Embedded Files
Page start up on 20.11.2018_22.45 (UTC+1 / Paterna, España)
Véase / De văzut: Însușirea frauduloasă / Apropiación indebida.
La apropiación indebida es un delito contra el patrimonio (en ciertos países, delito contra la propiedad) consistente en el apoderamiento de bienes ajenos, con intención de lucrarse cuando esos bienes se encontraban legalmente en su posesión a través de otros títulos posesorios distintos de la propiedad. El sujeto debe poseer los bienes ajenos, como pueden ser el depósito, la comisión o la administración, con la obligación de entregarlos o devolverlos a otra persona.
En algunas legislaciones, también comete apropiación indebida quien se apropia de una cosa perdida o de dueño desconocido. Si bien se suele requerir en este caso que el valor de lo apropiado supere una cierta cantidad (debe tener un valor económico importante, que demuestre que no se trata de algo abandonado, sino extraviado, simplemente). También incluye esta apreciación la persona que recibe algo por error del transmitente y posteriormente niega su recepción o no procede a su devolución. (967) .
Insusirea frauduloasa este o infracțiune împotriva proprietății (în unele țări, a infracțiunii de proprietate) constând în confiscarea bunurilor aparținând altora, cu intenția de a profita atunci când aceste bunuri erau în mod legal în posesia lor prin alte titluri de proprietate, altele decât bunurile. . Subiectul trebuie să dețină proprietatea altor persoane, cum ar fi depozitul, comisionul sau administrația, cu obligația de a le livra sau de a le returna unei alte persoane.
În unele legislații, ea comite, de asemenea, deturnare, care are un lucru pierdut sau proprietar necunoscut. Deși este necesar, în acest caz, ca valoarea corespunzătoare să depășească o anumită sumă (trebuie să aibă o valoare economică importantă, ceea ce arată că nu este ceva abandonat, ci pur și simplu pierdut). Această evaluare include, de asemenea, persoana care primește ceva din cauza erorii transferatorului și, în consecință, refuză primirea sau nu continuă să o returneze.
Por el mismo autor / De acelasi autor: Insusire frauduloasa / Apropiación indebida - Enciclopedia social-politica.
Apropiación indebida - Wikipedia en español. > 09:21 7 jun 2018 83.50.238.156 discusión 3.979 bytes (+2)
Însușire frauduloasă - Wikipedia în limba română. > 0.
Criminal conversión - English Wikipedia. > 06:50, 9 November 2018 Hairy Dude talk contribs 3.042 bytes (+26)
Незаконное присвоение - Русская Википедия. > 0.
+5 languages.
25.03.2025
right of spoil > derecho de despojo > dreptul la prăduire | Jus spolii - English Wikipedia | Drept de spoliere - RoWiki.
Apropiación indebida - Wikipedia en español. > 13:57 2 ene 2025 BOT-Superzerocool discusión contribs. m 4.355 bytes (0).
Însușire frauduloasă - Wikipedia în limba română. > 0.
Criminal conversión - English Wikipedia. > 12:10, 3 January 2025 Hairy Dude talk contribs 3.215 bytes (+104)
Незаконное присвоение - Русская Википедия. > 0.
+5 languages.
La apropiación indebida es un delito contra el patrimonio (en ciertos países, delito contra la propiedad) consistente en el apoderamiento de bienes ajenos,[1] con intención de lucrarse cuando esos bienes se encontraban legalmente en su posesión a través de otros títulos posesorios distintos de la propiedad. El sujeto debe poseer los bienes ajenos, como pueden ser el depósito, la comisión o la administración, con la obligación de entregarlos o devolverlos a otra persona.
En algunas legislaciones, también comete apropiación indebida quien se apropia de una cosa perdida o de dueño desconocido. Si bien se suele requerir en este caso que el valor de lo apropiado supere una cierta cantidad (debe tener un valor económico importante, que demuestre que no se trata de algo abandonado, sino extraviado, simplemente). También incluye esta apreciación la persona que recibe algo por error del transmitente y posteriormente niega su recepción o no procede a su devolución.
Índice
1 Diferencia con otros delitos contra el patrimonio
Diferencia con otros delitos contra el patrimonio
La apropiación indebida se diferencia del robo y del hurto por la forma en la que el que comete el delito entra a tomar posesión de los bienes. La posesión es en un principio suya, de forma completamente legal (lo tiene en depósito o es el administrador), pero sustrae la cosa ilegalmente con posterioridad, y aprovechándose de la situación jurídica existente.
En algunos países se agrupa la apropiación indebida dentro del mismo grupo que las estafas.
Regulaciones por países
España
En España los artículos 252 a 254 del Código Penal regulan la apropiación indebida. La pena es la misma que para la estafa, salvo para quien se apropia de algo extraviado o recibido por error y de valor menor de 400 €, en cuyo caso la pena es menor y normalmente no acarrea prisión.
Es un ataque al patrimonio, entendido como un conjunto de derechos económicos o jurídicos de los que se puede ser titular. Se pueden distinguir dos etapas diferenciadas:
Una situación inicial lícita, en la que el sujeto activo recibe cualquier otra cosa mueble o activo patrimonial con finalidad de devolución o bien de empleo en un destino determinado de entrega a un tercero o terceros para cumplir la finalidad pactada.
Apropiación ilegítima actuando ilícitamente sobre el bien, disponiendo como si fuera su dueño, prescindiendo con ello de las limitaciones del título de recepción, establecidas con garantía de los legítimos intereses de quienes lo entregaron.
Chile
En Chile, la apropiación indebida se regula en el Artículo 470 n.º 1 del Código Penal, que sanciona "A los que en perjuicio de otro se apropiaren o distrajeren dinero, efectos o cualquiera otra cosa mueble que hubieren recibido en depósito, comisión o administración, o por otro título que produzca obligación de entregarla o devolverla."
Se trata de un delito que se encuadra dentro de los llamados "Fraudes por abuso de confianza", y su pena varía atendiendo al monto de lo apropiado.
Perú
En Perú, la apropiación indebida se denominada apropiación ilícita y el tipo base se encuentra previsto en el artículo 190 del Código Penal: "El que, en su provecho o de un tercero, se apropia indebidamente de un bien mueble, una suma de dinero o un valor que ha recibido en depósito, comisión, administración u otro título semejante que produzca obligación de entregar, devolver, o hacer un uso determinado, será reprimido con pena privativa de libertad no menor de dos ni mayor de cuatro años".
Además de la apropiación ilícita común, existen tres modalidades independientes:
Sustracción de bien propio
Apropiación irregular
Apropiación por prenda
Véase también
Portal:Derecho. Contenido relacionado con Derecho.
Referencias
La apropiación indebida es un delito contra el patrimonio (en ciertos países, delito contra la propiedad) consistente en el apoderamiento de bienes ajenos,[1] con intención de lucrarse cuando esos bienes se encontraban legalmente en su posesión a través de otros títulos posesorios distintos de la propiedad. El sujeto debe poseer los bienes ajenos, como pueden ser el depósito, la comisión o la administración, con la obligación de entregarlos o devolverlos a otra persona.
En algunas legislaciones, también comete apropiación indebida quien se apropia de una cosa perdida o de dueño desconocido. Si bien se suele requerir en este caso que el valor de lo apropiado supere una cierta cantidad (debe tener un valor económico importante, que demuestre que no se trata de algo abandonado, sino extraviado, simplemente). También incluye esta apreciación la persona que recibe algo por error del transmitente y posteriormente niega su recepción o no procede a su devolución.
Índice
1 Diferencia con otros delitos contra el patrimonio
Diferencia con otros delitos contra el patrimonio
La apropiación indebida se diferencia del robo y del hurto por la forma en la que el que comete el delito entra a tomar posesión de los bienes. La posesión es en un principio suya, de forma completamente legal (lo tiene en depósito o es el administrador), pero sustrae la cosa ilegalmente con posterioridad, y aprovechándose de la situación jurídica existente.
En algunos países se agrupa la apropiación indebida dentro del mismo grupo que las estafas.
Regulaciones por países
España
En España los artículos 252 a 254 del Código Penal regulan la apropiación indebida. La pena es la misma que para la estafa, salvo para quien se apropia de algo extraviado o recibido por error y de valor menor de 400 €, en cuyo caso la pena es menor y normalmente no acarrea prisión.
Es un ataque al patrimonio, entendido como un conjunto de derechos económicos o jurídicos de los que se puede ser titular. Se pueden distinguir dos etapas diferenciadas:
Una situación inicial lícita, en la que el sujeto activo recibe cualquier otra cosa mueble o activo patrimonial con finalidad de devolución o bien de empleo en un destino determinado de entrega a un tercero o terceros para cumplir la finalidad pactada.
Apropiación ilegítima actuando ilícitamente sobre el bien, disponiendo como si fuera su dueño, prescindiendo con ello de las limitaciones del título de recepción, establecidas con garantía de los legítimos intereses de quienes lo entregaron.
Chile
En Chile, la apropiación indebida se regula en el Artículo 470 n.º 1 del Código Penal, que sanciona "A los que en perjuicio de otro se apropiaren o distrajeren dinero, efectos o cualquiera otra cosa mueble que hubieren recibido en depósito, comisión o administración, o por otro título que produzca obligación de entregarla o devolverla."
Se trata de un delito que se encuadra dentro de los llamados "Fraudes por abuso de confianza", y su pena varía atendiendo al monto de lo apropiado.
Perú
En Perú, la apropiación indebida se denominada apropiación ilícita y el tipo base se encuentra previsto en el artículo 190 del Código Penal: "El que, en su provecho o de un tercero, se apropia indebidamente de un bien mueble, una suma de dinero o un valor que ha recibido en depósito, comisión, administración u otro título semejante que produzca obligación de entregar, devolver, o hacer un uso determinado, será reprimido con pena privativa de libertad no menor de dos ni mayor de cuatro años".
Además de la apropiación ilícita común, existen tres modalidades independientes:
Sustracción de bien propio
Apropiación irregular
Apropiación por prenda
Véase también
Portal:Derecho. Contenido relacionado con Derecho.
Referencias
La apropiación indebida es un delito contra el patrimonio (en ciertos países, delito contra la propiedad) consistente en el apoderamiento de bienes ajenos,[1] con intención de lucrarse cuando esos bienes se encontraban legalmente en su posesión a través de otros títulos posesorios distintos de la propiedad. El sujeto debe poseer los bienes ajenos, como pueden ser el depósito, la comisión o la administración, con la obligación de entregarlos o devolverlos a otra persona.
En algunas legislaciones, también comete apropiación indebida quien se apropia de una cosa perdida o de dueño desconocido. Si bien se suele requerir en este caso que el valor de lo apropiado supere una cierta cantidad (debe tener un valor económico importante, que demuestre que no se trata de algo abandonado, sino extraviado, simplemente). También incluye esta apreciación la persona que recibe algo por error del transmitente y posteriormente niega su recepción o no procede a su devolución. (970 bytes).
Deturnarea este o infracțiune împotriva proprietății (în anumite țări, o infracțiune împotriva proprietății) constând în sechestrarea bunurilor altuia,[1] cu intenția de a profita atunci când respectivul bun se afla în mod legal în posesia cuiva prin alte titluri de posesie decât proprietatea. Subiectul trebuie să posede bunurile altora, cum ar fi depozitul, comisionul sau administrația, cu obligația de a le livra sau returna altei persoane.
În unele legislații, oricine își însușește ceva pierdut sau aparținând unui proprietar necunoscut comite și deturnare. Deși în acest caz se cere de obicei ca valoarea creditului să depășească o anumită sumă (ea trebuie să aibă o valoare economică semnificativă, demonstrând că nu este ceva abandonat, ci pur și simplu pierdut). Această evaluare include și persoana care primește ceva din greșeală de la expeditor și ulterior neagă primirea sau nu îl returnează.
Deturnarea este o infracțiune împotriva vreunui patrimoniu (în anumite țări, o infracțiune împotriva vreunei proprietăți) constând în sechestrarea bunurilor altuia,[1] cu intenția de a profita atunci când respectivul bun se află în mod legal în posesia respectivului sechestrator, prin intermediul altor titluri de posesie decât proprietatea. Subiectul trebuie să posede acele bunuri străine lui, cum ar fi depozitul, comisionul sau gestionarea, cu obligația de a le livra sau returna vreunei alte determinate persoane.
În unele legislații, oricine își însușește ceva pierdut sau aparținând unui proprietar necunoscut, ceea ce comite se numește deturnare. Deși în acest caz, în mod obișnuit, se cere ca valoarea bunului însușit să depășească o anumită sumă (ea trebuie să aibă o valoare economică semnificativă, să se demonstreze că nu este ceva abandonat, ci pur și simplu pierdut). Această evaluare include și acea persoană care primește ceva din greșeală de la un expeditor și ulterior neagă primirea sau se opune returnării acelui bun.
Index
1 Diferența cu alte infracțiuni de proprietate
2 Reglementări în funcție de țară
2.1 Spania
2.2 Chile
2.3 Peru
3 Vezi și
4 Referințe
Index
1 Diferența fata de alte infracțiuni contra conceptului patrimoniu
2 Reglementări pe diverse țări
2.1 Spania
2.2 Chile
2.3 Peru
3 Vezi și
4 Referințe
Diferencia con otros delitos contra el patrimonio
La apropiación indebida se diferencia del robo y del hurto por la forma en la que el que comete el delito entra a tomar posesión de los bienes. La posesión es en un principio suya, de forma completamente legal (lo tiene en depósito o es el administrador), pero sustrae la cosa ilegalmente con posterioridad, y aprovechándose de la situación jurídica existente.
En algunos países se agrupa la apropiación indebida dentro del mismo grupo que las estafas. (502 bytes).
Diferența cu alte infracțiuni de proprietate
Deturnarea se deosebește de tâlhărie și furt prin modul în care făptuitorul intră în posesia bunului. Posesia este inițial a lui, complet legal (o are în depozit sau este administrator), dar ulterior scoate ilegal obiectul, profitând de situația legală existentă.
În unele țări, delapidarea este grupată împreună cu frauda.
Diferența față de alte infracțiuni contra conceptului patrimoniu
Însușirea frauduloasă/Deturnarea se deosebește de tâlhărie și/sau de furt prin modul în care făptuitorul ajunge să intre în posesia respectivului bun. Posesia este inițial a lui, complet legal (o are în depozit sau ii este administrator), dar ulterior sustrage ilegal obiectul vizat, profitând de circumstanța juridică existentă.
În unele țări, conceptul "însușire frauduloasă" este grupată la un loc cu conceptul "fraudă".
Regulaciones por países
España
En España los artículos 252 a 254 del Código Penal regulan la apropiación indebida. La pena es la misma que para la estafa, salvo para quien se apropia de algo extraviado o recibido por error y de valor menor de 400 €, en cuyo caso la pena es menor y normalmente no acarrea prisión.
Es un ataque al patrimonio, entendido como un conjunto de derechos económicos o jurídicos de los que se puede ser titular. Se pueden distinguir dos etapas diferenciadas:
Una situación inicial lícita, en la que el sujeto activo recibe cualquier otra cosa mueble o activo patrimonial con finalidad de devolución o bien de empleo en un destino determinado de entrega a un tercero o terceros para cumplir la finalidad pactada.
Apropiación ilegítima actuando ilícitamente sobre el bien, disponiendo como si fuera su dueño, prescindiendo con ello de las limitaciones del título de recepción, establecidas con garantía de los legítimos intereses de quienes lo entregaron.
(978 bytes).
Reglementări în funcție de țară Spania
În Spania, articolele 252 până la 254 din Codul Penal reglementează însuşirea ilegală. Pedeapsa este aceeași ca și pentru înșelăciune, cu excepția celor care își însușesc ceva pierdut sau primit din greșeală și cu o valoare mai mică de 400 de euro, caz în care pedeapsa este mai mică și în mod normal nu atrage închisoare.
Este un atac asupra bunurilor, înțeles ca un ansamblu de drepturi economice sau legale la care cineva poate avea dreptul. Se pot distinge două etape distincte:
O situație inițială legală, în care subiectul activ primește orice alt bun mobil sau bun patrimonial în scopul restituirii acestuia sau al folosirii lui într-un scop anume, predarea unui terț sau unor terți pentru îndeplinirea scopului convenit.
Însușire ilegală: acționarea în mod ilegal asupra bunului, dispunând de el ca și cum ar fi proprietarul acestuia, nesocotind astfel limitările titlului de primire, stabilite pentru a garanta interesele legitime ale celor care l-au predat.
Reglementări în funcție de țară Spania
În Spania, articolele 252 până la 254 din Codul Penal reglementează însuşirea ilegală. Pedeapsa este aceeași ca și pentru înșelăciune, cu excepția celor care își însușesc ceva pierdut sau primit din greșeală și cu o valoare mai mică de 400 de euro, caz în care pedeapsa este mai mică și în mod normal nu atrage închisoare.
Este un atac asupra bunurilor, înțeles ca un ansamblu de drepturi economice sau legale la care cineva poate avea dreptul. Se pot distinge două etape distincte:
O situație inițială legală, în care subiectul activ primește orice alt bun mobil sau bun patrimonial în scopul restituirii acestuia sau al folosirii lui într-un scop anume, predarea unui terț sau unor terți pentru îndeplinirea scopului convenit.
Însușire ilegală: acționarea în mod ilegal asupra bunului, dispunând de el ca și cum ar fi proprietarul acestuia, nesocotind astfel limitările titlului de primire, stabilite pentru a garanta interesele legitime ale celor care l-au predat.
Page updated
Google Sites
Report abuse