Act / Acto

Page start up on 09.02.2017_21.35 (UTC+1 / Paterna, España)

Eu am avut de suferit nespus de mult neînțelegând corect si la timp, sensul cuvintelor dintr-o nota de lichidare ce mi s-a întocmit acum 5 ani (12 februarie 2012), in Spania (in limba spaniola), la o încheiere fortuita a relației consfințite prin "contract individual de munca", de pana atunci.

O relație încheiată dintr-un accident administrativ (pierderea totala a punctelor din permis) si nu pentru vreo încălcare a obligațiilor ce îmi reveneau prin contractul care ma relaționa cu respectiva unitate economica. 

Nefiind un act redactat in limba mea natala, limba romana (ci in spaniola), piatra de temelie a celei ce urma sa fie o înșelătorie ce mi-a fost administrata, a constat in sensul pe care l-am putut desprinde eu cuvântului "acto" in acele (pentru mine, extrem de tensionate) momente.

Discursul domnului Traian Băsescu, din Parlamentul României, vine (la distanta de fix 5 ani de nefericita mea întâmplare) sa facă o analiza pe același cuvânt "act" în care se încurcă, iacătă, persoane mult mai dinspre dinspre vârful piramidei, și nu doar persoane (asa ca mine) dinspre baza ei.

In vreme ce eu am înțeles ca semnez un act prin care ma angajez ca după primirea sumelor înscrise in el, sa nu mai vin si cu cine știe ce alte pretenții, se pare ca înțelesul cuvântului "acto" (act) in acel context avea mai degrabă sensul de "in acest moment" decât de "cu acest act" (cu aceasta dovada, in baza acestui act).

E de spus ca am semnat in același moment doua acte, doua "fise de plata".

Era o regula a casei ca semnam "fisa de plata" pe 28, 29, 30, 31 ale lunii ce se termina, si primeam banii in cont pe 10, 11, 12 ale lunii pe care o începeam.

Nu mi-a tremurat vreodată mâna când am semnat fisa de plata, in decursul celor patru ani, si, chiar daca intreprinderea ne lua pielea pe alte părți, in privința plății salariului convenit, n-am avut probleme.

Doar ca atunci, la aceste ultime fise de plata, una din ele conținea o suma mult mai mare decât cele ordinare, si, niște semne de întrebare imi puneam eu in cap, in acele momente in care te apleci asupra unei hârtii sa o semnezi, cum ai mai semnat atâtea. 

Ultima nomina ce o semnasem înaintea acestora fusese pe 31 ianuarie pentru suma de 1803 lei. 

Iar acum (la momentul 14 februarie 2014) acei bani îmi erau deja în cont cam de pe 10, si la acest moment aveam de semnat o fisa de plata de 841 de euro (pentru zilele de lucrate de la 1 la 12) si o fisa de plata de 9133 euro (o lichidare ce imi revenea pentru cei patru ani, după cum prevedeau convenirile din contract.

Adevarul este ca in general, intreprinderile de transport, prinseseră gust sa iti facă (dupa ce se saturau de tine) tot soiul de șicane ca sa te faca sa arunci prosopul, sa iesi din joc ca pe vina ta, si atunci sa nu mai beneficiezi de drepturile astea banesti, numite "finiquito".

Si adevarul este ca in ultimii doi ani, din cei patru, ma exploatau (sau încercau sa ma exploateze) strangand de la o zi la alta mai tare șurubul. Ca sa nu pot riposta (prin lasarea mașinii la "centrul operațional" la sfarsitul programului permis si plecarea acasă, au închiriat ansamblul camion-remorca pe care eram titular (cu titular cu tot) unui agent logistic extern, care la randul lui ma sub-inchiria altui operator de transport.

Astfel, fusesem convertit (nolens-volens) de la un regim (convenit la angajare) care in domeniul nostru se numea "cu dormit in casa", la un regim de tip satelit, cu sfarsituri de program ba in Murcia, ba in Madrid, ba in Pamplona, ba in Sevilla, ba in Barcelona, ba in Girona, adică, vazand casa cam 45 de ore la doua săptămâni.

In afara faptului ca in tot ce fac in viata prima mea grija e sa ma achit de datorie, deci cele 9 ore de munca datorate pe fiecare zi legala, nu se punea problema sa nu fi facut tot posibilul sa ma achit de ele, aveau ei grija sa ma fure in fiecare zi de fel si fel de cantitati de "timp de munca" peste ceea ce aveam intre noi, convenit prin contractul scris.

La cat ma exploataseră, la cat ma jupuiseră in acei patru ani, scoseseră ei.cu vârf si îndesat sume din care, sa-mi dea dreptul meu, cei 9133 de lei, era un mizilic.

Desi aveam temeri, combinând asta cu scuzele pe care si le cerea sotia unuia dintre antreprenori, ca sa nu ma supar dacă vor intarzia cateva zile, ca si pentru ei reprezinta totuși o suma destul de mare, chiar daca e vorba de o intreprindere cu vreo 100 de camioane, am optat sa merg pe aceeași buna-credința pe care am mers întotdeauna si am semnat.

Ma gândeam ca trebuie sa fie vreo ruta legala obligatorie a banilor (ca trebuie sa imi apară ca primiti, in același cont bancar in care veniseră si anterioarele 48-50 de salarii, si intr-un fel imi era rușine de propria-mi conștiința ca pot gandi eu asa, despre cineva, si sa pun eu "prezumția de vinovăție" mai inaintea "prezumției de nevinovăție". 

Trecuse vreo săptămână, si am făcut o întrebare.

Mi s-a răspuns ca e șeful cel mare plecat cu niște treburi urgente, ca e nevoie de semnătura lui, ca sa stau liniștit ca se soluționează.

Ei însă au amânat pana la sfârșitul perioadei in care, dacă as fi simțit ceva, as fi putut iniția vreun denunț, si aproape de sfarsitul acestei perioade (cred ca 29 februarie) mi-au virat in cont doar suma ce aparea in fisa de plata cu 841 euro, fără a mi-i vira si pe cei 9133 euro din fisa cealaltă.

Am sunat, am spus ca am primit suma de 841 dar ca pe cealalta nu, si mi s-a răspuns ca ceea ce mi se cuvine, am primit.

Nu înțelegeam de ce sa procedeze asa. ca nu avusesem vreo problema cu ei, in afara de inevitabilele fricțiuni ale serviciului, dar imi dădeam seama ca daca e sa ma tragă in piept, cel putin sa nu ma las dus cu vorba un timp asa de îndelungat incat sa nu mai pot riposta legal.

Am angajat un avocat, caruia i-am expus cat mi-a permis slaba mea utilizare a limbii (mai ales in afara limbajului meu profesional)de mai bine, situația, dar a zis ca pentru ea tema de fata e floare la ureche si ca o sa imi recuperez banii, fluierand.

Am încercat in câteva randuri sa aprofundez expunerea mea, dar a zis ca stie ce are de facut si nu are nevoie de mai multe date. Am pierdut cu succes, si in loc sa imi fi recuperat banii, avocata mea m-a obligat sa ii platesc 500 de euro, serviciul pe care mi l-a facut, si asta pentru ca la o penultima infatisare, antreprenorii se oferisera sa imi dea jumatate din cei 9133 euro, eu i-am raspuns avocatei (ca prin ea mi-au trimis vorba) sa opteze ea pentru cea mai buna solutie, si atunci a spus "Mergem pana la capat", am mers si, cum zisei deja, in fata judecatorului, avocatii au perorat catre judecator niste "chinezarii juridice" si am fost declarat K.O adică, am pierdut speranță recuperarii banilor.

Ma ofticam ca intr-un fel... nu cedasem, in fata manjirii mele cu jumate din suma ca sa tac, dar stiam ca daca as fi facut-o ar fi trebuit sa pun cruce întregii mele munci ce o dedicasem adunării de date prin care sa demonstrez vreodata inumanele tratamente la care era supus aceste tip de angajat, in conditiile unui "regim special", un regim special destul de asemanator regimului "legiunilor straine" 

Va urma!

>

Sunt patru termeni, doi in spaniola (acto si acta) si doi in romana (act si acta) care m-au "ajutat" sa intru in confuzie.

In subsolul acestei pagini am adus capturi relaționate cu termenul "act".

In acest video (Discursul lui Traian Basescu la motiunea de cenzura din februarie 2017), domnul Traian Băsescu face referință (fix la minutul 2,29) la cuvântul "act", ca la un "cuvânt-problemă" ce crează pistă  falsă, conducând cu asta cititorul spre un sens de înțelegere greșit.