Domiciliu / Domicilio

Domiciliul reprezintă locul unde persoana își are principala așezare, în vederea exercitării drepturilor sale civile.

(vezi, Domiciliu (drept civil)

El domicilio es de una importancia capital por cualquier persona, pero su importancia es mucho mayor cuando se trata de el "trabajador móvil" (chofer profesional).

Tomando en cuenta la Unión Europea, podemos decir que mientras para el clásico trabajador, el "campo laboral" es un trozo (digamos, una fracción, un cuadradito) del total de la superficie de la Unión Europea, para el trabajador móvil (chofer profesional) el "campo laboral" mide 4.233.255 kmp (toda la superficie terrestre de la UE.

Tomamos en cuenta un tornero y un camionero.

El taller donde trabaja el tornero digamos que es como una jaula.

Cuando trabaja, el tornero este encerado en un lugar de trabajo rígido, mientras el camionero cuando trabaja se encuentra en un lugar de trabajo extensible, elástico, esta como una paloma mensajera

Acum vreo trei ani, alături de multele articole traduse de mine (din spaniolă in română), în nădejdea că se va mai atinge și altul de "gardul" ăsta ... proaspăt vopsit (și s-o mai lua vopseaua pe vreunul), am tradus și articolul "Drepturile economice, sociale și culturale".

Orice om care se uită spre cuvântul "drepturi", trebuie să vadă de fapt, cuvantul "îndatoriri".

Nu te poti numi "șofer", făra să ai asimilat și să trăiești în piele proprie, Regulamentul General de Circulație, și nu se poate numi nimeni "om", fără să ai asimilate și să le trăiesti în piele proprie, cele 30 de articole ale Cartei Universale a Drepturilor.

Așa cum în plan soferesc, dacă regulile ("stop la intersecție", "cedează trecerea", "sens unic", etc) ar rămâne pe hartie și nu le-am trăi in trafic, ne-am ciocni între noi și mai mulți decât ... și-așa se ciocnesc, tot la fel și în planul "îndatoririlor omului", dacă nu ni le cunoaștem, în mod automat nu ne îndeplinim niște îndatoriri ... pe care nu le cunoaștem, și în mod automat, se produc catastrofe.

Tradusesem acel articol, un articol pe care eu îl consider a fi de extremă importanță pentru orice om ... sănătos la cap, dar niște cenzori de pe secțiunea românească, mi l-au șters. Inițial m-am supărat (ca măgarul pe samar), dar mai apoi am vazut că și cei de pe versiunea după care tradusesem, au făcut îmbunătățiri importante.

În limba spaniolă articolul începe așa:

"Drepturile economice, sociale și culturale sunt drepturi umane socio-economice legate de locul de muncă, de securitatea socială, de dreptul la viața în familie, de participarea la viața culturală și de acces la locuință, de acces la alimente, de acces la apă, de acces la îngrijire a sănătății și de acces la educație, care diferă de drepturile civile și politice".

Cum am zis deja, drepturi sau îndatoriri tot una e.

Bă băieți, aveți obligația (nu doar dreptul) de a trăi 6.780 ore pe an, în cadrul condiției voastre civile (aia care e, a fiecăruia, mai bună sau mai rea). Nimeni nu are dreptul nici sa dezerteze, nici să fie dezertat (de angajator), de la obligațiile pe care le crează Dreptul Civil. În profesia asta, se pot sta 1.980 de ore/an, sub jurisdicția Legislației Muncii, iar 6.780 ore/an, este obligația fiecăruia să se afle sub jurisdicția Dreptului Civil.

Zilele trecute am terminat de tradus (și publicat) articolul "Porumbel voiajor".

Am tradus articolul ăsta pentru că se potrivește cel mai bine analogiei cu situația "lucrătorului mobil".

Ambii subiecți, sunt liberi când sunt închiși, și nu sunt liberi tocmai când par cei mai liberi

Ambii subiecți sunt liberi când se află în colivia lor, și sunt în serviciu când se află în afara coliviei lor.

Diferit de "restul lumii", ambii subiecți sunt liberi, atunci când (așa cum se vede în imaginea de alături, subiectul în cauză se află în pătrățica a cărui centru (de greutate) îl constituie "domiciliul său legal", și se află "în serviciu", atunci când se află în afara condiției lor civile.

Penalizarile pentru angajatori pentru ne-redarea persoanei angajate, conditiei sale civile in timp util, ar trebui sa usture.

Statul (persoana juridica), nu a penalizat si nu penalizeaza serios "intreprinderea de transport (persoana juridica, individuala sau colectiva), pentru ne-depunerea in timp util a angajatului (persoana fizica), pentru ca persoana juridica la persoana juridica, vorba aia, nu-si scoate ochii.

Soferii profesionisti, avand o "joasa pregatire academica" (conform Universitatii Rovira I Virgili din Tarragona), nu isi apara deodata cu patrimoniul personal si patrimoniul public, neintelegand ca (ca in armata) "functia doboara gradul", si ca pe principiul asta, castigand la "individual" dar pierzand "pe echipa" este ca si cum ai castiga, vizibil, 3000 de euro pe luna, dar ai pierde, invizibil, 5000.

(Scrisesem aceste cuvinte ca comentariu in articolul publicat in pagina lui de comentaristul "Ilie Matei - Omul soselelor", dar comentariul meu era prea lung pentru statutul lui de comentariu, asa ca l-am adus aici. Ceea ce am scris aici n-am mai ajuns sa public ca comentario acolo, la locul faptei.