Embedded Files
Page start up on 27.04.2020_17.33 (UTC+1 / España)
Fuente documental / Sursa bibliografica: Cosquillas - Wikipedia. > 5696 bytes (versión en rumano aún no existe/ versiune în română nu există încă / romanian version does not yet exist.
Columna 2.
Borrador / Maculator.
Las cosquillas son una sensación que se experimenta en algunas partes del cuerpo cuando son ligeramente tocadas, que consiste en cierta conmoción agradable que suele provocar involuntariamente la risa. También pueden producirse cuando se efectúa presión en dichas zonas, y especialmente cuando lo realiza otra persona con un vínculo afectivo. Por condicionamiento, también se generan cuando el sujeto cree que va a ser tocado. Son inicialmente placenteras, pero al cabo de cierto tiempo se vuelven desagradables. Cuando las cosquillas se producen, se activa la corteza somatosensorial.
Se cree que relajan y fortalecen los músculos. Por ejemplo, las cosquillas en los pies estimulan los músculos de la pierna y del pie. Al ser así, son buenas para los atletas o corredores.
Las axilas, las costillas, el cuello, las palmas de las manos, el paladar y las plantas de los pies son zonas cuya estimulación mediante cosquillas produce la risa.
Las plantas de los pies son la zona del cuerpo con más cosquillas. Las cosquillas en los pies son una sensación irritable, razón por la cual son los pies donde casi siempre cosquillean a la persona con mayor facilidad.
Recientes estudios científicos demuestran que constituyen una parte importante del juego, de manera que, cuando se hacen cosquillas a una persona, no sólo intenta escapar y reír, sino que procura devolverlas.
El proceso de dar y recibir cosquillas obedece a una especie de programación neurológica que establece vínculos personales. Sucede lo mismo con el sexo. Es, en definitiva, una actividad comunicadora innata. Prueba de ello es que difícilmente una persona se hace cosquillas a sí misma.
En algunos estudios se ha demostrado que no es posible autoinducirse cosquillas debido a un mecanismo (producido por el cerebelo al predecir tus propios movimientos) cerebral que anticipa los movimientos propios, que bloquea la sensibilidad provocada por tal tocamiento. Sin embargo, con ayuda de un robot a control remoto que se mueva con ligeros retrasos a las órdenes recibidas sí es posible la autoinducción.
A las cosquillas también se les ha denominado «reacción de miedo», por lo que el cerebro hace que el músculo "atacado" se mueva bruscamente, pero esto no evita que, en ocasiones extremas, indebidamente cause risa; es decir: más bien implican miedo de recibir sensaciones extrañas infligidas por otra persona.
Căpușa este o senzație care se resimte în unele părți ale corpului atunci când sunt ușor atinse, care constă într-o anumită agitație plăcută care provoacă de obicei râs involuntar. cu o legătură emoțională. Prin condiționare, ele sunt generate și atunci când subiectul crede că va fi atins. Initial sunt placute, dar dupa un anumit timp devin neplacute. Atunci când apare căpușe, cortexul somatosenzorial este activat.
Se crede că relaxează și întărește mușchii. De exemplu, ticăitul piciorului stimulează mușchii piciorului și ai piciorului. Fiind așa, sunt buni pentru sportivi sau alergători.
Axile, coastele, gâtul, palmele mâinilor, palatul și tălpile picioarelor sunt zone a căror stimulare prin gâscă produce râs.
Talpa picioarelor este cea mai gâdilată zonă a corpului. Căpușarea picioarelor este o senzație iritabilă, motiv pentru care picioarele sunt aproape întotdeauna care gâdilă cel mai ușor persoana.
Studii științifice recente demonstrează că ele constituie o parte importantă a jocului, astfel încât atunci când o persoană este gâdilată, el nu numai că încearcă să scape și să râdă, dar încearcă să le întoarcă.
Procesul de a da și de a primi căpușe se supune unui fel de programare neurologică care stabilește legături personale. Este la fel și cu sexul. Este, pe scurt, o activitate de comunicare înnăscută. O dovadă în acest sens este că o persoană își face cu ușurință ticăie de sine.
Unele studii au arătat că nu este posibil să se auto-induce gâdilatul din cauza unui mecanism cerebral (produs de cerebel prin prezicerea propriilor mișcări) care anticipează mișcări proprii, ceea ce blochează sensibilitatea cauzată de o astfel de atingere. Cu toate acestea, cu ajutorul a unui robot cu telecomandă care se mișcă cu ușoare întârzieri la comenzile primite, este posibilă auto-inducerea.
Căpușa a fost numită și „reacție de teamă”, astfel încât creierul face ca mușchiul „atacat” să se bată, dar acest lucru nu împiedică, în cazuri extreme, să provoace în mod nejustificat râsul; adică: mai degrabă implică teama de a primi senzații ciudate provocate de o altă persoană.
Gâdilarea este o senzație care se resimte în unele părți ale corpului atunci când sunt ușor atinse, care constă într-o anumită agitație plăcută care provoacă de obicei râs involuntar. De asemenea se produc cand se efectueaza o presiune pe anumite zone, de catre vreo persoana de care suntem legati emoțional. Prin condiționare, aceste senzatii se genereaza și atunci când respectivul subiect crede că va fi atins. Initial sunt placute, dar pe masura ce se prelungeste timpul de exercitare a lor, devin neplacute. Atunci când gadilarea este produsa, se activeaza cortexul somatosenzorial.
Se crede că relaxează și întărește mușchii. De exemplu, gadilatul talpilor stimulează mușchii gambei și ai pulpei. Așa stand lucrurile, se considera ca fac bine atletilor si alergătorilor.
Axilele, coastele, gâtul, palmele mâinilor, palatul și tălpile picioarelor sunt zonele a căror stimulare prin gâdilare provoacă râsul.
Talpa picioarelor este cea mai "gâdilabilă" zonă a corpului.
Gâdilarea picioarelor este o senzație iritabilă, motiv pentru care picioarele sunt aproape întotdeauna cele la care atenteaza cu primordialitate, persoana care vrea să gâdile.
Studii științifice recente demonstrează că ele constituie o parte importantă a jocului, astfel încât atunci când o persoană este gâdilată, el nu numai că încearcă să scape și să râdă, dar încearcă să le întoarcă.
Procesul de a da și de a primi căpușe se supune unui fel de programare neurologică care stabilește legături personale. Este la fel și cu sexul. Este, pe scurt, o activitate de comunicare înnăscută. O dovadă în acest sens este că o persoană își face cu ușurință ticăie de sine.
Unele studii au arătat că nu este posibil să se auto-induce gâdilatul din cauza unui mecanism cerebral (produs de cerebel prin prezicerea propriilor mișcări) care anticipează mișcări proprii, ceea ce blochează sensibilitatea cauzată de o astfel de atingere. Cu toate acestea, cu ajutorul a unui robot cu telecomandă care se mișcă cu ușoare întârzieri la comenzile primite, este posibilă auto-inducerea.
Căpușa a fost numită și „reacție de teamă”, astfel încât creierul face ca mușchiul „atacat” să se bată, dar acest lucru nu împiedică, în cazuri extreme, să provoace în mod nejustificat râsul; adică: mai degrabă implică teama de a primi senzații ciudate provocate de o altă persoană.
((2.384 bytes del total de 5.696 bytes)
Artículo en las obras! ¡Seguirá!
Article in the works! Will follow!
Articol în lucru! Va urma!
Las plantas de los pies son la zona del cuerpo con más cosquillas. Las cosquillas en los pies son una sensación irritable, razón por la cual son los pies donde casi siempre cosquillean a la persona con mayor facilidad.
Talpa picioarelor este cea mai sensibilă la gâdilat, zonă a corpului. Gâdilaarea picioarelor produce o senzație iritabilă, motiv pentru care picioarele sunt aproape întotdeauna cele pe care dă să ni le gâdile cel mai repede vreo persoană care vrea să ne irite (de obicei... în glumă).
Page updated
Google Sites
Report abuse