Mărturie mincinoasă / Falso testimonio

28.12.2018_17.14 España

Articulo principal: Falso testimonio / Mărturie mincinoasă .

Fragmentos de el articulo "Falso testimonio"

El falso testimonio es una actividad delictiva que se produce cuando un sujeto falta a la verdad en sus declaraciones ante una autoridad judicial. Según el régimen jurídico de cada país, pueden incluirse también las declaraciones prestadas ante otras autoridades.

Traducere, interpretare si adaptare . . . Admin.

Es considerado un delito contra la Administración de Justicia al infringir los intereses relativos al eficaz funcionamiento de la actividad judicial estatal.

Además de los testigos, las leyes pueden hacer sujetos de este delito a los peritos o intérpretes, y también a las partes en el procedimiento civil o al imputado en el procedimiento penal.

La entidad encargada de la administración de justicia busca las pruebas que le servirán de fundamento para sus decisiones, por eso las personas que declaran falsamente deben ser sancionadas, pues ponen en riesgo la correcta aplicación de las leyes.

De la misma forma, las leyes pueden establecer como delito la presentación de testigos o intérpretes en un juicio a sabiendas de que van a incurrir en falsedad.

En la mayoría de las legislaciones latinas, se refiere a la alteración de la verdad en las declaraciones judiciales. En las legislaciones germánicas o de países anglosajones, es caracterizado por el incumplimiento del juramento de decir verdad (perjurio).

Este delito puede cometerse de distintas formas: afirmación de una falsedad, negación de la verdad y ocultación de ésta o reticencia.

Mărturia mincinoasă este o activitate delictivă care se produce atunci când un subiect inventează ceva ce vrea sa pară adevăr în declarațiile sale făcute în fața unei autorități judiciare. În funcție de regimul juridic al fiecărei țări, pot fi incluse la acest capitol și declarațiile prestate inaintea altor autorități.

Este considerată a fi o infracțiune împotriva Administrației de Justiție atunci când încalcă interesele legate de funcționarea eficientă a activității judiciare statale.

În plus, in afară de martori, legile ii pot face subiecti ai acestui delict pe expertii judiciari, pe interpreți, precum și părțile (in cazul procedurii civile sau pe acuzat (în cadrul procedurilor penale).

Entitatea responsabilă de administrarea justiției caută dovezile care ii vor servi drept bază pentru deciziile sale, de aceea oamenii care fac declaratii mincinoase trebuie să fie sancționați, deoarece pun în pericol aplicarea corectă a legilor.

În același mod, legile pot stabili ca fiind un delict prezentarea martorilor sau a interpreților într-un proces constienti de faptul că marturia lor este mincinoasă.

În majoritatea legislațiilor latinesti, se referă la alterarea adevărului în declarațiile judiciare. În legislațiile germanice sau în țările anglo-saxone, se caracterizează prin încălcarea jurământului de a spune adevărul (sperjur).

Această infracțiune poate fi comisă în moduri diferite: afirmarea unei falsități, negarea adevărului, ascunderea acestuia sau reticenta.