Stat laic / Estado laico

El término Estado laico se utiliza para denominar al Estado, nación o país que funciona de manera independiente de cualquier organización o confesión religiosa o de toda religión​ y en el cual las autoridades políticas no se adhieren públicamente a ninguna religión determinada y en el cual las creencias religiosas no influyen sobre la política nacional.

En un sentido estricto, la condición de Estado laico supone la nula injerencia de cualquier organización o confesión religiosa en el gobierno de un país, ya sea el poder legislativo, el ejecutivo o el judicial. En un sentido laxo un Estado laico es aquel que es neutral en materia de religión por lo que no ejerce apoyo ni oposición explícita o implícita a ninguna organización o confesión religiosa.

En la actualidad, de los 193 estados miembros de las Naciones Unidas, aproximadamente 160 son estados laicos.

Índice

1 Historia

2 Características

3 Lista por continente

3.1 África

3.2 América

3.3 Asia

3.4 Europa

3.5 Oceanía

4 Antiguos Estados laicos

5 Estados con la propuesta de ser laicos

6 Véase también

7 Notas al pie

8 Referencias

9 Bibliografía adicional

10 Enlaces externos

Hasta aquí, 1.139  del total de 37.987 bytes

Historia

Antes del siglo XX, muchos países eran Estados confesionales, y reflejaban en sus respectivas constituciones, o por decreto del monarca, que el Estado reconocía una religión oficial, aunque otras religiones se permitieran practicar libremente. No era raro que el clero interfiriera en asuntos de Estado (ni que el Estado interfiriera en los asuntos eclesiales, por ejemplo, en la elección de obispos, o vetar al papa elegido por el Cónclave).

Características

Un Estado laico trata a todos los ciudadanos por igual, tanto a los creyentes de cualquier religión como a los no creyentes. En tal sentido evita la discriminación por cuestiones religiosas pero tampoco favorece a alguna confesión determinada. Por lo general en el Estado laico no existe una "religión de Estado" o equivalente y se mantiene la Separación entre la Iglesia y el Estado. En caso de haber una religión que reciba un trato especial por parte del gobierno, dicha importancia tendría un significado puramente simbólico, que no afectaría a la vida ordinaria de sus ciudadanos ni sus derechos, especialmente en el hecho de no hacer distinciones basadas en la religión de cada individuo.

Hay una diferencia importante entre los Estados laicos y los Estados ateos, como era el caso de Albania bajo Enver Hoxha, y otros regímenes comunistas, donde el Estado expresamente se oponía a cualquier creencia y práctica religiosa. En algunos países laicos existe una religión mayoritaria entre la población (Turquía, Tailandia, Nepal, Colombia, Chile) y en otros existe una gran diversidad (India, Líbano).

No todos los Estados denominados laicos lo son completamente en la práctica. En Francia, España y gran parte de Latinoamérica, la mayoría de las festividades cristianas son festivos para la administración pública, Perú constitucionalmente protege la confesión católica aunque permite otras confesiones, en España los profesores de religión católica son asalariados del Estado. ​ En cambio, en Francia las escuelas públicas no ofrecen la asignatura de religión.

Muchos Estados que hoy en día son laicos, han tenido vestigios legales de una religión establecida. El laicismo tiene varias apariencias que pueden coincidir con diversos grados de religiosidad oficial. Así, en la Commonwealth, la cabeza del Estado debe haber sido coronada según el Juramento de coronación de 1688 (Coronation Oath Act)​ jurando por tanto la defensa de la fe anglicana. El Reino Unido también mantiene 26 clérigos de la Iglesia de Inglaterra conocidos como Observadores espirituales (Spiritual Peers).​ El camino inverso también ocurre: de Estado laico a teocracia, como en el caso de Irán, donde la secularización del Estado de la dinastía Pahlaví fue reemplazada por la República Islámica.

Partiendo del hecho de que la gran mayoría de los Estados han tenido religión oficial en alguna etapa de su historia y que el mapa del artículo muestra que la situación se ha ido revirtiendo en los últimos 250 años, puede concluirse que la tendencia es hacia una secularización del Estado desde la Edad Moderna. (3.058 bytes)

Lista por continente

Se muestra una lista de los estados sin ninguna religión estatal: 

• Véase la lista .

.

Antiguos Estados laicos

- Pakistán (1947-1956) Tras la aplicación de la constitución de 1956, queda instituido el islam como religión de Estado.

 - Bangladés - Proclamada república laica con la independencia de 1971, el presidente Hossain Ershad instituye el islam como religión de Estado con la octava enmienda a la Constitución (junio de 1988), citando la necesidad de combatir los movimientos fundamentalistas.

- Irán, Estado laico en 1925 con Reza Pahlavi como sha. El islam se reinstituye como religión de Estado en diciembre de 1979 con la adopción de una nueva Constitución.

- Afganistán (1978-1987) En 1987 fue promulgada una nueva Constitución, que fue enmendada en 1990. Se restablece el islam como la religión oficial del Estado.​

Estados con la propuesta de ser laicos

- Costa Rica, actualmente es un Estado confesional ya que así se reconoce en el apartado 75 de la Constitución de 1949 en la cual se consigna a la religión católica como la religión oficial del estado y se asegura que el gobierno y el Estado contribuyen a su mantenimiento y financiamiento, pero asegurando las libertades individuales de conciencia y de culto, siempre y cuando no se opongan a “la moral universal ni las buenas costumbres”. La reforma constitucional, presentada en mayo de 2019, en este país centroamericano, podría cambiar la redacción actual a favor de la laicidad estatal. Fue presentada por la actual diputada (2018-2022), María Vita Monge Granados, quien es representante del Partido Unidad Social Cristiana, y es impulsado por 19 diputados de distintos partidos, incluido Acción Ciudadana, partido en el poder en mayo de 2019.​

En la Asamblea Legislativa de Costa Rica se han presentado tres iniciativas de ley que buscan reformar ese artículo constitucional; sin embargo, han sido archivados. Actualmente, se encuentra en la corriente legislativa bajo el expediente 21.380, el proyecto de la diputada socialcristiana, quien ha asegurado que la reforma propuesta busca otorgar seguridad jurídica a la pluralidad de religiones que conviven en el país, así como también a quienes no creen en ninguna. Según la congresista costarricense, no representa un trato igualitario el que el Estado costarricense haya otorgado entre 2010 y 2015, más de 3900 millones de colones a la Iglesia Católica de Costa Rica.  (2.306 bytes)

Termenul de stat laic este folosit pentru a se referi la statul, națiunea sau țara care funcționează independent de orice organizație religioasă sau confesiune sau de orice religie și în care autoritățile politice nu aderă public la nicio religie anume și în care credințele religioase nu influențează politica națională.

Într-un sens strict, condiția de stat laic presupune imixtiunea nulă a oricărei organizații sau confesiuni religioase în guvernul unei țări, fie că este vorba de puterea legislativă, executivă sau judiciară. Într-un sens liber, un stat laic este unul care este neutru în materie de religie și, prin urmare, nu exercită sprijin sau opoziție explicită sau implicită față de orice organizație religioasă sau confesiune.

În prezent, din cele 193 de state membre ale Națiunilor Unite, aproximativ 160 sunt state seculare. 

Index

1 Istorie

2 caracteristici

3 Listează pe continent

3.1 Africa

3.2 America

3.3 Asia

3.4 Europa

3.5 Oceania

4 Fostele state seculare

5 state cu propunerea de a fi laici

6 A se vedea, de asemenea

7 Note de subsol

8 Referințe

9 Bibliografie suplimentară

10 Legături externe

Istorie

Înainte de secolul al XX-lea, multe țări erau state confesionale și se reflectau în constituțiile lor respective, sau prin decret al monarhului, că statul recunoaște o religie oficială, deși alte religii aveau voie să practice liber. Nu era neobișnuit ca clerul să se amestece în treburile statului (nici statul să se amestece în treburile ecleziale, de exemplu, în alegerea episcopilor sau să veteze papa ales de Conclav).

.

.

Caracteristici

Un stat laic tratează în egală măsură toți cetățenii, atât credincioșii oricărei religii, cât și necredincioși. În acest sens, evită discriminarea din motive religioase, dar nici nu favorizează nicio confesiune specifică. În general, în statul laic nu există „religie de stat” sau echivalent și se menține separarea dintre biserică și stat. Dacă există o religie care primește un tratament special de la guvern, această importanță ar avea un sens pur simbolic, care nu ar afecta viața obișnuită a cetățenilor săi sau drepturile acestora, mai ales în faptul că nu se fac distincții pe baza religiei fiecărui individ .

.

.

.

.

Există o diferență importantă între statele laice și statele ateiste, cum a fost cazul în Albania sub Enver Hoxha și alte regimuri comuniste, unde statul s-a opus în mod expres oricărei credințe și practici religioase. În unele țări seculare există o religie majoritară în rândul populației (Turcia, Thailanda, Nepal, Columbia, Chile), iar în altele există o mare diversitate (India, Liban).

Nu toate așa-numitele state seculare sunt complet seculare în practică. În Franța, Spania și o mare parte din America Latină, majoritatea sărbătorilor creștine sunt sărbători legale, Peru protejează constituțional confesiunea catolică, deși permite alte confesiuni, în Spania profesorii de religie catolică sunt angajați ai statului. Pe de altă parte, în Franța, școlile publice nu oferă disciplina religie.

Multe state care sunt laice astăzi au avut vestigii legale ale unei religii stabilite. Laicismul are diverse aparențe care pot coincide cu diferite grade de religiozitate oficială. Astfel, în Commonwealth, șeful statului trebuie să fi fost încoronat conform Legii jurământului de încoronare din 1688, jurând astfel să apere credința anglicană. Marea Britanie menține, de asemenea, 26 de duhovnici ai Bisericii Angliei, cunoscuți ca Spiritual Peers, și calea inversă: de la stat laic la teocrație, ca în cazul Iranului, unde secularizarea statului dinastiei Pahlavi a fost înlocuită de Republica Islamică.

.

.

.

.

.

.

.

Pornind de la faptul că marea majoritate a statelor au avut o religie oficială la un moment dat în istoria lor și că harta din articol arată că situația s-a inversat în ultimii 250 de ani, se poate concluziona că tendința este spre secularizarea statului încă din epoca modernă. (2.751 bytes)

.

.

Listează după continent

Este afișată o listă de state fără religie de stat:

• Vezi lista:.

.

Fostele state seculare

- Pakistan (1947-1956) În urma punerii în aplicare a constituției din 1956, Islamul a fost stabilit ca religie de stat.

 - Bangladesh - Proclamată o republică laică cu independență în 1971, președintele Hossain Ershad instituie Islamul ca religie de stat cu cel de-al optulea amendament la Constituție (iunie 1988), invocând necesitatea combaterii mișcărilor fundamentaliste.

- Iran, stat laic în 1925 cu Reza Pahlavi în calitate de șah. Islamul a fost reinstituit ca religie de stat în decembrie 1979 odată cu adoptarea unei noi Constituții.

- Afganistan (1978-1987) În 1987 a fost promulgată o nouă Constituție, care a fost modificată în 1990. Islamul este restabilit ca religie oficială de stat.

Statele cu propunerea de a fi laici

- Costa Rica, este în prezent un stat confesional, deoarece acest lucru este recunoscut în secțiunea 75 din Constituția din 1949, în care religia catolică este predată drept religie oficială de stat și se asigură că guvernul și statul contribuie la menținerea și finanțarea acestuia, dar asigurând libertățile de conștiință și închinare, atâta timp cât nu sunt opuse „moralității universale și bunelor obiceiuri”. Reforma constituțională, prezentată în mai 2019, în această țară din America Centrală, ar putea schimba formularea actuală în favoarea secularismului de stat. Acesta a fost prezentat de actualul deputat (2018-2022), María Vita Monge Granados, care este un reprezentant al Partidului Creștin al Unității Sociale și este promovat de 19 deputați din diferite partide, inclusiv Acción Ciudadana, partidul la putere din mai 2019 .

În Adunarea legislativă din Costa Rica, au fost prezentate trei proiecte de lege care urmăresc reformarea acestui articol constituțional; cu toate acestea, au fost depozitate. În prezent, se află în fluxul legislativ din dosarul 21.380, proiectul deputatului social creștin, care a asigurat că reforma propusă urmărește să acorde securitate juridică pluralității religiilor care coexistă în țară, precum și celor care fac acest lucru. nu cred în niciunul. Potrivit congresmanei din Costa Rica, cea pe care statul din Costa Rica a acordat-o între 2010 și 2015, între 2010 și 2015, nu reprezintă un tratament egal Bisericii Catolice din Costa Rica. (2.244 bytes)

Termenul de stat laic este folosit pentru a se referi la statul, națiunea sau țara care funcționează de manieră independentă față de orice organizație sau confesiune religioasă  sau de orice religie și în care stat autoritățile politice nu aderă public la nicio religie anume și în care credințele religioase nu influențează asupra politicii naționale.

Într-un sens strict, condiția de Stat laic presupune nula imixtiune a oricărei organizații sau confesiuni religioase în actul de guvernare al respectivei țări, fie că este vorba de puterea legislativă, executivă sau judiciară. Într-un sens larg, un Stat laic este unul care este neutru în materie de religie și, prin urmare, nu exercită sprijin sau opoziție explicită sau implicită față de nicio organizație religioasă sau confesiune.

În prezent, din cele 193 de state membre ale Națiunilor Unite, aproximativ 160 sunt state laice (seculare).

Index

1 Istorie

2 Caracteristici

3 Listă pe continente.

3.1 Africa

3.2 America

3.3 Asia

3.4 Europa

3.5 Oceania

4 Foste State seculare

5 State cu propunerea de a fi laici

6 A se vedea, si

7 Note de subsol

8 Referințe

9 Bibliografie suplimentară

10 Legături externe

Până aici, 1.115 din totalul de 37.987 bytes. Traducerea ... va urma!

Istorie

Înainte de secolul al XX-lea, multe țări erau State confesionale și se reflecta asta în respectivele constituții, sau prin decret al monarhului, că statul recunoaște o religie oficială, deși alte religii aveau voie să practice liber. Nu era nimic neobișnuit ca clerul să se amestece în treburile Statului (nici ca statul să se amestece în treburile ecleziaste, de exemplu, în  ce priveste alegerea episcopilor sau in ce priveste  vetarea respectivului papa ales de Conclav).

Caracteristici

Un stat laic  ii tratează în egală măsură toți cetățenii, atât pe credincioșii oricărei religii, cât și pe necredincioși. În acest sens, se evită discriminarea din motive religioase, dar nici nu se favorizează nicio confesiune specifică. În general, în statul laic nu există „religie de stat” sau echivalent și se menține separarea dintre biserică și stat. Dacă există o religie care primește un tratament special de la guvern, această importanță ar avea un sens pur simbolic, care nu ar afecta viața obișnuită a cetățenilor săi sau drepturile acestora, mai ales în faptul că nu se fac distincții pe baza religiei fiecărui individ .

.

.

.

.

.Există o diferență importantă între Statul laic și Statul ateist, cum a fost cazul în Albania sub Enver Hoxha și alte regimuri comuniste, unde statul s-a opus în mod expres oricărei credințe și practici religioase. În unele țări laice există o religie majoritară în rândul populației (Turcia, Thailanda, Nepal, Columbia, Chile), iar în altele există o mare diversitate (India, Liban).

.

Nu toate Statele denumite laice sunt complet laice si în practică. În Franța, Spania și o mare parte din America Latină, majoritatea sărbătorilor creștine sunt sărbători legale si pentru administratia publica, Peru constituționalmente  protejează confesiunea catolică, deși permite alte confesiuni, în Spania profesorii de religie catolică sunt salariați ai Statului. 

In schimb, în Franța, școlile publice nu oferă disciplina numita religie.

Multe state care in ziua de azi sunt laice au avut vestigii legale ale vreunei determinate religii. Laicismul are diverse aparențe care pot coincide cu diferite grade de religiozitate oficială. 

Astfel, în Commonwealth, șeful statului trebuie să fi fost încoronat conform Jurământului de încoronare din 1688, jurând astfel să apere credința anglicană. Marea Britanie menține, de asemenea, 26 de duhovnici ai Bisericii Angliei, cunoscuți ca Spiritual Peers.  Drumul invers de asemeni exista: de la Stat laic la teocrație, precum în cazul Iranului, unde secularizarea statului dinastiei Pahlavi a fost înlocuită de Republica Islamică.

.

.

.

.

.

Pornind de la faptul că marea majoritate a statelor au avut o religie oficială la un moment dat în istoria lor și că harta din articol arată că situația s-a inversat în ultimii 250 de ani, se poate concluziona că tendința este spre secularizarea statului încă din epoca modernă. (2.751 bytes).

.

.

Listă pe continente

Avem afișată mai jos o listă de state fără nici o religie statală:

• Vezi lista .

.

Foste state seculare

- Pakistan (1947-1956) În urma punerii în aplicare a constituției din 1956, Islamul a fost stabilit ca religie de stat.

 - Bangladesh - Proclamată o republică laică cu independență în 1971, președintele Hossain Ershad instituie Islamul ca religie de stat cu cel de-al optulea amendament la Constituție (iunie 1988), invocând necesitatea combaterii mișcărilor fundamentaliste.

- Iran, stat laic în 1925 cu Reza Pahlavi în calitate de șah. Islamul a fost reinstituit ca religie de stat în decembrie 1979 odată cu adoptarea unei noi Constituții.

- Afganistan (1978-1987) În 1987 a fost promulgată o nouă Constituție, care a fost modificată în 1990. Islamul este restabilit ca religie oficială de stat.

State aflate sub propunerea de a fi laice.

- Costa Rica, este în prezent un stat confesional, deoarece acest lucru este recunoscut în secțiunea 75 din Constituția din 1949, în care religia catolică este predată drept religie oficială de stat și se asigură că guvernul și statul contribuie la menținerea și finanțarea acestuia, dar asigurând libertățile de conștiință și închinare, atâta timp cât nu sunt opuse „moralității universale și bunelor obiceiuri”. Reforma constituțională, prezentată în mai 2019, în această țară din America Centrală, ar putea schimba formularea actuală în favoarea secularismului de stat. Acesta a fost prezentat de actualul deputat (2018-2022), María Vita Monge Granados, care este un reprezentant al Partidului Creștin al Unității Sociale și este promovat de 19 deputați din diferite partide, inclusiv Acción Ciudadana, partidul la putere din mai 2019 .

În Adunarea legislativă din Costa Rica, au fost prezentate trei proiecte de lege care urmăresc reformarea acestui articol constituțional; cu toate acestea, au fost depozitate. În prezent, se află în fluxul legislativ din dosarul 21.380, proiectul deputatului social creștin, care a asigurat că reforma propusă urmărește să acorde securitate juridică pluralității religiilor care coexistă în țară, precum și celor care fac acest lucru. nu cred în niciunul. Potrivit congresmanei din Costa Rica, cea pe care statul din Costa Rica a acordat-o între 2010 și 2015, între 2010 și 2015, nu reprezintă un tratament egal Bisericii Catolice din Costa Rica. (2.244 bytes)