Statul sunt eu, tu, el, ea, noi, voi, ei, ele / El Estado soy yo, tu, el, ella, nosotros, vosotros, ellos, ellas

Una dintre variantele de titlu al acestui articol, pe care le luasem în discuție, era "Statul suntem noi".

Dar, care "noi", si-ar fi spus cititorul; noi doi, noi patru, noi șase, etc,

Ori, prin cuvântul "noi" din titlu, eu vreau să se ințeleagă "noi, toți cetățenii români, fără excepție" (atunci când ne referim la Statul român) sau "noi, toți cetățenii UE-ropeni" (atunci când ne referim la Uniunea Europeană)

Afirmând că "Statul sunt eu", dintr-o postură autoritaristă (cu sau fără intenție autoritaristă, ci, pur și simplu subliniind faptul că, ocupa acea funcție care făcea ca el să întruchipeze Statul), regele Ludovic al XIV-lea a creat un precedent care, nu mai poate fi surmontat.

Azi (la nivel de "secol XXI"), afirmând adevărul că "Statul sunt eu" (mai corect spus "și eu"), oricine ar pronunța acest adevăr, primul gând al ascultătorului tot pe cunoscuta versiune autoritaristă se va centra.

Dar acest adevăr, și anume că fiecare "cetățean cu drept de vot" este o componentă a Statului din care el insuși face parte (statul român, german, filipinez, angolez, bolivian sau canadian), este un adevăr contemporan care, acum cinci secole nu era valid.

Una de las variantes de título de este artículo, que había tomado en cuenta para elegir, era "El Estado somos nosotros".

Pero quién sera "nosotros" le habría dicho al lector; dos de nosotros?, cuatro de nosotros?, seis de nosotros?, etc.

O, con la palabra "nosotros" en el título, me refiero a "nosotros, todos los ciudadanos rumanos, sin excepción" (cuando nos referimos al Estado rumano) o "nosotros, todos los ciudadanos de la UE-ropeis" (cuando nos referimos a Unión Europea)

Al afirmar que "el estado soy yo", desde una postura autoritarista (con o sin intención autoritarista, pero simplemente enfatizando que mantuvo esa posición que lo hizo encarnar al estado), el rey Luis XIV creó un precedente que ya no se puede suplantar.

Hoy en dia (al nivel del "siglo XXI"), afirmando la verdad de que "el Estado soy yo" (más correctamente dicho "y yo"), cualquier sea el que pronuncie esta verdad, el primer pensamiento que despierte en el oyente también se centrará en la conocida versión autoritarista.

Pero esta verdad, a saber, que cada "ciudadano con derecho a voto" es un componente del Estado del que el mismo forma parte (sea el estado rumano, alemán, filipino, angoleño, boliviano o canadiense) es una verdad contemporánea que, hace cinco siglos, no era válida .