Cursa de obstacole / Carrera de vallas

Columna en español

Las carreras de vallas son carreras de velocidad en las que los competidores deben superar una serie de barreras de madera y metal (o plástico y vidrio) llamadas vallas.​ Las distancias de las carreras de vallas, así como las alturas de las propias vallas, varían según la distancia de la prueba, el sexo y la edad de los atletas.

Coloana in romana

Al ser carreras de velocidad su paso requiere de una buena técnica para pasar la valla, sin tirarla ni salirse de la calle, lo más rápido posible sin perder estabilidad ni velocidad y continuar la carrera para atacar la siguiente. La técnica para pasar suele ser la misma para las carreras más cortas que para las largas atacando la valla con una pierna estirada en dirección a la misma e impulsando con la otra haciendo una rotación del tronco y ayudándose de los brazos se recoge la otra por encima de la valla, el primer contacto con el suelo una vez pasada la valla se hace con el pie de ataque que continua la carrera para atacar la siguiente. (980 bytes)

Contenido

1 Historia

2 Altura de la vallas

2.1 Categoría femenina

2.2 Categoría femenina

3 Referencias

(102 bytes)

Historia

Sus inicios hay que buscarlos a mediados de el siglo XIX en la universidad de Oxford en 1850 cuando algunos de sus estudiantes organizaron una carrera donde debían superar 10 vallas. En el año 1888, Francia reglamenta esta competición fijando una distancia de carrera de vallas a 110 metros iniciando así las competiciones reglamentadas de la prueba.

La prueba de los 110 m. vallas masculina se disputa en los Juegos Olímpicos desde su primera edición celebrada en Atenas en 1896, en cambio la femenina hay que esperar hasta Múnich 1972 y con una distancia de 100 m. a que se disputara una carrera corta con vallas femenina. La prueba de 400 m. vallas en la rama femenina se incluyó posteriormente en el programa olímpico en Los Ángeles 1984. (752 bytes)

Altura de la vallas

Estas son las medidas actualmente vigentes en Juegos Olímpicos y Campeonatos Mundiales.

Categoría masculina

60 metros vallas - 1,468 metros (pista cubierta)

110 metros vallas - 1,367 metros

400 metros vallas - 0,714 metros

Categoría femenina

60 metros vallas - 0,838 metros​ (pista cubierta)

100 metros vallas - 0,889 metros

400 metros vallas - 0,979 metros

Cursele de obstacole sunt curse de viteză în care concurenții trebuie să depășească o serie de bariere din lemn și metal (sau din plastic și sticlă) numite obstacole (garduri). Distanțele curselor de obstacole, precum și înălțimile gardurilor în sine , variază în funcție de distanța probei, de sexul și de vârsta sportivilor.

Fiind curse de viteză, parcurgerea lor necesită o bună tehnică pentru a depasi obstacolul, fără a-l dobora sau fără a iesi de pe pistă, cât mai repede posibil, fără a pierde stabilitatea sau viteza și a continua cursa pentru a ataca obstacolul următor. Tehnica trecerii peste obstacole este de obicei aceeași pentru curse mai scurte cât pentru cele lungi, si in care gardul se atacă tinand un picior întins în direcția acestuia și impulsând cu celălalt făcând o rasucire a trunchiului și ajutându-se de brațe se aduce celalalt pedeasupra respectivului obstacol, primul contact cu solul odată trecut gardul se face cu piciorul de atac care continuă cursa pentru a ataca următorul obstacol.

Cuprins

1 Istorie

2 Înălțimea gardurilor

2.1 Categoria feminină

2.2 Categoria feminină

3 Referințe

Istoria

Începuturile sale trebuie căutate la mijlocul secolului al XIX-lea la Universitatea din Oxford în 1850, când unii dintre studenții săi au organizat o carieră în care trebuiau să depășească 10 obstacole. În anul 1888, Franța reglementează această competiție prin stabilirea unei distanțe de curse de 110 metri, inițizând astfel competițiile de testare reglementate.

Testul de 110 m. Obstacolele masculine sunt jucate la Jocurile Olimpice încă de la prima ediție care a avut loc la Atena în 1896, în schimb femela trebuie să aștepte până la Munchen 1972 și cu o distanță de 100 m. să aibă o cursă scurtă cu garduri feminine. Testul de 400 m. Gardurile din ramura femeilor au fost ulterior incluse în programul olimpic din Los Angeles, 1984.

Înălțimea gardului

Acestea sunt măsurile în vigoare în prezent la Jocurile Olimpice și Campionatele Mondiale.

Categorie masculină

Garduri de 60 de metri - 1.468 metri (pista acoperită)

Garduri de 110 metri - 1.367 metri

400 de metri garduri - 0,714 metri

Categorie feminină

Garduri de 60 de metri - 0,838 metri (pista acoperită)

100 de metri garduri - 0,889 metri

400 metri obstacole - 0,979 metri