Created on 18.07.2019_09.32 (Romania)
Fuente / Sursa: OTAN - Wikipedia (80.615 bytes) / NATO - Wikipedia (76.896 octeti)
Versiunea tradusa de admin dupa versiunea spaniola
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (in engleza: North Atlantic Treaty Organization, NATO; in franceza: Organisation du Traité de l'Atlantique Nord, OTAN), numită și Alianța Atlantică, este o alianță militară interguvernamentală care se guvernează dupa Tratatul Atlanticului de Nord sau Tratatul de la Washington, semnat la 4 aprilie 1949. Organizația constituie un sistem de apărare colectivă, în cadrul caruia statele membre sunt de acord să intervina in apararea oricaruia dintre membrii săi dacă sunt atacați de vreo putere externă acestei organizatii.
Versiunea romaneasca din Wikipedia
Sediul NATO se află în Bruxelles (Belgia) și cele 29 state membre provin din America de Nord și din Europa. Cel mai recent incorporat membru este Muntenegrul, în iunie 2017. În plus, douăzeci și unu de State non-membre NATO, cooperează cu NATO în cadrul Parteneriatului pentru Pace, cu alte 15 State implicate în programe de dialog, si cu nouă State ca parteneri globali. În 2017, cheltuielile militare combinate, pe toate cele 29 de țări au reprezentat 52% din cheltuielile militare mondiale.
În primii sai ani, NATO nu a fost decât o asociație politică. Cu toate acestea, războiul coreean a condus la instituirea unei coaliții permanente. Atunci s-a creat o structură militară aflata sub conducerea comandanților americani (SUA). Războiul Rece a condus natiuni rivale la crearea Pactului de la Varșovia în 1955.
Întotdeauna s-au exprimat îndoieli cu privire la alianța europeană-americană contra unei invazii sovietice, dezacorduri care s-au reflectate in crearea de către Franța a unei forței de coliziune nucleara și retragerea acesteia din structura militară a alianței între 1966 și 2009.
După căderea Zidului Berlinului în 1989, organizația a intervenit in războiul din Iugoslavia, care a devenit prima intervenție comună a NATO. Pe plan politic organizația și-a îmbunătățit relațiile cu foști membri ai Blocului Estic, având ca rezultat aderarea la NATO a mai multor fosti membri ai Pactului de la Varșovia.
Singura dată în care o țară membră a invocat articolul 5 al tratatului, solicitand ajutor în apărarea sa a fost Statele Unite în 2001. De atunci membrii au colaborat cu Statele Unite în războiul din Afganistan. Articolul 4 din tratat prevede chemarea la consultari a membrilor și s-au invocat de patru ori, trei dintre ele pentru Turcia, prima cauzata de războiul din Irak iar celelalte două cauzate de atacuri primite pe timpul războiului civil sirian, a patra a fost invocata de Polonia pe timpul crizei din Crimea din 2014, ca urmare a mobilizării trupelor rusești la granița poloneză cu Kaliningrad și al manevrelor rusești în Marea Baltică.
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (abreviat NATO în engleză și OTAN în franceză și spaniolă) este o alianță politico-militară stabilită în 1949, prin Tratatul Atlanticului de Nord semnat la Washington la 4 aprilie 1949. Actualmente cuprinde 29 de state din Europa și America de Nord.
Alianța s-a format din state independente, interesate în menținerea păcii și apărarea propriei independențe prin solidaritate politică și printr-o forță militară defensivă corespunzătoare, capabilă să descurajeze și, dacă ar fi necesar, să răspundă tuturor formelor probabile de agresiune îndreptată împotriva ei sau a statelor membre. Inițial, aceste state au fost: Belgia, Canada, Danemarca, Franța, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Portugalia, Olanda și SUA. La 18 februarie 1952, au aderat la tratat Grecia și Turcia, iar la 6 mai 1955, RFG a devenit membră NATO.
La constituirea ei, ideea de bază a alianței, menținută timp de peste 50 de ani, era aceea a realizării unei apărări comune, credibile și eficiente. În acest sens, în articolul 5 al Tratatului se specifică: „Părțile convin ca un atac armat împotriva uneia sau a mai multora dintre ele în Europa sau în America de Nord va fi considerat ca un atac impotriva tuturor și în consecință, dacă se va produce un asemenea atac armat, fiecare dintre ele, exercitând dreptul sau individual sau colectiv la autoapărare, recunoscut de articolul 51 al Cartei Națiunilor Unite, va da asistență Părții sau Părților atacate, prin luarea în consecință, individual și concertat cu celelalte părți, a acelor măsuri ce vor fi considerate necesare, inclusiv folosirea forței armate, pentru a restaura și a menține securitatea zonei Nord-Atlantice”.
Această frază s-a referit la început la cazul în care URSS ar fi lansat un atac împotriva aliațiilor europeni ai Statelor Unite, în urma căruia SUA ar fi trebuit să trateze Uniunea Sovietică ca și cum ar fi fost atacată ea însăși. Totuși temuta invazie sovietică din Europa nu a mai venit. În schimb, fraza a fost folosită pentru prima dată în istoria tratatului la 12 septembrie 2001 drept răspuns la Atentatele din 11 septembrie 2001.
Copie conforma cu originalul spaniol (vezi OTAN / NATO )
Traducere, adaptare, interpretare... admin
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (in engleza: North Atlantic Treaty Organization, NATO; in franceza: Organisation du Traité de l'Atlantique Nord, OTAN), numită și Alianța Atlantică, este o alianță militară interguvernamentală care se guvernează dupa Tratatul Atlanticului de Nord sau Tratatul de la Washington, semnat la 4 aprilie 1949. Organizația constituie un sistem de apărare colectivă, în cadrul caruia statele membre sunt de acord să intervina in apararea oricaruia dintre membrii săi dacă sunt atacați de vreo putere externă acestei organizatii.
La Organización del Tratado del Atlántico Norte (en inglés: North Atlantic Treaty Organization, NATO; en francés: Organisation du Traité de l'Atlantique Nord, OTAN), también denominada la Alianza Atlántica, es una alianza militarintergubernamental que se rige por el Tratado del Atlántico Norte o Tratado de Washington, firmado el 4 de abril de 1949. La organización constituye un sistema de defensa colectiva, en el cual los Estados miembros acuerdan defender a cualquiera de sus miembros si son atacados por una potencia externa.
La única ocasión en que un país miembro invocó el artículo 5 del tratado reivindicando la ayuda en su defensa, fue Estados Unidos en 2001. Desde entonces, los miembros colaboraron con los Estados Unidos en la guerra de Afganistán. El artículo 4 del tratado prevé llamar a consulta a los miembros y ha sido convocado cuatro veces, tres de ellas por Turquía, la primera por la guerra de Irak y las dos restantes por ataques recibidos durante la guerra civil siria, la cuarta ha sido invocada por Polonia durante la crisis de Crimea de 2014, debido a la movilización de tropas rusas en la frontera polaca con Kaliningrado y las maniobras rusas en el mar Báltico.
(2638)
Después de la caída del Muro de Berlín en 1989, la organización intervino dentro de la guerra de Yugoslavia, lo que se convirtió en la primera intervención conjunta de la OTAN. En lo político la organización ha mejorado sus relaciones con los antiguos miembros del bloque del Este, dando como resultado la incorporación a la OTAN de varios miembros del Pacto de Varsovia.
Siempre se han manifestado dudas sobre la alianza europeo-norteamericana ante una invasión soviética, desacuerdos que se plasmaron con la creación por parte de Francia de la fuerza de choque nuclear y con su retirada de la estructura militar de la alianza entre 1966 y 2009.
En sus primeros años, la OTAN no era mucho más que una asociación política. Sin embargo, la guerra de Corea hizo que se planteara una coalición permanente. Entonces se creó una estructura militar bajo la dirección de los comandantes de Estados Unidos. La Guerra Fría llevó a las naciones rivales a crear el Pacto de Varsovia en 1955.
La sede de la OTAN se encuentra en Bruselas (Bélgica) y sus 29 Estados miembros abarcan Norteamérica y Europa. La incorporación más reciente es la de Montenegro, en junio de 2017. Además, veintiún Estados no miembros colaboran con la OTAN dentro del programa Asociación para la Paz, con otros quince involucrados en programas de diálogo y nueve como socios globales. En 2017, el gasto militar combinado de los 29 países fue el 52 % del gasto militar mundial.
Sediul NATO se află în Bruxelles (Belgia) și cele 29 state membre provin din America de Nord și din Europa. Cel mai recent incorporat membru este Muntenegrul, în iunie 2017. În plus, douăzeci și unu de State non-membre NATO, cooperează cu NATO în cadrul Parteneriatului pentru Pace, cu alte 15 State implicate în programe de dialog, si cu nouă State ca parteneri globali. În 2017, cheltuielile militare combinate, pe toate cele 29 de țări au reprezentat 52% din cheltuielile militare mondiale.
În primii sai ani, NATO nu a fost decât o asociație politică. Cu toate acestea, războiul coreean a condus la instituirea unei coaliții permanente. Atunci s-a creat o structură militară aflata sub conducerea comandanților americani (SUA). Războiul Rece a condus natiuni rivale la crearea Pactului de la Varșovia în 1955.
Întotdeauna s-au exprimat îndoieli cu privire la alianța europeană-americană contra unei invazii sovietice, dezacorduri care s-au reflectate in crearea de către Franța a unei forței de coliziune nucleara și retragerea acesteia din structura militară a alianței între 1966 și 2009.
După căderea Zidului Berlinului în 1989, organizația a intervenit in războiul din Iugoslavia, care a devenit prima intervenție comună a NATO. Pe plan politic organizația și-a îmbunătățit relațiile cu foști membri ai Blocului Estic, având ca rezultat aderarea la NATO a mai multor fosti membri ai Pactului de la Varșovia.
Singura dată în care o țară membră a invocat articolul 5 al tratatului, solicitand ajutor în apărarea sa a fost Statele Unite în 2001. De atunci membrii au colaborat cu Statele Unite în războiul din Afganistan. Articolul 4 din tratat prevede chemarea la consultari a membrilor și s-au invocat de patru ori, trei dintre ele pentru Turcia, prima cauzata de războiul din Irak iar celelalte două cauzate de atacuri primite pe timpul războiului civil sirian, a patra a fost invocata de Polonia pe timpul crizei din Crimea din 2014, ca urmare a mobilizării trupelor rusești la granița poloneză cu Kaliningrad și al manevrelor rusești în Marea Baltică.
Copia conforma con el original en rumano (vease NATO / OTAN)
Traduccion, adaptación e interpretación hecha por el admin
La constituirea ei, ideea de bază a alianței, menținută timp de peste 50 de ani, era aceea a realizării unei apărări comune, credibile și eficiente. În acest sens, în articolul 5 al Tratatului se specifică: „Părțile convin ca un atac armat împotriva uneia sau a mai multora dintre ele în Europa sau în America de Nord va fi considerat ca un atac impotriva tuturor și în consecință, dacă se va produce un asemenea atac armat, fiecare dintre ele, exercitând dreptul sau individual sau colectiv la autoapărare, recunoscut de articolul 51 al Cartei Națiunilor Unite, va da asistență Părții sau Părților atacate, prin luarea în consecință, individual și concertat cu celelalte părți, a acelor măsuri ce vor fi considerate necesare, inclusiv folosirea forței armate, pentru a restaura și a menține securitatea zonei Nord-Atlantice”.
Alianța s-a format din state independente, interesate în menținerea păcii și apărarea propriei independențe prin solidaritate politică și printr-o forță militară defensivă corespunzătoare, capabilă să descurajeze și, dacă ar fi necesar, să răspundă tuturor formelor probabile de agresiune îndreptată împotriva ei sau a statelor membre. Inițial, aceste state au fost: Belgia, Canada, Danemarca, Franța, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Portugalia, Olanda și SUA. La 18 februarie 1952, au aderat la tratat Grecia și Turcia, iar la 6 mai 1955, RFG a devenit membră NATO.
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (abreviat NATO în engleză și OTAN în franceză și spaniolă) este o alianță politico-militară stabilită în 1949, prin Tratatul Atlanticului de Nord semnat la Washington la 4 aprilie 1949. Actualmente cuprinde 29 de state din Europa și America de Nord.
La Organización del Tratado del Atlántico Norte (abreviada OTAN en inglés y OTAN en francés y en español) es una alianza político-militar establecida en 1949 por el Tratado del Atlántico Norte firmado en Washington el 4 de abril de 1949. Actualmente incluye 29 estados de Europa y América del Norte.
La Alianza estaba formada por estados independientes interesados en mantener la paz y defender su propia independencia a través de la solidaridad política y una fuerza militar defensiva apropiada capaz de desalentar y, si fuera necesario, responder a todas las formas posibles de agresión contra sí misma o contra los estados. Unidos. Inicialmente, estos países fueron: Bélgica, Canadá, Dinamarca, Francia, Islandia, Italia, Luxemburgo, Reino Unido, Noruega, Portugal, los Países Bajos y los Estados Unidos. El 18 de febrero de 1952, Grecia y Turquía se unieron al tratado, y el 6 de mayo de 1955, RFG se convirtió en miembro de la OTAN.
Sobre su constitución, la idea básica de la alianza, mantenida por más de 50 años, fue lograr una defensa común, creíble y efectiva. Con este fin, el artículo 5 del Tratado establece: "Las partes acuerdan que un ataque armado contra uno o más de ellos en Europa o América del Norte se considerará un ataque contra todos y, en consecuencia, si ocurre". dicho ataque armado, cada uno de los cuales ejerce su derecho individual o colectivo de legítima defensa, tal como se reconoce en el Artículo 51 de la Carta de las Naciones Unidas, asistirá a la Parte o Partes en la controversia individualmente y en concierto con las otras partes lo que se considerará necesario, incluido el uso de la fuerza armada, para restablecer y mantener la seguridad del área del Atlántico Norte ".
Această frază s-a referit la început la cazul în care URSS ar fi lansat un atac împotriva aliațiilor europeni ai Statelor Unite, în urma căruia SUA ar fi trebuit să trateze Uniunea Sovietică ca și cum ar fi fost atacată ea însăși. Totuși temuta invazie sovietică din Europa nu a mai venit. În schimb, fraza a fost folosită pentru prima dată în istoria tratatului la 12 septembrie 2001 drept răspuns la Atentatele din 11 septembrie 2001.
(2149 octeți)
Esta frase se refería por primera vez al caso cuando la URSS lanzaba algun ataque contra los aliados europeos de los Estados Unidos, después de lo cual los Estados Unidos tendrían que tratar a la Unión Soviética como si hubiera sido atacada. Aún así, la temida invasión soviética de Europa no ha llegado. En cambio, la frase se usó por primera vez en la historia del tratado el 12 de septiembre de 2001 en respuesta a los ataques del 11 de septiembre de 2001.
North Atlantic Treaty Organization (Organización del Tratado del Atlántico Norte)
North Atlantic Treaty Organization (Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord)