Politica-i management

Politica este un "joc social".

Este cel mai serios joc, dintre toate jocurile si implica, nolens-volens, pe orice persoana, indiferent daca ea se implica sau nu.

Politica inseamna in fapt "management", iar pentru ocuparea posturilor, pentru stabilirea unei ierarhii a "managerilor politici" se organizeaza cu periodicitate concursuri asemanatoare concursurilor de divertisment de genul "Vocea Romaniei", "Dansez pentru tine", "Eurovizion" etc, concursuri in care cuvantul cel mai greu il are "votul publicului".

Ca in orice materie scolara (si hai sa luam spre ex. fizica), gasim sub linkul urmator exemple de fizicienii vocationali, creatori, dupa cum sub linkul fizicieni profesionali gasim fizicieni cu diferite grade de pregatire (tehnicieni, ingineri, doctoranzi) dar ne-creatori.

Alte exemple elocvente putem lua din arta (muzica, pictura, sculptura) unde putem gasi (si hai sa luam exemplu muzica) ca "muzicieni vocationali", marii compozitori de muzica clasica si "trubadurii", in timp ce in categoria "muzicieni profesionali" sunt de inclus persoane care au studiat in modul formal muzica (in conservator, universitate, institut, academie) si care sunt spre ex "dirijori de orchestra", Instrumentisti cu studii formale (pianist, violonist, contrabasist, etc), istoric muzical, licentiat in muzica, critic muzical etc.

Dar, ne reintoarcem la politica, fiind aceasta tema in discutie.

Daca orice profesie se incadreaza pe un evantai cuprins intre conceptul "management de deschidere limitata" si "managementul punctual" si se adreseaza unui anume segment al vietii (vezi aici), politica apartine conceptului pe care eu il numesc "management de deschidere nelimitata"

Cu alte cuvinte "politicianul (managerul politic) vocational" apartine categoriei "inventator (creator)" cu diferenta ca politicianul creaza intr-un domeniu mai vast si cu rezultate mult mai putin testabile decat ale clasicului "inventator".

Creatie inseamna si scrierea de poezie, de proza, de filozofie.

Unul dintre cele mai recente exemple de creatori in domeniul filozofiei este spre exemplu Ayn Rand, creatoarea filozofiei denumita "Obiectivism". Un alt exemplu de creator este Jimmy Wales, fondatorul Wikipedia.

Iata, gasim aici bine explicate, atat in romana (Caracteristicile persoanelor creative) dar mai elocvent pe varianta in spaniola a aceluiasi subiect (Creatividad), varianta numita "La personalidad creativa", caracteristicile principale ale persoanei creative, persoana creativa de care este vorba in definitia

Mai este de luat in discutie un aspect, stiind noi ca viata (inclusiv la nivel individual) are un sens ireversibil (dinspre "nastere inspre "moarte") si stim ca nimeni nu s-a intors (inca) de "dincolo" ca sa ne certifice sau sa ne infirme, ca e mai bun sau mai rau un procedeu anume, ca e mai buna sau nu o convingere sau alta.

Asa cum nu exista raspunsul cert, care sa raspunda la intrebarea "Care este cea mai buna religie?" (fiecare crezandu-se indreptatit sa raspunda ca . . . "a mea"), tot la fel nu exista raspuns la intrebarea "Care este cea mai buna politica?".

Viata (in tot ansamblul ei) nu este o "conventie umana" ci un "dat natural" in care ne-am trezit traind, un "decor" in cadrul caruia ne-am trezit, fara a avea noi, oamenii, vreun merit pentru existenta lui.

Suntem niste "musafiri".

Cu toate astea cei mai multi oameni, incalca "legea ospitalitatii" si se comporta fata de Natura ca acela care, ca sa il inviti in casa ta, vrea mai intai "sub masa", apoi "la masa", apoi "pe masa" si-apoi vrea si in locul tau, in pat.

Degeaba indemnuri batrane ca Lumea, care invitau musafirul sa nu aiba ne-simtirea de a se gandi macar, sa inverseze rolurile, si sa treaca, (in "masina" amfitrionului sau), din pozitia de "co-pilot" in cea de "pilot", rezervandu-se la a fi pilot, in masina lui, proprietate personala :)

"Viata sociala umana", este o conventie. "Scoala" este o conventie in conventie.

In cadrul acestei conventii, diploma are un rol enorm (ce nu ii poate fi contestat), un rol de ierarhizare sociala, un rol de ierarhizare sociala pe care nici un om nu trebuie (nu ar trebui) sa il eludeze.

Dar politica, acopera o arie mult mai complexa decat aria pe care o acopera "viata sociala umana", fiindca politica opereaza pe "viata in ansamblu", pe viata in ansamblu ce are inclusa in ea si "viata social umana".

"Managementul politic" este un management de o amplitudine ce nu poate fi cuprinsa in nici o scoala.

Scoala preda, pune la dispozitie copiilor, ceea ce este inventat, ceea ce este deja creat. Nimeni nu poate intui care, cine, cand dintre copii care intra pe poarta conceptului "scoala" va deveni creator, si ce va crea.

Incerca-se ceausismul sa fabrice "manageri politici" (in cadrul Academia Stefan Gheorghiu), se incearca in actualitate prin facultatile de management sa se produca manageri, dar asa cum nu exista o scoala de poeti, nici scoala de manageri nu duce la obtinerea de manageri ci la artificializarea conceptului

"Managerul vocational" este un "artist", si sa incerci sa fabrici "manageri" este ca si cum ai face scoli din care sa incerci sa scoti poeti (eminesti), sculptori (michelangeli), pictori (grigoresti), cantautori (iglesiasi).

Scoala poate scoate buni profesionisti dar nu creatori.

Scoala poate scoate "profesionisti de inalta clasa", dar nu "filozofi" in adevaratul sens al cuvantului. Scoala ridica mingea la plasa, ca in volei, este un excelent "ridicator" dar daca nu apare la intalnirea cu mingea "jucatorul vocational", efortul (extraordinar de mare si de merituos, de-altfel) al scolii, ramane nefructificat.

Politicianul-politician este un "artist filozof" pe care il genereaza multe lucruri reunite la un loc, care pot veni (si vin) si din scoala, fara a fi insa intabulata asta.

Diferenta dintre "politicianul creator" si "politicianul de profesie" este aceeasi ca intre "memoria organica" si "memoria in-organica", "creatorului (de orice profesie, inclusiv politician)" ii fată mintea, cum se spune, dispune de o "memorie fertila" . . . , in timp ce "politicianul de profesie" poate atinge performantele celui mai bun ordenador, dar cu ajutorul unei "memorii sterpe", o memorie, care cum se spune, nu face pui.

Potrivit lui Platon (Republica, cartea V-a), singurul personaj capabil sa conduca o societate dreapta trebuie sa fie cel pasionat

de adevar si care a dobandit intelepciunea suprema sau cunoasterea "binelui", adica . . filozoful.

Aici vin eu si mai adaug ca "orice "politician (ma refer la "politician creator")" este filozof (nu discutam cat de benefic sau de nociv), dar nu orice filozof este "politician creator".

Mai ramane ca "votul publicului" sa ajunga si sa recunoasca, printre multimea de politicieni care se pretind a fi "politicieni fertili", pe cei care chiar sunt.

Romanii au avut norocul unor politicieni vocationali" (Traian Basescu, Elena Udrea), a caror valoare romanii au risipit-o de parca ar fi produs o imensa paguba unor mari dusmani, si nu poporului roman (adica, si lor insilor).