Pagina iniciada a 24.03.2019_22.53 (España)
La prohibición de hacer el descanso en la cabina , no correlacionada con otras medidas, es parecido con la prohibición de los astronautas a no hacer, en Cosmos, el descanso en la nave cósmica.
Es igual con lo de poner una tapa en la puerta de la cabaña de el perro encadenado, para que no duerma el sábado y el domingo en la cuna.
Normalmente para no llegar algun empleado a la situación de albergarse en una cabina, la Sociedad tiene que obligar al "dueño" (no solo por la teoría sino también por la práctica) a retroceder aquella persona que desempeña (en esta pelicul) el papel de "perro", a su propia condición civil (y no solo los fines de semana sino al final de cada jornada laboral).
Pero, los políticos sin cabeza, maltratan con sus leyes, el pero ya maltratado..
Dirías que no puedes encontrar gente mas tonta, pero la fuente de la "estupidez humana" es el único "perpetuum mobile" que existe.
Maltratar (como la Sociedad hace) el perro porque no se esta auto-librando de la cadena, es mucho mas que absurdo.
Por lo menos la gente de mi idioma, no dispone de tanta cualidad y cantidad de información como un español, pero en español pone claro, negro sobre blanco,
Pero, desde una condicion penitenciaria, las cosas (conforme mis percepciónes), han "evoluado" hacia una condicion de "prostitución callejera".
Percibiendo yo una continua y sin fin decadencia moral, tomo la decisión de dejar atras mi propio mundo donde naci, mi propia vida social (con todo lo que puede tener ella a cabo de unos 44 años de vida) y buscar algo parecido a "otro planeta", porque en la mia me sentia como "perdido en el espacio".
Huyendo en la otra parte del continente parecia en aquel 2003 huir bastante lejos, y vivio la esperanza que un "sin papeles" como yo, algun dia podria arreglar sus papeles, y podria haber practicado su profesión dentro de aquellos limites que definen el concepto denominado "trabajo decente".
Nací en Rumania a final del año 1959, y desde mis primeras clases senti en el aire como oliendo, un aire de "falsa competición", un aire de "grosera manipulación".
Me sentia como un animal nacido en cautiverio (como un animal nacido en una jardin zoológico) sin esperanza alguna de poder volver a el mundo natural.
Me he orientado hacia la actividad de conductor profesiónal,viendo en esta actividad como la unica actividad accesible un individuo de baja condición social, como yo, que me podria dar el mayor grado de la libertad a que se podria aspirar en tales circunstancias dadas.
Este trabajo nunca ha sido un trabajo comodo, siempre ha sido una actividad de alta dificultad.
En el final de el año 1989, los muros de este inmensa "Bastilia" fueron derrumbados y he pensado en aquellos momentos que vivo . . . en vivo, el papel de algun personaje de la novela "1984", pero esperaba vivir otro final.
Comunicar de forma simultanea con dos mundos idiomaticos, cuesta dos veces mas que comunicar solo con una.
Pero, si la realidad obliga a esto, que podemos hacer?
Intento ser breve . . .
Me estoy auto-considerando yo, un bien preparado (y desde siempre activo) militante a favor de los derechos humanos, a favor de el derecho de las personas ((y puede dar fe de esta cosa, en principal mi propia . . . obra digital).
Para mi, de las 7,5 mil millones de seres humanos existentes hoy en dia en la Tierra, me vienen igual de importantes, sin excepción alguna, todas las 7,5 mil millones de personas.(594).
Comunicarea de forma simultană cu două lumi idiomatice, este de două ori mai grea decât comunicarea cu doar una.
Dar, dacă realitatea obligă la asta, ce putem face?
Încerc să fiu scurt. . .
Mă auto-consider a fi eu un militant bine pregătit (si dintotdeauna) activ în favoarea umanelor drepturi, în favoarea materiei juridice numit "Dreptul persoanelor".
Mie, din cei 7,5 miliarde de oameni existenți azi pe Pământ , imi vin la fel de importante,fără excepție, toate cele 7,5 miliarde de persoane.
.
M-am născut in România la sfârșitul anului 1959, și, chiar din primele mele clase am simțit în aer un miros de "falsă concurență ", un miros de "grosolană manipulare".
M-am simțit asemeni unui animal născut în captivitate (ca un animal născut într-o grădină zoologică) fără vreo speranță de a se putea întoarce vreodată în lumea sa naturală.
M-am orientat înspre activitatea de șofer profesionist, văzând în această activitate, unica activitate la care putea accede un individ cu un statut social scăzut, ca al meu, care mi-ar fi putut da maximumul grad de libertate la care puteam aspira cu gândul fi în acele condiții date.
Activitatea de șofer nu a fost niciodată o activitate confortabilă, ci a fost întotdeauna o activitate plină de dificultăți.
La sfârșitul anului 1989, zidurile acestei imense "Bastilii" au fost daramate și m-am gândit în acele momente că trăiesc. . . live, rolul vreunuia dintre personajele nuvelei "1984", sperand totusi sa se ajunga la un altfel de final.
Sin embargo, de una condición de despertar, las cosas (según mi percepción personal) "evolucionaron" a una condición de "cinturón de prostitución".
Habiendo percibido una decadencia moral continua e interminable, he venido a tomar la decisión de dejar atrás mi propio mundo en el que nací, mi propia vida social (con todo lo que ella puede tener en ella durante 44 años), y para intentar buscar el mundo moral del cual sentía la necesidad, como una especie de "otro planeta", porque en mi mundo me había sentido como un "perdido en el espacio".
Correr al otro lado del continente me pareció que en 2003 era más que suficiente, y esperaba que un "sin documentos" como yo algún día pudiera adquirir esa identidad legal Se les permite ejercer su profesión dentro de esos límites que definen el concepto denominado "Trabajo Decente".
Numai că, de la o condiție de ocnă, lucrurile (conform percepției mele personale) "au evoluat" la o condiție de "prostituție de centură".
Percepând eu o continuă și fără sfârșit decadență morală, am ajuns să iau decizia de a lăsa în urmă propria mea lume în care m-am născut, propria mea viață socială (cu tot ce poate avea în ea o trăire de 44 de ani) și să încerc căutare lumii morale de care eu simțeam nevoia, ca pe un fel de "altă planetă ", pentru că în lumea mea de până atunci mă simțisem ca un "pierdut în spațiu ".
Fuga în cealaltă parte a continentului mi-a părut în 2003 a fi o îndepărtare mai mult decât suficientă și am nutrit speranța că un "fără documente" ca mine, într-o zi ar putea să-și poată dobândi acea identitate juridica care să ii permită a-și putea exercita profesia în cadrul acelor limite care definesc conceptul numit "Muncă decentă".
Interdicția de a nu mai dormi în cabină "TIR"-ului, ne-coroborată cu alte măsuri, este egală cu interdicția pusă astronauților aflati in Cosmos, de a nu își mai face "week-end"-urile în nava cosmică. Este egală cu a pune sâmbăta și duminica o scândură în ușa cotețului "câinelui legat pe lanț", ca să nu mai doarmă sâmbăta și duminica în coteț.
În loc ca Societatea să oblige "gospodarul" (nu doar prin teorie, ci si prin practică) să redea persoanei care joacă rolul de "câine", condiția sa civilă (și asta nu numai în week-end ci la sfârșitul fiecărei "ture de lucru"), politicimea pluii tot în câine lovește.
Ai zice că mai săraci cu duhul nu găsești, dar izvorul de "prostie omenească" este singurul "perpetuum mobile" ce există.
Să lovești (ca Societate) în câine pentru că nu se desface din lanț. Multă minte.