Sindromul galeotului / El sindrome del galeote

Desafortunadamente (para mí), ya publiqué en YouTube un video con el que ahora me gustaría acompañar este artículo, pero. . . por el momento no puedo encontrarlo (no recuerdo con qué nombre lo publiqué). Pero (porque tengo el original), lo publicaré en Facebook, indicando aquí el enlace con el que se puede ver. "El sindrome del Galeote - Facebook ".

Lo que vemos en este video es un perro, un perro cuya vida transcurrió en condiciones de "privación de libertad".

La costumbre de esta "privación de libertad" es tan antigua que el hecho en sí ya no puede percibirse como una privación de libertad.

Eso es todo, esa es la vida de lo que llamamos "animales domésticos", y en cuanto a ellos, no voy a cambiar la historia ahora.

Pero en lo que al hombre se refiere, es una historia diferente.

A la luz de ese dicho bíblico, "Ama a tu prójimo", entiendo que los humanos primero debemos resolver los problemas de la especie humana, y cuando lo hagamos, debemos avanzar urgentemente para resolver los problemas de las otras especies con las que convivimos en la Tierra. .

Como este perro al servicio de su amo las 24 horas del día, los 365 días del año, así eran los esclavos, mucho antes del Imperio Romano, y hasta hace unos ciento cincuenta años, cuando desde el punto jurídico, la esclavitud fue abolida.

Esclavitud que, aunque jurídicamente abolida, en la práctica no acabó con su existencia, sino que por el contrario, especialmente desde la explosión de los medios telemáticos, la esclavitud regresa con fuerza.

Uno de los principales "centros de producción" del resurgimiento de la esclavitud, es el ámbito del transporte por carretera en el territorio y bajo la jurisdicción de la Unión Europea.

No es la Unión Europea la principal culpable en esta ecuación, sino sólo ciertos "Estados miembros de la UE", que por lo que practican (con conocimiento/sin conocimiento, conscientemente/ inconscientemente, voluntariamente/involuntariamente) constituyen verdaderos "estados saboteadores de la Unión".

Estos "centros de producción del resurgimiento de la esclavitud" son verdaderos centros de despersonalización del individuo humano que cae en sus garras.

Más sobre este tema en mi artículo titulado "Analogía galeotes - camioneros" ().

¿A dónde iría un ser tan despersonalizado, cuando abrirías su valla y dirías: "Vamos, eres libre"?

Solía ​​leer que pasaba lo mismo con las personas liberadas de la prisión de Guantánamo, personas que ya no eran queridas, para ser repatriadas, ni por lo menos de sus propias sociedades desde donde venían.

He estado haciendo sonar la alarma sobre este tema desde mucho tiempo (desde 2008 a 2010), pero estoy. . . demasiado pequeño para una sociedad tan inmensa.

Solo juntos podremos detener este cáncer, de su intento de extenderse por todo nuestro cuerpo (en todo el cuerpo de la Unión Europea, y desde allí en el cuerpo de el mundo en su totalidad).

Si no abrimos bien los ojos, seguimos a buscar democracia, pero con los ojos cerrados lo que vamos a encontrar, es una esclavitud como nunca antes.

Din păcate (pentru mine), am deja publicat în YouTube un video cu care aș fi vrut acum să însoțesc acest articol, dar . . . de moment, nu îl găsesc (nu-mi aduc aminte cu ce nume l-am postat). Dar (pentru că originalul îl am), am să îl postez în Facebook, indicând aici, linkul cu care poate fi văzut. Sindromul galeotului - Facebook .

Ceea ce vedem în acest video este un câine, un câine a cărui viață s-a petrecut în condiții de "lipsire de libertate".

Obiceiul acestei "lipsiri de libertate", este atât de vechi încât fapta în sine nici nu mai poate fi percepută ca lipsire de libertate.

Asta este, asta este viața a ceea ce numim "animalele domestice", și în ce le privește, nu mă apuc eu acum să schimb istoria.

Dar, în ce privește omul, este o altă poveste.

Prin prisma acelei biblice ziceri "Iubește-ți aproapele", eu înțeleg că trebuie ca noi, oamenii, să rezolvăm întâi problemele speciei umane, și când am rezolvat cu asta, să trecem de urgență la rezolvarea problemelor celorlalte specii cu care conlocuim pe planeta Pământ.

Ca și acest câine aflat în serviciul stăpânului său 24 de ore pe zi, timp de 365 de zile pe an, așa erau și sclavii, încă din vremuri cu mult înaintea Imperiului Roman, și până mai acum vreo sută cincizeci de ani, când din punct de vedere juridic, a fost abolită sclavia.

Sclavie care, deși abolită juridic, în practică nu și-a încheiat existența, ci din contra, mai ales de la explozia mijloacelor telematice, sclavia se reîntoarce cu vigoare.

Unul din principalele "centre de producție" a revigorării sclaviei, este domeniul transporturilor rutiere de pe teritoriul si de sub jurisdicția Uniunii Europene.

Nu Uniunea Europeană este vinovatul principal în ecuația asta, ci doar anumite "State Membre UE", care prin ceea ce practică (cu știință/cu neștiință, cu conștiență/fără conștiență, voluntar/involuntar) se constituie în adevărate "state sabotoare ale Uniunii".

Aceste "centre de producție a revigorării sclaviei", sunt adevărate centre de depersonalizare ale individului uman care le pică în gheare.

Mai multe despre această temă, în articolul meu intitulat "Analogia galeotes - camioneros" ( ).

Unde să se mai ducă o așa depersonalizată ființă, când i-ai desface gardul și i-ai spune: "Hai du-te, ești liber".

Citeam cândva că același lucru se întâmpla cu persoane liberate din închisoarea Guantanamo, persoane pe care nu le mai doreau, spre repatriere, nici propriile lor societăți din care proveneau.

Eu trag demult (de prin 2008 - 2010) semnale de alarmă privind această temă, dar sunt . . . prea mic pentru o Societate atât de imensă.

Doar împreună putem opri acest cancer, de la încercarea sa de a ni se răspândi în tot corpul (în toată ființa Uniunii Europene, și de acolo în corpul lumii întregii Lumi).

Dacă nu deschidem bine ochii, continuăm noi căutând democrația, dar cu ochii închiși ceea ce vom găsi este o sclavie cum omenirea nu a avut vreodată.