel de UE și, în acest caz, probabilitatea de a juca împotriva jucătorilor din acel campionat intern de care eu am căutat să mă feresc, a devenit din nou inevitabilă, fiind de atunci, în continuă creștere, de la o zi la alta.

Mă îndepărtasem destul, nu mai aveam unde mă îndepărta, nu mai avea rost să fug, a trebuit să mă întorc (ca pe un câmp de luptă) și să dau piept cu realitatea, sumbră așa cum era ea.

Vorbind în termeni fotbalistici, se poate spune că . . . sunt unii oameni cărora le place să joace dur, sunt alții cărora le place să joace urât, chiar murdar, există tot felul de gusturi, peste tot în lume.

Mie îmi place să joc respectând strict regulile jocului în care sunt implicat și, pentru aceasta, este necesar ca regulile jocului, fără a conta în care dintre cele 24 de limbi oficiale ale UE le-ar citi cineva, să fie înțelese in același mod.

Prea multe sunt informațiile care lipsesc din portofoliul limbii mele materne (limba română) și, din cauza acestui lucru, nu vom ajunge niciodată să vorbim toți jucătorii acestui joc, același limbaj.

Din 2010 sau 2011, am încercat să diseminez informații despre care îmi este foarte clar că sunt absento din limba română, dar ceea ce face o persoană este foarte puțin în comparație cu ceea ce ar putea face instituțiile ... dacă asta și-ar dori.

PS. Din păcate, (după părerea mea) nu doar compatrioții mei apar ca ne-cunoscători de această terminologie legală care apare înscrisă în roșu, în portocaliu, și în verde, în coloana în limba română, aici pe pagina mea, dar chiar nici majoritatea spaniolilor nu le cunosc, sau cel puțin știu foarte puțin despre ele.

Părerea mea este a unei persoane, împotriva unei imense majorității (împotriva unei imense majorității a cetățenilor UE) ..

Dacă eu sunt cel care greșeste in aceasta ecuatie, daunele aduse de mine majorității sunt aproape nule, dar dacă am dreptate, daunele pe care aceasta mi-a aduso mie, familiei mele și întregii Uniuni Europene, sunt imense, sunt incalculabile.

Cineva (veche prietenie pe Facebook) m-a intrebat azi, cu schepsis, la o postare de-a mea care avea ca tema ... clasamentul european al vaccinarilor, de forma:

• Ti-ai schimbat cetățenia? ??

Unde eu am raspuns:

Adrian Iordache

• Pai ce mi-am schimbat-o eu? Am ajuns "cetatean european" la vrerea măriei sale, poporul român. Adevarul e ca si eu am vrut, mi-a placut, si imi place. Eu, cand dau cu stampila, stiu de ce dau. 😀

Iar acel cineva, a spus:

• Wikipedia

· Răspunde · 6h

Adrian Iordache

• Pana la Wikipedia ... au trecut, de la 2003 in sus sapte ani (si 14 ani pana am publicat primul articol). Familia mi-am faramat-o-n patru, parintii mi-au murit in mizerie. Eu am avut bunul simt si cand Romania mi-a zis: "I-a da-te mă mai incolo", m-am dat. M-am mai dat odata, si-nca o data, si-nca o data, pana am vazut ca nu mai am unde sa ma dau. Atunci mi-am zis: "Mai Adi, ala defectul esti tu. Doar n-o sa se schimbe o țară, pentru tine. Ia du-te-n puii mei si cauta tu niste prosti ca tine, sa traiesti printre ei, si lasă lumea-n pace. Si m-am dus. Dupa fix patru ani, m-am trezit iar, de data asta la marginea Pamanrului, cu Romania lângă mine, zicandu-mi: "Ia da-te mă mai incolo". Atunci mi-am zis: "Pai f...-ti gura mă-ti de Românie, eu te-am lasat in pace, si tu nici aici nu ma lasi sa trăiesc? Si de-atunci, in cea mai pură legitimă aparare, am inceput sa mă apăr, ca un boxeur bagat pana atunci in corzi, dar care a inceput sa-si revina incet/incet, din pumni. Wikipedia e si ea, ca orice lucru, o armă. Depinde cum stii sa o folosesti. E ca si cand ai avea in maini un "lunceag". Daca nu stii sa-l folosesti, iti dai peste maini, sau iti spargi dintii, singur. Romania mi-a facut mult rau, fara sa-i fi facut eu vreunul. Chiar si asa, eu o lasam in pace, daca nu venea dupa mine ca sa confirme zicala: Pe cine lasi tu in pace, nu te lasa sa traiesti".

· Răspunde · 5h

Alguien (antiguo amigo en Facebook) me preguntó hoy, con esquema, en un post mío que tenía como tema ... el ranking europeo de vacunas, en la forma:

- ¿Has cambiado de ciudadanía? ??

Donde respondí:

Adrián Iordache

- Bueno, yo no me he cambiado nada. Solo que me he convertído en "ciudadano europeo" a instancias de su ... majestad, el pueblo rumano. La verdad es que yo también lo quise, me gustó, y me gusta. Cuando pongo algun sello, sé por qué lo hago. 😀

Y ese alguien continuo;

- Wikipedia

· Respuesta · 6h

Adrián Iordache

- Pasaron, desde 2003 en adelante, por lo menos siete años hasta cuando mi amistad con Wikipedia se convertí en algo muy durable (y 14 años hasta que publiqué mi primer artículo). Mientras tanto, mi familia se rompió en cuatro, mis padres murieron miseria. He tenido bastante sentido común y cuando Rumania me dijo: "Lárgate de aquí", me largue un poco. Me dijo una y otra y otra vez la misma cosa, hasta que vi que no tenía adónde ir. Entonces pensé: "Tío Adi, el anormal eres tu. No te esperas que un país entero va cambiar de comportamiento, para ti. Vete a la mierda y búscate algunos anormales como tú, para vivir entre ellos y deja el mundo rumano en paz". Y me largue de mi mundo, de mi país. Después de exactamente cuatro años, me desperté de nuevo, esta vez en el borde de la Tierra, con Rumania a mi lado, diciéndome: "Lárgate de aquí". Entonces yo dije: "Bueno, anormal de país que eres, yo me aparte de tu camino, me largue en la otra parte del continente , ¿y aquí tampoco me dejas vivir en paz? Y desde entonces, en la más pura legítima defensa, comencé a defenderme, como un boxeador que hasta al momento fue metido en las cuerdas, pero que ... por los puños recibidos, comenzaba a recuperarse lentamente. Wikipedia es, como cualquier otra cosa, un arma. Depende de cómo sepas cómo usarlo. Es como tener un "nunchaku" en tus manos. Si no sabes cómo usarlo, tu mismo te haces daños a tus propios manos o te rompes tus propios dientes. Rumanía me ha hecho mucho daño, sin que yo lo haya hecho alguno. Aun así, yo lo he había dejado en paz, si no viniera a por mí, incluso en la otra parte del continente, para confirmarme el dicho que: "A quien tu dejas en paz , no te deja en paz ... el a ti".

· Respuesta · 5h