Tratamentul aplicabil pușcăriașilor / Tratamiento de los reclusos

1) Copia conforma con el texto original.

2) Textul original trecut prin traducatorul automat.

Traducere, adaptare, interpretare... in viziunea admin.

Nu stiu când, cât de repede, îmi voi permite luxul de a acorda timpul necesar pentru a-mi duce la capat voluntariatul în ce privește traducerea, adaptarea, interpretarea în viziunea mea personală (și) a acestui articol, dar cel puțin, chiar și atât cât este la acest moment (10.12.2019) face vizibil lipsa, golul, dimensiunea lipsei de informație din dreptul cetățeanului român contemporan al... aproape anului 2020.

/

No sé cuándo, no se cuanto tardere, hasta que me permitiré poner aqui el tiempo para completar mi voluntariado en lo que se trata de traducir, adaptar e interpretar a mi propio aire (y) este artículo, pero por lo menos se puede ver (a nivel de el dia de hoy, 10.12.2019) la falta, el vacío, la dimensión de la falta de información juridica, que tiene el ciudadano rumano contemporáneo a el año ... (casi) 2020.

Reglas mínimas para el tratamiento de los reclusos

Adoptadas por el Primer Congreso de las Naciones Unidas sobre Prevención del Delito y Tratamiento del Delincuente, celebrado en Ginebra en 1955, y aprobadas por el Consejo Económico y Social en sus resoluciones 663C (XXIV) de 31 de julio de 1957 y 2076 (LXII) de 13 de mayo de 1977

Observaciones preliminares

1. El objeto de las reglas siguientes no es de describir en forma detallada un sistema penitenciario modelo, sino únicamente establecer, inspirándose en conceptos generalmente admitidos en nuestro tiempo y en los elementos esenciales de los sistemas contemporáneos más adecuados, los principios y las reglas de una buena organización penitenciaria y de la práctica relativa al tratamiento de los reclusos.

2. Es evidente que debido a la gran variedad de condiciones jurídicas, sociales, económicas y geográficas existentes en el mundo, no se pueden aplicar indistintamente todas las reglas en todas partes y en todo tiempo. Sin embargo, deberán servir para estimular el esfuerzo constante por vencer las dificultades prácticas que se oponen a su aplicación, en vista de que representan en su conjunto las condiciones mínimas admitidas por las Naciones Unidas.

3. Además, los criterios que se aplican a las materias a que se refieren estas reglas evolucionan constantemente. No tienden a excluir la posibilidad de experiencias y prácticas, siempre que éstas se ajusten a los principios y propósitos que se desprenden del texto de las reglas. Con ese espíritu, la administración penitenciaria central podrá siempre autorizar cualquier excepción a las reglas (1619 bytes)

4. 1) La primera parte de las reglas trata de las concernientes a la administración general de los establecimientos penitenciarios y es aplicable a todas las categorías de reclusos, criminales o civiles, en prisión preventiva o condenados, incluso a los que sean objeto de una medida de seguridad o de una medida de reeducación ordenada por el juez. 2) La segunda parte contiene las reglas que no son aplicables más que a las categorías de reclusos a que se refiere cada sección. Sin embargo, las reglas de la sección A, aplicables a los reclusos condenados serán igualmente aplicables a las categorías de reclusos a que se refieren las secciones B, C y D, siempre que no sean contradictorias con las reglas que las rigen y a condición de que sean provechosas para estos reclusos.

5. 1) Estas reglas no están destinadas a determinar la organización de los establecimientos para delincuentes juveniles (establecimientos Borstal, instituciones de reeducación, etc.). No obstante, de un modo general, cabe considerar que la primera parte de las reglas mínimas es aplicable también a esos establecimientos. 2) La categoría de reclusos juveniles debe comprender, en todo caso, a los menores que dependen de las jurisdicciones de menores. Por lo general, no debería condenarse a los delincuentes juveniles a penas de prisión. (1320 bytes)

Primera parte

Reglas de aplicación general

Principio fundamental

6. 1) Las reglas que siguen deben ser aplicadas imparcialmente. No se debe hacer diferencias de trato fundadas en prejuicios, principalmente de raza, color, sexo, lengua, religión, opinión política o cualquier otra opinión, de origen nacional o social, fortuna, nacimiento u otra situación cualquiera. 2) Por el contrario, importa respetar las creencias religiosas y los preceptos morales del grupo al que pertenezca el recluso.

Registro

7. 1) En todo sitio donde haya personas detenidas, se deberá llevar al día un registro empastado y foliado que indique para cada detenido: a) Su identidad; b) Los motivos de su detención y la autoridad competente que lo dispuso; c) El día y la hora de su ingreso y de su salida. 2) Ninguna persona podrá ser admitida en un establecimiento sin una orden válida de detención, cuyos detalles deberán ser consignados previamente en el registro.

Separación de categorías

8. Los reclusos pertenecientes a categorías diversas deberán ser alojados en diferentes establecimientos o en diferentes secciones dentro de los establecimientos, según su sexo y edad, sus antecedentes, los motivos de su detención y el trato que corresponda aplicarles. Es decir que: a) Los hombres y las mujeres deberán ser recluidos, hasta donde fuere posible, en establecimientos diferentes; en un establecimiento en el que se reciban hombres y mujeres, el conjunto de locales destinado a las mujeres deberá estar completamente separado; b) Los detenidos en prisión preventiva deberán ser separados de los que están cumpliendo condena; c) Las personas presas por deudas y los demás condenados a alguna forma de prisión por razones civiles deberán ser separadas de los detenidos por infracción penal; d) Los detenidos jóvenes deberán ser separados de los adultos. (1840 bytes).

Locales destinados a los reclusos

9. 1) Las celdas o cuartos destinados al aislamiento nocturno no deberán ser ocupados más que por un solo recluso. Si por razones especiales, tales como el exceso temporal de población carcelaria, resultara indispensable que la administración penitenciaria central hiciera excepciones a esta regla, se deberá evitar que se alojen dos reclusos en cada celda o cuarto individual. 2) Cuando se recurra a dormitorios, éstos deberán ser ocupados por reclusos cuidadosamente seleccionados y reconocidos como aptos para ser alojados en estas condiciones. Por la noche, estarán sometidos a una vigilancia regular, adaptada al tipo de establecimiento de que se trate.

10. Los locales destinados a los reclusos y especialmente a aquellos que se destinan al alojamiento de los reclusos durante la noche, deberán satisfacer las exigencias de la higiene, habida cuenta del clima, particularmente en lo que concierne al volumen de aire, superficie mínima, alumbrado, calefacción y ventilación.

11. En todo local donde los reclusos tengan que vivir o trabajar: a) Las ventanas tendrán que ser suficientemente grandes para que el recluso pueda leer y trabajar con luz natural; y deberán estar dispuestas de manera que pueda entrar aire fresco, haya o no ventilación artificial; b) La luz artificial tendrá que ser suficiente para que el recluso pueda leer y trabajar sin perjuicio de su vista.

12. Las instalaciones sanitarias deberán ser adecuadas para que el recluso pueda satisfacer sus necesidades naturales en el momento oportuno, en forma aseada y decente.

13. Las instalaciones de baño y de ducha deberán ser adecuadas para que cada recluso pueda y sea requerido a tomar un baño o ducha a una temperatura adaptada al clima y con la frecuencia que requiera la higiene general según la estación y la región geográfica, pero por lo menos una vez por semana en clima templado.

14. Todos los locales frecuentados regularmente por los reclusos deberán ser mantenidos en debido estado y limpios. (2019 bytes)

Higiene personal

15. Se exigirá de los reclusos aseo personal y a tal efecto dispondrán de agua y de los artículos de aseo indispensables para su salud y limpieza.

16. Se facilitará a los reclusos medios para el cuidado del cabello y de la barba, a fin de que se presenten de un modo correcto y conserven el respeto de sí mismos; los hombres deberán poder afeitarse con regularidad.

Ropas y cama

17. 1) Todo recluso a quien no se permita vestir sus propias prendas recibirá las apropiadas al clima y suficientes para mantenerle en buena salud. Dichas prendas no deberán ser en modo alguno degradantes ni humillantes. 2) Todas las prendas deberán estar limpias y mantenidas en buen estado. La ropa interior se cambiará y lavará con la frecuencia necesaria para mantener la higiene. 3) En circunstancias excepcionales, cuando el recluso se aleje del establecimiento para fines autorizados, se le permitirá que use sus propias prendas o vestidos que no llamen la atención.

18. Cuando se autorice a los reclusos para que vistan sus propias prendas, se tomarán disposiciones en el momento de su ingreso en el establecimiento, para asegurarse de que están limpias y utilizables.

19. Cada recluso dispondrá, en conformidad con los usos locales o nacionales, de una cama individual y de ropa de cama individual suficiente, mantenida convenientemente y mudada con regularidad a fin de asegurar su limpieza. (1403 bytes)

Alimentación

20. 1) Todo recluso recibirá de la administración, a las horas acostumbradas, una alimentación de buena calidad, bien preparada y servida, cuyo valor nutritivo sea suficiente para el mantenimiento de su salud y de sus fuerzas. 2) Todo recluso deberá tener la posibilidad de proveerse de agua potable cuando la necesite.

Ejercicios físicos

21. 1) El recluso que no se ocupe de un trabajo al aire libre deberá disponer, si el tiempo lo permite, de una hora al día por lo menos de ejercicio físico adecuado al aire libre. 2) Los reclusos jóvenes y otros cuya edad y condición física lo permitan, recibirán durante el período reservado al ejercicio una educación física y recreativa. Para ello, se pondrá a su disposición el terreno, las instalaciones y el equipo necesario. (786 bytes)

Servicios médicos

22. 1) Todo establecimiento penitenciario dispondrá por lo menos de los servicios de un médico calificado que deberá poseer algunos conocimientos psiquiátricos. Los servicios médicos deberán organizarse íntimamente vinculados con la administración general del servicio sanitario de la comunidad o de la nación. Deberán comprender un servicio psiquiátrico para el diagnóstico y, si fuere necesario, para el tratamiento de los casos de enfermedades mentales. 2) Se dispondrá el traslado de los enfermos cuyo estado requiera cuidados especiales, a establecimientos penitenciarios especializados o a hospitales civiles. Cuando el establecimiento disponga de servicios internos de hospital, éstos estarán provistos del material, del instrumental y de los productos farmacéuticos necesario para proporcionar a los reclusos enfermos los cuidados y el tratamiento adecuados. Además, el personal deberá poseer suficiente preparación profesional. 3) Todo recluso debe poder utilizar los servicios de un dentista calificado.

23. 1) En los establecimientos para mujeres deben existir instalaciones especiales para el tratamiento de las reclusas embarazadas, de las que acaban de dar a luz y de las convalecientes. Hasta donde sea posible, se tomarán medidas para que el parto se verifique en un hospital civil. Si el niño nace en el establecimiento, no deberá hacerse constar este hecho en su partida de nacimiento. 2) Cuando se permita a las madres reclusas conservar su niño, deberán tomarse disposiciones para organizar una guardería infantil, con personal calificado, donde estarán los niños cuando no se hallen atendidos por sus madres.

24. El médico deberá examinar a cada recluso tan pronto sea posible después de su ingreso y ulteriormente tan a menudo como sea necesario, en particular para determinar la existencia de una enfermedad física o mental, tomar en su caso las medidas necesarias; asegurar el aislamiento de los reclusos sospechosos de sufrir enfermedades infecciosas o contagiosas; señalar las deficiencias físicas y mentales que puedan constituir un obstáculo para la readaptación, y determinar la capacidad física de cada recluso para el trabajo.

25. 1) El médico estará de velar por la salud física y mental de los reclusos. Deberá visitar diariamente a todos los reclusos enfermos, a todos los que se quejen de estar enfermos y a todos aquellos sobre los cuales se llame su atención. 2) El médico presentará un informe al director cada vez que estime que la salud física o mental de un recluso haya sido o pueda ser afectada por la prolongación, o por una modalidad cualquiera de la reclusión.

26. 1) El médico hará inspecciones regulares y asesorará al director respecto a: a) La cantidad, calidad, preparación y distribución de los alimentos; b) La higiene y el aseo de los establecimientos y de los reclusos; c) Las condiciones sanitarias, la calefacción, el alumbrado y la ventilación del establecimiento; d) La calidad y el aseo de las ropas y de la cama de los reclusos; e) La observancia de las reglas relativas a la educación física y deportiva cuando ésta sea organizada por un personal no especializado. 2) El Director deberá tener en cuenta los informes y consejos del médico según se dispone en las reglas 25 (2) y 26, y, en caso de conformidad, tomar inmediatamente las medidas necesarias para que se sigan dichas recomendaciones. Cuando no esté conforme o la materia no sea de su competencia, trasmitirá inmediatamente a la autoridad superior el informe médico y sus propias observaciones. (3539 bytes)

Disciplina y sanciones

27. El orden y la disciplina se mantendrán con firmeza, pero sin imponer más restricciones de las necesarias para mantener la seguridad y la buena organización de la vida en común.

28. 1) Ningún recluso podrá desempeñar en los servicios del establecimiento un empleo que permita ejercitar una facultad disciplinaria. 2) Sin embargo, esta regla no será un obstáculo para el buen funcionamiento de los sistemas a base de autogobierno. Estos sistemas implican en efecto que se confíen, bajo fiscalización, a reclusos agrupados para su tratamiento, ciertas actividades o responsabilidades de orden social, educativo o deportivo.

29. La ley o el reglamento dictado por autoridad administrativa competente determinará en cada caso: a) La conducta que constituye una infracción disciplinaria; b) El carácter y la duración de las sanciones disciplinarias que se puedan aplicar; c) Cuál ha de ser la autoridad competente para pronunciar esas sanciones.

30. 1) Un recluso sólo podrá ser sancionado conforme a las prescripciones de la ley o reglamento, sin que pueda serlo nunca dos veces por la misma infracción. 2) Ningún recluso será sancionado sin haber sido informado de la infracción que se le atribuye y sin que se le haya permitido previamente presentar su defensa. La autoridad competente procederá a un examen completo del caso. 3) En la medida en que sea necesario y viable, se permitirá al recluso que presente su defensa por medio de un intérprete.

31. Las penas corporales, encierro en celda oscura, así como toda sanción cruel, inhumana o degradante quedarán completamente prohibidas como sanciones disciplinarias.

32. 1) Las penas de aislamiento y de reducción de alimentos sólo se aplicarán cuando el médico, después de haber examinado al recluso, haya certificado por escrito que éste puede soportarlas. 2) Esto mismo será aplicable a cualquier otra sanción que pueda perjudicar la salud física o mental del recluso. En todo caso, tales medidas no deberán nunca ser contrarias al principio formulado en la regla 31, ni apartarse del mismo. 3) El médico visitará todos los días a los reclusos que estén cumpliendo tales sanciones disciplinarias e informará al director si considera necesario poner término o modificar la sanción por razones de salud física o mental. (2301 bytes)

Medios de coerción

33. Los medios de coerción tales como esposas, cadenas, grillos y camisas de fuerza nunca deberán aplicarse como sanciones. Tampoco deberán emplearse cadenas y grillos como medios de coerción. Los demás medios de coerción sólo podrán ser utilizados en los siguientes casos: a) Como medida de precaución contra una evasión durante un traslado, siempre que sean retirados en cuanto comparezca el recluso ante una autoridad judicial o administrativa; b) Por razones médicas y a indicación del médico; c) Por orden del director, si han fracasado los demás medios para dominar a un recluso, con objeto de impedir que se dañe a sí mismo o dañe a otros o produzca daños materiales; en estos casos, el director deberá consultar urgentemente al médico, e informar a la autoridad administrativa superior.

34. El modelo y los métodos de empleo autorizados de los medios de coerción serán determinados por la administración penitenciaria central. Su aplicación no deberá prolongarse más allá del tiempo estrictamente necesario. (1036 bytes)

Norme minime pentru tratamentul prizonierilor

Adoptat de Primul Congres al Națiunilor Unite pentru prevenirea criminalității și tratarea infractorilor, organizat la Geneva în 1955 și aprobat de Consiliul Economic și Social în rezoluțiile 663C (XXIV) din 31 iulie 1957 și 2076 (LXII) 13 mai 1977

Observații preliminare

1. Scopul următoarelor reguli nu este de a descrie în detaliu un sistem penitenciar model, ci doar de a stabili, bazându-se pe concepte general admise în timpul nostru și pe elementele esențiale ale celor mai potrivite sisteme, principii și reguli contemporane ale o bună organizare penitenciară și practică în ceea ce privește tratamentul prizonierilor.

2. Este clar că, datorită diversității variate de condiții legale, sociale, economice și geografice existente în lume, toate regulile nu pot fi aplicate în orice moment și în orice moment. Cu toate acestea, acestea ar trebui să servească la stimularea efortului constant de a depăși dificultățile practice care se opun aplicării sale, având în vedere că acestea reprezintă împreună condițiile minime admise de Organizația Națiunilor Unite.

3. În plus, criteriile care se aplică problemelor menționate în aceste norme sunt în continuă evoluție. Acestea nu tind să excludă posibilitatea experiențelor și practicilor, atât timp cât acestea se conformează principiilor și scopurilor care decurg din textul regulilor. În acest spirit, administrația centrală a închisorilor poate autoriza întotdeauna orice excepție de la reguli.

4. 1) Prima parte a regulilor se referă la cele privind administrarea generală a închisorilor și se aplică tuturor categoriilor de deținuți, criminali sau civili, în detenție preventivă sau condamnați, inclusiv celor care sunt supuși măsura de securitate sau o măsură de reeducare ordonată de judecător. 2) A doua parte conține regulile care nu sunt aplicabile, cu excepția categoriilor de prizonieri menționați în fiecare secțiune. Cu toate acestea, regulile secțiunii A, aplicabile prizonierilor condamnați vor fi în egală măsură aplicabile categoriilor de prizonieri menționate la secțiunile B, C și D, cu condiția să nu fie contradictorii cu regulile care le guvernează și cu condiția ca fii de ajutor acestor deținuți.

5. 1) Aceste reguli nu sunt destinate să determine organizarea de unități pentru infractorii minori (unități Borstal, instituții de reeducare etc.). Cu toate acestea, într-un mod general, este posibil să se considere că prima parte a regulilor minime este aplicabilă și pentru aceste unități. 2) Categoria deținuților tineri trebuie să includă, în orice caz, minorii care depind de jurisdicțiile minorilor. În general, infractorii minori nu trebuie condamnați la pedepse cu închisoarea.

Prima parte

Reguli generale de aplicare

Principiul fundamental

6. 1) Următoarele reguli trebuie aplicate în mod imparțial. Nu ar trebui să existe diferențe de tratament bazate pe prejudecăți, în principal, despre rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, de origine națională sau socială, avere, naștere sau orice altă situație. 2) Dimpotrivă, este important să respectăm credințele religioase și preceptele morale ale grupului din care face parte deținutul.

înregistrare

7. 1) În orice loc în care există persoane reținute, trebuie ținută și pliată o evidență care indică pentru fiecare deținut: a) identitatea dvs.; b) motivele arestării sale și autoritatea competentă care l-a dispus; c) ziua și ora de intrare și plecare. 2) Nicio persoană nu poate fi admisă într-o unitate fără un mandat de arestare valabil, ale cărui detalii trebuie înregistrate anterior în registru.

Separarea de categorii

8. Deținuții care aparțin diferitelor categorii trebuie să fie cazați în diferite unități sau în secții diferite din cadrul unităților, în funcție de sex și vârstă, de fondul lor, de motivele reținerii și de tratamentul care ar trebui să li se aplice. Adică: a) Bărbații și femeile ar trebui să fie ținute, pe cât posibil, în diferite unități; într-o unitate unde sunt primiți bărbați și femei, setul de spații pentru femei trebuie complet separat; b) Cei reținuți în arest preventiv trebuie separați de cei care execută pedepse; c) Persoanele încarcerate pentru datorii și altele condamnate la o formă de închisoare din motive civile trebuie să fie separate de cele arestate pentru infracțiune; d) Tinerii deținuți trebuie separați de adulți.

Locuri pentru deținuți

9. 1) Celulele sau camerele destinate izolării nocturne nu trebuie ocupate decât de un singur deținut. Dacă din motive speciale, cum ar fi excesul temporar al populației de închisori, este esențial ca administrația centrală a penitenciarelor să facă excepții de la această regulă, trebuie evitat ca doi deținuți să fie adăpostiți în fiecare celulă sau cameră individuală. 2) Atunci când recurg la cămine, aceștia ar trebui ocupați de deținuții selectați cu atenție și recunoscuți ca fiind în măsură să fie cazați în aceste condiții. Noaptea, acestea vor fi supuse supravegherii regulate, adaptate tipului de unitate în cauză.

10. Locurile destinate prizonierilor și în special cele destinate cazării prizonierilor în timpul nopții trebuie să îndeplinească cerințele de igienă, având în vedere climatul, în special în ceea ce privește volumul de aer, suprafața minimă, iluminat, încălzire și ventilație.

11. În orice loc în care deținuții trebuie să trăiască sau să lucreze: a) Ferestrele trebuie să fie suficient de mari pentru ca deținutul să citească și să lucreze în lumină naturală; și trebuie aranjate astfel încât să poată intra aer proaspăt, indiferent dacă există sau nu ventilație artificială; b) Lumina artificială va trebui să fie suficientă pentru ca deținutul să citească și să lucreze fără a aduce atingere vederii sale.

12. Instalațiile sanitare ar trebui să fie adecvate pentru ca deținutul să-și poată satisface nevoile naturale în timp util, într-un mod îngrijit și decent.

13. Instalațiile de baie și duș ar trebui să fie adecvate astfel încât fiecare deținut să poată și trebuie să facă o baie sau duș la o temperatură adaptată la climă și de câte ori necesită igiena generală în funcție de anotimp și regiunea geografică, dar cel puțin o dată pe săptămână pe vreme ușoară.

14. Toate spațiile frecventate regulat de deținuți trebuie să fie păstrate în stare corespunzătoare și curate.

Igiena personală

15. Deținuții vor avea nevoie de îngrijire personală și, în acest scop, vor avea apă și articole de toaletă necesare sănătății și curățeniei lor.

16. Deținuții vor avea la dispoziție mijloace pentru îngrijirea părului și a bărbii, astfel încât să se prezinte într-o manieră corectă și să își păstreze respectul de sine; Bărbații ar trebui să se poată bărbierit în mod regulat.

Haine și pat

17. 1) Orice deținut care nu are voie să poarte propriile haine va primi vremea corespunzătoare și suficient pentru a-l menține în stare bună de sănătate. Hainele menționate nu trebuie să fie degradante sau umilitoare în niciun fel. 2) Toate articolele de îmbrăcăminte trebuie să fie curate și întreținute în stare bună. Lenjeria va fi schimbată și spălată de câte ori este necesar pentru a menține igiena. 3) În situații excepționale, când deținutul părăsește unitatea în scopuri autorizate, i se va permite să poarte propriile haine sau rochii care nu atrag atenția.

18. Atunci când deținuții sunt autorizați să poarte propriile haine, se vor face aranjamente la momentul intrării în unitate, pentru a se asigura că acestea sunt curate și utilizabile.

19. Fiecare deținut trebuie să aibă, în conformitate cu utilizările locale sau naționale, un singur pat și suficiente paturi individuale, întreținute și mutate în mod corespunzător pentru a asigura curățenia. (1403 octeți)

hrănire

20. 1) Fiecare deținut va primi de la administrație, la orele obișnuite, o hrană de bună calitate, bine pregătită și servită, a cărei valoare nutritivă este suficientă pentru menținerea sănătății și forței sale. 2) Fiecare deținut trebuie să aibă posibilitatea să se asigure cu apă potabilă atunci când are nevoie.

Exerciții fizice

21. 1) Un deținut care nu este angajat într-un loc de muncă în aer liber, dacă timpul o permite, are cel puțin o oră pe zi de exerciții fizice adecvate în aer liber. 2) Tinerii și alți deținuți a căror vârstă și condiție fizică o permit, vor primi educație fizică și recreativă în perioada rezervată exercițiului fizic. Pentru a face acest lucru, terenurile, instalațiile și echipamentele necesare vor fi puse la dispoziție. (786 octeți)

Servicii medicale

22. 1) Fiecare unitate penitenciară trebuie să aibă cel puțin serviciile unui medic calificat, care trebuie să dețină cunoștințe psihiatrice. Serviciile medicale ar trebui să fie organizate în strânsă legătură cu administrația generală a serviciului de sănătate al comunității sau al națiunii. Aceștia ar trebui să înțeleagă un serviciu de psihiatrie pentru diagnostic și, dacă este necesar, pentru tratamentul cazurilor de boli mintale. 2) Va fi organizat transferul pacienților al căror statut necesită îngrijiri speciale, în închisori specializate sau spitale civile. Atunci când unitatea are servicii interne de spital, li se va oferi echipamentul, instrumentele și produsele farmaceutice necesare pentru a oferi îngrijirilor și tratamentului adecvat deținuților bolnavi. În plus, personalul trebuie să aibă o pregătire profesională suficientă. 3) Fiecare deținut trebuie să poată utiliza serviciile unui stomatolog calificat.

23. 1) În instalațiile destinate femeilor trebuie să existe facilități speciale pentru tratamentul prizonierilor gravide, a celor care tocmai au născut și a celor care sunt însărcinate. Pe cât posibil, se vor lua măsuri pentru ca livrarea să fie verificată într-un spital civil. Dacă copilul este născut în unitate, acest fapt nu trebuie înregistrat în certificatul său de naștere. 2) Atunci când mamele aflate în libertate au dreptul să-și păstreze copilul, ar trebui luate aranjamente pentru organizarea unui centru de îngrijire de zi, cu personal calificat, unde copiii vor fi atunci când nu sunt îngrijiți de mame.

24. Medicul ar trebui să examineze fiecare deținut cât mai curând posibil după internare și, ulterior, cât de des este necesar, în special pentru a determina existența unei boli fizice sau psihice, să ia măsurile necesare, dacă este necesar; asigură izolarea deținuților suspectați de a suferi de boli infecțioase sau contagioase; identifică deficiențele fizice și psihice care pot constitui un obstacol în calea recalificării și determină capacitatea fizică a fiecărui deținut pentru muncă.

25. 1) Medicul va asigura sănătatea fizică și psihică a deținuților. Ar trebui să vizitați zilnic toți deținuții bolnavi, toți cei care se plâng de a fi bolnavi și toți cei asupra cărora este apelată atenția voastră. 2) Medicul va prezenta un raport directorului de fiecare dată când consideră că sănătatea fizică sau psihică a unui deținut a fost sau poate fi afectată de extensie sau de orice fel de izolare.

26. 1) Medicul va efectua inspecții periodice și va sfătui directorul cu privire la: a) cantitatea, calitatea, pregătirea și distribuția alimentelor; b) Igiena și curățenia unităților și deținuților; c) condițiile sanitare, încălzirea, iluminarea și ventilația unității; d) Calitatea și curățenia hainelor și patului deținuților; e) Respectarea regulilor privind educația fizică și sportivă atunci când este organizată de un personal nespecializat. 2) Directorul trebuie să țină seama de rapoartele și sfaturile medicului, astfel cum sunt prevăzute în regulile 25 (2) și 26 și, în caz de conformitate, trebuie să ia imediat măsurile necesare pentru a urma aceste recomandări. Când acesta nu este mulțumit sau problema nu intră în competența sa, acesta transmite imediat autorității superioare raportul medical și observațiile sale.

Disciplina și sancțiunile

27. Ordinea și disciplina vor rămâne ferm, dar fără a impune mai multe restricții decât este necesar pentru a menține în comun securitatea și buna organizare a vieții.

28. 1) Nici un deținut nu poate îndeplini în serviciile unității un loc de muncă care permite exercitarea unei puteri disciplinare. 2) Cu toate acestea, această regulă nu va fi un obstacol în calea funcționării adecvate a sistemelor bazate pe autoguvernare. Aceste sisteme implică, de fapt, că anumite activități sau responsabilități de natură socială, educațională sau sportivă sunt încredințate, sub control, deținuților limitați grupați pentru tratamentul lor.

29. Legea sau regulamentul emis de autoritatea administrativă competentă stabilește în fiecare caz: a) conduita care constituie o infracțiune disciplinară; b) natura și durata sancțiunilor disciplinare care pot fi aplicate; c) Care ar trebui să fie autoritatea competentă să pronunțe aceste sancțiuni.

30. 1) Un deținut poate fi pedepsit numai în conformitate cu cerințele legii sau regulamentului, fără a putea fi vreodată de două ori pentru aceeași infracțiune. 2) Niciun deținut nu va fi sancționat fără să fie informat despre infracțiunea care i-a fost atribuită și fără să i se fi permis anterior să-și prezinte apărarea. Autoritatea competentă va trece la o examinare completă a cazului. 3) În măsura necesară și fezabilă, deținutului i se va putea prezenta apărarea printr-un interpret.

31. Sancțiunile corporale, închiderea într-o celulă întunecată, precum și orice sancțiuni crude, inumane sau degradante vor fi complet interzise ca sancțiuni disciplinare.

32. 1) Sancțiunile pentru izolarea și reducerea alimentelor vor fi aplicate numai atunci când medicul, după examinarea deținutului, a certificat în scris că poate să le suporte. 2) Același lucru se aplică oricărei alte sancțiuni care pot afecta sănătatea fizică sau psihică a deținutului. În orice caz, astfel de măsuri nu ar trebui niciodată să contravină principiului formulat în regula 31 și nici să nu se abată de la acesta. 3) Medicul va vizita deținuții în fiecare zi care respectă astfel de sancțiuni disciplinare și îl va informa pe director dacă consideră că este necesar să înceteze sau să modifice sancțiunea din motive de sănătate fizică sau psihică.

Mijloace de constrângere

33. Mijloacele de constrângere, cum ar fi cătușe, lanțuri, greieri și jachete nu ar trebui niciodată aplicate ca sancțiuni. De asemenea, nu trebuie utilizate lanțuri și greieri ca mijloc de constrângere. Alte mijloace de constrângere pot fi utilizate numai în următoarele cazuri: a) ca măsură de precauție împotriva evaziunii în timpul transferului, cu condiția să fie înlăturate imediat ce deținutul apare în fața unei autorități judiciare sau administrative; b) din motive medicale și la îndrumarea medicului; c) Prin ordinul principalului, dacă celelalte mijloace de a domina un deținut au eșuat, pentru a le împiedica să se rănească sau să facă rău altora sau să producă pagube materiale; În aceste cazuri, directorul trebuie să consulte urgent medicul și să informeze autoritatea administrativă superioară.

34. Modelul și metodele de angajare autorizate ale mijloacelor de constrângere vor fi stabilite de administrația penitenciară centrală. Aplicarea sa nu trebuie extinsă dincolo de timpul strict necesar.