Drept (disciplina) / Derecho (disciplina)

Page start up on 20.05.2020_01.27 (UTC+1 / Espana)

Stema Universității din Bologna, prima universitate din lume.

Imaginea unui absolvent, recent licentiat în Drept.

Índice.

1 Historia

2 Instituciones que la imparten

2.1 México

3 Régimen de estudios

3.1 Atendiendo a la modalidad de estudios

3.2 Atendiendo al horario de estudios

4 Plan de estudios

4.1 España

4.2 México

4.3 Argentina

4.4 Brasil

4.5 Chile

4.6 Colombia

4.7 Perú

5 Véase también

6 Referencias

7 Bibliografía

8 Enlaces externos

El Derecho comienza a ser objeto de estudio desde las primeras civilizaciones. A partir del Código de Hammurabi –(del año 1760 a.C.) primera manifestación jurídica impresa–​ los estudios acerca del Derecho fueron transformándose en una disciplina cada vez más cotidiana en las distintas urbes de los pueblos primitivos. Pese al innegable aporte helenístico al Derecho, son los romanos, sin lugar a dudas, los máximos contribuyentes del Derecho tal cual lo apreciamos en la actualidad, aunque en Roma aún no existía el estudio del Derecho de la forma como lo conocemos hoy día. En la Edad Media, Bártolo de Sassoferrato, considerado uno de los juristas más influyentes del Derecho continental, estudió el Corpus iuris civilis, siendo el máximo artífice de lo que es el Derecho Privado Común, que, asociado al Derecho canónico para formar el utrumque ius, constituye el pilar clave de la cultura jurídica europea.

En 1088 se funda la primera universidad de la historia: la Universidad de Bolonia, y entre sus primeras carreras de estudios o licenciaturas se encuentra «Derecho».​ En la Edad Media las asignaturas de Derecho recibían los nombres de las partes del Corpus iuris civilis: instituta, digesto, etc.

El primer texto legal que definió expresamente a la figura del «abogado» fue el código de las Siete Partidas de Alfonso X.​ Esta obra constituye además el primer «reglamento» que regula la profesión de abogado y los requisitos mínimos de la licenciatura en Derecho.​ Los abogados debían tener como mínimo 17 años de edad, no poseer defectos físicos, ser varones y conocedores del Derecho. Se exigía la inscripción de matrícula y juramento de desempeñar fiel y rectamente su mandato, debiendo además rendir examen en las audiencias. Se castigaba el prevaricato y se prohibía el pacto de cuota litis, según la Novísima Recopilación. Constituían faltas graves descubrir secretos a la parte contraria o a terceros en favor del letrado, aconsejar a dos partes contrarias en un mismo asunto o ayudar a una parte en primera instancia y a otra en segunda, alegar cosas maliciosas, pedir pruebas innecesarias, alegar sobre falsas leyes a sabiendas o abogar contra disposiciones expresadas en las leyes.

Hasta el siglo XIX, las universidades fueron en gran medida centros elitistas en los que solo un porcentaje marginal de la población alcanzaba los estudios superiores.​ Esto comienza a cambiar a partir del término de la Primera Guerra Mundial, con el aumento significativo de la matrícula, pero sobre todo tras el fin de la Segunda Guerra Mundial, donde miles de intelectuales de una Europa devastada se vuelcan a América y copan las aulas universitarias. La carrera de Derecho se vuelve atractiva por las consecuencias jurídicas del más devastador conflicto armado de la humanidad: la suscripción de nuevos tratados entre Estados, la creación de nuevos organismos internacionales, la disolución y aparición de nuevos territorios, etc. Las dos últimas décadas del siglo XX la carrera de leyes alcanzó niveles históricos de matrícula, impulsados en gran medida por las políticas educacionales de los gobiernos, como la creación de nuevas becas y créditos que permitieron el acceso de la clase media a la carrera. (3.214 bytes)

Dreptul începe să fie obiect de studiu inca de la primele civilizații. Începând cu Codul Hammurabi - (din anul 1760 î.Hr.), prima manifestare juridică tipărită - studierea Dreptului a devenit o disciplină din ce în ce mai cotidiană în diferitele localitati urbanizate ale popoarelor primitive. În ciuda contribuției elenistice incontestabile la Drept, romanii sunt, fără îndoială, cei mai mari contribuitori ai Dreptului așa cum o apreciem astăzi, deși la Roma nu a existat încă niciun studiu al Dreptului așa cum îl cunoaștem astăzi. În Evul Mediu, Bártolo de Sassoferrato, considerat unul dintre cei mai influenți juriști ai dreptului continental, a studiat Corpus iuris civilis, fiind cel mai înalt arhitect al ceea ce este dreptul privat comun, care, asociat cu dreptul canonic pentru a forma utrumque ius constituie pilonul cheie al culturii juridice europene.

Prima universitate din istorie a fost fondată în 1088: Universitatea din Bologna, iar printre primele sale cariere de studii sau diplome a fost „Dreptul”. În Evul Mediu, subiecții de drept au primit numele părților Corpus iuris civilis : institui, digera etc.

Primul text legal care a definit expres figura „avocatului” a fost codul celor șapte jocuri ale lui Alfonso X. Această lucrare constituie, de asemenea, primul „regulament” care reglementează profesia de avocat și cerințele minime pentru o diplomă de drept. Avocații trebuie să aibă cel puțin 17 ani, să nu aibă defecte fizice, să fie bărbați și să cunoască legea. Înregistrarea și depunerea jurământului au fost necesare pentru a-și îndeplini în mod fidel și corect mandatul și trebuie, de asemenea, să facă un examen la audieri. Prevaricația a fost pedepsită și pactul litis de cote a fost interzis, potrivit Newest Digest. A fost o infracțiune gravă descoperirea secretelor pentru partea care se opune sau terților în favoarea avocatului, sfătuirea a două părți opuse în aceeași materie sau ajutarea unei părți în prima instanță și a alteia în cea de-a doua, a acuza lucruri răuvoase, a cere dovezi inutile, a acuza legi false în cunoștință de cauză sau pledând împotriva prevederilor exprimate în legi.

Până în secolul al XIX-lea, universitățile au fost în mare parte centre de elită în care doar un procent marginal din populație a atins niveluri de învățământ superior, care au început să se schimbe după sfârșitul Primului Război Mondial, cu o creștere semnificativă a înscrierii. , dar mai ales după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, unde mii de intelectuali dintr-o Europă devastată se îndreaptă spre America și preia sălile de clasă universitare. Cariera de avocatură devine atractivă datorită consecințelor legale ale celui mai devastator conflict armat al umanității: semnarea de noi tratate între state, crearea de noi organizații internaționale, dizolvarea și apariția de noi teritorii etc. În ultimele două decenii ale secolului XX, gradul de drept a atins niveluri de înscriere istorice, în mare parte determinate de politicile educaționale ale guvernelor, cum ar fi crearea de noi burse și credite care au permis accesul clasei de mijloc la carieră.

Citeste mai departe...

Leer mas...

Artículo en obra! ¡Seguirá!

Article in construction! Will follow!

Articol în lucru! Va urma!