Cne sunt eu?
Cine esti tu?
Cine e dansul?
Asa incepe una dintre cele mai apropiate sufletului meu melodii, interpretate de cuplul Doina si Ion Aldea Teodorovici.
Pai, nu m-a intrebat nimeni "cine sunt", asa ca nici nu stiu de va interesa pe cineva dar eu, asa am fost de cand ma stiu, preocupat de a-mi nota tot, preocupat de tinerea (si mentinerea) unui jurnal (ca "de bord") personal.
Mi-a fost drag sa impart . . . lumii mele de contact, cunoasteri de-ale mele, nadajduind ca tot ce dai se va intoarce vreodata pe principiul ecoului.
Ca a fost / n-a fost asa, asta este o alta poveste, eu am continuat sa sadesc (ca atunci cand sadesti pomi fructiferi) convins ca intr-o zi "sadirile" mele vor incepe sa intre pe rod.
Ca intotdeauna, ce gandesti . . . gandesti, dar transpunerile in viata mai mult nu iti ies conforme cu gandul, ci iti mai ies si anapoda. Apoi eu, in viata, mai mult am facut greseli decat altfel, mai mult am gafat decat nu.
Am tras concluzii mai ales din multitudinea de esecuri care mi-au "incununat" viata decat din prea putinele victorii (sau cel mult "meci egal") ce am scos, in meciul meu cu viata.
M-am tot lovit cu capul de grinzi si fiecare cucui facut m-a motivat sa incerc a nu lasa pe nimeni altul sa-si faca cucui, cel putin in acelasi loc unde mi l-am facut eu.
Durerile, am preferat intotdeauna sa nu le impart cu nimeni, bucuriile incercand sa le impart cu oricine.