Column A.

Original text.

El conocimiento de sí mismo es el saber que una persona adquiere sobre ella misma, en términos psicológicos y espirituales, durante el curso de toda la vida, y sobre la base de sus propias experiencias y a la introspección.[1]​ 

El conocimiento de sí mismo es un tipo particular de conocimiento en la medida que el sujeto que intenta conocer y el objeto a conocer están confundidos, o sea, se es « juez y parte » al mismo tiempo. Esta dificultad central hace imperativo que se exija objetividad.[2]​

El conocimiento de sí mismo requiere honestidad y rectitud de pensamiento, espíritu crítico, y una cierta consideración en relación a la « mirada » exterior de los otros.[3]​ Debido a su naturaleza subjetiva, para que este conocimiento pueda cristalizar, se requiere cierta habilidad metacognitiva así como cierto grado de lucidez personal que permita generar un saber bien consistente.[4]​

Column B.

100% Machine translation.

Cunoașterea de sine este cunoștințele pe care o persoană le dobândește despre sine, în termeni psihologici și spirituali, pe parcursul întregii sale vieți și pe baza propriilor experiențe și introspecții.[1]

Cunoașterea de sine este un tip particular de cunoaștere în măsura în care subiectul care încearcă să cunoască și obiectul care trebuie cunoscut sunt confundați, adică cineva este „judecător și parte” în același timp. Această dificultate centrală face imperativă solicitarea obiectivității.[2]

Cunoașterea de sine necesită onestitate și rectitudine în gândire, spirit critic și o anumită considerație în raport cu „viziunea” externă a celorlalți.[3] Datorită naturii sale subiective, pentru ca această cunoaștere să se cristalizeze, este necesară o anumită capacitate metacognitivă, precum și un anumit grad de luciditate personală care să permită generarea unei cunoștințe consistente.[4]

Column Z.

80% Machine translation + 20% Ayord translation.

Cunoașterea de sine sau autocunoasterea reprezinta cunoștințele pe care o persoană le dobândește despre sine, în termeni psihologici și spirituali, pe parcursul întregii sale vieți și pe baza propriilor experiențe și introspecții.[1]​ 

Cunoașterea de sine este un tip particular de cunoaștere în măsura în care subiectul care încearcă să cunoască și obiectul care trebuie cunoscut se confundă, adică cineva este „judecător și parte” în același timp. Această dificultate centrală face imperativă existenta obiectivității.[2]

Cunoașterea de sine pretinde onestitate și rectitudine în gândire, spirit critic și o anumită considerație în raport cu „viziunea” externă a celorlalți.[3] Datorită naturii sale subiective, pentru ca această cunoaștere să se cristalizeze, este necesară o anumită abilitate metacognitivă, precum și un anumit grad de luciditate personală care să permită generarea unei cunoașteri consistente.[4]

Hubo una época en la que se creía que los humanos eran dependientes en extremo del poder de los dioses y de lo que se decía y profetizaba en los escritos santos… Pero fue fundamentalmente Sócrates, el iniciador de un enfoque de pensamiento que daba a los hombres autonomía, independencia, libertad de conciencia, señalando el camino que permitía liberarse de la presión ejercida por las divinidades. Y dicho enfoque podía resumirse en el aforismo « Conócete a ti mismo ».[5]​[fuente cuestionable]

Así pues, hace más de dos mil años que el « conocimiento de sí mismo » es objeto de nuestras preocupaciones y discusiones, de nuestras reflexiones y de nuestros intercambios de ideas, aunque con éxito dispar, ya que con frecuencia procedemos y actuamos de una manera demasiado simplista, pensando e imaginando lo que creemos ser después de tener uso de razón, o creyendo ser lo que oímos, leemos, percibimos, y entendemos, en relación a lo que otros han dicho, escrito, expresado, y entendido. 

A fost o vreme când se credea că oamenii erau extrem de dependenți de puterea zeilor și de ceea ce se spunea și se profețea în scrierile sfinte... Dar, în mod fundamental, Socrate a inițiat o abordare a gândirii care le-a oferit oamenilor autonomie, independență, libertate de conștiință, arătând calea care le-a permis să se elibereze de presiunea exercitată de divinități. Și această abordare ar putea fi rezumată în aforismul „Cunoaște-te pe tine însuți”.[5] [sursă discutabilă]

Astfel, timp de mai bine de două mii de ani, „cunoașterea de sine” a fost subiectul preocupărilor și discuțiilor noastre, al reflecțiilor și al schimburilor noastre de idei, deși cu succes diferit, întrucât adesea procedăm și acționăm într-un mod prea simplist, gândind și imaginându-ne ceea ce credem că suntem după ce am avut uzul rațiunii sau crezând că suntem ceea ce auzim, citim, percepem și înțelegem, în raport cu ceea ce au spus, scris, exprimat și înțeles alții. 

A fost o vreme când se credea că oamenii erau extrem de dependenți de puterea zeilor și de ceea ce se spunea și se profețea în scrierile sfinte... Dar, în mod fundamental, Socrate a inițiat o abordare a gândirii care le-a oferit oamenilor autonomie, independență, libertate de conștiință, arătând calea care le-a permis să se elibereze de presiunea exercitată de divinități. Și această abordare ar putea fi rezumată în aforismul „Cunoaște-te pe tine însuți”.[5] [sursă discutabilă]

Astfel, timp de mai bine de două mii de ani, „cunoașterea de sine” a fost subiectul preocupărilor și discuțiilor noastre, al reflecțiilor și al schimburilor noastre de idei, deși cu succes diferit, întrucât adesea procedăm și acționăm într-un mod prea simplist, gândind și imaginându-ne ceea ce credem că suntem după ce am avut uzul rațiunii sau crezând că suntem ceea ce auzim, citim, percepem și înțelegem, în raport cu ceea ce au spus, scris, exprimat și înțeles alții. 

Recordemos que luego de iniciada nuestra existencia personal, sea ella feliz o desgraciada, se haya desarrollado ella en un hogar unido o mal estructurado, de una u otra forma nuestros mayores y/o nuestros referentes nos han impuesto reglas y principios de índole variada, así como diversos modelos familiares, sociales, culturales, y religiosos, y en muchos casos, de manera consciente o inconsciente, ellos querían que nosotros fuéramos los mejores, y/o que realizáramos lo que ellos mismos no habían podido realizar. Así pues, ya sea que hayamos adherido o rechazado estas presiones parentales y de nuestros referentes, de todas maneras es necesario admitir que lo transmitido casi siempre deja una huella indeleble en nuestros espíritus[fuente cuestionable], de la que es difícil sustraerse.[5]​

En consecuencia, no creamos todo lo que creemos ser en determinado momento. 

Con frecuencia, creemos poseer cualidades que en realidad tenemos poco desarrolladas, y por el contrario pensamos no poseer destrezas para las que tenemos enorme potencial.

El quid de la cuestión es que muchas veces no nos damos ni el tiempo ni los medios para pensar en las consecuencias de nuestros actos, pues de una manera simplista, creemos que « actuamos bien » y que « tomamos las decisiones correctas »…

Să ne amintim că, după ce a început existența noastră personală, fie ea fericită sau nefericită, fie că s-a dezvoltat într-un cămin unit sau prost structurat, într-un fel sau altul, bătrânii și/sau referinții noștri ne-au impus reguli și principii de natură variată, precum și modele familiale, sociale, culturale și religioase diverse și, în multe cazuri, conștient sau inconștient, au vrut să fim cei mai buni și/sau să realizăm ceea ce ei înșiși nu au reușit să realizeze. 

Astfel, fie că am aderat sau am respins aceste presiuni parentale și pe cele ale referenților noștri, este totuși necesar să recunoaștem că ceea ce se transmite lasă aproape întotdeauna o amprentă indelebilă asupra spiritelor noastre [sursă discutabilă], de care este greu să scăpăm. [5]

Prin urmare, nu creăm tot ceea ce credem că suntem la un moment dat. Adesea credem că posedăm calități pe care, de fapt, le dezvoltăm puțin și, dimpotrivă, credem că ne lipsesc abilități pentru care avem un potențial enorm. 

Esența problemei este că adesea nu ne acordăm timpul sau mijloacele necesare pentru a ne gândi la consecințele acțiunilor noastre, deoarece, într-un mod simplist, credem că „am acționat bine” și că „am luat deciziile corecte”... 

Să ne amintim că, după ce a început existența noastră personală, fie ea fericită sau nefericită, fie că s-a dezvoltat într-un cămin unit sau prost structurat, într-un fel sau altul, bătrânii și/sau referinții noștri ne-au impus reguli și principii de natură variată, precum și modele familiale, sociale, culturale și religioase diverse și, în multe cazuri, conștient sau inconștient, au vrut să fim cei mai buni și/sau să realizăm ceea ce ei înșiși nu au reușit să realizeze. 

Astfel, fie că am aderat sau am respins aceste presiuni parentale și pe cele ale referenților noștri, este totuși necesar să recunoaștem că ceea ce se transmite lasă aproape întotdeauna o amprentă indelebilă asupra spiritelor noastre [sursă discutabilă], de care este greu să scăpăm. [5]

Prin urmare, nu creăm tot ceea ce credem că suntem la un moment dat. Adesea credem că posedăm calități pe care, de fapt, le dezvoltăm puțin și, dimpotrivă, credem că ne lipsesc abilități pentru care avem un potențial enorm. 

Esența problemei este că adesea nu ne acordăm timpul sau mijloacele necesare pentru a ne gândi la consecințele acțiunilor noastre, deoarece, într-un mod simplist, credem că „am acționat bine” și că „am luat deciziile corecte”... 

Frente a los acontecimientos, en muchos casos actuamos impulsivamente buscando resultados, dando prioridad al interrogante « ¿Qué hacer? », y dejando algo de lado los interrogantes « ¿Cómo hacer? » y « ¿Para qué hacer? ».[5]​

Pensemos críticamente y con mucha honestidad. Denunciando las injusticias del sistema, ocupando lugares públicos, exhibiendo carteles con atractivos eslóganes, firmando peticiones, y pidiendo a gritos (en la calle o en reuniones internacionales) que es necesario « cambiar el mundo », todo eso está irremediablemente orientado al fracaso, si esas acciones no son acompañadas de nuestra parte, por una profunda toma de consciencia de nuestra cuota parte de responsabilidad en la situación actual de cosas, así como cambios concretos en nuestros respectivos comportamientos cotidianos. Oponerse (en los países pobres) a la explotación manufacturera infantil y a condiciones de trabajo miserables de casi esclavitud, puede ser una postura pública simpática a aplaudir, pero si nosotros mismos continuamos aprovechando los precios bajos de los productos así fabricados en China, Filipinas, etc, estamos marcando una conducta disonante o a dos caras. Y lo que acaba de expresarse es pura lógica y sentido común. Nuestro mundo interior y nuestro mundo exterior están íntimamente relacionados. Y esta relación es tan sólida, que es ilusorio intentar separar ambas cosas. De una forma o de otra, todo lo que pasa en nuestro interior tiene repercusiones en nuestro exterior, y viceversa.[6]

Confruntați cu evenimentele, în multe cazuri acționăm impulsiv căutând rezultate, acordând prioritate întrebării „Ce să facem?”. „și lăsând deoparte întrebările «Cum se face?» și «Ce se face?».[5]

Să gândim critic și cu mare onestitate. Denunțarea nedreptăților sistemului, ocuparea locurilor publice, afișarea de afișe cu sloganuri atractive, semnarea de petiții și strigarea cu voce tare (pe străzi sau la întâlniri internaționale) că este necesar să „schimbăm lumea” - toate acestea sunt iremediabil sortite eșecului dacă aceste acțiuni nu sunt însoțite, din partea noastră, de o conștientizare profundă a părții noastre de responsabilitate pentru starea actuală de lucruri, precum și de schimbări concrete în comportamentele noastre zilnice. A te opune (în țările sărace) exploatării prin muncă a copiilor și condițiilor de muncă mizerabile, aproape sclavie, poate fi o poziție publică simpatizantă de aplaudat, dar dacă noi înșine continuăm să profităm de prețurile mici ale produselor fabricate în acest mod în China, Filipine etc., demonstrăm un comportament disonant sau dublu. Și ceea ce tocmai a fost exprimat este pură logică și bun simț. Lumea noastră interioară și lumea noastră exterioară sunt strâns legate. Și această relație este atât de puternică încât este iluzoriu să încerci să le separi pe cele două. Într-un fel sau altul, tot ceea ce se întâmplă în interiorul nostru are repercusiuni asupra exteriorului nostru și invers.[6]

Confruntați cu evenimentele, în multe cazuri acționăm impulsiv căutând rezultate, acordând prioritate întrebării „Ce să facem?”. „și lăsând deoparte întrebările «Cum se face?» și «Ce se face?».[5]

Să gândim critic și cu mare onestitate. Denunțarea nedreptăților sistemului, ocuparea locurilor publice, afișarea de afișe cu sloganuri atractive, semnarea de petiții și strigarea cu voce tare (pe străzi sau la întâlniri internaționale) că este necesar să „schimbăm lumea” - toate acestea sunt iremediabil sortite eșecului dacă aceste acțiuni nu sunt însoțite, din partea noastră, de o conștientizare profundă a părții noastre de responsabilitate pentru starea actuală de lucruri, precum și de schimbări concrete în comportamentele noastre zilnice. A te opune (în țările sărace) exploatării prin muncă a copiilor și condițiilor de muncă mizerabile, aproape sclavie, poate fi o poziție publică simpatizantă de aplaudat, dar dacă noi înșine continuăm să profităm de prețurile mici ale produselor fabricate în acest mod în China, Filipine etc., demonstrăm un comportament disonant sau dublu. Și ceea ce tocmai a fost exprimat este pură logică și bun simț. Lumea noastră interioară și lumea noastră exterioară sunt strâns legate. Și această relație este atât de puternică încât este iluzoriu să încerci să le separi pe cele două. Într-un fel sau altul, tot ceea ce se întâmplă în interiorul nostru are repercusiuni asupra exteriorului nostru și invers.[6]

Índice

1 Utilidad variable

2 Diferentes exigencias que motivan el «Conocimiento de sí mismo»

3 ¿Cuál es el "yo" a conocer?

4 Historia del concepto

5 Bibliografía

6 Véase también

7 Referencias

8 Enlaces externos

(4.890 del total de 30.948 bytes).

Index

1 Utilitate variabilă

2 cerințe diferite care motivează „cunoașterea de sine”

3 Ce ​​este „eul” care trebuie cunoscut?

4 Istoricul conceptului

5 Bibliografie

6 Vezi și

7 Referințe

8 Linkuri externe

Index

1 Utilitate variabilă

2 Diverse exigente care motivează „Cunoașterea de sine”

3 Care ​​este „eul” care trebuie cunoscut?

4 Istoricul conceptului

5 Bibliografie

6 Vezi și

7 Referințe

8 Linkuri externe