Art 34. Jornada (ET)

Columna 1.

Columna 2. Reservada a la traducción.

Fuente: Estatuto de los trabajadores - España .

<

Coloana 2. Rezervată traducerii.

Artículo 34. Jornada.

1. La duración de la jornada de trabajo será la pactada en los convenios colectivos o contratos de trabajo.

La duración máxima de la jornada ordinaria de trabajo será de cuarenta horas semanales de trabajo efectivo de promedio en cómputo anual.

2. Mediante convenio colectivo o, en su defecto, por acuerdo entre la empresa y los representantes de los trabajadores, se podrá establecer la distribución irregular de la jornada a lo largo del año. En defecto de pacto, la empresa podrá distribuir de manera irregular a lo largo del año el diez por ciento de la jornada de trabajo.

Dicha distribución deberá respetar en todo caso los periodos mínimos de descanso diario y semanal previstos en la ley y el trabajador deberá conocer con un preaviso mínimo de cinco días el día y la hora de la prestación de trabajo resultante de aquella.

La compensación de las diferencias, por exceso o por defecto, entre la jornada realizada y la duración máxima de la jornada ordinaria de trabajo legal o pactada será exigible según lo acordado en convenio colectivo o, a falta de previsión al respecto, por acuerdo entre la empresa y los representantes de los trabajadores. En defecto de pacto, las diferencias derivadas de la distribución irregular de la jornada deberán quedar compensadas en el plazo de doce meses desde que se produzcan.

3. Entre el final de una jornada y el comienzo de la siguiente mediarán, como mínimo, doce horas.

El número de horas ordinarias de trabajo efectivo no podrá ser superior a nueve diarias, salvo que por convenio colectivo o, en su defecto, acuerdo entre la empresa y los representantes de los trabajadores, se establezca otra distribución del tiempo de trabajo diario, respetando en todo caso el descanso entre jornadas.

Los trabajadores menores de dieciocho años no podrán realizar más de ocho horas diarias de trabajo efectivo, incluyendo, en su caso, el tiempo dedicado a la formación y, si trabajasen para varios empleadores, las horas realizadas con cada uno de ellos.

4. Siempre que la duración de la jornada diaria continuada exceda de seis horas, deberá establecerse un periodo de descanso durante la misma de duración no inferior a quince minutos. Este periodo de descanso se considerará tiempo de trabajo efectivo cuando así esté establecido o se establezca por convenio colectivo o contrato de trabajo.

En el caso de los trabajadores menores de dieciocho años, el periodo de descanso tendrá una duración mínima de treinta minutos, y deberá establecerse siempre que la duración de la jornada diaria continuada exceda de cuatro horas y media.

5. El tiempo de trabajo se computará de modo que tanto al comienzo como al final de la jornada diaria el trabajador se encuentre en su puesto de trabajo.

6. Anualmente se elaborará por la empresa el calendario laboral, debiendo exponerse un ejemplar del mismo en un lugar visible de cada centro de trabajo.

7. El Gobierno, a propuesta de la persona titular del Ministerio de Trabajo, Migraciones y Seguridad Social y previa consulta a las organizaciones sindicales y empresariales más representativas, podrá establecer ampliaciones o limitaciones en la ordenación y duración de la jornada de trabajo y de los descansos, así como especialidades en las obligaciones de registro de jornada, para aquellos sectores, trabajos y categorías profesionales que por sus peculiaridades así lo requieran.

8. Las personas trabajadoras tienen derecho a solicitar las adaptaciones de la duración y distribución de la jornada de trabajo, en la ordenación del tiempo de trabajo y en la forma de prestación, incluida la prestación de su trabajo a distancia, para hacer efectivo su derecho a la conciliación de la vida familiar y laboral. Dichas adaptaciones deberán ser razonables y proporcionadas en relación con las necesidades de la persona trabajadora y con las necesidades organizativas o productivas de la empresa.

En el caso de que tengan hijos o hijas, las personas trabajadoras tienen derecho a efectuar dicha solicitud hasta que los hijos o hijas cumplan doce años.

En la negociación colectiva se pactarán los términos de su ejercicio, que se acomodarán a criterios y sistemas que garanticen la ausencia de discriminación, tanto directa como indirecta, entre personas trabajadoras de uno y otro sexo. En su ausencia, la empresa, ante la solicitud de adaptación de jornada, abrirá un proceso de negociación con la persona trabajadora durante un periodo máximo de treinta días. Finalizado el mismo, la empresa, por escrito, comunicará la aceptación de la petición, planteará una propuesta alternativa que posibilite las necesidades de conciliación de la persona trabajadora o bien manifestará la negativa a su ejercicio. En este último caso, se indicarán las razones objetivas en las que se sustenta la decisión.

La persona trabajadora tendrá derecho a solicitar el regreso a su jornada o modalidad contractual anterior una vez concluido el periodo acordado o cuando el cambio de las circunstancias así lo justifique, aun cuando no hubiese transcurrido el periodo previsto.

Lo dispuesto en los párrafos anteriores se entiende, en todo caso, sin perjuicio de los permisos a los que tenga derecho la persona trabajadora de acuerdo con lo establecido en el artículo 37.

Las discrepancias surgidas entre la dirección de la empresa y la persona trabajadora serán resueltas por la jurisdicción social a través del procedimiento establecido en el artículo 139 de la Ley 36/2011, de 10 de octubre, Reguladora de la Jurisdicción Social.

9. La empresa garantizará el registro diario de jornada, que deberá incluir el horario concreto de inicio y finalización de la jornada de trabajo de cada persona trabajadora, sin perjuicio de la flexibilidad horaria que se establece en este artículo.

Mediante negociación colectiva o acuerdo de empresa o, en su defecto, decisión del empresario previa consulta con los representantes legales de los trabajadores en la empresa, se organizará y documentará este registro de jornada.

La empresa conservará los registros a que se refiere este precepto durante cuatro años y permanecerán a disposición de las personas trabajadoras, de sus representantes legales y de la Inspección de Trabajo y Seguridad Social.

Art 34. Perioada zilnica de munca.

1. Durata perioadei zilnice de lucru va fi stabilită în convenții colective sau contracte de muncă.

Durata maximă a perioadei zilnice ordinare de muncă va fi de patruzeci de ore pe săptămână de activitate laborală efectivă, în medie, în calculul anual.

2. Prin convenție colectivă sau, în lipsa acesteia, prin acord între societate și reprezentanții lucrătorilor, repartizarea neregulată a zilei de lucru poate fi stabilită pe tot parcursul anului. În lipsa unui pact, compania poate distribui neregulat pe tot parcursul anului zece procente din ziua lucrătoare.

Această distribuție trebuie să respecte întotdeauna perioadele zilnice și săptămânale minime prevăzute de lege, iar lucrătorul trebuie să îndeplinească un minim de cinci zile preaviz zi și timp a furnizării de muncă care rezultă din această pauză.

Diferențele de compensare, excesul sau implicit, din ziua a făcut și durata maximă de zile regulate pentru muncă legală sau convenită va fi plătită conform celor convenite într-o convenție colectivă sau, în lipsa unor previziuni cu privire printr-un acord între companie și reprezentanții lucrătorilor. În lipsa unui pact, diferențele care decurg din distribuirea neregulată a zilei de lucru vor fi compensate în termen de douăsprezece luni de la momentul în care acestea apar.

3. Între sfîrșitul unei zile și începutul celei de-a doua, cel puțin douăsprezece ore vor media.

Numărul de ore lucrate ordinare nu poate depăși nouă o zi, cu excepția cazului unui acord colectiv sau, în lipsa unui acord între reprezentanții companiei și lucrătorilor, este stabilită o altă distribuție a timpului de lucru de zi cu zi, respectând Orice caz restul între zile.

Lucrătorii cu vârsta mai mică de optsprezece ani nu poate transporta mai mult de opt ore de muncă efectivă, inclusiv, acolo unde este cazul, timpul dedicat formării și, în cazul în care a lucrat pentru diferiți angajatori, orele lucrate cu fiecare dintre ele.

4. În cazul în care durata zilei de lucru zilnice depășește șase ore, trebuie stabilită o perioadă de repaus în aceeași perioadă de cel puțin cincisprezece minute. Această perioadă de odihnă va fi considerată perioadă de lucru efectivă atunci când este stabilită sau stabilită prin convenție colectivă sau contract de muncă.

Pentru lucrătorii sub vârsta de optsprezece ani, perioada de repaus va dura cel puțin treizeci de minute, și ar trebui să fie întotdeauna setat la durata zilei de lucru continuu este mai mare de patru ore.

5. Timpul de lucru va fi calculat astfel încât atât la începutul, cât și la sfârșitul muncii zilnice, lucrătorul să fie în slujba sa.

6. Calendarul de lucru va fi întocmit de companie anual, iar o copie a acesteia va fi afișată într-un loc vizibil în fiecare centru de lucru.

7. Guvernul, la propunerea șefului Ministerului Muncii, migrație și securitate socială și după consultarea cu cele mai reprezentative sindicate și de afaceri persoana poate stabili extensii sau limitări privind dispunerea și lungimea zilei de lucru și pauze, precum și specialități în obligațiile de înregistrare de zi, pentru acele sectoare, locuri de muncă și categorii profesionale care, datorită particularităților lor, o impun.

8. Oamenii muncii au dreptul de a solicita adaptări ale duratei și repartizarea timpului de lucru în organizarea timpului și modul de livrare de lucru, inclusiv furnizarea de munca lor de la distanță, pentru a pune în aplicare drepturile la reconcilierea vieții de familie cu cea profesională. Aceste adaptări trebuie să fie rezonabile și proporționale în raport cu necesitățile lucrătorului și cu nevoile organizaționale sau de producție ale companiei.

În cazul copiilor, muncitorii au dreptul să facă o astfel de solicitare până când copiii vor ajunge la doisprezece ani.

În negocierile colective vor fi convenite termenii exercițiului său, care vor fi adaptate la criterii și sisteme care garantează absența discriminării, atât directe, cât și indirecte, între oamenii de muncă de ambele sexe. În lipsa acestuia, societatea, înainte de cererea de ajustare a programului de lucru, va deschide un proces de negociere cu lucrătorul pentru o perioadă maximă de treizeci de zile. După același lucru, compania va comunica, în scris, acceptarea cererii, va propune o propunere alternativă care să facă posibilă necesitățile de conciliere ale lucrătorului sau va exprima refuzul de a-l exercita. În acest din urmă caz, vor fi indicate motivele obiective pe care se bazează decizia.

Lucrătorul are dreptul să solicite returnarea perioadei contractuale sau a perioadei contractuale anterioare, după expirarea perioadei convenite sau atunci când schimbarea circumstanțelor