Persoană fizică / Persona fisica

Page start up on 24.05.2019_13.56 (UTC+1 / España)

Artículo en obra! ¡Seguirá!

Articol în lucru! Va urma!

Article in construction! Will follow!

Fragmentos del articulo "Persona fisica - Wikipedia"

Borrador / Maculator

Sitio reservado a una futura traducción hecha por el admin.

Loc rezervat unei viitoare traduceri facute de admin

Por lo menos así, comprendemos el volumen de información que aun no ha llegado a el lector rumano.

/

Cel putin asa, e posibil sa intelegem un pic mai usor care este volumul de informatie care nu a ajuns inca la cititorul roman.

Persona física (o persona natural) es un concepto jurídico, cuya elaboración fundamental correspondió a los juristas romanos.

Cada ordenamiento jurídico tiene su propia definición de persona, aunque en todos los casos es muy similar. En términos generales, es todo miembro de la especie humana susceptible de adquirir derechos y contraer obligaciones. En algunos casos se puede hacer referencia a éstas como personas de existencia visible, de existencia real, física o natural.

Su origen etimológico viene de persona-ae, que era aquella máscara (per sonare, es decir, para hacerse oír) que llevaban los actores en la Antigüedad y que ocultaba su rostro al tiempo que hacía sonar su voz. Esto es, una ficción que se sobrepone al ser que la porta. Ello es así porque no todos los seres humanos -especialmente en otros tiempos- podían ser considerados personas[cita requerida]. Actualmente, y dependiendo del sistema legal que se considere, el nasciturus o "que está por nacer" disfruta de una consideración jurídica propia distinta de la de persona física, y por tanto sometido a un régimen distinto de derechos.

Hoy, las personas físicas tienen, por el solo hecho de existir, atributos dados por el Derecho. La personalidad abre la puerta de la titularidad de derechos, de modo que sólo siendo considerado tal se podía contratar o contraer matrimonio, por poner un par de ejemplos. (1383 bytes)

Contenido

1 Antecedentes sobre el concepto de persona física

2 Inicio y fin de la existencia de la persona física

2.1 Inicio de la existencia de la persona física

2.2 Fin de la existencia de la persona física

3 Relación entre el concepto de persona física y los derechos humanos

4 Véase también

5 Referencias

(308 bytes)

Antecedentes sobre el concepto de persona física

Etimológicamente, el término "persona" viene del latín persōna, este del etrusco phersu, y este del griego πρόσωπον, hacen referencia a la careta que utilizaban los actores griegos (y posteriormente romanos) en sus representaciones de teatro, la que cumplía una doble función, servía para ampliar su volumen de voz y de otra parte, como en el teatro clásico griego y romano, un reducido número de actores representaban todos los papeles, el cambio de careta indicaba al público el personaje dramático que estaba representado. De esta última función de individualización de los diferentes seres humano proviene el significado actual del término persona. Si bien es cierto que actualmente se sobreentiende que todo miembro del género humano es persona, en el pasado no siempre ha sido así, puesto que personas pertenecientes a diferentes grupos culturales, religiosos y étnicos, no han sido considerados como personas y, por ende, privado de todos sus derechos. De esta manera resulta la particularidad de la persona física al estructurar su definición. Si la persona es todo ser capaz de derechos y obligaciones, se diferencia de la personalidad, en que esta es la aptitud para ser sujeto activo y pasivo.

En la personalidad, se discuten dos naturalezas.

naturaleza formalista; es una concepción instrumental (atribución del ordenamiento jurídico español que se extienden a las personas jurídicas).

naturaleza realista; es una emanación de la naturaleza humana que resulta de la dignidad y del valor de la condición humana (persona física).

En el ordenamiento jurídico español, los sujetos de derecho no solo son personas físicas, sino también personas jurídicas.

En Argentina la definición de persona física podemos encontrarla en el Código Civil en su Art.51 y la denomina como persona de existencia visible "Todos los entes que presentasen signos característicos de humanidad, sin distinción de cualidades o accidentes, son personas de existencia visible." (2010 bytes)

Inicio y fin de la existencia de la persona física

Inicio de la existencia de la persona física

Según el sistema jurídico concreto, la personalidad puede ser determinada por el mero nacimiento (teoría de la vitalidad), o bien el recién nacido debe de cumplir una serie de requisitos añadidos (teoría de la viabilidad).

En Chile, el Código Civil establece en su Artículo 55 que son personas todos los miembros de la especie humana, sin importar edad, sexo, estirpe o condición. Según el mismo código, la existencia legal (no real, esto es solo con efecto en derechos patrimoniales y principalmente sucesorios) de la persona principia al nacer, sin embargo, se le reconoce personalidad al no nato a través de la figura "del que está por nacer", quien goza de derechos que quedan en suspenso hasta el minuto del nacimiento. La existencia se da habiéndose cumplido dos requisitos: sobrevivir un instante siquiera y estar completamente separado de la madre. El ordenamiento jurídico chileno, además, regula la existencia natural, la cual comienza con la concepción y se extiende hasta el nacimiento, momento que marca el inicio de la existencia legal. Así se desprende de la lectura del artículo 74 del Código Civil.1​ La ley toma en cuenta la existencia natural y reconoce en una serie de normas legales una protección "al que está por nacer", partiendo por la Constitución que en su artículo 19 N°1, inciso segundo, brinda una protección especial de la Ley al que está por nacer. Y además encontramos en el artículo 75 del Código Civil una protección al que esta por nacer, dándole al juez facultades para resguardar la vida del nasciturus.

En Argentina, el Código Civil, reconoce su existencia desde el momento de la concepción en el seno materno y llama 'personas por nacer' a las que, concebidas, aún no han nacido (art. 70). Si la persona por nacer muere antes de estar completamente separada del seno materno, es considerado como si nunca hubiese existido (art. 74). (1972 bytes)

El Código Civil Francés, en el artículo 725, y el de Austria, capítulo 3, parte 2, exigen que el nacido sea viable, de vida, es decir, que no traiga algún vicio por el cual su muerte pueda asegurarse, o que haya nacido antes de tiempo. El fundamento del Código francés y de los códigos que le siguen, es el siguiente: el hijo que nace antes de los seis meses de la concepción, aunque nazca vivo, es incapaz de prolongar su existencia. Lo mismo dice del que nace con un vicio orgánico, tan demostrado que pueda asegurarse su pronta muerte; desde entonces a este ser no se le puede atribuir derecho alguno, porque la capacidad de derecho depende, no solamente del nacimiento, sino de la capacidad de la vida, de la viabilidades.

En España, las leyes de Toro impusieron un triple requisito para que un hijo se tuviese por nacido: Que naciese vivo todo, que viviese 24 horas después de nacido y recibiese bautismo. El artículo 60 de la Ley del Matrimonio Civil de 1870 suprimió el requisito del bautismo y estableció dos solas condiciones para reputar legalmente nacida la persona: Que naciese con figura humana y que viviese 24 horas desprendida enteramente del seno materno. El Código Civil establece en su artículo 30 que "la personalidad se adquiere en el momento del nacimiento con vida, una vez producido el entero desprendimiento del seno materno". De la lectura de este artículo se podría afirmar que el derecho español sigue la teoría de la viabilidad pero el artículo 29 establece que "... el concebido se tiene por nacido a todos los efectos que le sean favorables, siempre que nazcan con las condiciones del artículo siguiente". La doctrina española mayoritaria entiende que de la compresión conjunta de ambos artículos el sistema español es ecléctico, puesto que mientras acoge la teoría de la viabilidad para determinar el inicio de la personalidad, el artículo 29 garantiza derechos al concebido pero no nacido. Actualmente el artículo 30 del Código civil por disposición final tercera de la Ley 20/2011, de 21 de julio, del Registro Civil: "La personalidad se adquiere en el momento del nacimiento con vida, una vez producido el entero desprendimiento del seno materno"​

Hay que tener en cuenta que en derecho español los fetos en el vientre materno se denominan nasciturus, y tienen una protección jurídica específica para el caso de que finalmente nazcan y tengan personalidad jurídica plena. De esta forma, un niño aún no nacido puede llegar a heredar los bienes de su padre, si este hubiese muerto durante su gestación. A efectos constitucionales sobre la protección del feto ante la posibilidad de prácticas abortivas, existe una sentencia del Tribunal Constitucional (STC 53/85) que declara al feto como bien jurídicamente protegido y exige su protección, a todos los efectos civiles (para la consideración como persona se remite a la legislación civil). (2875 bytes)

Fin de la existencia de la persona física

La existencia de las personas físicas termina con la muerte (o su presunción por ausencia o accidente) de las mismas. En las antiguas legislaciones podían existir otras formas de finalización, tales como la esclavitud, la muerte civil por condena perpetua o profesión religiosa. (320)

Relación entre el concepto de persona física y los derechos humanos

Los derechos de la personalidad pertenecían inicialmente al campo del derecho civil, sin embargo el Código de Napoleón que sirvió de modelo para otros muchos no desarrollo esta categoría esencial de derechos.

Los derechos de la persona física han alcanzado su reconocimiento gracias a documentos tales como la Declaración Universal de los Derechos Humanos de las Naciones Unidas y posteriormente mediante su inclusión como derecho positivo en las diferentes constituciones, lo que ha impulsado su respeto por los poderes públicos.

En el caso del derecho español el más amplio catálogo de los mismos se encuentran en el Título Primero de la Constitución Española y, especialmente, en su artículo 10: “la dignidad de la persona, los derecho individuales que le son inherentes, el libre desarrollo de la personalidad, el respeto a la Ley y a los derechos de los demás son el fundamento del orden político y de la paz social”. (992 bytes)

Véase también

Ver el portal sobre Derecho Portal:Derecho. Contenido relacionado con Derecho.

Persona jurídica

(109 bytes)

Persoana fizică (sau persoana naturală) este un concept juridic, a cărui elaborare fundamentală se atribuie juriștilor romani.

Fiecare sistem juridic are propria definiție pentru conceptul persoană, deși în toate cazurile definitia este foarte asemănătoare. În termeni generali, prin persoană se intelege orice membru al speciei umane care este susceptibil de a dobândi drepturi și de a contracta obligații. În unele cazuri, se poate face referinta la acestea ca persoane de existență vizibilă, de existență reală, fizică sau naturală.

Originea sa etimologică provine de la persona-ae, care a fost acea mască (pe sonare, adică de auzit) pe care actorii o purtau în antichitate și care și-a ascuns fețele în timp ce făcea vocea lor sănătată. Aceasta este o ficțiune care învinge ființa care o poartă. Acest lucru se datorează faptului că nu toate ființele umane - în special în alte vremuri - ar putea fi considerate oameni [citare necesare]. În prezent, și în funcție de sistemul juridic considerat, nasciturul sau "care urmează să se nască" se bucură de un considerent juridic propriu diferit de cel al persoanei fizice și, prin urmare, este supus unui regim diferit de drepturi.

Astăzi, persoanele fizice, prin simplul fapt al existenței, au atribute date de lege. Personalitatea deschide ușa proprietății drepturilor, astfel încât doar să fie considerată astfel ar putea contracta sau contracta căsătoria, pentru a pune câteva exemple. (1383 octeți)

Cuprins

1 Context asupra conceptului de persoană fizică

2 Începerea și sfârșitul existenței persoanei fizice

2.1 Începerea existenței persoanei fizice

2.2 Sfârșitul existenței persoanei fizice

3 Relația dintre conceptul de persoană fizică și drepturile omului

4 Vezi, de asemenea

5 Referințe

(308 octeti)

Antecedente asupra conceptului de persoană fizică

Etimologic, termenul „persoană“ este persoana latină, la est de phersu etrusce și πρόσωπον grec, se referă la masca folosită de greacă (și mai târziu Roman) actorii din piesele sale, care a servit o funcție dublă a servit pentru a extinde volumul lor de voce și în altă parte, la fel ca în teatru greacă și romană clasică, un număr mic de actori care reprezintă toate rolurile, schimbarea masca a aratat publicului personajul dramatic, care a fost reprezentat. Din această ultimă funcție de individualizare a diferitelor ființe umane vine sensul actual al termenului persoană. Deși este adevărat că, în prezent de la sine înțeles că fiecare membru al rasei umane este o persoană care, în trecut nu a fost întotdeauna atât, din moment ce oamenii care aparțin diferitelor grupuri culturale, religioase și etnice nu au fost considerate ca fiind persoane și, prin urmare, lipsit de toate drepturile sale. În acest fel, particularitatea persoanei fizice rezultă în structurarea definiției sale. Dacă persoana este capabilă să aibă drepturi și obligații, ea se deosebește de personalitate, prin faptul că aceasta este aptitudinea de a fi un subiect activ și pasiv.

În personalitate sunt discutate două naturi.

formalist; este o concepție instrumentală (atribuirea sistemului juridic spaniol care se extinde și asupra persoanelor juridice).

realist; este o emanație a naturii umane care rezultă din demnitatea și valoarea condiției umane (persoana fizică).

În sistemul juridic spaniol, subiecții legii nu sunt numai persoane fizice, ci și persoane juridice.

În Argentina definiția persoanei fizice pot fi găsite în Codul civil art.51 și numit ca persoană de existență vizibilă „Toate entitățile prezinte semne caracteristice ale umanității, fără deosebire de calități sau accidente, sunt oameni de existență vizibile. " (2010 octeți)

Începutul și sfârșitul existenței persoanei fizice

Începutul existenței persoanei fizice

În funcție de sistemul juridic special, personalitatea poate fi determinată prin simpla naștere (teoria vitalității), sau nou-născut trebuie să îndeplinească o serie de cerințe adăugate (teoria viabilității).

În Chile, Codul civil prevede la articolul 55 că persoanele sunt toți membrii speciei umane, indiferent de vârstă, sex, rasă sau statutul. Potrivit aceleiași surse, existența legală (nu este real, aceasta este doar cu efect asupra drepturilor economice și, în principal moștenire) persoanei începe la naștere, cu toate acestea, el a recunoscut personalitate nenascuti prin cifra „, care este nenascut „care se bucură de drepturi sunt suspendate până în minutul nașterii. Existența are loc după ce îndeplinite două cerințe: să supraviețuiască chiar și un moment și să fie complet separate de mama. legea chilian reglementează, de asemenea, existența naturală, care începe cu concepția și se extinde până la momentul nașterii, care marchează începutul existenței legale. Acest lucru este clar din lectura articolului 74 din Codul year.1 Legea ia în considerare existența naturală și recunoscută într-o serie de standarde de protecție legale „la care este născut“, începând cu Constituția articolului 19 No. 1, al doilea paragraf, oferă o protecție specială a legii la care se naște. Și am constatat, de asemenea, în articolul 75 din Codul civil protecția la nenascut, oferind judecătorului puterea de a proteja viața copilului în timpul sarcinii.

În Argentina, Codul civil, recunoaște existența din momentul concepției, în uter și numite „persoane nenăscute, la care a conceput, în timpul sarcinii (art. 70). În cazul în care persoana nenăscut moare înainte de a fi complet separate din pântecele mamei este considerat ca și cum nu ar fi existat (art. 74). (1972 octeți)

Codul francez civil, articolul 725, și Austria, capitolul 3, partea 2, cere copilul este viabil, de viață, adică nu aduce unele viciu, prin care moartea sa poate face sau are născut înainte de timp. Fundamentul Codului francez și codurile care urmează, este după cum urmează: copilul născut cu șase luni înainte de concepție, cu toate că se naște viu, în imposibilitatea de a prelungi existența lor. Același lucru spune despre cel născut cu un viciu organic, dovedit astfel încât moartea lui timpurie poate fi asigurată; din moment ce acest lucru nu a fost poate fi atribuit nici un drept, deoarece capacitatea legii depinde nu numai de naștere, ci capacitatea vieții, viabilitățile.

În Spania, legile Toro a impus o cerință triplă pentru un copil născut a avut pe: ea a crescut în viață pe toți cei care erau în viață de 24 de ore după naștere și de a primi botezul. Articolul 60 din Legea civilă Căsătoria din 1870 a abolit necesitatea botezului și a stabilit două condiții unice pentru reputație născute în mod legal persoana: născut cu figura umană și care a trăit în întregime de 24 de ore desprinse din uter. Codul civil prevede la articolul 30 că „personalitatea este dobândită la naștere în viață, odată ce a produs întregul detașament al uterului.“ Citind acest articol ar putea spune că dreptul spaniol urmează teoria viabilității, dar articolul 29 prevede că“... este concepută ca născut pentru toate scopurile care sunt favorabile, cu condiția ca să fie născut cu condiții din următorul articol. " Doctrina majoritară spaniolă înțelege că comprimarea comună a ambelor articole sistemul spaniol este eclectic, deoarece în timp ce salută teoria viabilității pentru a determina începutul personalității, articolul 29 garantează drepturile la concepuți, dar născut. Acum, articolul 30 din Codul civil de a treia dispoziție finală a Legii 20/2011, din 21 iulie, Registrul civil: „Personalitatea este dobândită la naștere cu viață a produs o dată întreaga desprinderea a uterului“

dreptul spaniol ca fetusi in uter trebuie luate în considerare sunt numite nasciturus, și au o protecție juridică specifică pentru cazul în care în cele din urmă născut și să aibă personalitate juridică deplină. În acest fel, un copil nenăscut poate moșteni proprietatea tatălui său, în cazul în care acest lucru ar fi murit în timpul gestației sale. Un efecte constituționale privind protecția fătului înainte de posibilitatea de a practicilor de avort, există o Curte Constituțională (STC 53/85), care declară fătul ca fiind protejate prin lege și cere protecția sa a tuturor efectelor civile (pentru a fi considerat persoana se referă la legislația civilă). (2875 octeți)

Sfarsitul existentei persoanei fizice

Existența persoanelor fizice se termină cu moartea (sau prezumția lor din cauza absenței sau a accidentului) a acestora. În vechea legislație ar putea exista alte forme de încetare, cum ar fi sclavia, moartea civilă prin condamnare perpetuă sau profesie religioasă. (320)

Relația dintre conceptul de persoană fizică și drepturile omului

Drepturile de personalitate aparținut inițial domeniul dreptului civil, cu toate acestea, Codul lui Napoleon a servit ca model pentru multe alte tipuri de dezvoltare nu este esențială categorie de drepturi.

Drepturile persoanei fizice au ajuns la recunoașterea lor datorită documentelor, cum ar fi Declarația Universală a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și mai târziu, adăugându-le drept pozitiv în diferitele constituții, care a sporit respectul pentru autorități.

În cazul legii spaniole catalogul cea mai extinsă dintre ele sunt în titlul I din Constituția spaniolă și în special articolul 10: „demnitatea persoanei, drepturile individuale, care sunt inerente, dezvoltarea liberă a respectării legii și a drepturilor altora constituie baza ordinii politice și a păcii sociale ". (992 octeți)

Vezi de asemenea

Vedeți Portalul pe Portalul Dreapta: Corect. Conținut legat de lege.

Persoană juridică

(109 octeți)

El lector español dispone de 9.969 bytes de información a este articulo (Persona fisica), mientras el lector rumano dispone (en la fecha) de... "cero bytes".

Cititorul spaniol dispune de 9.969 octeti de informatie la acest articol (Persoana fizica), in timp ce cititorul roman dispune de... "zero bytes".