Papillon

Pagina in lucru / Pagina en obra

 

 

 

Fragmentos de el articulo "Papillon - Wikipedia).


Papillon (que en francés significa mariposa) es el título de una novela autobiográfica, publicada en 1969, del francés Henri Charrière.

Henri Charrière (1906-1973) escribió esta novela autobiográfica en 1969. En ella, el protagonista, que se apoda Papillon, es condenado a trabajos forzados en la Guayana francesa por un crimen que no cometió. La trama gira en torno a los intentos de fugarse que realiza Papillon y su definitiva fuga en 1941.

Aunque se pone en duda su veracidad, es interesante la vívida descripción de las inhumanas condiciones que padecen los reclusos. La novela fue un best-seller y existe una segunda parte llamada Banco​ en la cual se relata el camino que recorrió el autor desde que fue liberado definitivamente en América hasta que llegó a la masividad literaria, recorriendo caminos azarosos y muchas veces tan peligrosos como el mismo presidio. (877 bytes)

Traduccón / Traducere


Papillon (care în limba franceză înseamnă fluture) este titlul unui roman autobiografic, publicat în 1969, de francezul Henri Charrière.

Henri Charrière (1906-1973) a scris acest roman autobiografic în 1969. În el, protagonistul, care se prezinta sub poreclit Papillon, este condamnat la muncă forțată în Guyana franceză pentru o crimă pe care nu a comis-o. Tema se învârte în jurul încercărilor de a scăpa (de a evada) ale lui Papillon, și evadarea sa definitiva din 1941.

Deși sunt indoieli asupra veridicitatii povestirii, este interesantă via

descriere a condițiilor inumane suferite de deținuți. 

Romanul a fost un best-seller și există o a doua sa parte numită Banco în care este relatat drumul strabatut de autor de când a fost eliberat definitiv în America până când a ajuns la recunoscuta-i masivitate literară, strabatand căi hazardate și adesea la fel de periculoase ca cele din închisoarea propriu zisa..

 Esta imagen he descargado de el grupo de Facebook a que soy miembro, grupo de Facebook dedicado a el Papillon y a su memoria.

 Aceasta imagine a lui "Henry (Papillon) Charriere" am descarcat-o din grupul de Facebook dedicat lui Papillon si memoriei sale.

A el personaje "Papillon" y a su creador, Henry Charriere, les tengo (desde los años 1970-1980 cuando se me ocurrió leer el libro), una enorme admiración, aunque se puede tratar de una sola entidad (conformada por dos personajes superpuestas) o de dos entidades que no solapan pero van juntas (como los siameses), aunque la veracidad del cuento sube a 100, a 70%, a 50%, a 35%, etc.

Hay en este mundo seres humanos que aman la humana libertad que le fue asignada por su propio nacimiento, personas que no admiten derogaciones de sus estatutos como personas, como hay seres humanos que pierden la dignidad de persona esclavizando a otros o dejarse de alguna forma esclavizado.

Aquí, en esta escena final de la pelicula "Papillon", se ve mejor que en cualquier otra cosa, la persona (el Dega) que en un final se deja arrodillado por la Sociedad y la otra (el Papillon) que no se deja arrodillado, bajo ningún precio.

Cada uno de los dos protagonistas, saben en su foro interior si es culpable o no, y entonces el que no tiene la conciencia 100% limpia, no puede disponer de tanta fuerza interna para no arrodillarse.

En toda la historia, solo Jesús, Espartaco y Papillon son las personas que no cedieron (como Galileo Galilei o como este personaje de la pelicula denominado "Dega") a las presiones externas, para arrodillarse frente a lo in-justo. 

 Personajului „Papillon“ și creatorului său, Henry Charriere, le păstrez (încă din anii 1970-1980 când mi s-a întamplat să citesc cartea), o admirație enormă, chiar și dacă există o singură entitate (formată din două personaje perfect suprapuse) sau două entități care nu se suprapun, ci merg împreună (precum siamezii), chiar si dacă veridicitatea poveștii s-ar ridica la 100%, la 70%, la 50%, la 35% și etc.

Există în această lume ființe umane care iubesc acea libertate umană ce le-a fost atribuită de propria lor naștere, persoane care nu acceptă derogări de la statutul lor de persoană , după cum există există și persoane care își pierd demnitatea lor ca persoană aservindu-și alte persoane sau să lăsându-se ele însele aservite.

Aici, în această scenă finală a filmului „Papillon“, se arată mai bine decât în orice altfel de modalitate, persoana (aici Dega), care, în cele din urmă se lasă îngenuncheată de Societate și cealaltă persoană (Papillon) care nu se lasă îngenuncheată cu nici un preț.

Fiecare dintre cei doi protagoniști, își cunosc în forul lor interior, dacă sunt vinovați sau nu, și atunci, cel ce nu are conștiința 100% curată, nu poate dispune de o asemenea forță interioară care să îl ajute să nu îngenuncheze, ca cel care o are imaculată (100% curată).

De-a lungul istoriei, doar Isus, Spartacus și Papillon sunt persoanele care nu au cedat (precum Galileo Galilei sau precum personajul „Dega“ din acest film) la presiuni externe de a îngenunchea în fața a ceea ce este in-just.