Costalero / Hamal

Există in tradiția spaniolă o formă figurativă din care se poate intelege cel mai bine ce inseamna ca "omul (in primul rand ca specie, si nu in ultimul rand, ca individ) sa-si poarte crucea", sau "sa-si poarte pe umeri greutatea Vietii".

Spaniolii folosesc aceasta alegorie in procesiuni religioase specifice traditiei lor, dar alegoriile sunt create tocmai pentru a transmite mesaje.

In practica, cand delegi prin vot cine sa te reprezinte, delegi de fapt pe acela care sa fie in fruntea celor care duc pe umeri o aceeasi greutate, asezat acela in frunte, precum un cocor in fruntea unui stol de cocori care pleaca (sau vin) din (sau in) tarile calde.

Daca dupa ce indici cine sa fie "varful" stolului (din care si tu faci parte) dar apoi in loc sa-ti duci pe umeri partea de greutate ce (in cadrul "stolului"), iti revine, cea ce tu nu duci, cade ca povara pe umerii altora, dar mai ales, cade povara pe "varful stolului".

In politica povara nu se poarta fizic, ci mental, nu trebuie sa sustii cu umerii, ci cu mintea.

In politica se intampla ca si in lumea bateriilor acumulatoare, mintea o putem analoga unui fel de "curent", si, cei care incurcam lumea sa fim "sustinatori politici", suntem asemeni unor baterii (legate in serie, in paralel sau mixt), care alimentam, ca la o "naveta spatiala", un "motor principal" (presedintele) niste "motoare auxiliare"(parlamentarii) si alti "consumatori electrici".

Dar alimentam doar atata timp cat ne auto-conectam sa "hranim" cu "curentul" produs de noi, "obiectivul vizat".

Admitand ca fiecare dintre noi, alimentam cu "1 vot = 1 volt", degeaba in ziua alegerii "presedintele" este asemeni unui motor electric de 6 milioane de volti, daca imediat dupa aia,ne luam mana dupa el, si raman 6 milioane doar cu numele (doar pe eticheta", in realitate avand mult mai putin si astfel "motorul" . . . moare in sarcina.