Comunicare interactivă

Column A.

Fragmentos de el articulo Comunicaciòn interactiva

La comunicación interactiva es un tipo de comunicación en el cuál se produce una interrelación directa entre el emisor y receptor, en la cuál el receptor tiene la capacidad de regular el flujo de información a su gusto. Esta capacidad para la toma de decisiones depende de la estructura de la información proporcionada por el canal a través del cual se transmite el mensaje. Este modelo de comunicación se desarrolla básicamente en la Red. 

La interactividad entre el emisor y receptor se consigue a través de herramientas como foros, chats, correos electrónicos, juegos en línea o plataformas de redes sociales, entre otros.​

Muchas formas de comunicación que antes se consideraban de una sola vía, como los libros y la televisión, se han vuelto interactivas con el auge de las computadoras, Internet y los dispositivos digitales y móviles. 

Estas tecnologías colaborativas en desarrollo, o nuevos medios, han aumentado rápidamente las oportunidades de comunicación interactiva a través de medios, disciplinas, culturas, clases sociales, ubicaciones e incluso el tiempo. 

(1070 bytes)

Contenido

1 Interactividad

2 Desarrollo

3 Modalidades

4 Referencias

5 Véase también

6 Enlaces externos

(102 bytes)

Interactividad

La tecnología en el mundo globalizado permite mantener a todos comunicados e intercambiar conocimientos para una mejor comunicación y obtener contenidos más específicos. La interactividad, vista desde el punto de vista de la comunicación, supone la retroalimentación que se produce en el proceso comunicativo, en el que el emisor y el receptor intercambian información y se producen respuestas entre ambos elementos de la comunicación.

La comunicación interactiva es un término moderno que abarca formas de conversación que se encuentran en evolución. Es una característica primaria de la presente Era Digital. Nuevos experimentos en diseño de interacción están evolucionando a diario.

Las formas de comunicación interactiva incluyen diálogo básico y comunicación no verbal, libros de juegos, ficción interactiva y narración de cuentos, hipertexto, televisión y películas interactivas, manipulación de fotos y videos, video, videojuegos, redes sociales, contenido generado por el usuario, realidad aumentada, inteligencia ambiental y realidad virtual. 

(1068 bytes)

Desarrollo

En las últimas décadas se ha producido una revolución en el ámbito de la comunicación, cuya raíz se encuentra en la transformación del modelo de desarrollo de la sociedad, que ha pasado de ser industrial a configurarse como la "sociedad de la información". 

La revolución tecnológica ha contribuido poderosamente a la eclosión de un nuevo modelo de comunicación, desarrollado básicamente en Internet, con unas características diferentes a las de los medios de comunicación de masas tradicionales. Una de estas características es el importante desarrollo del grado de entre emisor y receptor. La migración digital supone un despliegue acelerado de las tecnologías del conocimiento, entre las cuales se destacan las tecnologías de la imagen, esenciales para la información de la percepción y la comprensión de la realidad. 

(830 bytes)

Modalidades

Interactividad con el emisor

Los medios digitales ofrecen al público una serie de instrumentos interactivos creados para comunicarse con los receptores. Lo que favorece a la comunicación en red, es que las herramientas interactivas emisor-receptor resultan mucho más eficaces y sencillas de utilizar que en los medios de comunicación convencionales (ej. cartas al director o llamadas de los espectadores). En los medios digitales existen herramientas como los foros de debate, libros de visitas, chats... en los cuales el público puede dialogar con los profesionales del medio o con los personajes invitados. 

Además, la interactividad a nivel privado también adquiere un mayor desarrollo en los medios digitales (correo electrónico). Tanto en el espacio público como en el privado, la interactividad adquirirá un mayor desarrollo con los medios más pequeños, donde la relación emisor-receptor es normalmente más intensa.

(932 bytes)

Interactividad con la información

La comunicación interactiva, lo es no sólo en la relación emisor-receptor sino también con la propia información. 

Se define por tres características fundamentales. 

La primera es la navegación a través de un enorme abanico de opciones proporcionadas por el emisor pero que permite al receptor amplia discrecionalidad para seleccionar qué consume y en qué orden. La segunda es que el receptor tiene la posibilidad de establecer unas preferencias claras que le permiten recibir aquello que previamente haya seleccionado. La tercera característica es que el usuario se convierte en emisor, dadas las extraordinarias facilidades que permite la red para la publicación de contenidos. La interactividad con la información no sólo se da en la comunicación en red, pero bien es cierto que es aquí donde ha alcanzado su máximo desarrollo. Ejemplos de comunicación interactiva orientada a la información serían las "informaciones a la carta" ofrecidas por las plataformas digitales de televisión, o la proliferación de programas de gestión de contenidos que han posibilitado el nacimiento de los weblogs.

(1126 bytes)

Interactividad con otros usuarios

Donde la interactividad alcanza su máximo desarrollo y se diferencia de la comunicación de masas tradicional es en la creación y desarrollo de diversas herramientas. 

Estas permiten establecer el diálogo entre los usuarios de Internet, y contribuyen a potenciar y perfilar el ámbito de la comunicación interpersonal. 

Ejemplos de ello serían los chats públicos y privados, los foros de debate, juegos en red, encuestas o programas de transferencia de archivos entre usuarios (P2P).

Los inmigrantes Digitales y Nativos Digitales deberíamos interactuar logrando un aprendizaje mutuo y compartido. La tecnología en el mundo globalizado nos tiene a todos comunicados y debemos intercambiar conocimientos para una mejor comunicación y poder bajar contenidos más específicos. Como docentes el mayor desafio será despertar el interés, curiosidad y ansias de conocimiento presentando temas y consignas en las que necesariamente el alumno deba hacer una elaboración personal de la información obtenida y enseñanzas de aprendizaje. 

(1054 bytes).

Véase también

- Comunicación - Wikipedia;

- Interactividad - Wikipedia;

- Teoría de la comunicación - Wikipedia.

Column B.

Traducere, adaptare, interpretare realizate de admin

Comunicarea interactivă este un tip de comunicare în care se produce o interrelație directă între emisor și receptor, în cadrul careia receptorul are capacitatea de a regla fluxul de informații după placul său. 

Această capacitate de luare a deciziilor depinde de structura informațiilor proportionate de canalul prin care este transmis mesajul. 

Acest model de comunicare este desfasurat practic pe Web. 

Interactivitatea dintre expeditor și receptor se realizează prin intermediul unor instrumente precum forumuri, chat-uri, e-mailuri, jocuri online sau platforme de retele sociale, printre altele.

Multe forme de comunicare care au fost considerate 

cândva unidirecționale, cum ar fi cărțile și televiziunea, au devenit interactive odată cu ascensiunea computerelor, a Internetului și a dispozitivelor digitale și mobile. 

Aceste tehnologii de colaborare aflate în continua dezvoltare, sau noile medii, au sporit rapid oportunitățile de comunicare interactivă prin itermediul mediilor, disciplinelor, culturilor, claselor sociale, situarea in spațiu și chiar timp. 

Cuprins

1 Interactivitate

2 Dezvoltare/Desfasurare

3 Modalități

4 Referințe

5 Vezi și

6 Legături externe

Interactivitate/Interactiune

Tehnologia din lumea globalizată permite păstrarea comunicării intre toti și permite interschimbul de cunoștințe care conduce la o mai bună comunicare și la obținerea de conținuturi si mai specifice. Interactivitatea, văzută din punctul de vedere al comunicării, presupune retroalimentarea (feedback-ul) care apare în procesul comunicativ, în care expeditorul și receptorul interschimbă informații și produc răspunsuri între ambele elemente ale comunicării.

Comunicarea interactivă este un termen modern care cuprinde forme de conversație aflate in continuă evoluare/evolutie. 

Este o caracteristică principală a acestei Ere Digitale. Noi experimente în designul interacțiunilor se află in stadiul de evoluare/evolutie, zilnică.

Formele de comunicare interactivă includ dialogul de bază și comunicarea non-verbală, cărți dedicate jocurilor, ficțiunea interactiva și nararea de povești, hipertextul, televiziunea și peliculele interactive, manipularea (tratamentul) de fotografii și de video, video-urile, jocurile video, rețele sociale, conținut generat de catre utilizator, realitate augmentată, inteligența ambientală și realitatea virtuală. 

Dezvoltare/Desfasurare

În ultimele decenii s-a produs (avut loc) o revoluție în domeniul comunicării, a cărei rădăcină se află în transformarea modelului de dezvoltare/desfasurare al societății, care a trecut de la a fi industrială la se configura drept „societate informațională (societate informationala)”. Revoluția tehnologică a contribuit puternic la apariția unui nou model de comunicare, dezvoltat/desfasurat practic pe internet, cu caracteristici diferite de cele ale mass-mediei tradiționale. Una dintre aceste caracteristici este importanta dezvoltarea al gradului de comunicare dintre expeditor și receptor. 

Migrația digitală presupune o desfășurare accelerată a tehnologiilor cunoașterii, între care ies în evidență tehnologiile imaginii, esențiale pentru informația percepției și pentru cat mai corecta percepție a realității.

Modalități

Interactivitate/Interactiune cu emitentul

Mediile digitale oferă publicului o serie de instrumente interactive create pentru a intercomunica cu receptorii. Ceea ce favorizează intercomunicarea în rețea este faptul că instrumentele interactive emițător-receptor sunt mult mai eficient și mai simplu de utilizat decât cele din mediile de comunicare convenționale (spre exemplu, scrisoarea către director sau apeluri (interpelari) de la spectatori). 

În mediul digital există instrumente precum forumuri de discuții, cărți de vizită, chat-uri ... pe care publicul le poate folosi pentru a discuta cu profesioniști de-ai mediului sau cu personajele invitate. 

În afara de asta, interactivitatea/interactionarea la nivel privat dobândește, de asemenea, un mai mare grad de dezvoltare/desfasurare în mediul digital (e-mail). Atât în spațiul public, cât și în cel privat, interactivitatea/interactionarea va dobândi o dezvoltare mai mare cu medii mai mici, unde relația emițător-receptor este de obicei mai intensă.

Interactivitate/interactionare cu informația

Comunicarea interactivă se regăseste nu doar în relația expeditor-receptor, ci și in relatia cu informația în sine. 

Este definita de trei caracteristici fundamentale. 

Prima este navigarea prin intermediul unei uriașe game de opțiuni proportionate (oferite) de emitent/emisor, dar care permite receptorului ampla discretionalitate de a selecta ceea ce consumă și în ce ordine. A doua este aceea că receptorul are posibilitatea de a stabili preferințe clare care să îi permită să primească ceea ce a preselectat. 

A treia caracteristică este aceea că utilizatorul devine emitent, având în vedere facilitățile extraordinare pe care rețeaua i le permite pentru publicarea de conținut. Interactivitatea cu informația nu se produce doar în comunicarea prin rețea, dar este adevărat că aici a ajuns la o dezvoltare a sa maximă. 

Exemple de comunicare interactivă orientată către informația in sine ar fi „informațiile la cerere” oferite de platformele de televiziune digitală sau proliferarea programelor de gestionare a conținutului care a facut posibila  nașterea de bloguri.

Interactivitate/interactiune cu alți utilizatori

Unde interactivitatea atinge nivelul de maximă  dezvoltare/desfasurare  și diferă de comunicarea de masă, tradițională, este în ceea ce priveste crearea și dezvoltarea diverselor instrumente. Acestea permit stabilirea dialogului între utilizatorii de internet și contribuie la îmbunătățirea și profilarea domeniului de comunicare interpersonală. Exemple în acest sens ar fi chaturile publice și private, forumurile de discuții (dezbateri), jocurile in rețea, sondajele, programele de transfer de fișiere între utilizatori (P2P).

Imigranții Digital si Nativii Digital ar trebui să interacționeze pentru a obține o reciprocă și partajată 

învățare. Tehnologia din lumea globalizată ne mentine pe toti in continua comunicare și trebuie să interschimbăm cunoștințele pentru o mai bună comunicare și pentru a ne putea descărca conținut si mai distinct. Pentru cel aflat in conditia de educator, cea mai mare provocare va fi trezirea interesului, a curiozității și a dorinței de cunoaștere prin prezentarea de teme și de orientarii din care elevul trebuie să-si facă în mod necesar o elaborare personală a informațiilor obținute și a lecțiilor primite pentru învățare. (1054 octeți)

Vezi și

- Comunicare - Wikipedia.

- Interactivitate - Wikipedia.

- Teoria comunicării - Wikipedia.