Dreptul Muncii (03). Izvoarele Dreptului Muncii
Page start up on 13.11.2021_13.55 (UTC+1 / Paterna, España)
Fuente documental / Sursa documentara: Derecho laboral. Fuentes del Derecho laboral _ Wikipedia en español .
3 Fuentes del Derecho laboral
3.1 Constitución
3.2 Tratados internacionales
3.3 Ley
3.3.1 Códigos laborales
3.3.2 Leyes especiales
3.3.3 Leyes no laborales de aplicación supletoria
3.4 Reglamentos
3.5 Contratos de trabajo
3.5.1 Contrato individual de trabajo
3.5.2 Contratos colectivos de trabajo
3.6 Reglamento interior de trabajo
Fuentes del Derecho laboral
Constitución .
En las constituciones se contemplan las garantías y libertades que tienen los individuos, y la protección de que gozan frente al Estado. En ellas han comenzado a incorporarse, en muchos países, derechos sociales que regulan garantías mínimas aseguradas a los trabajadores, y frente a sus empleadores. Es así como empiezan a aparecer en textos constitucionales principios y derechos laborales que adquieren el rango normativo máximo: el constitucional. Esta tendencia no es universal; por ejemplo, no existen tales disposiciones en la Constitución de los Estados Unidos. Cuando las hay, es habitual que se refieran a temas como los siguientes:
Indemnización ante despido injusto.
Estabilidad de los funcionarios públicos.
Seguridad e higiene en el trabajo. La materia contempla dos temas específicos: los accidentes del trabajo y las enfermedades profesionales.
Derecho a negociar colectivamente.
Tratados internacionales
Los tratados internacionales constituyen una fuente directa de regulación de derechos laborales, garantizando a los trabajadores de los países signatarios derechos mínimos que los Estados firmantes se obligan a respetar. Según los distintos regímenes jurídicos, los tratados pueden ser directamente aplicables en el derecho interno o puede requerirse para ello su incorporación en la legislación nacional.
En países de integración regional o comunitaria, como la Unión Europea, los tratados de integración constituyen fuentes directas y cada país integrante de la comunidad debe adecuar su ordenamiento jurídico, operando de esa forma en un sistema integrado e igualitario de protección a todos los trabajadores de la región.
La principal fuente de tratados multilaterales es la Organización Internacional del Trabajo (OIT), que aprueba Convenios y Recomendaciones sobre todos los temas de derecho laboral individual y colectivo.
Ley
Las leyes son la principal fuente del Derecho laboral, y la directa expresión de la intervención del Estado en esta materia. En los Estados con estructura federal toda esta materia puede ser de competencia del gobierno central o de las entidades federadas.
Códigos laborales
Muchos ordenamientos jurídicos, especialmente en Latinoamérica, iniciaron la tendencia de separar la legislación laboral de la civil, y elaborar códigos especializados sobre la materia.
(2.553 bytes)
Leyes especiales
En algunos ordenamientos existen leyes ordinarias especiales que rigen la materia laboral, como una ampliación de la normativa general encontrada en los códigos civiles o los códigos de trabajo.
También existen leyes que por su naturaleza se añaden a la legislación laboral en temas particulares y específicos.
Leyes no laborales de aplicación supletoria .
Un último eslabón de la legislación laboral se encuentra en normas que pertenecen a otras disciplinas, como por ejemplo al derecho comercial o al derecho civil, que se aplican en forma subsidiaria para suplir las cuestiones no previstas en aquella.
Reglamentos
Por lo general, los reglamentos de ejecución de las leyes laborales, dictados por el poder ejecutivo, dentro de los límites permitidos por la Constitución y las mismas leyes, complementan esas leyes en aspectos de detalle.
Contratos de trabajo
Articulo principal: Contrato de trabajo .
Definición .
Es un acuerdo por el cual una parte (trabajador) se obliga a prestar una actividad o servicio y la otra parte (empleador) se compromete a retribuirlo mediante un salario.
Contrato individual de trabajo
El contrato individual de trabajo sienta las bases de la relación trabajador-empleador. Este contrato es especialísimo, propio de su especie, y contiene cuatro elementos principales:
Las partes, trabajador y empleador.
El vínculo de subordinación de parte del trabajador para con el empleador.
Los servicios personales realizados por el trabajador.
La remuneración (Salario)a recibir por el trabajador.
Contrato individual de trabajo en México
El capítulo II de la Ley Federal de Trabajo nos señala los tipos de relaciones de trabajo que se consideran en México, mismas que expresadas en términos de contratación individual nos conducen a 6 tipos:
Tiempo indeterminado
Tiempo determinado
Obra determinada
Temporada
Prueba
Capacitación inicial
Contratos colectivos de trabajo
Artículo principal: Contrato colectivo de trabajo
Las convenciones colectivas de trabajo constituyen acuerdos colectivos celebrados entre un sindicato o grupo de sindicatos y uno o varios empleadores, o un sindicato o grupo de sindicatos y una organización o varias representativas de los empleadores. También, en caso que no exista un sindicato, puede ser celebrado por representantes de los trabajadores interesados, debidamente elegidos y autorizados por estos últimos, de acuerdo con la legislación nacional.
Contratos colectivos de trabajo en México
El contrato colectivo de trabajo está regido por el artículo 386 de la Ley Federal del Trabajo que a la letra dice: {{cita|contrato colectivo de trabajo es el convenio celebrado entre uno o varios sindicatos de trabajadores y uno o varios patrones, o uno o varios sindicatos de patrones, con el objeto de establecer las condiciones según las cuales debe prestarse el trabajo en una o más empresas o establecimientos.}
El contrato ley está regido por el artículo 404 de la Ley Federal del Trabajo que a la letra dice:
contrato - ley es el convenio celebrado entre uno o varios sindicatos de trabajadores y varios patrones, o uno o varios sindicatos de patrones, con el objeto de establecer las condiciones según las cuales debe prestarse el trabajo de una rama determinada de la industria, y declarado obligatorio en una o varias entidades federativas, en una o varias zonas económicas que abarque una o más de dichas entidades, o en todo el territorio nacional.
El origen del contrato-ley se encuentra en la Constitución de Weimar donde inicialmente se le incluyó y fijaron sus reglas generales; pero fuero los intentos de la Organización Internacional del Trabajo, desde el año de 1922, para uniformar las condiciones de trabajo de las minas de carbón, en partículas las europeas pero con extensión a otras regiones del planeta, las que permitieron su orientación jurídica al firmarse los primeros convenios internacionales, veinte años antes de surgir el derecho social europeo que hoy los comprende.
Reglamento interior de trabajo
El reglamento interno, llamado en algunos países "reglamento de taller", estipula las condiciones de trabajo en una empresa u organización en particular. Supone obligaciones para el trabajador pero también las delimita evitando la arbitrariedad disciplinaria del empleador. Es de carácter unilateral, y el empleador fija en él las condiciones disciplinarias, las relativas a higiene y salud y, en ocasiones, establece principios generales de remuneración.
En algunos ordenamientos se exige que el reglamento interno de trabajo sea sometido a aprobación de una dependencia administrativa estatal, para verificar que no vulnere los derechos de los trabajadores. (4.624 bytes)
3 Izvoarele dreptului muncii
3.1 Constituție
3.2 Tratate internaționale
3.3 Legea
3.3.1 Codurile muncii
3.3.2 Legi speciale
3.3.3 Legi non-muncă de aplicare suplimentară
3.4 Reglementări
3.5 Contracte de muncă
3.5.1 Contract individual de muncă
3.5.2 Contracte colective
3.6 Reglementări interne de muncă
Izvoarele dreptului muncii
Constituţie
Constituțiile au în vedere garanțiile și libertățile pe care le au indivizii și protecția de care se bucură împotriva statului. Au început să încorporeze, în multe țări, drepturi sociale care reglementează garanțiile minime garantate lucrătorilor și angajatorilor acestora. Așa încep să apară principii și drepturile muncii în textele constituționale care capătă rangul normativ maxim: cel constituțional. Această tendință nu este universală; de exemplu, nu există astfel de prevederi în Constituția Statelor Unite. Când există, este obișnuit ca aceștia să se refere la subiecte precum următoarele:
Dreptul la muncă.
Dreptul la salariul minim
Despăgubiri pentru concediere abuzivă.
Program de lucru, repaus săptămânal și concedii anuale.
Securitate Socială.
Stabilitatea funcționarilor publici.
Sănătate și securitate la locul de muncă. Subiectul cuprinde două teme specifice: accidentele de muncă și bolile profesionale.
Dreptul de organizare.
Dreptul la grevă și blocaj.
Dreptul de a negocia colectiv.
Oferte internaționale
Tratatele internaționale constituie o sursă directă de reglementare a drepturilor muncii, garantând lucrătorilor din țările semnatare drepturi minime pe care statele semnatare sunt obligate să le respecte. În funcție de diferitele regimuri juridice, tratatele pot fi direct aplicabile în dreptul intern sau pot necesita încorporarea lor în legislația națională.
În țările de integrare regională sau comunitară, precum Uniunea Europeană, tratatele de integrare sunt surse directe și fiecare țară membră a comunității trebuie să își adapteze sistemul juridic, funcționând astfel într-un sistem de protecție integrat și egal pentru toți lucrătorii din regiune.
Principala sursă a tratatelor multilaterale este Organizația Internațională a Muncii (OIM), care aprobă convenții și recomandări cu privire la toate problemele de drept individual și colectiv al muncii.
Lege
Legile sunt sursa principală a dreptului muncii și expresia directă a intervenției statului în această materie. În statele cu structură federală, toată această problemă poate fi responsabilitatea guvernului central sau a entităților federate.
Codurile muncii
Multe sisteme juridice, în special în America Latină, au început tendința de a separa dreptul muncii de dreptul civil și de a dezvolta coduri specializate în această materie.
(2.373 bytes)
Legi speciale
În unele sisteme juridice există legi ordinare speciale care reglementează problemele de muncă, cum ar fi o extindere a reglementărilor generale găsite în codurile civile sau codurile muncii.
Există, de asemenea, legi care, prin natura lor, se adaugă legislației muncii pe probleme particulare și specifice.
Legi non-muncă de aplicare suplimentară .
O ultimă verigă în legislația muncii se regăsește în normele care aparțin altor discipline, precum dreptul comercial sau dreptul civil, care se aplică în mod subsidiar la problemele de aprovizionare neprevăzute în primul.
Reguli
În general, reglementările de executare a legilor muncii, emise de puterea executivă, în limitele permise de Constituție și de legile în sine, completează acele legi în detaliu.
Contracte de munca
Definiție .
Este un acord prin care o parte (lucrătorul) este de acord să furnizeze o activitate sau un serviciu, iar cealaltă parte (angajatorul) este de acord să o ramburseze.
Contract individual de munca
Contractul individual de muncă pune bazele relației lucrător-angajator. Acest contract este foarte special, tipic pentru acest gen și conține patru elemente principale:
Părțile, lucrător și angajator.
Legatura de subordonare a lucratorului fata de angajator.
Servicii personale prestate de muncitor.
Remunerația (Salariul) pe care o primește lucrătorul.
Contract individual de munca in Mexic
Capitolul II din Legea Federală a Muncii indică tipurile de relații de muncă care sunt luate în considerare în Mexic, care exprimate în termeni de angajare individuală ne conduc la 6 tipuri:
Timp nedeterminat
Timp determinat
Lucrări specifice
Sezon
Test
Antrenament initial
Contracte colective
Articolul principal: Contract colectiv
Contractele colective sunt contracte colective încheiate între un sindicat sau un grup de sindicate și unul sau mai mulți angajatori, sau un sindicat sau un grup de sindicate și o organizație sau mai mulți reprezentanți ai angajatorilor.
De asemenea, dacă nu există sindicat, acesta poate fi deținut de reprezentanți ai lucrătorilor în cauză, aleși și autorizați în mod corespunzător de către aceștia din urmă, în conformitate cu legislația națională.
Contracte colective în Mexic
Contractul colectiv de muncă este reglementat de articolul 386 din Legea federală a muncii, care spune literal: {{citare | contractul colectiv de muncă este acordul încheiat între unul sau mai multe sindicate ale lucrătorilor și unul sau mai mulți angajatori sau unul sau mai mulți angajatori. sindicatelor, în vederea stabilirii condițiilor în care trebuie prestată munca în una sau mai multe firme sau unități.}
Legea contractelor este guvernată de articolul 404 din Legea federală a muncii, care spune literal:
contract - lege este acordul încheiat între unul sau mai multe „sindicate” de muncitori și mai mulți angajatori, sau unul sau mai multe sindicate patronale, pentru a stabili condițiile în care trebuie prestată munca unei anumite ramuri de industrie, și declarată Obligatorie. în una sau mai multe entități federale, în una sau mai multe zone economice care cuprind una sau mai multe dintre entitățile menționate sau pe întreg teritoriul național.
Originea dreptului contractual se găsește în Constituția de la Weimar unde a fost inclusă inițial și au fost stabilite regulile sale generale; dar au fost încercările Organizației Internaționale a Muncii, încă din 1922, de a standardiza condițiile de lucru ale minelor de cărbune, în special cele europene dar cu extindere în alte regiuni ale planetei, ceea ce i-a permis orientarea juridică la semnarea primelor convenții internaționale, douăzeci. cu ani înainte de apariţia dreptului social european care astăzi le cuprinde.
Reguli interne de lucru
Reglementările interne, numite în unele țări „regulamente de atelier”, stipulează condițiile de muncă într-o anumită companie sau organizație. Presupune obligații pentru muncitor dar le delimitează și evitând caracterul disciplinar arbitrar al angajatorului. Are un caracter unilateral, iar angajatorul stabilește condiții disciplinare, cele referitoare la igienă și sănătate, și, uneori, stabilește principii generale de remunerare.
În unele sisteme juridice, se cere ca regulamentul intern al muncii să fie supus aprobării de către o agenție administrativă de stat, pentru a verifica dacă nu încalcă drepturile lucrătorilor.
3 Izvoarele Dreptului Muncii
3.1 Constituția
3.2 Tratate internaționale
3.3 Legislație
3.3.1 Coduri laborale
3.3.2 Legislație specială
3.3.3 Legislație non laborală de aplicație suplimentară
3.4 Regulamente
3.5 Contratul de muncă
3.5.1 Contractul individual de muncă
3.5.2 Contratul colectiv de muncă
3.6 Regulamentul intern de muncă
Izvoarele juridice ale Dreptului Muncii
Constituția
În constituții se contemplă garanțiile și libertățile pe care le au indivizii și protecția de care se bucură vis-a-vis de Stat. În ele au început să se integreze, în multe țări, drepturi sociale care reglementează garanțiile minime asigurate lucrătorilor vis-a-vis de angajatorii lor. Astfel că, în textele constituționale, încep să apară principiile și drepturile laborale (drepturile Muncii) care dobândesc rangul normativ maxim: rangul constituțional. Această tendință nu este universală; spre exemplu, nu există astfel de dispoziții în Constituția Statelor Unite.
În constitutiile in care aceste garanții și libertăți există, ele se referă de obicei, la subiecte precum:
Dreptul la indemnizație în caz de concediere injustă.
Stabilitatea funcționarilor publici
Securitatea/Siguranța în Muncă. Această materie contemplă două teme specifice: accidentele de muncă și bolile/îmbolnăvirile profesionale.
Dreptul (neîngrădit) la greva laborală si Dreptul la inchidere (lockout) patronală.
Dreptul la negociere colectivă
Tratatele internaționale
Tratatele internaționale constituie o sursă directă de reglementare ale drepturilor dobândite prin muncă, garantând lucrătorilor din țările semnatare drepturile minime pe care Statele semnatare se (auto)obligă să le respecte. În funcție de diferitele regimuri juridice, tratatele pot fi direct aplicabile în legislația internă sau pot fi pretinse pentru ele încorporarea (mai întâi) în respectiva legislație națională.
În țările de integrare regională sau comunitară, cum ar fi Uniunea Europeană, tratatele de integrare constituie surse juridice directe și fiecare țară membră a comunității trebuie să-și adapteze orânduirea juridică (sistemul juridic), operând în așa formă într-un sistem integrat și echitativ, de protecție pentru toți lucrătorii respectivei regiuni.
Principala resursă juridică a tratatelor multilaterale este Organizația Internațională a Muncii (OIM), care aprobă Convențiile și Recomandările privind toate aspectele legate de Dreptul Muncii (individual și/sau colectiv).
Legi
Legile sunt principala resursă juridică a Dreptului Muncii și directa expresie a intervenției Statului în această materie. În Statele cu structură federală, toată această materie poate fi de competența unui guvern central sau de competența entităților federate (con-federate).
Coduri laborale
Multe sisteme juridice, în special în America Latină, inițiaron tendința de separare a legislației Muncii de Legislația Civilă și elaborarea de coduri specializate pe această materie (sau temă).
Legi speciale
În unele sisteme juridice există legi ordinare speciale care guvernează aspecte legate de muncă, ca o extindere a reglementărilor generale ce se regasesc în Codurile Civile sau în Codurile Muncii.
De asemenea, există legi care prin natura lor se adaugă legislației muncii in cazuri particulare și specifice.
Legislație non-laborală de aplicație subsidiară (conexă) .
Un ultim capitol (element) al legislației laborale (sau, a muncii) se regăsește în normele ce aparțin altor discipline, cum ar fi Dreptul Comercial sau Dreptul Civil, care sunt aplicate într-o manieră subsidiară pentru a suplini eventuale chestiuni neprevăzute în acestea.
Regulamente
În general, regulamentele de aplicare a legilor muncii, emise de puterea executivă, în limitele permise de Constituție și de însăși legislația laborală, completează aceste legi în aspecte de detaliu .
Contractul de Muncă.
Articolul principal: Contract de munca
Defintie .
Este un acord prin care una dintre părți (lucrătorul) își ia angajamentul să furnizeze o activitate sau un serviciu, iar cealaltă parte (angajatorul) își ia angajamentul de a rambursa acea activitate sau serviciu prin intermediul conceptului "salariu".
Contractul individual de Muncă.
Contractul individual de Muncă pune bazele relației angajat - angajator.
Acest contract este de o specificitate aparte, proprie acestei materii juridice, și conține patru elemente principale:
Părțile; angajat vs angajator;
Condiția de subordonare din partea angajatului, față de angajator;
Servicii "in persona" facute de respectivul angajat;
Remunerația (Salariul) primită de angajat .
Contractul individual de muncă în Mexic
Capitolul II din Legea Federală a Muncii indică tipurile de relații de muncă care sunt luate în considerare în Mexic, care exprimate în termeni de contractare individuală ne conduc la aceste 6 tipuri:
Timp nedeterminat
Timp determinat
Lucrări specifice
Sezon
De probă
De capacitare inițială
Contracte colective de muncă .
Articolul principal: Contract colectiv
Convențiile colective sunt contracte colective încheiate între un sindicat sau un grup de sindicate și unul sau mai mulți angajatori, sau un sindicat sau un grup de sindicate și o organizație sau mai mulți reprezentanți ai angajatorilor. De asemenea, dacă nu există sindicat, acesta poate fi deținut de reprezentanți ai lucrătorilor în cauză, aleși și autorizați în mod corespunzător de către aceștia din urmă, în conformitate cu respectiva legislație națională.
Contracte colective de muncă, în Mexic
Contractul colectiv de muncă este reglementat de articolul 386 din Legea federală a muncii, care spune literal: contractul colectiv de muncă este acordul încheiat între unul sau mai multe sindicate ale lucrătorilor și unul sau mai mulți angajatori sau unul sau mai mulți angajatori. sindicatelor, în vederea stabilirii condițiilor în care trebuie prestată munca în una sau mai multe firme sau unități.}
Contractul-lege este guvernat de articolul 404 din Legea Federală a Muncii, care literalmente spune:
contractul- lege este acordul încheiat între unul sau mai multe sindicate de lucrători (pe de o parte) și mai mulți patroni, sau unul sau mai multe sindicate patronale (pe de o altă parte), pentru a stabili condițiile în care trebuie prestată munca de către vreo anumită ramură de-a industriei, și declarată obligatorie. în una sau mai multe entități federale, în una sau mai multe zone economice care cuprind una sau mai multe dintre entitățile menționate sau pe întreg teritoriul național.
Originea dreptului contractual se găsește în Constituția de la Weimar unde a fost inclusă inițial și au fost stabilite regulile sale generale; dar au fost încercările Organizației Internaționale ale Muncii, încă din 1922, de a standardiza condițiile de lucru ale minelor de cărbune, în special al celor europene dar cu extindere în alte regiuni ale planetei, ceea ce i-a permis orientarea juridică la semnarea primelor convenții internaționale, cu douăzeci ani mai înainte de apariţia dreptului social european care astăzi le cuprinde.
Reguli interne de lucru
Reglementările interne, numite în unele țări „regulamente de atelier”, stipulează condițiile de muncă într-o anumită întreprindere sau organizație. Presupune obligații pentru muncitor dar le delimitează și evitând caracterul disciplinar arbitrar al angajatorului. Are un caracter unilateral, iar angajatorul stabilește condiții disciplinare, cele referitoare la igienă și sănătate, și uneori, stabilește principii generale de remunerare.
În unele sisteme juridice, se cere ca regulamentul intern al muncii să fie supus aprobării de către o agenție administrativă de Stat, pentru a verifica dacă nu cumva încalcă drepturile lucrătorilor.