Columna 1 .

Texto del articulo "Lo real, lo imaginario y lo simbólico - Wikipedia".

Lo real, lo imaginario y lo simbólico son términos utilizados por Jacques Lacan como sustantivos en género neutro, para señalar unos campos o dimensiones, que él llama "registros" de lo psíquico. En el psicoanálisis de orientación lacaniana estos tres registros se encuentran relacionados conformando una tópica . Esta tópica constituye una estructura que se puede representar ejemplarmente como elementos anudados de un modo semejante (no forzosamente idéntico) a un nudo borromeo . Según Lacan, estos tres registros posibilitan conjuntamente el funcionamiento psíquico, de modo que cualquier entidad, proceso o mecanismo de lo psíquico puede ser enfocado y analizado en sus aspectos imaginarios, reales y simbólicos. Así, por ejemplo, un proceso de pensamiento del orden simbólico involucra siempre, una base o soporte en lo real y una representación en el registro de lo imaginario.

El conjunto de los tres registros es denominado por Jacques Lacan en una fase temprana del desarrollo de esta teoría (a partir de 1953) con la sigla: « S.I.R .» (es decir, simbólico, imaginario, real) y luego, en el contexto del intento de formalización de la teoría a través de matemas que Lacan llevó a cabo a partir de 1970, la sigla es invertida, transformándose en « R.I.S .», donde lo real pasa a tomar aquel lugar determinante en la estructura que en la primera tópica ocupaba lo simbólico, y a ser definido como un «resto» que se substrae a toda formalización científica, por lo que no se puede «matematizar».​

Índice

1 Registro de lo real

2 Registro de lo imaginario

3 Registro de lo simbólico

4 Referencias

5 Bibliografía

6 Véase también

( 1.629 del total de 13.005 bytes)

Columna 2 .

Automatic translation with Google .

Realul, imaginarul și simbolicul sunt termeni folosiți de Jacques Lacan ca substantive neutre de gen, pentru a indica câmpuri sau dimensiuni, pe care le numește „înregistrări” ale psihicului. În psihanaliza orientată lacanian, aceste trei registre sunt legate, formând un subiect. Acest subiect constituie o structură care poate fi reprezentată în mod exemplar ca elemente înnodate într-un mod similar (nu neapărat identic) cu un nod borromeu.

Potrivit lui Lacan, aceste trei registre permit în comun funcționarea psihică, astfel încât orice entitate, proces sau mecanism al psihicului poate fi focalizat și analizat în aspectele sale imaginare, reale și simbolice. Astfel, de exemplu, un proces de gândire a ordinii simbolice implică întotdeauna o bază sau un sprijin în real și o reprezentare în registrul imaginarului.

Setul celor trei registre este numit de Jacques Lacan într-un stadiu incipient al dezvoltării acestei teorii (începând din 1953) cu acronimul: „S.I.R.” (adică simbolic, imaginar, real) și apoi, în contextul încercării de a formaliza teoria prin matematică pe care Lacan a efectuat-o din 1970, acronimul este inversat, transformându-se în „RIS”, unde începe să ia real locul determinant în structura pe care simbolul a ocupat-o în primul subiect și să fie definit ca un „rest” care se scade din orice formalizare științifică, deci nu poate fi „matematizat”.

Index

1 Înregistrarea realului

2 Registrul imaginarului

3 Registrul simbolicului

4 Referințe

5 Bibliografie

6 A se vedea, de asemenea .

Columna 3.

Traducción / Traducere... admin .

Realul, imaginarul și simbolicul sunt termeni folosiți de Jacques Lacan ca substantive de gen neutru, pentru a indica câmpuri sau dimensiuni, pe care le numește „registre” ale psihicului. În psihanaliza de orientare lacaniana, aceste trei registre se gasesc inter-relationate, conformând un topic . Acest topic constituie o structură care poate fi reprezentată în mod exemplar ca elemente înnodate într-un mod similar (nu neapărat identic) cu un nod borromeu .

Potrivit lui Lacan, aceste trei registre permit în comun funcționarea psihică, astfel încât orice entitate, proces sau mecanism al psihicului poate fi focalizat și analizat în aspectele sale imaginare, reale și simbolice. Astfel, de exemplu, un proces de gândire a ordinii simbolice implică întotdeauna o bază sau un sprijin în real și o reprezentare în registrul imaginarului.

Ansamblul /setul celor trei registre este denumit de Jacques Lacan într-un stadiu incipient al dezvoltării acestei teorii (începând din 1953) cu acronimul: „ S.I.R .” (adică simbolic, imaginar, real) și apoi, în contextul încercării de a formaliza teoria prin intermediul acelor matemas pe care Lacan le-a realizat incepand de prin 1970, acronimul este inversat, transformându-se în „ RIS ”, unde realul începe să ocupe locul determinant în structura in care in primul topic era ocupat de simbolic și să fie definit ca un „rest” care se substrage oricarei formalizari științifice, deci nu poate fi „matematizat”.

Cuprins

1 Registrul realului

2 Registrul imaginarului

3 Registrul simbolicului

4 Referințe

5 Bibliografie

6 A se vedea, de asemenea

«Esquema R»

Los tres registros en la tópica lacaniana,​ donde:

Triángulo esquina superior: Lo imaginario;

Φ: El falo imaginario;

S: El sujeto del inconsciente;

m: El yo (moi);

Trapecio central: Lo real;

Triángulo esquina inferior: Lo simbólico;

M: La madre simbólica;

a: El otro imaginario (objeto a);

I: Yo (moi) ideal;

a': El Yo en el encuentro con el otro imaginario;

P: La Ley/El Nombre del Padre;

A: El Gran Otro

«Schema R»

Cele trei registre din subiectul lacanian, unde avem:

Triunghiiul din colțul superior: Imaginarul;

Φ: Falusul imaginar;

S: Subiectul inconștientului;

m: Eu (moi);

Trapez central: Realitatea reală;

Triunghiul din colțul inferior: simbolic;

M: Mama simbolică;

a: Celălalt imaginar (obiectul a);

I: Eu-l (moi) ideal;

a ': Eu-l la întâlnirea cu celălalt imaginar;

P: Legea / Numele Tatălui;

A: Marele celălalt.