Cultura Juridică / Cultura Juridica

Antónimo de la Cultura jurídica es Incultura jurídica o Analfabetismo jurídico

Antonim al conceptului Cultură juridică este conceptul Incultură juridică sau Analfabetism juridic.

"El Derecho ejercido por ignorantes se parece al crimen". José Martí.

„Dreptul exercitat de ignoranți se aseamănă cu crima”. José Martí.

Cultura Juridica - Diccionario Juridico .

Por "cultura jurídica" puede entenderse la suma de muchos conjuntos de conocimientos y de actitudes: en primer lugar, el conjunto de las teorías, de las filosofías y de las doctrinas jurídicas elaboradas por los juristas y filósofos del derecho en una determinada fase histórica; en segundo lugar, el cúmulo de las ideologías, de los modelos de justicia y de los modos de pensar sobre el derecho que son propios de los operadores jurídicos de profesión, sean éstos legisladores o jueces o administradores; en tercer lugar, el sentido común acerca del derecho y de los institutos jurídicos singulares que opera y se difunde en una sociedad determinada. Entre el derecho positivo y la cultura jurídica existe además una relación de interacción reciproca. De hecho, el derecho puede considerarse como un lenguaje completo que es, en un solo tiempo, objeto y producto de la cultura jurídica: como el conjunto de los signos normativos y de los significados que en la práctica jurídica le asocian los juristas, los operadores y los usuarios. Son éstos quienes, de diversas formas y a diferentes niveles, participan tanto en su producción como en su interpretación.

Articolul "Cultura Juridica" din cadrul "Dictionarului (spaniol) Juridic".

Prin „cultură juridică” se poate înțelege suma mai multor ansamburi de cunoștințe și de atitudini: în primul rând, ansamblul teoriilor, filozofiilor și doctrinelor juridice elaborate de juriști și de filosofi juridici într-o anumită perioadă istorică; în al doilea rând, cumulul de ideologii, de modele de justiție și de moduri de a gândi asupra conceptului "drept" care sunt proprii operatorilor juridici ai acestei profesii, fie că sunt legiuitori, fie judecători sau administratori; în al treilea rând, bunul simț despre Drept și institutele juridice singulare care opererează și se difuzează într-o societate dată.

Există, de asemenea, o relație de interacțiune reciprocă între dreptul pozitiv și cultura juridică. De fapt, Dreptul poate fi considerat ca un limbaj complet care este, în acelasi timp, obiect și produs al culturii juridice: ca ansamblu de semne și semnificații normative pe care, în practica juridică, juristii, operatorii și utilizatorii le asociază. Aceștia sunt cei care, în diferite moduri și la diferite niveluri, participă atât la producția, cât și la interpretarea sa.