Principiul legalității / Principio de legalidad

Column 1 .

Fragmentos de el articulo "Principio de legalidad".

El principio de legalidad o primacía de la ley es un principio fundamental, conforme al cual todo ejercicio de un poder público debe realizarse acorde a la ley vigente y su jurisdicción y no a la voluntad de las personas. Si un Estado se atiene a dicho principio entonces las actuaciones de sus poderes estarían sometidas a la constitución y al estado actual o al imperio de la ley.

Se considera que la seguridad jurídica requiere que las actuaciones de los poderes públicos estén sometidas al principio de legalidad. El principio se considera a veces como la "regla de oro" del derecho público, y es una condición necesaria para afirmar que un Estado es un Estado de derecho, pues en el poder tiene su fundamento y límite en las normas jurídicas. En íntima conexión con este principio, la institución de la reserva de Ley obliga a regular la materia concreta con normas que posean rango de ley, particularmente aquellas materias que tienen que ver la intervención del poder público en la esfera de derechos del individuo. Por lo tanto, son materias vedadas al reglamento y a la normativa emanada por el poder ejecutivo. La reserva de ley, al resguardar la afectación de derechos al Poder legislativo, refleja la doctrina liberal de la separación de poderes.

Esta relación entre el principio de legalidad y el de reserva de la ley esta generalmente establecida -en una democracia- en el llamado ordenamiento jurídico y recibe un tratamiento dogmático especial en el derecho constitucional, el derecho administrativo, el derecho tributario y el derecho penal. A cumplir una condena a los que se les implica la sentencia para retomar el crimen que pudo haber ocurrido.

(1668 bytes).

Contenido

1 Apego a la legalidad..

2 Principio de legalidad administrativa

3 Principio de legalidad tributaria

4 Principio de legalidad en el derecho penal

5 Véase también

6 Referencias

6.1 Bibliografía

Apego a la legalidad...

El principio de legalidad es un principio fundamental del derecho público conforme al cual todo ejercicio de potestades debe sustentarse en normas jurídicas que determinen un órgano competente y un conjunto de materias que caen bajo su jurisdicción. Por esta razón se dice que el principio de legalidad asegura la seguridad jurídica. Se podría decir que el principio de legalidad es la regla de oro del derecho público y en tal carácter actúa como parámetro para decir que un Estado es un Estado de derecho, pues en él el poder tiene su fundamento y límite en las normas jurídicas. En íntima conexión con este principio la institución de la reserva de ley obliga a regular la materia concreta con normas que posean rango de ley, particularmente aquellas materias que tienen que ver la intervención del poder público en la esfera de derechos del individuo. Por lo tanto, son materias vedadas al reglamento y a la normativa emanada por el Poder Ejecutivo. La reserva de ley, al resguardar la afectación de derechos al Poder Legislativo, refleja doctrina liberal de la separación de poderes.... (1115 bytes)

Principio de legalidad administrativa.

En su planteamiento original, conforme al principio de legalidad, la Administración pública no podría actuar por autoridad propia, sino que ejecutando el contenido de la ley. Ello obedecía a una interpretación estricta del principio de la separación de poderes originado en la Revolución francesa.

Esta tarea de ejecución, a poco andar, llegó a ser interpretada como una función de realización de fines públicos en virtud de la autonomía subjetiva de la Administración, pero dentro de los límites de la ley (doctrina de la vinculación negativa). La ley sería entonces un límite externo a la actividad administrativa, dentro de cuyo marco la Administración es libre. El Estado sólo puede hacer lo que la ley específicamente le faculte a hacer, todo lo demás queda fuera de sus facultades y por lo tanto NO LO PUEDE HACER o sea que nada queda a su libre albedrío.

Actualmente, en cambio, se considera que es el derecho el que condiciona y determina, de manera positiva, la acción administrativa, la cual no es válida si no responde a una previsión normativa actual. El principio de legalidad opera entonces como una cobertura legal previa de toda potestad: cuando la Administra con ella, su actuación es legítima (doctrina de la vinculación positiva). (1291 bytes)

Principio de legalidad tributaria

En el derecho tributario, en virtud del principio de legalidad, sólo a través de una norma jurídica con carácter de ley, se puede definir todos y cada uno de los elementos de la obligación tributaria, esto es, el hecho imponible, los sujetos obligados al pago, el sistema o la base para determinar el hecho imponible, la fecha de pago, las infracciones, sanciones y las exenciones, así como el órgano legalizado para recibir el pago de los tributos. La máxima latina nullum tributum sine legem determina que para que un tributo sea considerado como tal debe estar contenido en una ley, de lo contrario no es tributo.

El principio constitucional de la legalidad en materia tributaria implica que la creación, modificación y supresión de tributos, así como la concesión de exoneraciones, y otros beneficios tributarios, la determinación del hecho imponible, de los sujetos pasivos del tributo, de los preceptores y retenedores, de las alícuotas correspondientes y de la base imponible, deben ser hechas por ley.

(1044 bytes)

Principio de legalidad en el derecho penal

En el derecho penal rige respecto de los delitos y las penas, postura originariamente defendida por Cesare Beccaria.

Paul Johann Anselm von Feuerbach estableció este principio en materia de derecho penal basándose en la máxima nullum crimen, nulla poena sine praevia lege, es decir, para que una conducta sea calificada como delito debe ser descrita de tal manera con anterioridad a la realización de esa conducta, y el castigo impuesto debe estar especificado de manera previa por la ley.

La legalidad penal es entonces un límite a la potestad punitiva del Estado, en el sentido que sólo pueden castigarse las conductas expresamente descritas como delitos en una ley anterior a la comisión del delito.

Contenido: los elementos que integran el principio de legalidad. Puede estudiarse por un lado atendiendo al tenor literal de la legalidad desde el punto de vista formal y en su significado material:

La legalidad en sentido formal: implica, en primer término, la reserva absoluta y sustancial de ley, es decir, en materia penal solo se puede regular delitos y penas mediante una ley , no se pueden dejar a otras disposiciones normativas esta regulación, ni por la costumbre, ni por el poder ejecutivo ni por el poder judicial pueden crearse normas penales tan solo por el poder legislativo y por medio de leyes que han de ser orgánicas (según doctrina interpretativa del art. 81 CE) en los casos en que se desarrollen derechos fundamentales y libertades públicas.

La legalidad en sentido material: implica una serie de exigencias, que son:

Taxatividad de la ley: las leyes han de ser precisas, ésta exigencia comporta cuatro consecuencias:

La prohibición de la retroactividad de las leyes penales. Como regla general las normas penales son irretroactivas, excepto cuando sean más favorables para el reo.

La prohibición de que el poder ejecutivo o la administración dicte normas penales.

La prohibición de la analogía en materia penal, es decir, generar razonamientos y conductas basándose en la existencia de semejanza con otra situación parecida)

Reserva legal. Los delitos y sus penas deben ser creados por ley y solo puedan ser creados por esta, descartándose otros medios de formación de legislación penal, como podrían ser la costumbre o las resoluciones judiciales. (2320 bytes)

Véase también

- Derecho Portal:Derecho. Contenido relacionado con Derecho.

- Estado de derecho

- Fuentes del derecho

- Potestad

- Cultura de la legalidad

Column 2.

Traducción automatica.

Principiul legalității sau al primatului legii este un principiu fundamental, potrivit căruia orice exercițiu al unei puteri publice trebuie efectuat în conformitate cu legea în vigoare și cu competența sa și nu cu voința poporului. Dacă un stat respectă acest principiu, acțiunile puterilor sale ar fi supuse constituției și statului actual sau statului de drept.

Se consideră că securitatea juridică necesită ca acțiunile autorităților publice să fie supuse principiului legalității. Principiul este uneori considerat drept „regula de aur” a dreptului public și este o condiție necesară pentru a afirma că un stat este un stat de drept, întrucât în ​​putere își are fundamentul și limita în normele legale. În legătură intimă cu acest principiu, instituția rezervei de drept obligă să reglementeze materia concretă cu norme care au rangul de drept, în special acele chestiuni care au legătură cu intervenția puterii publice în sfera drepturilor individului. Prin urmare, acestea sunt chestiuni închise cu privire la reglementare și la norma emanată de puterea executivă. Rezervarea legii, prin protejarea implicării drepturilor asupra ramurii legislative, reflectă doctrina liberală a separării puterilor.

Această relație între principiul legalității și rezerva legii se stabilește în general - într-o democrație - în așa-numitul sistem juridic și primește tratament dogmatic special în dreptul constituțional, dreptul administrativ, dreptul fiscal și dreptul penal. Pentru a executa o pedeapsă celor care sunt implicați în sentință pentru a relua infracțiunea care s-a putut produce.

Column 3 .

Admin translation

Principiul legalității sau primordialitatea legii este un principiu fundamental, potrivit căruia întregul exercițiu al unei puteri publice trebuie sa se realizeze în acord cu legislația în vigoare și sub jurisdicția sa și nu supusa bunului plac al persoanelor. Dacă un Stat respectă acest principiu, atunci acțiunile puterilor sale se auto-subordoneaza constituției și statului actual sau imperiului legii.

Se consideră că securitatea juridică impune ca acțiunile autorităților publice să fie supuse principiului legalității. Principiul este uneori considerat drept „regula de aur” a dreptului public și este o condiție necesară pentru a afirma că un stat este un stat de drept, întrucât în ​​putere își are fundamentul și limita în normele legale. În legătură intimă cu acest principiu, instituția rezervei de drept obligă să reglementeze materia concretă cu norme care au rangul de drept, în special acele chestiuni care au legătură cu intervenția puterii publice în sfera drepturilor individului. Prin urmare, acestea sunt chestiuni interzise prin regulament și norma emanată de puterea executivă. Rezervarea legii, protejând impactul drepturilor asupra ramurii legislative, reflectă doctrina liberală a separării puterilor.

Această relație între principiul legalității și rezerva legii este în general stabilită - într-o democrație - în așa-numitul sistem juridic și primește un tratament dogmatic special în dreptul constituțional, dreptul administrativ, dreptul fiscal și dreptul penal. Pentru a executa o pedeapsă celor care sunt implicați în sentință pentru a relua infracțiunea care s-a putut produce.

Cuprins

1 Atașament la legalitate ...

2 Principiul legalității administrative

3 Principiul legalității fiscale

4 Principiul legalității în dreptul penal

5 Vezi și.

6 Referințe

6.1 Bibliografie

Atașament la legalitate ...

Principiul legalității este un principiu fundamental al dreptului public potrivit căruia orice exercitare a competențelor trebuie să se bazeze pe norme juridice care determină un organism competent și un set de chestiuni care intră sub jurisdicția sa.

Din acest motiv, se spune că principiul legalității asigură securitatea juridică. S-ar putea spune că principiul legalității este regula de aur a dreptului public și în astfel de caracter acționează ca un parametru pentru a spune că un stat este un stat de drept, deoarece în el puterea își are fundamentul și limita în normele legale. În strânsă legătură cu acest principiu, instituția rezervei de drept obligă să reglementeze materia specifică cu norme care au rangul de drept, în special acele chestiuni care au legătură cu intervenția puterii publice în sfera drepturilor individului.

Prin urmare, acestea sunt chestiuni închise la regulament și la norma emanată de puterea executivă. Rezervarea legii, protejând afectarea drepturilor asupra puterii legislative, reflectă doctrina liberală a separării puterilor ...

Principiul legalității administrative.

În abordarea sa inițială, conform principiului legalității, Administrația Publică nu a putut acționa pe propria autoritate, ci mai degrabă prin executarea conținutului legii. Acest lucru s-a datorat unei interpretări stricte a principiului separației puterilor originate în Revoluția Franceză.

Această sarcină de execuție, la scurt timp, a ajuns să fie interpretată ca o funcție de realizare a scopurilor publice în virtutea autonomiei subiective a Administrației, dar în limitele legii (doctrina legăturii negative). Legea ar fi apoi o limită externă a activității administrative, în cadrul căreia Administrația este gratuită. Statul nu poate face decât ceea ce legea îi împuternicește să facă în mod special, orice altceva este în afara puterilor sale și, prin urmare, NU POT FACE IT, astfel încât nimic nu este lăsat la liber arbitru.

În prezent, se consideră însă că este dreptul care determină și determină, într-un mod pozitiv, acțiunea administrativă, care nu este valabilă dacă nu răspunde unei dispoziții de reglementare actuale. Principiul legalității funcționează apoi ca o acoperire legală prealabilă a tuturor puterilor: atunci când este administrat de acesta, acțiunea sa este legitimă (doctrina legăturii pozitive).

Principiul legalității fiscale

În legea fiscală, în virtutea principiului legalității, numai printr-o normă juridică cu caracter de drept, pot fi definite toate elementele obligației fiscale, adică evenimentul impozabil, subiecții obligați la plata, sistemul sau baza pentru determinarea evenimentului impozabil, data plății, infracțiunile, penalitățile și scutirile, precum și organismul legalizat pentru a primi plata impozitelor. Limba latină maxim nullum tributum sine legem determină că pentru ca un tribut să fie considerat ca atare trebuie să fie conținut într-o lege, altfel nu este un tribut.

Principiul constituțional al legalității în materie fiscală presupune că crearea, modificarea și suprimarea impozitelor, precum și acordarea scutirilor și a altor prestații fiscale, determinarea evenimentului impozabil, al contribuabililor, al preceptorilor și reținerilor , din alicotele corespunzătoare și din baza de impozitare, trebuie să fie făcute de lege.

Principiul legalității în dreptul penal

În dreptul penal, se aplică infracțiunilor și pedepselor, poziție apărată inițial de Cesare Beccaria.

Paul Johann Anselm von Feuerbach a stabilit acest principiu în dreptul penal, bazat pe criminalitatea maximă nulă, nulla poena sine praevia lege, adică pentru ca o conduită să fie clasificată drept infracțiune, aceasta trebuie descrisă într-un mod înainte de realizarea acestei conduita, iar pedeapsa aplicată trebuie specificată în avans prin lege.

Legalitatea penală este atunci o limită a puterii punitive a statului, în sensul că numai comportamentele descrise în mod expres drept infracțiuni într-o lege anterioară săvârșirii infracțiunii pot fi pedepsite.

Conținut: elementele care integrează principiul legalității. Poate fi studiat pe de o parte în funcție de tenorul literal al legalității din punct de vedere formal și semnificația materială a acesteia:

Legalitate în sens formal: implică, în primul rând, rezervarea absolută și substanțială a legii, adică, în materie penală, numai infracțiunile și pedepsele pot fi reglementate prin lege, acest regulament nu poate fi lăsat la dispoziții de reglementare și nici prin obiceiul, nici de sucursala executivă, nici de sistemul judiciar nu pot fi create norme penale doar de ramura legislativă și prin legi care trebuie să fie organice (conform doctrinei interpretative a art. 81 CE) în cazurile în care acestea sunt dezvoltate drepturile fundamentale și libertățile publice.

Legalitate în sens material: implică o serie de cerințe, care sunt:

Impozitarea legii: legile trebuie să fie precise, această cerință are patru consecințe:

Interzicerea retroactivității legilor penale. De regulă generală, reglementările penale sunt iremediabile, cu excepția cazurilor în care sunt mai favorabile deținutului.

Interzicerea filialei executive sau a administrației care emite reglementări penale.

Interdicția analogiei în materie penală, adică generează raționament și comportament bazat pe existența unei asemănări cu o altă situație similară)

Rezerva legală Infracțiunile și pedepsele lor trebuie create prin lege și pot fi create numai de către acesta, eliminând alte mijloace de formare a dreptului penal, cum ar fi deciziile obișnuite sau judiciare.

Vezi și

- A se vedea portalul privind portalul legii: lege Conținut relationat cu conceptul Drept.

- Statul de drept

- Surse de drept

- Potestad

- Cultura legalității