Laritza Diversent

Columna 1.

Copia del articulo Analfabetismo jurídico - Desde la Habana.

<>

Copia articolului "Analfabetismo jurídico - Desde la Habana".

A veces me arrepiento de haber estudiado leyes. Otras veces pienso que escogí estudiar la carrera en el lugar equivocado. Desde que estaba terminando mis estudios universitarios comenzaron mis frustraciones. Tenía un ideal de justicia muy diferente al que debía materializar como profesional.

Quizás por eso me animé con el periodismo independiente. Era la forma de mostrar inconformidad con el sistema legal de mi país. Pero no lograba satisfacer mis aspiraciones. Amo la abogacía, y quería ejercerla tal y como la había soñado.

Antes estudiar en la universidad no me daba cuenta de la situación real de los derechos humanos en Cuba. Mencionaba la palabra “derecho”, pero no sabía lo que significaba. Sino hubiese sido el tema central de mis estudios, nunca lo hubiera conocido.

En la calle, en las paradas y dentro de los ómnibus del transporte público, escuchaba anécdotas y conversaciones que me reafirmaban, que los cubanos, eran analfabetos jurídicamente. Hace unas semanas escuché una plática entre dos jóvenes, que me probó, que no estaba equivocada.

Trabajo como especialista en la Oficina del Registro de la Propiedad de Boyeros. Allí pago mi servicio social como egresada universitaria. Había terminado mi jornada laboral extenuada. En la parada, tomé un ómnibus. Detrás de mí, se sentaron dos jóvenes. Uno era estudiante de un tecnológico. El otro, vestido con uniforme del Ministerio del Interior (MININT), estudiaba derecho.

El de tecnológico le enseñó al otro, una multa que le había impuesto un agente de la autoridad. Quería saber si estaba obligado a pagarla. El del MININT le preguntó por qué se la habían puesto. El adolescente contestó que por alzarle la voz a un policía. El otro interlocutor le pidió que repitiera la respuesta. No sé si fue que no escuchó bien o le pareció absurda. Lo cierto es que el joven dio la misma contestación.

Normalmente evito entrometerme en las conversaciones ajenas. Pero a veces no resisto la tentación de opinar. En esta ocasión, escuchar aquella barbaridad no me pude aguantar. Interrogué al muchacho: ¿qué edad tienes? ¿dónde fue que te impusieron la multa? ¿qué le dijiste al policía? ¿le faltaste el respecto?

Después le di una miniconferencia sobre los delitos contra la administración y la jurisdicción. Figuras delictivas que prevée el Código Penal, en caso de faltarle el respeto a una autoridad o sus agentes policiales. Además, le dije, que hablarle en voz alta a un policía no estaba prohibido por la ley.

En Cuba, los excesos y abusos de las autoridades en detrimento de los derechos ciudadanos, es una realidad. La ignorancia jurídica de la población propicia su vulnerabilidad. Por este motivo, un grupo de abogados decidimos formar una organización, la Asociación Jurídica Cubana, que tiene como fin, elevar el conocimiento de las leyes en los cubanos.

Desde hace más de ocho meses, trabajamos con ahínco en crear materiales didácticos que lleven a la sociedad civil, a la comprensión no sólo de las leyes que se le aplican, sino también de la Constitución de la República y los derechos fundamentales en ella contenidos. A partir de ese momento fue cuando comenzó mi verdadera lucha contra la frustración y, sobre todo, contra el analfabetismo jurídico existente en el país. [3.270 bytes]

Laritza Diversent

Columna 2.

Borrador (El texto de la "columna 1", pasado por el traductor automático).

<>

Ciorna (Textul din "coloana 1", trecut prin traducatorul automatic).

Uneori regret că am studiat dreptul. Alteori cred că am ales să studiez cursa într-un loc nepotrivit. De când am terminat studiile universitare, frustrările mele au început. Avea un ideal de dreptate foarte diferit de ceea ce trebuia să se materializeze ca profesionist.

Poate de aceea m-am înveselit cu jurnalismul independent. A fost modul de a demonstra dezacord cu sistemul juridic al țării mele. Dar nu mi-am putut satisface aspirațiile. Îmi place legea și am vrut să o practic așa cum o visasem.

Înainte de a studia la universitate, nu mi-am dat seama de situația reală a drepturilor omului în Cuba. El a menționat cuvântul „corect”, dar nu știa ce înseamnă acest lucru. Dacă nu ar fi fost tema centrală a studiilor mele, n-aș fi știut-o niciodată.

Pe stradă, la opriri și în interiorul autobuzelor de transport în comun, am auzit anecdote și conversații care mă reafirmau, că cubanii erau analfabeți din punct de vedere legal. În urmă cu câteva săptămâni am auzit o discuție între doi tineri, care mi-au dovedit, că nu greșesc.

Lucrez ca specialist în Oficiul Registrului Proprietății Boyeros. Acolo îmi plătesc serviciul social ca absolvent universitar. Îmi terminasem ziua de muncă epuizată. La oprire, am luat un autobuz. În spatele meu, stăteau doi tineri. Unul era student în tehnologie. Cealaltă, îmbrăcată cu o uniformă de la Ministerul de Interne (MININT), a studiat dreptul.

Tehnicianul l-a învățat pe celălalt, amendă impusă de un agent al autorității. Am vrut să știu dacă sunt obligat să o plătesc. MININTUL a întrebat de ce l-au pus. Adolescentul a răspuns că, ridicându-și vocea la un polițist. Celălalt interlocutor i-a cerut să repete răspunsul. Nu știu dacă a fost că nu a ascultat bine sau mi s-a părut absurd. Adevărul este că tânărul a dat același răspuns. (1081 octeți)

De obicei, evit să ne amestecăm în conversațiile altor oameni. Dar uneori nu pot rezista tentației de a comenta. Cu această ocazie, auzind acea barbaritate nu am putut să suport. L-am întrebat pe băiat: câți ani ai? Unde ai primit amenda? Ce i-ai spus polițistului? Ți-a fost dor de respect?

Apoi i-am oferit o mini-conferință despre infracțiuni împotriva administrației și jurisdicției. Cifrele penale prevăzute de Codul penal, în cazul respectării unei autorități sau a ofițerilor acesteia. De asemenea, i-am spus, că vorbind tare cu un polițist nu era interzis de lege.

În Cuba, excesele și abuzurile autorităților în detrimentul drepturilor cetățenilor sunt o realitate. Necunoașterea legală a populației favorizează vulnerabilitatea acestora. Din acest motiv, un grup de avocați a decis să formeze o organizație, Asociația Juridică Cubană, care își propune să sensibilizeze legile din cubanezi.

Timp de mai bine de opt luni, am lucrat din greu pentru a crea materiale didactice care să conducă la societatea civilă, la înțelegerea nu numai a legilor care se aplică, ci și a Constituției Republicii și a drepturilor fundamentale conținute de aceasta. Din acel moment, a fost momentul în care a început adevărata mea luptă împotriva frustrării și, mai ales, împotriva analfabetismului legal din țară.

Laritza Diversent

Columna 3.

Traducción, adaptación, interpretación.... el admin.

<>

Traducere, adaptare, interpretare... in viziunea admin

Uneori regret că am studiat legislatie (însumând dintotdeauna acest regret zicalei care spune că... "Cine știe multe, moare"). Alteori gândesc că am ales să studiez această materie într-un loc și la un moment total nepotrivit. Odată cu încheierea acestor studii, au și luat startul ale mele frustrări. Ideatizam idea de justiție de o manieră foarte diferită în raport cu ceea ce trebuia să materializez, mai apoi, ca profesionist.

Probabil că de asta m-am auto-animat cu jurnalismul independent. A fost modalitatea prin care mi-am putut arăta lipsa de conformitate cu sistemul juridic al țării mele. Dar nu-mi era de ajuns pentru a-mi satisface aspirațiile. Iubesc avocatura, și imi doream să o pot practica așa cum o visasem.

Mai înainte de a fi studiat la universitate), nu mi-am dat seama de situația reală a conceptului drepturile omului în țara mea. Menționam termenul... „drept”, fără a ști într-un mod prea concret ce însemna acest termen. Dacă acest concept nu ar fi fost tema centrală al anilor mei de studii, probabil că nu i-aș fi descoperit niciodată adevaratul său sens.

Pe stradă, prin stații, prin mijloacele de transport în comun, am auzit anecdote și conversații care îmi reconfirmau, că... conaționalii mei erau analfabeți în ce privește... materia juridică (în ce privește "educația cetățenească democratică, specifică Statului de Drept).

În urmă cu câteva săptămâni, chiar am auzit o conversație între doi tineri, conversație care mi-a reconfirmat (deși nu mai era nevoie), că diagnosticul pus de mine nu este un diagnostic greșit.

Lucrez ca specialist în Oficiul Registrului Proprietății din Boyeros. Aici îmi indeplinesc serviciul ca licențiat universitar. Îmi terminasem ziua de muncă, epuizată. Din stație, m-am urcat in autobuz. În spatele meu, stăteau doi tineri. Unul era student în domeniul tehnologiei. Celălalt, îmbrăcat cu o uniformă de la Ministerul de Interne (MININT), studia dreptul.

Tehnicianul ii arata celuilalt, o amendă pe care i-o aplicase un agent de-al autorității. Vroia să știe dacă chiar era obligat să o plătească. Cel de la MININT l-a întrebat de motivul care a declansat impunerea amenzii. Acel adolescent a răspuns că... pentru ca a ridicat vocea la un polițist. Celălalt interlocutor i-a cerut să repete răspunsul. Nu știu dacă i-a cerut să repete raspunsul pentru că nu ar fi auzit răspunsul bine sau pentru că răspunsul i s-a părut absurd. Adevărul este că acel tânăr a dat si a doua oara, același răspuns. (1081 octeți)

In mod normal, evit să mă amestec în conversațiile altor oameni. Dar uneori nu pot rezista tentației de a opina. Cu această ocazie, auzind acea barbaritate nu am putut să suport. L-am întrebat pe băiat: Câți ani ai? Unde ai primit amenda? Ce i-ai zis polițistului? L-ai tratat cu lipsa de respect?

Apoi i-am tinut o mini-conferință pe tema de infracțiuni contra administrației și a jurisdicției. Figurile penale pe care le prevede Codul penal, în cazul lipsei de respect față de o autoritate sau față de agenti ai acesteia. De asemenea, i-am spus că, să vorbesti răstit unui polițist nu era un lucru interzis de lege.

În Cuba, excesele și abuzurile autorităților în detrimentul drepturilor cetățenilor sunt o realitate. Ignoranta juridică a populației alimentează din plin această vulnerabilitate. Din acest motiv, un grup de avocați am decis să formăm o organizație, Asociația Juridică Cubană, care își propune să ridice nivelul de cunoastere a materiei juridice de către cetațenii cubanezi.

De mai bine de opt luni, lucram din greu pentru crearea de materiale didactice care să conducă societatea civilă, la înțelegerea nu doar a legilor care li se aplică, ci și de corecta intelegere a Constituției Republicii și a drepturilor fundamentale in ea conținute . Incepand de la acel moment, a fost momentul în care a început adevărata mea luptă împotriva frustrării și, mai ales, împotriva analfabetismului juridic existent in țara mea.

Laritza Diversent