Columna 1 . 

Texto del articulo " Estado de derecho - Wikipedia "

El Estado de derecho es un modelo de orden para un país por el cual todos los miembros de una sociedad (incluidos aquellos en el gobierno) se consideran igualmente sujetos a códigos y procesos legales divulgados públicamente; es una condición política que no hace referencia a ninguna ley en concreto. El estado de derecho implica que cada persona está sujeta a la ley, incluidas las personas que son legisladores, funcionarios encargados de hacer cumplir la ley y jueces. Cualquier medida o acción debe estar sujeta a una norma jurídica escrita y las autoridades del Estado están limitadas estrictamente por un marco jurídico preestablecido que aceptan y al que se someten en sus formas y contenidos. Por lo tanto, toda decisión de sus órganos de gobierno ha de estar sujeta a procedimientos regulados por ley y guiados por absoluto respeto a los derechos.(857 bytes)

Lo anterior contrasta con lo que sucede ocasionalmente en muchas dictaduras personales, donde el deseo del dictador es la de una gran medida de acciones sin que medie una norma jurídica . En un Estado de derecho las leyes organizan y fijan límites de derechos en que toda acción está sujeta a una norma jurídica previamente aprobada y de conocimiento público (en ese sentido no debe confundirse un Estado de derecho con un Estado democrático , aunque ambas condiciones suelan darse simultáneamente). Esta acepción de Estado de derecho es la llamada "acepción débil" o "formal" del Estado de derecho que se rige por la Constitución. (629 bytes)

En un Estado de derecho, toda acción social y estatal encuentra sustento en la norma; es así que el poder del Estado queda subordinado al orden jurídico vigente por cumplir con el procedimiento para su creación y es eficaz cuando se aplica en la realidad con base en el poder del Estado a través de sus órganos de gobierno, creando así un ambiente de respeto absoluto del ser humano y del orden público. (403 bytes)

El término Estado de derecho tiene su origen en la doctrina alemana del Rechtsstaat . El primero que lo utilizó como tal fue Robert von Mohl en su obra La ciencia de política alemana en conformidad con los principios de los Estados de derecho (en alemán Die deutsche Polizei-wissenschaft nach den Grundsätzen des Rechtsstaates),​ sin embargo, la mayoría de los autores alemanes ubican el origen del concepto en la obra de Immanuel Kant .

En muchos países como por ejemplo Estados Unidos, España, Francia y Alemania, el concepto de estado de derecho es análogo al principio de la supremacía de una constitución. En otros como Gran Bretaña no hay una Constitución sino un conjunto de leyes que están en continua evolución: el término más equivalente en términos conceptuales es el imperio de la ley o en ingles el rule of law (1195 bytes)

Columna 2 . 

Traductor de Google .

Supremația legii este un model de ordine pentru o țară în care toți membrii unei societăți (inclusiv cei din guvern) sunt considerați în mod egal supuși codurilor și proceselor juridice dezvăluite public; este o condiție politică care nu se referă la nici o lege specifică. Statul de drept implică faptul că fiecare persoană este supusă legii, inclusiv persoanelor care sunt parlamentari, ofițeri de aplicare a legii și judecători. Orice măsură sau acțiune trebuie să facă obiectul unei norme juridice scrise și autoritățile statului sunt strict limitate de un cadru juridic prestabilit pe care îl acceptă și pe care îl prezintă în forma și conținutul lor. Prin urmare, toate deciziile organelor sale de conducere trebuie să facă obiectul unor proceduri reglementate de lege și ghidate de respectul absolut al drepturilor.

Cele anterioare contrastează cu ceea ce se întâmplă ocazional în multe dictaturi personale, în care dorința dictatorului este cea a unui mare număr de acțiuni fără o normă juridică. Într-un stat de legi constituționale care să organizeze și să stabilească limite de imagine, în care fiecare acțiune este supusă unei norme juridice aprobate și publicate anterior (în acest sens, nu trebuie confundată statul de drept într-un stat democratic, cu toate că ambele condiții suelan fi simultan). Acest sens al statului de drept este așa-numitul înțeles "slab" sau "formal" al statului de drept reglementat de Constituție. (1488 bytes)

Într-un stat de drept, toate acțiunile sociale și de stat găsesc sprijin în cadrul normei; Astfel, puterea statului este subordonată ordinii juridice existente, pentru a se conforma procedurii de creare a acesteia și este eficient atunci când sunt aplicate în realitate bazată pe puterea statului prin intermediul organelor sale de conducere, creând astfel o atmosferă de respectul absolut al ființei umane și al ordinii publice.

Regula Termenul de drept își are originea în doctrina germană a Rechtsstaat. Primul să-l folosească ca atare a fost Robert von Mohl, în cartea sa Știința politicii germane, în conformitate cu principiile statului de drept (Die germană Deutsche Polizei-Wissenschaft des nach den Grundsätzen Rechtsstaates), cu toate acestea, majoritatea autorilor germani localizați originea conceptului în lucrarea lui Immanuel Kant.

În multe țări, cum ar fi Statele Unite ale Americii, Spania, Franța și Germania, conceptul statului de drept este analog cu principiul supremației unei constituții. În altele, cum ar fi Marea Britanie, nu există o Constituție, ci un set de legi care evoluează în mod constant: termenul cel mai echivalent în termeni conceptuali este statul de drept (1195 octeți)

Columna 3 . 

Traducción / Traducere... admin .

Statul de Drept (în germană Rechtstaat) este un model de orânduire la nivel de țară prin intermediul caruia toți membrii unei societăți (inclusiv cei din guvern) sunt considerați în egală măsură subiecti juridici ai codurilor și procedurilor juridice public promulgate; este o condiție politică care nu face referință la vreo lege anume. Statul de Drept implică faptul că orice persoană este subordonată juridic, legii, inclusiv persoanele care sunt legiuitori, persoanele însărcinate cu aplicarea legii sau persoanele însărcinate cu judecarea faptelor (judecători). Orice măsură sau acțiune trebuie să fie subordonată unei norme juridice scrise, iar autoritățile Statului sunt limitate strict de un cadru juridic prestabilit, pe care îl acceptă și caruia i se subordonează în forma și conținutul lui. Prin urmare, toate deciziile organelor sale de conducere trebuie să fie supuse procedurilor reglementate de lege și ghidate de absolutul respect pentru drepturi. (963 bytes)

Acest lucru contrastează cu ceea ce se întâmplă în mod regulat în multe dictaturi personale, unde dorința dictatorului este aceea de a duce la capăt cât mai multe acțiuni fără ca acest lucru să fie mediat de vreo normă juridică. Într-un Stat de Drept, legile organizează și stabilesc limite ale drepturilor în care orice acțiune este subordonată vreunei anume norme juridice anterior aprobată și public încunoștințată (în acest sens, un Stat de Drept nu trebuie confundat cu un Stat democratic , deși ambele condiții apar de obicei simultan). Acest tip de accepțiune a Statului de Drept reprezintă așa-numita „accepțiune fragilă” sau „formală” a acelui Stat de Drept care se auto-subordonează Constituției. (705 bytes)

Într-un Stat de Drept, toate acțiunile sociale și statale își găsesc sprijin în normativa juridică; astfel încât, Puterea de Stat rămâne subordonată orânduirii juridice în vigoare pentru indeplinirea procedurii propriei sale creări și este eficientă atunci când este aplicată pe realitate cu baza în Puterea de Stat prin intermediul organelor sale de conducere, creând astfel un ambient de respect absolut din partea ființelor umane și din partea orânduirii publice. (466 bytes)

Termenul de Stat de Drept își are originea în doctrina germană denumită Rechtsstaat . Primul care a utilizat-o a fost Robert von Mohl în lucrarea sa Știința politicii germane în conformitate cu principiile Statului de Drept (în germană Die deutsche Polizei-wissenschaft nach den Grundsätzen des Rechtsstaates), dar cu toate acestea majoritatea autorilor germani localizează originea acestui concept în cadrul operei lui Immanuel Kant . (433 bytes)

În multe țări precum Statele Unite, Spania, Franța și Germania, conceptul de stat de Drept este analog cu principiul de supremație al unei constituții. În altele precum Marea Britanie nu există o Constituție, ci un ansamblu de legi care se afla într-o constantă evoluție: termenul cel mai echivalent în termeni conceptuali este Imperiul legii sau în engleza rule of law . (370 bytes)

Contenido

1 Concepciones y requisitos

1.1 El Estado de derecho en sentido formal

1.2 El Estado de derecho en sentido material

2 El Estado constitucional

3 Véase también

4 Referencias

4.1 Enlaces externos

(203 bytes)

Cuprins

1 Concepții și cerințe

1.1 Statul de drept într-un sens formal

1.2 Statul de drept într-un sens material

2 Statul constituțional

3 A se vedea de asemenea

4 Referințe

4.1 Legături externe

(203 octeți)

Cuprins

1 Concepții și cerințe

1.1 Statul de Drept într-un sens formal

1.2 Statul de Drept într-un sens material

2 Statul constituțional

3 A se vedea de asemenea

4 Referințe

4.1 Legături externe

(203 octeți)

Concepciones y requisitos

Un Estado es un conjunto de instituciones públicas que controla un territorio o unidad política superior, de manera autónoma y completamente soberana. Los países tienen organizaciones estatales, estas pueden ser de dos tipos:

 - Estados autocráticos , en los que la autoridad máxima gobierna de manera autocrática (sistemas caracterizados porque gobierna una sola persona o grupo que es quien tiene el poder total, sin responder de sus actos a otra autoridad), o por el contrario pueden ser Estados de derechos . En estos, la autoridad máxima está sujeta a leyes y normas escritas, el Estado tiene pluralidad y en general existen mecanismos por el cual otro grupo de personas pueda alternar a las personas que en un momento tienen el poder. En estos Estados existe en general división de poderes y un equilibrio de poderes y contrapoderes entre las instituciones existentes. Frecuentemente los "Estados de derecho" son además democracias participativas, aunque no siempre un Estado de derecho tiene organización democrática, ya que la única condición es la existencia de un código de leyes escrito, y no la participación ciudadana en general. (1164 bytes)

Existen dos acepciones tradicionales del concepto Estado de derecho:

 - La acepción débil o meramente formal (Estado de derecho en sentido formal), el único requisito para que un Estado sea de derecho según esta acepción es que en su organización político-social de «cualquier poder deba ser conferido por la ley y ejercido en las formas y procedimientos establecidos por ella». Esta acepción no excluye a los Estados autoritarios, ya que la anterior condición puede ser satisfecha por sus sistemas jurídicos.

- La acepción fuerte o substantiva (Estado de derecho en sentido real o material), requiere además que «cualquier poder sea limitado por la ley, que condiciona no solo sus formas sino también sus contenidos»2​ Esta segunda condición según qué contenidos sean señalados como deseables excluiría a los estados totalitarios. (827 bytes)

Si se fijan una serie de requisitos como los siguientes:

 - Deben crearse diferentes órganos del cuerpo del Estado y cada uno de ellos debe asumir una de las funciones de Estado.

 - Esos órganos de poder del Estado deben actuar autónomamente. Es decir, sus dictámenes o decisiones no pueden ser invalidados, modificados o anulados por otro órgano.

 - Debe estar establecida la forma en que se nombran los titulares del respectivo órgano, y las solemnidades y procedimientos para poner término a sus cargos.

 - El poder debe estar institucionalizado y no personalizado, vale decir, debe recaer en instituciones jurídico-políticas y no en autoridades específicas, las cuales tienen temporalmente el poder en sus manos mientras revisten su cargo.

 - Tal vez el requisito más importante tiene que ver con que tanto las normas jurídicas del respectivo Estado como las actuaciones de sus autoridades cuando aplican dichas normas jurídicas, deben respetar, promover y consagrar los derechos esenciales que emanan de la naturaleza de las personas y de los cuerpos intermedios que constituyen la trama de la sociedad.

Para la acepción débil del Estado de derecho se requeriría satisfacer las cuatro primeras condiciones, mientras que la quinta condición es típica de una acepción fuerte del Estado de derecho. Ha existido un considerable debate sobre la utilidad de las dos acepciones: El Estado de derecho en sentido formal y el Estado de derecho en sentido material. Autores como Joseph Raz son partidarios de usar el término estado de derecho en sentido formal reduciendo el estado de derecho al principio de legalidad: (1599 bytes)

Concepții și cerințe

Un stat este un set de instituții publice care controlează un teritoriu sau o unitate politică superioară, autonomă și complet suverană. Țările au organizații de stat, acestea pot fi de două tipuri:

 - statelor autocratice, în care cea mai înaltă autoritate guvernează (sisteme caracterizate care guvernează o persoană sau un grup care va avea putere deplină fără a răspunde pentru acțiunile lor altă autoritate) autocratic, sau, dimpotrivă, pot fi drepturi ale statelor . În acestea, cea mai înaltă autoritate este supusă legilor și normelor scrise, statul are pluralitate și, în general, există mecanisme prin care un alt grup de oameni pot trece la oameni la un moment dat la putere. În aceste state există o diviziune generală a puterilor și un echilibru de puteri și contrapuneri între instituțiile existente. „regula de drept“ sunt, de asemenea, de multe ori democrații participative, dar nu întotdeauna statul de drept are organizație democratică, din moment ce singura condiție este existența unui cod de legi scrise, și nici o participare a cetățenilor în general. (1164 bytes)

Există două definiții tradiționale ale conceptului de stat de drept:

 - Semnificația slabă sau pur formală (statul de drept într-un sens formal), singura cerință a unui stat de a fi o lege în acest sens este aceea că în organizația sa politică-socială "orice putere trebuie să fie conferită prin lege și exercitată în formulare și proceduri stabilite de acesta ". Acest înțeles nu exclude statele autoritare, deoarece condiția anterioară poate fi satisfăcută de sistemele lor juridice.

 - Sensul puternic sau substanțial (statul de drept într-un sens real sau material) impune de asemenea "ca orice putere să fie limitată de lege, care condiționează nu numai formele sale, ci și conținutul ei" 2 Această a doua condiție conform căreia conținutul este indicat ca de dorit ar exclude statele totalitare. (827 octeți)

Dacă setați o serie de cerințe, cum ar fi următoarele:

 - Trebuie create diferite organe ale corpului statului și fiecare dintre ele trebuie să-și asume una dintre funcțiile statului.

 - Aceste organe ale puterii de stat trebuie să acționeze în mod autonom. Adică, opiniile sau deciziile sale nu pot fi invalidate, modificate sau anulate de un alt organism.

 - Trebuie să fie stabilită modalitatea de numire a deținătorilor organului respectiv, precum și solemnitățile și procedurile de încetare a poziției acestora.

 - Puterea trebuie să fie instituționalizată și nu personalizată, adică trebuie să cadă la instituțiile juridico-politice și nu la autoritățile specifice, care au temporar puterea în mâinile lor în timp ce sunt în funcție.

 - Poate că cerința cea mai importantă are legătură cu faptul că atât normele legale ale statului respectiv, cât și acțiunile autorităților sale în aplicarea normelor juridice menționate trebuie să respecte, să promoveze și să consacre drepturile esențiale care derivă din natura persoanelor și a organismele intermediare care constituie complotul societății.

Pentru acceptarea slabă a statului de drept, ar fi necesar să se îndeplinească primele patru condiții, în timp ce a cincea condiție este tipică pentru o acceptare puternică a statului de drept. Au existat dezbateri considerabile cu privire la utilitatea celor două sensuri: statul de drept într-un sens formal și statul de drept în sensul material. Autori precum Joseph Raz se pronunță în favoarea folosirii termenului "stat

de drept" într-un sens formal, reducând statul de drept la principiul legalității: 

Concepții și cerințe

Un Stat este un ansamblu de instituții publice care controlează un teritoriu sau unitate politică superioară, în mod autonom și complet suveran. Țările dispun de organisme statale, acestea putând fi de două tipuri:

 - State autocratice, în care cea mai înaltă autoritate guvernează în mod autocratic (sisteme caracterizate prin faptul că o singură persoană sau grup este acela care deține puterea totală, fără a răspunde pentru acțiunile lor în fața vreunei alte autorități) sau, dimpotrivă, pot fi State de Drept. În cadrul acestora, maxima autoritate este subordonată legilor și reglementărilor scrise, Statul are inglobată pluralitatea și, în general, există mecanisme prin care un alt grup de persoane poate alterna persoanelor care la vreun moment dat dețin puterea. În aceste state există, în general, o împărțire a puterilor și un echilibru de puteri și de contra-puteri între instituțiile existente. În mod frecvent, „Statele de Drept” sunt și democrații participative, deși nu întotdeauna un Stat de Drept are o organizare democratică, deoarece singura condiție este existența unui cod de legi scris și nu participarea cetățeneasca în general. (1.170 bytes)

Există două accepțiuni tradiționale pentru conceptul de Stat al Dreptului:

 - Accepțiunea fragilă (debilă) sau în mare masură formală (Statul de Drept în sens formal), singura cerință pentru ca un Stat să fie de Drept conform acestui sens este faptul că, în organizarea politico-socială a acestuia, „orice putere trebuie să fie conferită de lege și exercitată în formele și procedurile stabilite de aceasta ». Acest sens nu exclude Statele autoritare, deoarece condiția anterioară poate fi satisfăcută prin sistemele lor juridice.

- Acceptiunea forte (puternică) sau substanțială (Statul de Drept în sens real sau material), necesită în plus faptul că „orice putere este limitată de lege, care condiționează nu numai formele sale, ci și conținutul său”  Această a doua condiție conform căreia conținutul este indicat ca fiind de dorit, exclude statele totalitare. (859 bytes)

Dacă se fixează o serie de cerințe, precum următoarele:

 - Trebuiesc create diferite organe ale corpului Statului și fiecare dintre ele trebuie să-și asume una dintre funcțiunile Statului.

 - Aceste organe ale puterii de Stat trebuie să acționeze în modautonom. Cu alte cuvinte, dictamenele sau deciziile sale nu pot fi invalidate, modificate sau anulate de către un alt organism.

 - Trebuie rămas stabilit modul în care sunt numiți titularii pe posturi ai respectivului organism, precum și solemnitățile și procedurile privind încetarea respectivelor funcții.

 - Puterea trebuie să fie instituționalizată și nu personalizată, adică trebuie să se încadreze în instituțiile juridico-politice și nu în autorități specifice, care au temporar puterea în mâinile lor pe timpul funcției pe care le îndeplinesc.

 - Poate că cea mai importantă cerință are legătură cu faptul că atât normele juridice ale respectivului Stat, cât și acțiunile autorităților sale atunci când aplică respectivele norme juridice, trebuie să respecte, să promoveze și să consacre drepturile esențiale care emană din natura persoanelor și al elementelor intermediare care alcătuiesc țesătura societății. (1.157 bytes)

Pentru accepțiunea formală a Statului de Drept se necesită  îndeplinirea primelor patru condiții, în timp ce a cincea condiție este tipică accepțiunii puternice a Statului de Drept. Au existat dezbateri considerabile despre utilitatea celor două accepțiuni: Statul de Drept în acceptiune formală și Statul de Drept în acceptiune materială. Autori precum [[ Joseph Raz ]] sunt partizani ai utilizării termenului Stat de Drept, în sens formal, reducându-se Statul de Drept la [[principiul legalității]]

Un sistema jurídico no democrático, basado en la negación de los derechos humanos, en una gran pobreza, en segregación racial, en desigualdad sexual y en la persecución religiosa puede, en principio, conformarse a los requerimientos del Estado cualesquiera de los sistemas jurídicos de las más ilustradas democracias occidentales. Esto no significa que este sistema sea mejor que aquellas democracias occidentales. 

Sería un sistema jurídico inconmensurablemente pero sobresaldría en un aspecto: en su conformidad al Estado de derecho. ( J. Raz: La autoridad del derecho​).

El ordenamiento jurídico del Estado debe reunir una serie de características que dan origen a un Estado de derecho real o material.

Por contra otros autores, entre ellos el mexicano Reyes Heroles se adhieren a una acepción material o sustantiva y consideran que el Estado de derecho se asientan en cuatro principios amplios:

 - Principio de legalidad.

 - Obligatoriedad del derecho con respecto al Estado.

 - La supremacía de la constitución.

 - La responsabilidad del estado por sus actos frente a los ciudadanos (1073 bytes)

El Estado de derecho en sentido formal

Estado de derecho es aquel en el que la ley es el instrumento preferente para guiar la conducta de los ciudadanos. La transparencia, predictibilidad y generalidad están implícitas en él. Esto conlleva a que se facilite las interacciones humanas, permite la prevención y solución efectiva, eficiente y pacífica de los conflictos; y nos ayuda al desarrollo sostenible y a la paz social. Para un Estado de derecho efectivo es necesario:

- Que el derecho sea el principal instrumento de gobierno.

 - Que la ley sea capaz de guiar la conducta humana.

 - Que los poderes la interpreten y apliquen congruentemente. (641 bytes)

El Estado de derecho en sentido material

El vínculo a la observación de las leyes sería inútil e ineficaz si no se pudiera garantizar que las leyes que ellos mismos son los garantes de los derechos fundamentales. Por lo tanto, los elementos formales del Estado de derecho se han desarrollado y ampliado por parte de elementos materiales del Estado, en particular mediante la adopción de normas que protegen los derechos fundamentales.

Por ejemplo, la Constitución federal de la Confederación Suiza establece:

El derecho es la base y el límite de la actividad del Estado.

La actividad del Estado debe responder a un interés público y ser proporcionada al fin buscado.

Los órganos del Estado y los particulares deben actuar de manera conforme a las reglas de la buena fe.

La Confederación y los cantones deben respetar el derecho internacional.

Un sistem juridic nedemocratic bazat pe negarea drepturilor omului, sărăcia mare, segregarea rasială, inegalitatea sexuală și persecuția religioasă pot, în principiu, să fie conforme cu cerințele statului oricare dintre sistemele juridice ale cele mai ilustrate democrații occidentale. Acest lucru nu înseamnă că acest sistem este mai bun decât acele democrații occidentale. 

Ar fi un sistem juridic incomensurabil, dar s-ar excela într-un aspect: în conformitate cu statul de drept. ( J. Raz: autoritatea legii)

Sistemul juridic al statului trebuie să îndeplinească o serie de caracteristici care dau naștere unui stat de drept real sau material.

Pentru alți autori, dintre ei, mexicanul Reyes Heroles aderă la un înțeles material sau substanțial și consideră că statul de drept se bazează pe patru principii generale:

 - Principiul legalității

 - Obligația dreptului față de stat.

 - Supremația constituției.

 - Responsabilitatea statului pentru acțiunile sale în fața cetățenilor (1073 octeți)

Statul de drept într-un sens formal

Statul de drept este unul în care legea este instrumentul preferat de a ghida conduita cetățenilor. Transparența, predictibilitatea și generalitatea sunt implicite în ea. Aceasta conduce la facilitarea interacțiunilor umane, permite prevenirea și soluționarea eficientă, eficientă și pașnică a conflictelor; și ne ajută la dezvoltarea durabilă și la pacea socială. Pentru o guvernare eficientă a legii, este necesar:

- Că dreptul este principalul instrument de guvernare.

 - Să lege legea să poată ghida comportamentul uman.

 - Puterile să o interpreteze și să o aplice congruent. (641 octeți)

Supremația legii într-un sens material

Legătura cu respectarea legilor ar fi inutilă și ineficientă dacă nu se poate garanta că legile înseși sunt garantul drepturilor fundamentale. Prin urmare, elementele formale ale statului de drept au fost dezvoltate și extinse prin elemente materiale ale statului, în special prin adoptarea de norme care protejează drepturile fundamentale.

De exemplu, Constituția federală a Confederației Elvețiene prevede:

Legea este baza și limita activității statului.

Activitatea statului trebuie să răspundă unui interes public și să fie proporțională cu scopul urmărit.

Organele și persoanele de stat trebuie să acționeze în conformitate cu regulile de bună credință.

Confederația și cantoanele trebuie să respecte dreptul internațional.

Un sistem juridic nedemocratic, bazat pe negarea drepturilor omului, in conditii de mare sărăcie, de segregare rasială, de inegalitate sexuală și de persecuție religioasă, poate, în principiu, să se conformeze cerințelor Stat de Drept al oricaruia dintre sistemele juridice ale celor mai ilustrative democrații occidentale. Asta nu înseamnă că sistemul in discutie ar fi mai bun decât acele democrații occidentale. 

Ar fi un sistem juridic incomensurabil, dar ar exceda într-un aspect: în conformitatea sa cu conceptul Stat de Drept.

Orânduiala juridică a Statului trebuie să îndeplinească o serie de caracteristici care dau naștere unui Stat de Drept real / material.

Din contră, alți autori (printre care și mexicanul Reyes Heroles), aderă la o accepțiune materială (sau substantivă) și consideră că Statul de Drept se bazează pe patru ample principii:

- Principiul legalității.

 - Obligativitatea Dreptului in raportul cu Statul

 - Supremația constituției.

 - Responsabilitatea Statului pentru acțiunile sale in raportul cu cetățenii.

  Statul de Drept în sens formal .

Statul de Drept este acela în care legea este instrumentul preferential în preferențial în cadrul conduitei cetățenilor cetățenilor. Transparența, predictibilitatea și generalitatea sunt implicite în cadrul respectivei conduite. Acest lucru conduce la facilitarea interacțiunilor umane, permite prevenirea și soluționarea efectivă, eficientă și pașnică a conflictelor; și ne ajută la crearea dezvoltării durabile și a păcii sociale. Pentru un efectiv Stat de Drept este strict necesar: (485 bytes)

- Ca Dreptul sa fie principalul instrument de guvernare (cârmuire).

 - Ca legea sa aibă capacitatea de a ghida (cârmui) conduita umană.

 - Ca puterile să le interpreteze și să le aplice în mod congruent. (195 bytes)

  Statul de Drept în sens material

Referirea la respectarea legilor ar fi inutilă și ineficientă dacă nu s-ar putea garanta că legile de ei înșiși definite ar fi garante ale drepturilor fundamentale. Prin urmare, elementele formale ale Statului de Drept au fost dezvoltate și extinse de catre elemente materiale ale Statului, în special prin adoptarea de norme care protejează drepturile fundamentale.

Spre exemplu, Constituția federală a Confederației Elvețiene prevede:

 (436 bytes)

Dreptul este baza și limita activității Statului.

Activitatea Statului trebuie să răspundă unui interes public și să fie proporțională cu finalul dorit.

Organele de Stat și persoanele particulare trebuie să acționeze în conformitate cu regulile bunei credințe.

Confederația și cantoanele trebuie să respecte dreptul internațional. (330 bytes)

Ejemplos de concreción material para el Estado de derecho (extraídas del catálogo de los derechos fundamentales de la Constitución Federal de la Confederación Suiza de 18 de abril de 1999): (1034 bytes)

Art. 7 La dignidad humana​

La dignidad humana debe ser respetada y protegida.

Art. 8 Igualdad ante la ley​

Todos los seres humanos son iguales ante la ley.

Nadie podrá ser discriminado (por el estado), en particular a causa de su origen, raza, sexo, edad, idioma, posición social, el modo de vida, convicciones religiosas, filosóficas o políticas, o por causa de una deficiencia corporal, mental o psíquica.

El hombre y la mujer son iguales en derechos. La ley debe garantizar su igualdad de derecho y de hecho, en particular en los dominios de la familia, la educación y el trabajo.

La ley procurará medidas encaminadas a la eliminación de las desigualdades que afectan a las personas con discapacidad.

Por otra parte, de acuerdo con el Índice del Estado de derecho​ publicado anualmente por proyecto mundial de justicia (World Justice Project),8​ un Estado de derecho es aquel en el cual se respetan los siguientes cuatro principios:

El gobierno en su conjunto y sus funcionarios son públicamente responsables ante la ley;

Las leyes son claras, públicas, estables, y justas, y protegen derechos fundamentales tales como la seguridad de los ciudadanos y la defensa de su propiedad;

El proceso a través del cual las leyes son aprobadas, administradas, e implementadas es accesible, justo, y eficiente;

Exemple de realizare materială a statului de drept (extras din catalogul drepturilor fundamentale ale Constituției federale a Confederației Elvețiene din 18 aprilie 1999): (1034 bytes)

Art. 7 Demnitatea umană

Demnitatea umană trebuie respectată și protejată.

Art. 8 Egalitatea în fața legii

Toate ființele umane sunt egale în fața legii.

Nimeni nu poate fi discriminat (de către stat), în special datorită originii, rasei, sexului, vârstei, limbii, poziției sociale, modului de viață, convingerilor religioase, filosofice sau politice sau datorită unei deficiențe fizice sau mentale sau psihic.

Omul și femeia sunt egali în drepturi. Legea trebuie să garanteze egalitatea de drepturi și de facto, în special în domeniile familiei, educației și muncii.

Legea va căuta măsuri menite să elimine inegalitățile care afectează persoanele cu dizabilități.

Pe de altă parte, în conformitate cu Indexul statului de drept7 publicat anual de Proiectul Mondial al Justiției8, statul de drept este unul în care sunt respectate următoarele patru principii:

Guvernul în ansamblu și funcționarii săi sunt responsabili în fața legii;

Legile sunt clare, publice, stabile și corecte și protejează drepturile fundamentale, cum ar fi securitatea cetățenilor și apărarea proprietății lor;

Procesul prin care legile sunt aprobate, administrate și implementate este accesibil, corect și eficient;

Exemple de realizare materială a statului de drept (extras din catalogul drepturilor fundamentale ale Constituției federale a Confederației Elvețiene din 18 aprilie 1999): (1034 bytes)

Art. 7 Demnitatea umană

Demnitatea umană trebuie respectată și protejată.

Art. 8 Egalitatea în fața legii

Toate ființele umane sunt egale în fața legii.

Nimeni nu poate fi discriminat (de către stat), în special datorită originii, rasei, sexului, vârstei, limbii, poziției sociale, modului de viață, convingerilor religioase, filosofice sau politice sau datorită unei deficiențe fizice sau mentale sau psihic.

Omul și femeia sunt egali în drepturi. Legea trebuie să garanteze egalitatea de drepturi și de facto, în special în domeniile familiei, educației și muncii.

Legea va căuta măsuri menite să elimine inegalitățile care afectează persoanele cu dizabilități.

Pe de altă parte, în conformitate cu Indexul statului de drept7 publicat anual de Proiectul Mondial al Justiției8, statul de drept este unul în care sunt respectate următoarele patru principii:

Guvernul în ansamblu și funcționarii săi sunt responsabili în fața legii;

Legile sunt clare, publice, stabile și corecte și protejează drepturile fundamentale, cum ar fi securitatea cetățenilor și apărarea proprietății lor;

Procesul prin care legile sunt aprobate, administrate și implementate este accesibil, corect și eficient;

El acceso a la justicia es garantizado por representantes e instancias jurídicas que son competentes, independientes, éticas, suficientes en número, que tienen recursos suficientes, y que reflejan las características de las comunidades que sirven. (1553 bytes)

El Estado constitucional

Según algunas personas y autores, la presencia de una Constitución rígida y del control de legitimidad constitucional daría lugar a una legitimidad constitucional del Estado en lo que se describió como Estado constitucional. El surgimiento del Estado de derecho coincide con el final del absolutismo e implica la imposición de la burguesía entre el siglo XVIII y siglo XIX, que a partir del poder económico alcanzado impusieron reclamos políticos y determinaron una transformación radical en la sociedad y el concepto de Estado.

En teoría, la proclamación del Estado de derecho surge como oposición explícita al Estado absolutista. En esta última forma de Estado, los titulares del poder eran «absolutos», o sea que se liberaban de cualquier poder superior a ellos. Actualmente, de hecho, en gran parte de los Estados del mundo los derechos civiles y políticos están garantizados a todos los individuos sin distinción, gracias a la evolución histórica y política que, a partir del Estado absolutista, ha aportado al surgimiento de lo que se conoce como Estado de derecho.

Podemos reconocer un ejemplo precursor del Estado de derecho en la constitución inglesa del siglo XVII. La Revolución Gloriosa, combatida contra el absolutismo de la dinastía Stuart conduce a una serie de documentos (el Bill of Rights, el hábeas corpus, el Acta de Establecimiento), que demuestra la inviolabilidad de los derechos fundamentales de los ciudadanos y de la subordinación del rey al parlamento (que es representante del pueblo).

La proclamación consciente y presente del Estado de derecho se logra a través de las dos grandes revoluciones del siglo XVIII: la Declaración de Independencia de los Estados Unidos y la Revolución francesa.

Las críticas que se dirigen en general al Estado de derecho por la mayoría de la historiografía jurídica, a partir de diversas franjas ideológicas (socialistas, doctrina social de la Iglesia, por ejemplo) y las partes de la masa surgidas a fines del ochocientos y principios del novecientos es aquella de haber reconocido solo en abstracto los derechos humanos fundamentales, sin tratar la actuación concreta de tales derechos. Por lo tanto, se ha realizado en todos los Estados liberales de facto una situación que de hecho contrastaba con las proclamaciones de derecho prevista por los textos constitucionales vigentes. Estas deficiencias se subsanan con la introducción de los principios del Estado del bienestar y la democracia; concretándose en el llamado Estado social y democrático de derecho. (2550 bytes)

Accesul la justiție este garantat de reprezentanți și organisme juridice care sunt competente, independente, etice, suficiente în număr, care dispun de resurse suficiente și care reflectă caracteristicile comunităților pe care le deservesc. (1553 bytes)

Statul constituțional

Conform unor oameni și autori, prezența unei constituții și controlul legitimității constituționale rigide ar crea o legitimitate constituțională a statului în ceea ce a fost descris ca fiind un stat constituțional. Apariția statului de drept coincide cu sfârșitul absolutismului și implică impunerea burgheziei între secolul al XVIII-lea și al XIX-lea, de puterea economică a atins impus revendicări politice și a determinat o transformare radicală în societate și conceptul de stat .

În teorie, proclamarea statului de drept apare ca o opoziție explicită față de statul absolutism. În această ultimă formă de stat, deținătorii puterii erau "absolută", adică erau eliberați de orice putere superioară față de ei. În prezent, de fapt, în mare parte din statele lumii drepturilor civile și politice sunt garantate tuturor persoanelor, fără deosebire, datorită evoluției istorice și politice, de la stat absolutist, a contribuit la apariția a ceea ce este cunoscut sub numele de statul de drept.

Putem recunoaște un exemplu precursor al statului de drept în constituția engleză a secolului al XVII-lea. Glorios Revoluția, a luptat împotriva absolutismul dinastiei Stuart conduce la o serie de documente (Bill of Rights, habeas corpus, actul de soluționare), demonstrând inviolabilitatea drepturilor fundamentale ale cetățenilor și subordonarea Rege în parlament (care este reprezentant al poporului).

Conștient și prezent statul de proclamare drept se realizează prin intermediul a două mari revoluții ale secolului al XVIII-lea: Declarația Statelor Unite de independență și revoluția franceză.

Criticile sunt îndreptate, în general, la statul de drept prin cele mai istoriografiei juridice din diferite dungi ideologice (socialiste de predare, socială catolică, de exemplu) și părți ale masei a apărut în sfârșitul secolului XIX și începutul din cele nouă sute este aceea de a recunoaște abia în drepturi drepturile fundamentale ale omului, fără a se ocupa de executarea concretă a acestor drepturi. Prin urmare, în toate statele de facto liberale a fost pusă în practică o situație de facto care contrastează cu proclamațiile de lege prevăzute în textele constituționale actuale. Aceste deficiențe sunt corectate prin introducerea principiilor statului de bunăstare și a democrației; concrete în așa-numitul statut social și democratic al dreptului. (2550 octeți)

Accesul la justiție este garantat de reprezentanți și organisme juridice care sunt competente, independente, etice, suficiente în număr, care dispun de resurse suficiente și care reflectă caracteristicile comunităților pe care le deservesc. (1553 bytes)

Statul constituțional

Conform unor oameni și autori, prezența unei constituții și controlul legitimității constituționale rigide ar crea o legitimitate constituțională a statului în ceea ce a fost descris ca fiind un stat constituțional. Apariția statului de drept coincide cu sfârșitul absolutismului și implică impunerea burgheziei între secolul al XVIII-lea și al XIX-lea, de puterea economică a atins impus revendicări politice și a determinat o transformare radicală în societate și conceptul de stat .

În teorie, proclamarea statului de drept apare ca o opoziție explicită față de statul absolutism. În această ultimă formă de stat, deținătorii puterii erau "absolută", adică erau eliberați de orice putere superioară față de ei. În prezent, de fapt, în mare parte din statele lumii drepturilor civile și politice sunt garantate tuturor persoanelor, fără deosebire, datorită evoluției istorice și politice, de la stat absolutist, a contribuit la apariția a ceea ce este cunoscut sub numele de statul de drept.

Putem recunoaște un exemplu precursor al statului de drept în constituția engleză a secolului al XVII-lea. Glorios Revoluția, a luptat împotriva absolutismul dinastiei Stuart conduce la o serie de documente (Bill of Rights, habeas corpus, actul de soluționare), demonstrând inviolabilitatea drepturilor fundamentale ale cetățenilor și subordonarea Rege în parlament (care este reprezentant al poporului).

Conștient și prezent statul de proclamare drept se realizează prin intermediul a două mari revoluții ale secolului al XVIII-lea: Declarația Statelor Unite de independență și revoluția franceză.

Criticile sunt îndreptate, în general, la statul de drept prin cele mai istoriografiei juridice din diferite dungi ideologice (socialiste de predare, socială catolică, de exemplu) și părți ale masei a apărut în sfârșitul secolului XIX și începutul din cele nouă sute este aceea de a recunoaște abia în drepturi drepturile fundamentale ale omului, fără a se ocupa de executarea concretă a acestor drepturi. Prin urmare, în toate statele de facto liberale a fost pusă în practică o situație de facto care contrastează cu proclamațiile de lege prevăzute în textele constituționale actuale. Aceste deficiențe sunt corectate prin introducerea principiilor statului de bunăstare și a democrației; concrete în așa-numitul statut social și democratic al dreptului. (2550 octeți)

Véase también

1. Portal:Derecho . Contenido relacionado con Derecho .

2. Constitución

3. Cultura de la legalidad

4. Derechos positivos y negativos

5. Economía constitucional

6. Estado constitucional de derecho

7. Estado de excepción

8. Estado social

9. Estado unitario

10. Imperio de la ley

11. Principio de legalidad

12. Rechtsstaat

(320 bytes)

Artículo en obra! ¡Seguirá!

Vezi de asemenea

1. Vedeți Portalul pe Portalul Dreapta: Corect. Conținut legat de lege.

2. constituție

3. Cultura legalității

4. Drepturi pozitive și negative

5. Economia constituțională

6. Statutul constituțional al legii

7. Stare excepțională

8. Statutul social

9. Stat unitar

10. Imperiul legii

11. Principiul legalității

12. Rechtsstaat

Article in construction! Will follow!

Vezi de asemenea

1. Portal:Drept . Conținut relationat cu materia de Drept .

2. Constituție

3. Cultura legalității

4. Drepturi pozitive și negative

5. Economie constituțională

6. Statutul constituțional de Drept

7. Stare excepțională

8. Statul social

9. Stat unitar

10. Imperiul legii

11. Principiul legalității

12. Rechtsstaat

Articol în lucru! Va urma! 

Cu mult drag nepoților mei (și generației lor).

A mis nietos, con cariño (y a la generación de ellos).

To my grandchildren, with love (and to their generation).