Obligatia fiscala / Obligación tributaria

Page started at 05.12.2019_23.48 (UTC+1 / España)

Fuente / Sursa: Obligación tributaria - Wikipedia.

ES = 2.632 bytes;

EN = 0 bytes;

RO = 0 bytes.

Texto conforme con el original /

Text conform cu textul original

La obligación tributaria es una relación jurídica entre el Estado u otra persona pública y los sujetos pasivos en tanto tenga lugar el presupuesto de hecho previsto en la ley.(175 bytes)

El texto original pasado por el traductor /

Textul trecut prin traductorul automatic

Obligația fiscală reprezintă un raport juridic între stat sau o altă persoană publică și contribuabili, atât timp cât are loc bugetul de facto prevăzut de lege.

Traducción, adaptación, interpretación... el admin /

Traducere, adaptare, interpretare... admin.

¡Seguira!

/

Va urma!

Contenido

1 Características

2 Sujetos

2.1 Sujeto activo

2.2 Sujeto pasivo

3 Nacimiento

4 Extinción

4.1 Pago

4.2 Compensación

4.3 Confusión

4.4 Remisión

4.5 Prescripción

4.6 Transacción

5 Bibliografía (199 bytes)

Características

Sujetos

Sujeto activo

Es el órgano estatal titular del crédito, quien como acreedor tiene el derecho a exigir el importe del tributo. Este debe integrar necesariamente la estructura estatal.

Debe distinguirse quien tiene competencia para crear el tributo, que es el legislador; del sujeto activo, que es el órgano administrativo titular del interés.

Sujeto pasivo

Es la otra cara de la obligación, el sujeto obligado al cumplimiento de la prestación monetaria de la obligación tributaria.

Dentro del sujeto pasivo se distinguen distintos sujetos dependiendo de la naturaleza de la responsabilidad:

El contribuyente, que para Valdés Costa es responsable por una deuda propia.

El responsable, que para Valdés Costa es responsable por una deuda ajena. No soportará la carga económica del tributo, y posteriormente tendrá derecho a resarcirse del contribuyente, aunque sin los privilegios que la ley le confiere al sujeto activo para el cobro del tributo. (971 bytes)

Nacimiento

Extinción

Los modos de extinción de las obligaciones tributarias por lo general coinciden con aquellos del derecho privado, aunque con algunas particularidades. El modo más importante es el pago, aunque también posee relevancia la prescripción.

Pago

El pago es el cumplimiento de la prestación objeto de la relación jurídica tributaria, que consiste en un crédito por suma líquida y exigible en favor del fisco, que los sujetos pasivos deben satisfacer. Es el modo natural, simple y clásico de extinción de la obligación tributaria.

Compensación

Confusión

Remisión

Prescripción

Transacción

Bibliografía (615 bytes)

Cuprins

1 caracteristici

2 Subiecți

2.1 Subiect activ

2.2 Subiect pasiv

3 Nașterea

4 Stingerea

4.1 Plata

4.2 Compensarea

4.3 Confuzie

4.4 Recomandare

4.5 Prescripție

4.6 Tranzacție

5 Bibliografie

caracteristici

subiect

Subiect activ

Organul de stat care deține creditul, care în calitate de creditor are dreptul de a solicita valoarea impozitului. Aceasta trebuie să integreze în mod necesar structura statului.

Trebuie distins cine are competența de a crea tributul, care este legiuitorul; a subiectului activ, care este organismul administrativ care deține interesul.

Subiect pasiv

Este cealaltă parte a obligației, subiectul obligat să îndeplinească beneficiul monetar al obligației fiscale.

În cadrul contribuabilului se disting diferiți subiecți în funcție de natura responsabilității:

Contribuabilul, care pentru Valdés Costa este responsabil pentru propria datorie.

Responsabil, pentru Valdés Costa este responsabil pentru o datorie externă. Nu va suporta sarcina economică a impozitului și va avea dreptul ulterior la o despăgubire din partea contribuabilului, deși fără privilegiile pe care legea le acordă subiectului activ pentru încasarea impozitului

naștere

extincție

Modurile de stingere a obligațiilor fiscale coincid în general cu cele ale dreptului privat, deși cu unele particularități. Cea mai importantă modalitate este plata, deși prescripția este relevantă.

plată

Plata reprezintă împlinirea beneficiului care face obiectul raportului juridic fiscal, care constă într-un credit pentru o sumă lichidă și executorie în favoarea trezoreriei, pe care contribuabilii trebuie să o satisfacă. Este modul natural, simplu și clasic de stingere a obligației fiscale.

compensare

confuzie

iertare

prescripție

tranzacție

bibliografie