Braconaj / Caza furtiva

09.04.2019_15.33 (España)

Tengo una situación demasiado incordia y aunque la tengo asi de mucho tiempo aun no conozco la respuesta correcta de el problema con lo cual me estoy confrontando.

Yo soy "chofer profesional", por cuenta ajena, de toda la vida. Es decir, desde 1980.

La percepcion mia, mirando las cosas por la totalidad de los conocimientos que se me han acumulado en mi mente durante mi vida, me dice que lo que se me ha impuesto a vivir profesionalmente, desde hace muchos anos (y no he sabido definir hasta hoy en dia, 09.04.2019) se llama "caza furtiva".

Am o situație extrem de ne-la-locul ei și, deși situatia asta grava apasa asupra mea de foarte mult timp, desi am incercat in mii si si mii de feluri sa-i formulez acestei situatii un enunt, de-abia azi (09.04.2019) imi pare ca sunt aproape sa formulez enuntul asta, printr-o analogie cu conceptul "braconaj".

De-aia am si deschis azi pagina acestui concept, sa vad ce anume pot aduna despre acest concept, ca informatie scrisa.

Sunt un "șofer profesionist angajat", de o viață întreagă. Adica, din 1980.

In deceniul 1980 - 1990, lumea mea profesionala, familiala si personala (lumea mea sociala) am perceput-o ca pe un fel de incinta a unei rezervatii in care ma nascusem.

In decembrie 1989, zidul care ne inconjura, a sarit in aer, s-a pulverizat, si am ramas fata in fata, noi si libertatea noastra.

Deceniul 1990 - 2000, eu l-am perceput ca pe un deceniu al prostitutionalizarii relatiilor de munca.

De la un ambient ca de puscarie, societatea in care ma nascusem "avansase" la un ambient ca de jungla.

Eu nu pot trai nici ca in primul,nici ca in al doilea "cliseu" prezentat, si atunci am apelat la o unica solutie ce imi mai ramasese (ca speranta), evadarea din "cusca" asta care ma strangea, in lumea civilizata.

Eu am perceput intotdeauna munca, ca pe activitatea de vanatoare sau ca pe cea de pescuit sportiv (desi eu nici nu vanez, nici nu pescuiesc).

Am venit in occident pentru a vinde servicii, intr-o societate organizata, unde sa nu insel, si nici sa nu fiu inselat.

Am reinnodat legatura (intrerupta vreme de cinci ani, pe motive de "costuri provocate de evadare") cu profesia mea, in 2008, in cadrul a ceea ce devenise (din 2006) cea mai riguros regulata si riguros controlata exercitare profesiei din lume.

Convingerea mea era, prin 2007 cand urmaream sa las jos mistria (la care apelasem in perioada in care nu dispuneam de documente legale valide in Spania, pentru a ma angaja si a lucra legal, ca sofer) si sa reintru in cadrul profesiei mele, convingerea mea era ca . . . gata, s-a terminat cu inselatoriile in acest sector de activitate.

Studiasem legislatia, citisem date despre acest "contor de energie" numit "tahograf" si in sinea mea imi spuneam, ca timpul "smecherilor care fenteaza contuarul" a apus.

Dar in nici doua saptamani de la voluntara mea schimbare a locului de munca, de la "zidaria de circumstanta" la "profesia mea de baza" am vazut ca noua teorie a organizarii muncii, ramane pe hartie si in practica, angajatorii, poate din greseala, poate din intentie, poate din greseala cauzata de intelegere gresita a legislatiei de catre angajator, sau poate din vreo gresita intelegere, perceptie, din propria-mi parte, am intrat in disonanta cu propria-mi meserie.

Parerea mea a fost si este, ca dreptatea este de partea mea, dar ca atunci cand te-ai naste intr-o lume in care nu ar exista nimic in care sa iti oglindesti chipul, nu am avut cum verifica.

Cand nu exista oglinda, ca ti-ai pus cravata stramb, iti spune o alta persoana.

Percepția mea, privind lucrurile pentru întreaga cunoaștere care sa acumulat în mintea mea în timpul vieții, îmi spune ceea ce am fost nevoit să trăiesc profesional, de mulți ani (și nu am știut cum să definim până astăzi). în ziua de 09.04.2019) se numește "braconaj".