Recunostință / Reconocimiento

Text transcris (in romana) din cartea "Dicţionarul de filosofie - Oxford".

Original text.

"Recunostință.

În general, este considerată o datorie, însă una interesantă, deoarece datoria nu este cea de a acționa, ci de a simți într-un anumit fel. 

Deși conceptul implică ideea de răsplată, recunoștința nu este doar achitarea corectă a datoriei, deoarece binefăcătorul nu poate pretinde recunoștință în felul în care un creditor poate cere restituirea datoriei.

De asemenea, ar trebui să simțim recunostință pentru lucruri cum ar fi viața (sau, cum susține Aristotel, "educarea in domeniul  filozofiei"), pe care nu le putem răsplăti într-un mod semnificativ.

Este necesară prezența unui sentiment de iubire (de dragoste) sau respect pentru binefăcător, iar lipsa acestuia reprezintă un defect atât de grav, încât Hume  îl denunță ca fiind "cea mai odioasă și nenaturală dintre toate crimele pe care ființele umane sunt capabile să le comită"

Texto transcrito (en rumano) del libro "Oxford Dictionary of Philosophy".

Traducere/Traducciòn Admin.

 Reconocimiento

En general, se considera una deuda, pero una interesante, porque en este caso el deber no es el de actuar de algún modo, sino de sentir de una cierta manera.

Aunque el concepto implica la idea de recompensa, no se trata solo de apagar correctamente la deuda, porque el benefactor no puede reclamar gratitud de la misma manera que un acreedor puede exigir la restitución de una deuda.

También, deberíamos sentir agradecimiento por cosas como la vida (o, como argumenta Aristóteles, "educación en filosofía") que no disponemos de tantas capacidades pare recompensar de manera significativa.

Es necesario hacer acto de existencia un sentimiento de querencia (de amor) o de respeto por el benefactor, y su falta es un defecto tan grave que Hume lo denunció como "el más atroz y antinatural de todos los crímenes que los seres humanos son capaces de cometer".

Original test.

"Recunostinta.

În general, este considerată o datorie, însă una interesantă, deoarece datoria nu este cea de a acționa, ci de a simți intr-un anumit fel. 

Deși conceptul implică ideea de răsplată nu este doar achitarea corectă a datoriei, deoarece binefăcătorul nu poate pretinde recunoștință in felul în care un creditor poate cere restituirea datoriei.

De asemenea, ar trebui să simțim recunostință pentru lucruri cum ar fi viața (sau, cum susține Aristotel, "educarea in domeniul  filozofiei"), pe care nu le putem răsplăti într-un mod semnificativ.

Este necesară prezența unui sentiment de iubire (de dragoste) sau respect pentru binefăcător, iar lipsa acestuia reprezintă un defect atât de grav, încât Hume  îl denunța ca fiind "cea mai odioasă și nenaturală dintre toate crimele pe care ființele umane sunt capabile să le comită" 

Traducere/Traducciòn Admin

 Reconocimiento

En general, se considera una deuda, pero una interesante, porque en este caso el deber no es el de actuar de algún modo, sino de sentir de una cierta manera.

Aunque el concepto implica la idea de recompensa, no se trata solo de apagar correctamente la deuda, porque el benefactor no puede reclamar gratitud de la misma manera que un acreedor puede exigir la restitución de una deuda.

También, deberíamos sentir agradecimiento por cosas como la vida (o, como argumenta Aristóteles, "educación en filosofía") que no disponemos de tantas capacidades pare recompensar de manera significativa.

Es necesario hacer acto de existencia un sentimiento de querencia (de amor) o de respeto por el benefactor, y su falta es un defecto tan grave que Hume lo denunció como "el más atroz y antinatural de todos los crímenes que los seres humanos son capaces de cometer".