Împărat și proletar / Emperador y proletario
14.01.2019_23.10 España
Leyendas (mas o menos urbanas) decian (sobre todo en mi adolescencia) que la poesia de el Eminescu es, algo intraductible.
Me gustaria probar, a ver si puedo infirmar aquel dicho.
Legende (mai mult sau mai putin urbane) spuneau (mai ales la vremea adolescentei mele) ca poezia lui Eminescu ar fi, ceva intraductibil.
Texto copiado por mecanografia del volumen "Poesias", por Mihai Eminescu.
Text copiat prin dactilografiere din volumul "Poezii", de Mihai Eminescu.
Imparat si proletar, de Mihai Eminescu
Captura obtenida con escáner / Captura obtinuta prin scanare
Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă,
Unde pătrunde ziua printre ferești murdare,
Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă
Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită,
Copii săraci și sceptici, ai plebei proletare.
Ah! -- zise unul --spuneți că-i omul o lumină
Pe lumea asta plină de amaruri și de chin
Nici o scânteie într-însul nu-i candidă și plină,
Murdară-i este raza-i ca globul cel de tină,
Asupra cărui dânsul domnește pe deplin.
Spuneţi-mi ce-i dreptatea? -- Cei tari se ingrădiră
Cu averea și mărirea în cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Contra celor ce dânșii la lucru-i osândiră
Și le subjugă munca vieții lor intregi.
Unii plini de plăcere petrec a lor viață,
Trec zilele voioase și orele surâd.
În cupe vin de ambră -- iarna grădini, verdeață,
Vara petreceri, Alpii cu frunțile de gheață --
Ei fac din noapte ziuă ș-a zilei ochi închid.
..................................................................
En los bancos de madera, de la baja y triste taberna,
Donde la luz del día traspasa por sucias ventanas ,
Sentada en las largas mesas (de mal humor estando.
y de oscuras caras), una pandilla de gente perseguida,
Pobres y escépticos hijos, de a proletaria plebe.
Ay! - dijo uno - dices que el hombre es una luz
En este mundo lleno de amargura y tormento.
Ninguna chispa en el es cándida y llena,
Ensucio es su haz tal como es el globo de barro,
Sobre quien el mismo reina completamente
Dime que es la justicia? - Los poderosos se arrinconaron
Detras de sus riquezas y de sus aumentos en sus círculos de leyes;
Mediante los bienes que robaron, nunca verás cómo conspiran.
Contra los quienes condenaron al forzado trabajo.
Y les subyuga el trabajo para toda la vida.
Unos, llenos de placeres, de sus vidas disfrutan,
Pasando divertidas días y sonrientes horas .
En copas - vino de ámbar - jardines en invierno, prados,
Fiestas en verano, Alpes con sus picos de hielo.
Hacen de noche día y a las dias cerrandole los ojos.
...............................................................................
Un ejemplo de una taberna
Un exemplu de taverna
Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă,
Unde pătrunde ziua printre ferești murdare,
Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă
Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită,
Copii săraci și sceptici, ai plebei proletare.
Ah! -- zise unul --spuneți că-i omul o lumină
Pe lumea asta plină de amaruri și de chin
Nici o scânteie într-însul nu-i candidă și plină,
Murdară-i este raza-i ca globul cel de tină,
Asupra cărui dânsul domnește pe deplin.
Spuneţi-mi ce-i dreptatea? -- Cei tari se ingrădiră
Cu averea și mărirea în cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Contra celor ce dânșii la lucru-i osândiră
Și le subjugă munca vieții lor intregi.
Unii plini de plăcere petrec a lor viață,
Trec zilele voioase și orele surâd.
În cupe vin de ambră -- iarna grădini, verdeață,
Vara petreceri, Alpii cu frunțile de gheață --
Ei fac din noapte ziuă ș-a zilei ochi închid.
..................................................................
En bancos de madera, en la taberna baja y lúgubre,
Donde entra el día por las ventanas sucias,
Además de las comidas largas, se sentó tristemente
Con rostros oscuros, una multitud errante,
Hijos pobres y escépticos del proletariado.
¡Ah! - dijo uno - dice que el hombre es una luz
En este mundo lleno de amargura y tormento
Ninguna chispa en ella es sincera y plena,
Su resplandor es tan inmundo como un globo diminuto,
Sobre el cual reina plenamente.
Dime que es lo correcto - Los fuertes vallados
Con riqueza y magnificación en su círculo de leyes;
A través de los bienes que robaron, ves cómo conspiran para siempre.
Contra aquellos a quienes condenaron en el trabajo
Y los subyuga al trabajo de toda su vida.
Algunos llenos de placer pasan sus vidas
Pasan los días felices y las horas sonríen.
Vino de ámbar en copas: jardines en invierno, vegetación,
Fiestas de verano, Alpes con frente de hielo -
Convierten la noche en luz del día y cierran los ojos.
En los bancos de madera, de la baja y triste taberna,
Donde la luz del día traspasa por sucias ventanas ,
Sentada en las largas mesas (de mal humor estando.
y de oscuras caras), una pandilla de gente perseguida,
Pobres y escépticos hijos, de a proletaria plebe.
Ay! - dijo uno - dices que el hombre es una luz
En este mundo lleno de amargura y tormento.
Ninguna chispa en el es cándida y llena,
Ensucio es su haz tal como es el globo el de barro,
Sobre quien el mismo reina completamente
Dime que es la justicia? - Los poderosos se arrinconaron
Detrás de sus riquezas y de sus aumentos en sus círculos de leyes;
Mediante los bienes que robaron, nunca verás cómo conspiran.
Contra los quienes condenaron al forzado trabajo.
Y les subyuga el trabajo para toda la vida.
Unos, llenos de placeres, de sus vidas disfrutan,
Pasando divertidas días y sonrientes horas .
En copas - vino de ámbar - jardines en invierno, prados,
Fiestas en verano, Alpes con sus picos de hielo.
Hacen de noche día y a las días cerrándole los ojos.
...............................................................................
Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă,
Unde pătrunde ziua printre ferești murdare,
Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă
Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită,
Copii săraci și sceptici, ai plebei proletare.
Ah! -- zise unul --spuneți că-i omul o lumină
Pe lumea asta plină de amaruri și de chin
Nici o scânteie într-însul nu-i candidă și plină,
Murdară-i este raza-i ca globul cel de tină,
Asupra cărui dânsul domnește pe deplin.
Spuneţi-mi ce-i dreptatea? -- Cei tari se ingrădiră
Cu averea și mărirea în cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Contra celor ce dânșii la lucru-i osândiră
Și le subjugă munca vieții lor intregi.
Unii plini de plăcere petrec a lor viață,
Trec zilele voioase și orele surâd.
În cupe vin de ambră -- iarna grădini, verdeață,
Vara petreceri, Alpii cu frunțile de gheață --
Ei fac din noapte ziuă ș-a zilei ochi închid.
..................................................................
En los bancos de madera, de la baja y triste taberna,
Donde la luz del día traspasa por sucias ventanas ,
Sentada en las largas mesas (de mal humor estando.
y de oscuras caras), una pandilla de gente perseguida,
Pobres y escépticos hijos, de a proletaria plebe.
Ay! - dijo uno - dices que el hombre es una luz
En este mundo lleno de amargura y tormento.
Ninguna chispa en el es cándida y llena,
Ensucio es su haz tal como es el globo el de barro,
Sobre quien el mismo reina completamente
Dime que es la justicia? - Los poderosos se arrinconaron
Detrás de sus riquezas y de sus aumentos en sus círculos de leyes;
Mediante los bienes que robaron, nunca verás cómo conspiran.
Contra los quienes condenaron al forzado trabajo.
Y les subyuga el trabajo para toda la vida.
Unos, llenos de placeres, de sus vidas disfrutan,
Pasando divertidas días y sonrientes horas .
En copas - vino de ámbar - jardines en invierno, prados,
Fiestas en verano, Alpes con sus picos de hielo.
Hacen de noche día y a las días cerrándole los ojos.
...............................................................................