Eunuc / Eunuco

Copia conforma con el original (Eunuco - Wikipedia)

Traducere, adaptare, interpretare.... admin.

Un eunuco es un varón castrado.

La privación de los genitales externos masculinos (emasculación o evisceración) puede efectuarse de manera parcial o total. La manera parcial es la castración propiamente dicha, es decir la extirpación (por corte) o la inutilización (por golpes) de los testículos. Otra manera parcial es la extirpación por corte del pene. La manera total es cuando se mutila radicalmente, cortando pene y testículos.

Por relación directa, la palabra eunuco puede ser referida a hombres poco viriles o afeminados,​ y era una forma común de denominar a los homosexuales y transexuales durante el Imperio romano.

(627 bytes)

Contenido

1 Aspectos bio-psico-socio-culturales

2 Aspectos históricos

2.1 Los eunucos en China

2.2 Los eunucos en otros pueblos

3 Eunucos famosos en la historia

4 Referencias

5 Enlaces externos

Aspectos bio-psico-socio-culturales

Históricamente, el convertido en eunuco, cambia así a una nueva condición de género social, quiere decir que la cultura en la que está inmerso el individuo, una vez producida la mutilación física de sus genitales externos, le asignaba un trato diferenciado.

En la especie humana —como en todos los primates y mamíferos en general— la hembra (o mujer) tiene principalmente sus genitales ocultos y protegidos hacia el interior, mientras que en la disposición anatómica del macho (o varón) sus genitales principalmente están expuestos y desprotegidos hacia el exterior, siendo la parte más vulnerable del macho, expuesto a un dolor excruciante y agónico, siendo posible incluso la muerte del macho por el intenso dolor provocado por el estallido o aplastamiento de sus testículos. Por ello en la historia de la humanidad —aunque en un porcentaje ínfimo— son numerosos los hombres que han perdido accidentalmente sus genitales. Posibilidad física real que si se concreta es muy probablemente la experiencia más traumática en la vida de un hombre. El gran miedo a esta posibilidad ha sido motivo de importantes estudios, en especial psicoanalíticos por parte de Sigmund Freud.

(1208 bytes)

Para Freud, el descubrimiento femenino y masculino del sexo opuesto, produce en las mujeres un sentimiento inicial de pérdida o carencia, y en los hombres un temor u horror a la pérdida. Es lo que Freud denomina complejo de castración.

Enfermedades, accidentes o agresiones, para cualquier macho mamífero como el hombre, mantienen la peligrosa posibilidad de una castración que los convertiría en eunucos. Entre las enfermedades que constituyen una grave amenaza, se encuentran el cáncer de testículos, el cáncer de pene, y algunas enfermedades venéreas entre otras. Entre las agresiones: las guerras, los celos, accidentes o el sometimiento moral y físico por otro macho más dominante son los motivos más habituales de la castración involuntaria.

Otro caso distinto sería la castración voluntaria. Aparte de los deseos de ser castrado, muy frecuente en los hombres pero pocas veces ejecutado, existe el caso más frecuente de castración por orden médica. El caso más habitual es el de hombres de cierta edad que padecen o tienen riesgo de padecer cáncer de próstata. La testosterona —hormona segregada por los testículos— puede disparar y acelerar este cáncer, por lo que, si el médico considera que el hombre ya no va a necesitar sus testículos para reproducirse, o que dicha función reproductora no vale más que la vida del paciente, puede prescribir la castración del paciente, incluso contra la voluntad de éste. Sólo en Estados Unidos se calcula que cada año unos 300 000 hombres son castrados por sus médicos como tratamiento del cáncer de próstata.

(1557 bytes)

Aspectos históricos

En la historia humana —aunque en otro porcentaje ínfimo— no dejan de ser numerosos los hombres que han perdido sus genitales en manos, literalmente, de otros hombres, en actos violentos como la guerra por ejemplo.

En la Mitología griega eran muy temidas las Amazonas, un pueblo de feroces guerreras con una sociedad matriarcal, que según algunas versiones de la leyenda mataban o mutilaban hombres cuando no los necesitaban para la reproducción.

Son famosas las costumbres institucionalizadas de convertir hombres en eunucos que en etapas de su historia se practicaban en los imperios babilonio, chino, persa, bizantino, árabe y turco. En estos casos, los hombres socioeconómicamente acomodados del país, encomendaban a los eunucos especialmente el cuidado de las mujeres del harén. Algunos eunucos llegaron a ser importantes funcionarios y alcanzar una considerable influencia política, los más hábiles incluso se las ingeniaban para decidir políticas de Estado que afectaban las relaciones internacionales con los países vecinos. En estos países hubo eunucos que alcanzaron en lo social mucha fama, en lo económico muchas riquezas, y en lo político mucho poder.

Durante la invasión a Persia, Alejandro Magno conoció a un eunuco que lo cautivó por su belleza, Bagoas.

(1291 bytes)

Los eunucos en China.

En China, los eunucos eran empleados en el Palacio Imperial.

Al principio, eran suficientes para cubrir la tradicional cuota de eunucos aquellos delincuentes o criminales que eran condenados a la castración, pero con el tiempo, al aumentar el tamaño del Estado chino y, en consecuencia, su burocracia imperial y sus diversificadas funciones, surgió la necesidad de una mayor cantidad de estos. Los eunucos alcanzaron su máximo apogeo en la Edad Media, especialmente durante la dinastía Ming.

Fue entonces cuando se tuvo que buscar y aceptar nuevos candidatos de diferente procedencia. Pese a ser servidores en distintos cargos, fueron aumentando su importancia y adquiriendo algunas ventajas (como holgura económica). De esta manera, en las aldeas muy pobres a veces algunos pocos se realizaban la automutilación con la esperanza de alcanzar una mejor posición social y económica. No eran extraños los casos en que el padre, la madre, los hermanos y las hermanas, acompañaban a un integrante de la familia a una cita con el barbero-cirujano. Éste, con técnicas rudimentarias basadas en la sabiduría de aquel entonces, procedía a la operación.

Según investigaciones y estudios realizados por europeos en los siglos XIX y XX, el barbero primero envolvía desde su base al pene y los testículos conjuntamente en una venda común que ajustaba fuertemente, lo que producía dolor y proporcionaba la forma de una especie de embutido. A continuación iba retorciendo hacia un lado el paquete así formado, tomaba un cuchillo curvo y lo alzaba a distancia, calculando para un corte fuerte y veloz. Llegados a este punto el barbero preguntaba una vez más si estaban seguros de una decisión que sería irreversible, si el futuro eunuco era mayor de edad, él debía responder por sí mismo, y si era menor entonces la respuesta correspondía a la familia, allí presente. Si la respuesta final era afirmativa, entonces con un solo movimiento cercenaba los genitales. Luego, junto con el inmenso dolor, se producía una abundante hemorragia. El barbero aplicaba baños de sales y aceites para detenerla y luego aplicaba una pequeña cuña de metal, generalmente estaño, en el orificio uretral. Entonces acontecía lo más difícil, el nuevo eunuco debía estar andando despacio sin mayor descanso, y no consumir nada de líquidos por unos días. Al cabo del tiempo, se le retiraba el tabique de metal antes colocado en el orificio uretral, si conseguía orinar, entonces la operación había sido un éxito y ya podía empezar a gestionar un empleo para servir en la Corte del Emperador. En caso contrario, una atroz agonía esperaba al nuevo eunuco antes de su lenta muerte.

Los despojos genitales a veces eran reclamados por quien fuera su propietario, en cuyo caso el barbero se los entregaba. Pero con frecuencia dichos despojos no eran reclamados y en ese caso el barbero los guardaba anotando cuidadosamente la fecha y a quién pertenecían. Esta conducta se debía a que si el eunuco era aceptado en el Palacio Imperial, y una vez allí conseguía hacer carrera, descubriría que para cada ascenso (y con ello más dinero) la tradición obligaba como requisito enseñar en un rito los restos de lo que fueron sus genitales. Entonces el eunuco volvía presuroso a intentar recuperar lo que en mala hora dejó abandonado, para lo cual el barbero lo esperaba dispuesto a entregarle lo suyo, previo cobro de una importante cantidad adicional de dinero.

(3410 bytes)

Prin conceptul eunuc se definește un bărbat neutrat (castrat).

Privarea de organele genitale externe masculine (emascularea sau eviscerarea) se poate face parțial sau total. Modalitatea parțială este castrarea în sine, adică îndepărtarea (prin tăiere) sau inutilizarea (prin lovituri) a testiculelor. Un alt mod parțial este excizia penisului. Maniera totală este atunci când se face o mutilare radicală, tăindu-se atât penisul cât și testiculele.

Prin relație directă, cuvântul eunuc se poate referi la bărbați burlaci virili sau efeminați și a fost un mod comun de a denumi homosexualii și transexualii în timpul Imperiului Roman.

Cuprins

1 Aspecte bio-psiho-socio-culturale

2 Aspecte istorice

2.1 Eunucii în China

2.2 Eunucii la alte poposre.

3 Eunuci faimoși din istorie

4 Referințe

5 Legături externe

Aspecte bio-psiho-socio-culturale

Istoric, cel transformat în eunuc, era schimbat astfel la o nouă condiție socială de gen, ceea ce înseamnă că cultura în care individul se afla inmers (cufundat), odată avută loc mutilarea fizică a organelor sale genitale externe, îi atribuia un tratament social diferențiat.

La specia umană - la fel ca la toate primatele și mamiferele în general - femela (sau femeia) are în principal organele genitale ascunse și protejate înspre interior, în timp ce în dispoziția anatomică a masculului (barbatului) organele sale genitale sunt expuse și lipsite de protecție, în exterior, fiind partea cea mai vulnerabilă a bărbatului, expus la extraordinare și agonizante dureri, fiind posibilă inclusiv moartea respectivului mascul (bărbat) datorită durerii intense provocate de lovirea sau de zdrobirea testiculelor sale. De aceea, în istoria omenirii - deși într-un procent foarte mic - există numeroși bărbați care și-au pierdut accidental organele genitale. Posibilitate fizică reală care, dacă este concretizată, este (mai mult decât probabil) cea mai traumatică experiență din viața unui bărbat. Marea teamă provocată de probabilitatea unei astfel de posibilități a făcut obiectul unor studii importante, în special psihanalitice, de către Sigmund Freud.

Pentru Freud, descoperirea feminină și masculină a sexului opus produce la femei un sentiment inițial de pierdere sau de lipsă, iar la bărbați o frică sau groază de pierdere. Este ceea ce Freud numește complexul de castrare.

Bolile, accidentele sau agresiunile, pentru orice mamifer de sex masculin (inclusiv ca omul), mențin deschisa periculoasa posibilitate a acelei castrări care i-ar transforma la conditia de eunuc. Printre bolile care constituie o amenințare gravă, se numără cancerul testicular, cancerul de penis și unele boli venerice, printre altele. Printre agresiuni: războaie, gelozie, accidente sau supunere morală și fizică de către un alt bărbat mai dominant sunt cele mai frecvente motive de castrare involuntară.

Un caz diferit este castrarea voluntară. În afară de dorința de a fi castrat, foarte frecvent la bărbați, dar rareori pus in practica, există cazul cel mai frecvent de castrare, prin ordin medical. Cazul cel mai frecvent este cel al bărbaților de o anumită vârstă care suferă sau prezintă risc de cancer de prostată. Testosteronul - un hormon secretat de testicule - poate declanșa și accelera acest cancer, deci dacă medicul consideră că bărbatul nu va mai avea nevoie de testiculele sale pentru a se reproduce sau că o astfel de funcție reproductivă nu valorează mai mult decât viața pacientului, poate prescrie castrarea pacientului, chiar și împotriva voinței acestuia. Numai în Statele Unite, aproximativ 300.000 de bărbați sunt castrați de medicii lor în fiecare an ca tratament pentru cancerul de prostată.

Aspecte istorice

În istoria umană - deși într-un procent foarte mic - există mulți bărbați care și-au pierdut organele genitale prin mâinile, literalmente, altor bărbați, în acte violente precum războiul, spre exemplu.

În mitologia greacă, erau foarte temute amazoanele, un popor de înverșunați războinici apartinand unei societati matriarhale, care, conform unor versiuni ale legendei, ucideau sau mutilau bărbați atunci când nu aveau nevoie de ei pentru reproducere.

Sunt celebre în istorie obiceiurile instituționalizate de a transforma bărbații în eunuci, care au fost practicate în imperiile babilonian, chinez, persan, bizantin, arab și turc. În aceste cazuri, bărbații înstăriți din punct de vedere socioeconomic din respectiva țară, încredințau eunucilor, în special îngrijirea femeilor din harem.

Unii eunuci au devenit oficiali importanți și au obținut o influență politică considerabilă, cei mai pricepuți chiar au reușit să decidă politici de stat care influentauau relațiile internaționale cu țările vecine.

În mai sus enuntatele țări au existat eunuci care au obținut multă faimă socială, multe bogății din punct de vedere economic și în domeniul politic, multă putere .

În timpul invaziei din Persia, Alexandru cel Mare a întâlnit un eunuc care l-a captivat prin frumusețea sa, Bagoas.

Traducerea... va urma / La traduccion... seguira.

Eunucii in China.

În China, eunucii erau angajați ai Palatului Imperial.

La început, acei criminali sau criminali condamnați la castrare erau suficienți pentru a acoperi cota tradițională de eunuc, dar în timp, pe măsură ce mărimea statului chinez a crescut și, prin urmare, birocrația imperială și funcțiile sale diversificate, Este nevoie de mai multe dintre acestea. Eunucii au atins apogeul în Evul Mediu, mai ales în timpul dinastiei Ming.

Atunci a trebuit să găsim și să acceptăm noi candidați din medii diferite. În ciuda faptului că erau slujitori în posturi diferite, își creșteu importanța și obțineau unele avantaje (cum ar fi slăbiciunea economică). În acest fel, în satele foarte sărace, uneori, s-a efectuat câteva auto-mutilări cu speranța obținerii unei poziții sociale și economice mai bune. Cazurile în care tatăl, mama, frații și surorile au însoțit un membru al familiei la o întâlnire cu barber-chirurgul nu au fost ciudate. Acesta, cu tehnici rudimentare bazate pe înțelepciunea vremii respective, a procedat la operație.

Conform cercetărilor și studiilor efectuate de europeni în secolele al XIX-lea și al XX-lea, frizerul și-a înfășurat mai întâi penisul și testiculele de la bază împreună într-un bandaj comun care s-a ajustat strâns, care a produs durere și a oferit forma unui fel de cârnați. A răsucit apoi pachetul astfel format într-o parte, a luat un cuțit curbat și l-a ridicat la distanță, calculând pentru o tăietură puternică și rapidă. În acest moment, frizerul a întrebat încă o dată dacă sunt siguri de o decizie care ar fi ireversibilă, dacă viitorul eunuc avea vârsta, el trebuia să răspundă singur, iar dacă era minor, răspunsul corespunde familiei, prezent acolo. . Dacă răspunsul final a fost afirmativ, atunci printr-o singură mișcare a tăiat organele genitale. Apoi, împreună cu imensa durere, au existat sângerări abundente. Frizerul a aplicat băi de sare și ulei pentru a-l opri și apoi a aplicat un mic panou metalic, de obicei staniu, în orificiul uretral. Atunci s-a întâmplat cel mai dificil lucru, noul eunuc ar trebui să meargă încet, fără odihnă, și să nu consume lichide timp de câteva zile. După un timp, despărțirea metalică plasată anterior în orificiul uretral a fost îndepărtată, dacă a reușit să urineze, atunci operația a fost un succes și a putut începe să gestioneze o slujbă care să slujească în curtea împăratului. În caz contrar, o agonie acerbă îl aștepta pe noul eunuc înainte de moartea lui lentă.

Organele genitale au fost uneori revendicate de oricine era proprietarul său, caz în care frizerul le-a predat. Însă, de multe ori, astfel de răsfățuri nu au fost revendicate și, în acest caz, frizerul le ținea scriind data și cui îi aparțineau. Acest comportament se datora faptului că, dacă eunucul ar fi acceptat în Palatul Imperial și, odată ajuns acolo, a reușit să facă o carieră, va descoperi că pentru fiecare ascensiune (și cu ea mai mulți bani) tradiție cerută ca cerință pentru a învăța într-un rit ceea ce Erau organele sale genitale. Apoi, eunucul s-a grăbit înapoi pentru a încerca să recupereze ceea ce a lăsat în urmă într-un moment rău, pentru care frizerul îl aștepta să-i dea ai lui, după ce a încasat o sumă suplimentară semnificativă de bani.