Page start up on 28.01.2019_19.26 (UTC+1 / España
Fuente documental / Sursa documentara: Arresto domiciliario - Wikipedia - version en rumano / versiune in romana = non-existente.
Vease tambien / Vezi si: La pena de localizaciòn permanente (o arresto domiciliario) / Pedeapsa de localizare permanentă - versión en rumano = non-existente.
Columna 2.
Borrador / Maculator
Columna 3.
Traducción / Traducere... admin.
El arresto domiciliario, prisión domiciliaria o casa por cárcel es una pena que figura, como accesoria de otras o como principal, en la mayoría de los códigos penales de los distintos países.
Se define como «la privación de la libertad de movimientos y comunicación de un condenado o acusado que se cumple fuera de los establecimientos penitenciarios, bien en el propio domicilio, bien en otro fijado por el Tribunal sentenciador a propuesta del afectado».
Utilización
El arresto domiciliario se emplea en situaciones singulares en las que el condenado no puede o no debe ingresar en prisión. Se encontrarían en estos supuestos aquellos cuyo delito ha sido menor y, por tanto, la privación de libertad supone un cargo excesivo; también en los supuestos de edad avanzada, cuando se tienen personas a cargo o se padece un trastorno que requiere la permanencia en una vivienda.
El arresto puede constituir una medida cautelar, alternativa a la prisión preventiva, durante la fase de investigación criminal o cualquier otra circunstancia que indique la conveniencia de que el imputado quede bajo control, para asegurar los objetivos del procedimiento penal.
En la justicia militar el arresto domiciliario es una figura común en situaciones de grave crisis cuando se pretende evitar la concentración o agrupamiento de jefes y oficiales y el contacto con las unidades armadas. En estos casos se equipara al confinamiento.
El arresto suele ser una situación provisional que termina, en caso de ser pena accesoria, con el cumplimiento de la principal, y en los demás supuestos cuando la privación de libertad ha perdido su relevancia en el procedimiento. En muchas situaciones, especialmente cuando se trata de la investigación de un delito, el arresto puede sustituirse por la prisión preventiva según la gravedad de los delitos que advierta el juez.
Efectos
La pena restringe los movimientos del condenado al interior de una vivienda concreta, sin que pueda salir de la misma salvo con autorización judicial. Según los casos y legislaciones, pueden estar restringidas, o incluso prohibidas, las visitas del exterior y las comunicaciones. Además la persona condenada que tenga esta medida estará vigilada constantemente por personal policial, para que haga cumplir la condena emitida por el juez respectivo.
(2.306 bytes)
Arestarea la domiciliu, arestul la domiciliu sau casa pentru închisoare este o pedeapsă care apare, ca accesoriu pentru alții sau ca principal, în majoritatea codurilor penale din diferite țări.
Este definit ca fiind „privarea de libertate de mișcare și de comunicare a unei persoane condamnate sau acuzate care se realizează în afara unităților penale, fie în casa propriu-zisă, fie în alta instituită de instanța de condamnare la propunerea părții afectate”.
folosire
Arestul la domiciliu este utilizat în situații unice în care persoana condamnată nu poate sau nu trebuie să intre în închisoare. Aceste cazuri ar include cele ale căror infracțiuni au fost minore și, prin urmare, lipsirea de libertate este o acuzație excesivă; de asemenea, în cazurile de vârstă înaintată, când aveți persoane dependente sau suferiți de o tulburare care necesită șederea într-o casă.
Arestarea poate constitui o măsură de precauție, alternativă la detenția preventivă, în faza de cercetare penală sau în orice altă circumstanță care indică dorința acuzatului de a fi sub control, pentru a asigura obiectivele procedurii penale.
În justiția militară, arestarea la domiciliu este o figură obișnuită în situații de criză gravă, atunci când se urmărește evitarea concentrării sau grupării de șefi și ofițeri și contactul cu unitățile armate. În aceste cazuri, este echivalat cu închisul.
Arestarea este de obicei o situație provizorie care se încheie, în cazul unei pedepse accesorii, cu îndeplinirea celei principale, iar în celelalte cazuri în care privarea de libertate și-a pierdut relevanța în procedură. În multe situații, mai ales când vine vorba de investigarea unei infracțiuni, arestarea poate fi înlocuită cu reținerea preventivă în funcție de gravitatea crimelor pe care judecătorul le vede.
efecte
Pedeapsa restricționează mișcările persoanei condamnate în interiorul unei locuințe specifice, fără a putea să o părăsească decât cu autorizație judiciară. În funcție de cazuri și legislație, vizitele din străinătate și comunicările pot fi restricționate sau chiar interzise. În plus, persoana condamnată care are această măsură va fi monitorizată constant de către personalul poliției, pentru a pune în aplicare sentința emisă de judecătorul respectiv.
Arestarea la domiciliu, arestul la domiciliu sau casa pentru închisoare este o pedeapsă care apare, ca accesoriu pentru alții sau ca principal, în majoritatea codurilor penale din diferite țări.
Este definit ca fiind „privarea de libertate de mișcare și de comunicare a unei persoane condamnate sau acuzate care se realizează în afara unităților penale, fie în casa propriu-zisă, fie în alta instituită de instanța de condamnare la propunerea părții afectate”.
folosire
Arestul la domiciliu este utilizat în situații unice în care persoana condamnată nu poate sau nu trebuie să intre în închisoare. Aceste cazuri ar include cele ale căror infracțiuni au fost minore și, prin urmare, lipsirea de libertate este o acuzație excesivă; de asemenea, în cazurile de vârstă înaintată, când aveți persoane dependente sau suferiți de o tulburare care necesită șederea într-o casă.
Arestarea poate constitui o măsură de precauție, alternativă la detenția preventivă, în faza de cercetare penală sau în orice altă circumstanță care indică dorința acuzatului de a fi sub control, pentru a asigura obiectivele procedurii penale.
În justiția militară, arestarea la domiciliu este o figură obișnuită în situații de criză gravă, atunci când se urmărește evitarea concentrării sau grupării de șefi și ofițeri și contactul cu unitățile armate. În aceste cazuri, este echivalat cu închisul.
Arestarea este de obicei o situație provizorie care se încheie, în cazul unei pedepse accesorii, cu îndeplinirea celei principale, iar în celelalte cazuri în care privarea de libertate și-a pierdut relevanța în procedură. În multe situații, mai ales când vine vorba de investigarea unei infracțiuni, arestarea poate fi înlocuită cu reținerea preventivă în funcție de gravitatea crimelor pe care judecătorul le vede.
efecte
Pedeapsa restricționează mișcările persoanei condamnate în interiorul unei locuințe specifice, fără a putea să o părăsească decât cu autorizație judiciară. În funcție de cazuri și legislație, vizitele din străinătate și comunicările pot fi restricționate sau chiar interzise. În plus, persoana condamnată care are această măsură va fi monitorizată constant de către personalul poliției, pentru a pune în aplicare sentința emisă de judecătorul respectiv.