Embedded Files
Page start up on 10.07.2015_01.08.34 UTC+1
Requisitos para ser político - Wikipedia en español > 21:17 1 jul 2015 Expósito discusión contribs. m 8.318 bytes −54 .
Column A.
En España, se estima que hay alrededor de 75 000 políticos[1] salidos de las urnas, en contraposición de un falso informe[2] de Presidencia del Gobierno, difundido por el Diario Elaguijón que afirmaba que había alrededor de 450 000 políticos.[3]
Requisitos para ser político
Para ocupar un cargo de político, como puede ser concejal, alcalde, diputado, senador, ministro, presidente del gobierno, no es necesario ningún tipo de estudios.
Para ser miembro del Gobierno se requiere ser español, mayor de edad, disfrutar de los derechos de sufragio activo y pasivo, así como no estar inhabilitado para ejercer empleo o cargo público por sentencia judicial firme.
artículo 11 de la Ley 50/1997, de 27 de noviembre, del Gobierno[4][5]
Column B.
Traducerea (textului din imagine) si adaptare conform admin
În Spania, se estimează că există aproximativ 75.000 de politicieni, conform hotărarii urnelor, in contrapozitie cu falsa informatie a Cabinetului Prim- Ministerial, difuzate de Diario Elaguijón care afirma ca ar fi in jur de 450.000 de oameni politici.
Cerinte spre a fi politician
Pentru ca o persoană sa poată ocupa o funcție politică (cum ar fi consilier, primar, deputat, senator, ministru, prim-ministru, presedinte), nu se pretind nici un fel de studii .
Pentru ca o persoană sa poata deveni "membru al Guvernului" este necesar să fie de nationalitate (in cazul romanesc, romană), sa fie "persoană majoră", sa se bucure de drepturile de sufragiu activ și pasiv, și să nu fie dezabilitată, prin hotărâre judecătorească definitiva, de la deținerea unui angajament sau al unei funcții publice.
De acelasi autor / Del mismo autor:
Cerințe pentru profesia de politician > Page start up on 10.07.2015_01.08.34 UTC+1
Cerințe pentru postul de politician > Page start up on 17.07.2015_00:39 (UTC+1 / Paterna, España) 39°30'24.1"N 0°26'40.3"W
Requisitos para ser político / Cerințe pentru a fi politician > Page start up on 17.07.2015_00:39 (UTC+1)
Cerințe pentru a fi politician / Requisitos para ser político > Page start up on 11.12.2018_15.57 España
Palabras del admin / Cuvinte de-ale admin.
Cunosc dezgustul romanesc fata de competitia politica, un dezgust cultivat cu grija de catre fauritorii RPR si de catre toti urmasii lor, pentru ca aveau nevoie de un public, ignorant in domeniul politic, pentru ca, cu cat mai majoritara ignoranta, cu atat mai usor, mai facil, castigarea partidei (a competitiei) de catre ei.
Se tot vantura pe net tot soiul de liste cu trecutele profesii ale parlamentarilor, si nu e rau ca se vantura ci e rau ca omul nu intelege ca trebuie sa te uiti in CV inainte de "angajare" (inainte de a-i da votul, si nu dupa aia.
Trebuie inteles insa ca "viata civila" este una, iar "viata politica" este altceva.
Viata politica este ca si viata militara, dar pe un alt plan.
Competitia politica este o competitie menita sa inlocuiasca razboiul clasic (argumentul fortei) cu un razboi mental (forta argumentului).
Ma rog, povestea e lunga, dar ca sa o scurtez e de spus ca in "competitia politica", la fel ca si in competitia sportiva (de echipa sau la individual), ca si in competitii de genul "Vocea Romaniei" sau "Romanii au talent" nu se pretinde diploma (nu se pretinde diploma din sistemul scolar, academic).
Ca nu se pretinde nu inseamna ca este oprit cineva sa o aibs.
Viata umana este o viata conventionala. Un fel de teatru enorm in care jucam roluri, roluri pe care le ocupam cu ajutorul diplomelor obtinute in scoala.
Dar viata in totalitatea ei este infinit mai ampla decat "viata social umana", iar politica se ocupa de un management la o scara infinit mai mare decat managementul din sfera social umana.
In scoala ne pregatim pentru domenii cunoscute, ne pregatim pentru probleme care care, ca si o "culegere de matematica" sau ca o "testare auto" au formulate deja raspunsurile.
Politica e un fel de "medicină asupra colectivitătii", operand pe colectivităti, de la cele mai mici la cele mai mari (adica pe "persona juridica de existencia ideal") diferit de medicina clasica care opereaza pe individ (adica pe "persona fisica de existencia visible").
Ca si la "Vocea Romaniei" sau ca la "Romanii au talent", in politică are valoare "votul publicului". In politică contează, ca la cantautori, vocatia personală, "priza la public", "șarmul politic".
Indiscutabil ca diploma iti contează, contează ca sa zic asa, cat un "atu" in cărti, un "atu" pe care cine nu-l are, trebuie sa il compenseze cu alte calitati.
Iata aici, mai jos, un exemplu luat din pagina spaniola "Politico" despre condtitiile (cerintele) pretinse unei persoane pentru profesia de "politician":
De aici in jos urmeaza consideratii pur personale. Daca cele de mai sus am putea sa le numim "informatii semi-oficiale", cele ce urmeaza sunt informatii ne-oficiale.
Ca sa intelegem mai bine conceptul Politician (ca si sportivul, ca si soferul, ca si cantautorul, etc), hai sa facem un joc si sa structuram conceptul "politician" in cinci clase:
1) "politician angajat", 2) "politician amator", 3) "chibit politic", 4) "pasager politic", 5) "afon politic".
Asa am identificat eu (in baza propriilor perceptii), cinci clase, si pe care hai sa incercam a le defini:
- politician angajat; acel "actor politic" confirmat (autorizat) asa de votul electoral si care primeste remuneratie pentru "rolul politic" pe care electoratul l-a angajat (l-a angajat ca; presedinte de stat, senator, deputat, primar, consilier),
- politician amator; acel "actor politic" care joaca rol de . . . "membru cotizant" sau de "simpatizant cotizant" intr-un "partid politic in activitate" (partid in vigoare, din punct de vedere juridic).
- microbist (chibit) politic; "spectator politic" (wiew-spectator, tele-spectator) care "traieste faza" din "tribuna" (din tribuna reala sau din tribuna virtuala) fiind conectat cu doua (auzul si vazul) din cele cinci simturi naturale, tot timpul la "viata politica";
- pasagerul politic; persoana majora si cu discernamant care intervine sporadic / rar (mai mult in ziua votului, prin actiunea de a vota);
- afonul politic; persoana majora si cu discernamant, dar complet neatrasa de viata, de fermentatia politica (echivalent al "mireanului" in religie).
Nota admin:
Faptul ca nu se pretinde nici un fel de diploma, nu inseamna cu nimic ca este oprit cineva sa aibe oricate diplome.
Viata sociala (viata social-umana) este o competitie, viata politica este o alta competitie, o diferenta asemanatoare diferentei dintre sportul profesionist si sportul olimpic (adica fiecare cu criterii proprii, cu clasamente proprii).
Scoala este o institutie "facuta", este o institutie conventionala (o institutie creata de oameni) si nu un dat natural.
Scoala este extrem de necesara pentru ca te poate invata, spre exemplu sa interpretezi "Mozart", dar nu te poate invata sa fi Mozart.
Scoala te poate invata cum sa faci naveta Europa - America, dar nu te poate invata sa descoperi America.
Scoala iti poate arata cat de frumos a scris "Eminescu" dar nu iti poate da darul de a fi tu insuti, un Eminescu.
Scoala repeta si incearca sa propage filozofii create de antecesori de-ai nostri, dar nu creeaza ea insasi, filozofi sau filozofii
Pentru ca am tot vazut prin media, tot soiul de referiri la bogatia sau saracia studiilor academice in ce priveste "actorul/jucatorul politic", e de spus ca in realitate, politicianului, stiintele politice nu ii pretinde diploma, la fel cum nu se pretinde diploma oricaror artisti.
Pentru ca, are aceeasi conditie juridica ca si artistul, nici politicianului nu i se pretinde mai multa scoala decat i se pretinde unui toreador, unui alergator de maraton, unui pictor, unui cantautor sau unui solist instrumental.
Ei bine, iata aici o piramida, un "podium", in care locurile de la 1 la 5 sunt ocupate de ceea ce putem numi "politician de profesie" (inpropriu denumit "politician profesionist), adica "persoane remunerate pentru serviciu politic".
Pentru ca lucrurile sa mearga spre bine, ideal ar fi ca "locatarilor" treptelor 7, 8 si 9 sa li se scoale (cum se zice) pofta da a ingrosa randurile treptei 6. Dar asta, ca si erectia, doar daca e naturala si nu . . . impinsa de cineva de la spate.
Doar auto-crearea unei "baze de selectie" puternica, "competitia superconcentrata" (de la 120 de candidati, in sus, pentru 100 de locuri eligibile) intre "membri legitimati" ar duce la o buna selectie pentru locurile eligibile de pe treptele 5, 4, 3, 2,1 si nu "competitia diluata" (sub 100 de candidati la 100 de locuri eligibile).
De acelasi autor / Del mismo autor:
Adaugate la 07.05.2025 / Añadidas al 07.05.2025
ORIGINAL TEXT.
Perfil psicológico de los ajedrecistas. > 00:45 29 abr 2025 Corso9001 discusión contribs. 75.576 bytes −351
En la actualidad existe una importante investigación psicológica del ajedrez. Uno de los hechos mejor establecidos es que, aunque el ajedrez es ampliamente considerado el mejor ejemplo de actividad intelectual entre los juegos, existe muy poca evidencia entre capacidades cognitivas concretas y la pericia en el ajedrez. Aunque existe una débil correlación entre inteligencia y pericia en el ajedrez entre los niños que están aprendiendo, dicha correlación no existe cuando consideramos grandes maestros o niños altamente talentosos para el ajedrez.[36] El factor que explica mejor el desempeño ajedrecístico es el número de horas de práctica. No obstante, es evidente que este es un juego destacadamente intelectual, debido a que requiere concentración, cálculo y capacidad de análisis, y es bien conocido[¿por quién?] que abundan altísimos cocientes intelectuales entre los jugadores de primera fila mundial. Algunos estudios sugieren que los grandes maestros son capaces de almacenar entre diez mil y cien mil «fragmentos»[37] o posiciones de tablero ajedrecísticamente relevantes, aunque simulaciones por ordenador estiman este número en trescientos mil.[38][39]
Otro aspecto, menos estudiado, es el de la personalidad de los ajedrecistas. Un estudio que comparaba doscientos diecinueve niños que jugaban al ajedrez con otros cincuenta que no lo hacían, cuyos rasgos de personalidad fueron clasificados de acuerdo con el test de personalidad de los cinco grandes («O»: Apertura a nuevas experiencias, «C»: Responsabilidad, «E»: Extroversión, «A»: Amabilidad, «N»: Neuroticismo), sugería que era más probable que los niños con alta puntuación en los factores «O» y «E» fueran jugadores de ajedrez. Los niños varones que puntúan más alto en el factor «A» están menos interesados en el juego. Eso podría explicar por qué las niñas, que generalmente puntúan más alto en el factor «A», están en general menos interesadas en el juego. Otro estudio realizado en estudiantes universitarios menciona que aquellas personas cuya personalidad les hace placenteras la búsqueda y experimentación de sensaciones nuevas y fuertes se sienten mucho más atraídas por el juego que aquellas que evaden esas sensaciones, sin importar el sexo.[40] Sin embargo, los estudios no han detectado ninguna correlación entre los rasgos de personalidad y la pericia ajedrecística de un jugador. (2.371 bytes)
Column A.
En la actualidad existe una importante investigación psicológica del ajedrez. Uno de los hechos mejor establecidos es que, aunque el ajedrez es ampliamente considerado el mejor ejemplo de actividad intelectual entre los juegos, existe muy poca evidencia entre capacidades cognitivas concretas y la pericia en el ajedrez. Aunque existe una débil correlación entre inteligencia y pericia en el ajedrez entre los niños que están aprendiendo, dicha correlación no existe cuando consideramos grandes maestros o niños altamente talentosos para el ajedrez.[36] El factor que explica mejor el desempeño ajedrecístico es el número de horas de práctica. No obstante, es evidente que este es un juego destacadamente intelectual, debido a que requiere concentración, cálculo y capacidad de análisis, y es bien conocido[¿por quién?] que abundan altísimos cocientes intelectuales entre los jugadores de primera fila mundial. Algunos estudios sugieren que los grandes maestros son capaces de almacenar entre diez mil y cien mil «fragmentos»[37] o posiciones de tablero ajedrecísticamente relevantes, aunque simulaciones por ordenador estiman este número en trescientos mil.[38][39]
Otro aspecto, menos estudiado, es el de la personalidad de los ajedrecistas. Un estudio que comparaba doscientos diecinueve niños que jugaban al ajedrez con otros cincuenta que no lo hacían, cuyos rasgos de personalidad fueron clasificados de acuerdo con el test de personalidad de los cinco grandes («O»: Apertura a nuevas experiencias, «C»: Responsabilidad, «E»: Extroversión, «A»: Amabilidad, «N»: Neuroticismo), sugería que era más probable que los niños con alta puntuación en los factores «O» y «E» fueran jugadores de ajedrez. Los niños varones que puntúan más alto en el factor «A» están menos interesados en el juego. Eso podría explicar por qué las niñas, que generalmente puntúan más alto en el factor «A», están en general menos interesadas en el juego. Otro estudio realizado en estudiantes universitarios menciona que aquellas personas cuya personalidad les hace placenteras la búsqueda y experimentación de sensaciones nuevas y fuertes se sienten mucho más atraídas por el juego que aquellas que evaden esas sensaciones, sin importar el sexo.[40] Sin embargo, los estudios no han detectado ninguna correlación entre los rasgos de personalidad y la pericia ajedrecística de un jugador.
Column B.
100% Machine transaltion.
În prezent există cercetări psihologice semnificative asupra șahului. Unul dintre cele mai bine stabilite fapte este că, deși șahul este considerat pe scară largă cel mai bun exemplu de activitate intelectuală dintre jocuri, există foarte puține dovezi care să lege anumite abilități cognitive de competența în șah. Deși există o corelație slabă între inteligență și competența în șah în rândul copiilor care învață, o astfel de corelație nu există atunci când îi luăm în considerare pe marii maeștri sau pe copiii foarte talentați la șah.[36] Factorul care explică cel mai bine performanța la șah este numărul de ore de antrenament. Totuși, este clar că acesta este un joc remarcabil de intelectual, deoarece necesită concentrare, calcul și abilități analitice și este bine cunoscut [de cine?] faptul că IQ-urile foarte ridicate abundă în rândul jucătorilor de talie mondială. Unele studii sugerează că marii maeștri sunt capabili să stocheze între zece mii și o sută de mii de „fragmente”[37] sau poziții relevante pentru tabla de șah, deși simulările pe computer estimează acest număr la trei sute de mii.[38][39]
Un alt aspect, mai puțin studiat, este personalitatea jucătorilor de șah. Un studiu care a comparat 219 copii care joacă șah cu 50 de copii care nu joacă șah, ale căror trăsături de personalitate au fost clasificate conform testului de personalitate Big Five (O: Deschidere către experiențe noi, C: Conștiinciozitate, E: Extroversiune, H: Agreabilitate, N: Neurotism), a sugerat că copiii care obțin scoruri mari la factorii O și E erau mai predispuși să fie jucători de șah. Băieții care obțin scoruri mai mari la factorul „A” sunt mai puțin interesați de joacă. Acest lucru ar putea explica de ce fetele, care în general obțin scoruri mai mari la factorul „A”, sunt în general mai puțin interesate de joc. Un alt studiu realizat pe studenți universitari menționează că persoanele a căror personalitate face ca căutarea și experimentarea unor senzații noi și puternice să fie plăcute sunt mult mai atrase de joc decât cele care evită aceste senzații, indiferent de sex.[40] Cu toate acestea, studiile nu au detectat nicio corelație între trăsăturile de personalitate și expertiza unui jucător în șah.
Column Z.
80% Machine translation + 20% Ayord translation.
În prezent există cercetări psihologice semnificative asupra șahului. Unul dintre cele mai bine stabilite fapte este că, deși șahul este considerat pe scară largă cel mai bun exemplu de activitate intelectuală dintre jocuri, există foarte puține dovezi care să lege anumite abilități cognitive de competența în șah. Deși există o corelație slabă între inteligență și competența în șah în rândul copiilor care învață, o astfel de corelație nu există atunci când îi luăm în considerare pe marii maeștri sau pe copiii foarte talentați la șah.[36] Factorul care explică cel mai bine performanța la șah este numărul de ore de antrenament. Totuși, este clar că acesta este un joc remarcabil de intelectual, deoarece necesită concentrare, calcul și abilități analitice și este bine cunoscut [de cine?] faptul că IQ-urile foarte ridicate abundă în rândul jucătorilor de talie mondială. Unele studii sugerează că marii maeștri sunt capabili să stocheze între zece mii și o sută de mii de „fragmente”[37] sau poziții relevante pentru tabla de șah, deși simulările pe computer estimează acest număr la trei sute de mii.[38][39]
Un alt aspect, mai puțin studiat, este personalitatea jucătorilor de șah. Un studiu care a comparat 219 copii care joacă șah cu 50 de copii care nu joacă șah, ale căror trăsături de personalitate au fost clasificate conform testului de personalitate Big Five (O: Deschidere către experiențe noi, C: Conștiinciozitate, E: Extroversiune, H: Agreabilitate, N: Neurotism), a sugerat că copiii care obțin scoruri mari la factorii O și E erau mai predispuși să fie jucători de șah. Băieții care obțin scoruri mai mari la factorul „A” sunt mai puțin interesați de joacă. Acest lucru ar putea explica de ce fetele, care în general obțin scoruri mai mari la factorul „A”, sunt în general mai puțin interesate de joc. Un alt studiu realizat pe studenți universitari menționează că persoanele a căror personalitate face ca căutarea și experimentarea unor senzații noi și puternice să fie plăcute sunt mult mai atrase de joc decât cele care evită aceste senzații, indiferent de sex.[40] Cu toate acestea, studiile nu au detectat nicio corelație între trăsăturile de personalitate și expertiza unui jucător în șah.
Column A.
En la actualidad existe una importante investigación psicológica del ajedrez. Uno de los hechos mejor establecidos es que, aunque el ajedrez es ampliamente considerado el mejor ejemplo de actividad intelectual entre los juegos, existe muy poca evidencia entre capacidades cognitivas concretas y la pericia en el ajedrez.
Aunque existe una débil correlación entre inteligencia y pericia en el ajedrez entre los niños que están aprendiendo, dicha correlación no existe cuando consideramos grandes maestros o niños altamente talentosos para el ajedrez.[36]
El factor que explica mejor el desempeño ajedrecístico es el número de horas de práctica. No obstante, es evidente que este es un juego destacadamente intelectual, debido a que requiere concentración, cálculo y capacidad de análisis, y es bien conocido[¿por quién?] que abundan altísimos cocientes intelectuales entre los jugadores de primera fila mundial.
Algunos estudios sugieren que los grandes maestros son capaces de almacenar entre diez mil y cien mil «fragmentos»[37] o posiciones de tablero ajedrecísticamente relevantes, aunque simulaciones por ordenador estiman este número en trescientos mil.[38][39]
Otro aspecto, menos estudiado, es el de la personalidad de los ajedrecistas.
Un estudio que comparaba doscientos diecinueve niños que jugaban al ajedrez con otros cincuenta que no lo hacían, cuyos rasgos de personalidad fueron clasificados de acuerdo con el test de personalidad de los cinco grandes («O»: Apertura a nuevas experiencias, «C»: Responsabilidad, «E»: Extroversión, «A»: Amabilidad, «N»: Neuroticismo), sugería que era más probable que los niños con alta puntuación en los factores «O» y «E» fueran jugadores de ajedrez. Los niños varones que puntúan más alto en el factor «A» están menos interesados en el juego. Eso podría explicar por qué las niñas, que generalmente puntúan más alto en el factor «A», están en general menos interesadas en el juego.
Otro estudio realizado en estudiantes universitarios menciona que aquellas personas cuya personalidad les hace placenteras la búsqueda y experimentación de sensaciones nuevas y fuertes se sienten mucho más atraídas por el juego que aquellas que evaden esas sensaciones, sin importar el sexo.[40] Sin embargo, los estudios no han detectado ninguna correlación entre los rasgos de personalidad y la pericia ajedrecística de un jugador.
Column Z.
80% Machine translation + 20% Ayord translation.
În prezent există cercetări psihologice semnificative asupra șahului. Unul dintre cele mai bine stabilite fapte este că, deși șahul este considerat pe scară largă cel mai bun exemplu de activitate intelectuală dintre jocuri, există foarte puține dovezi care să lege anumite abilități cognitive de competența în șah.
Deși există o slabă corelație între inteligență și dexteritatea în șah în rândul copiilor care il deprind, zisa corelație nu există atunci când îi luăm în considerare pe marii maeștri sau pe copiii foarte talentați la șah.[36]
Factorul care explică cel mai bine performanța la șah este numărul de ore de practicat. Totuși, este clar că acesta este un joc extrem de intelectual, deoarece necesită concentrare, calcul și abilități analitice și este bine cunoscut [[¿por quién?]] faptul că abundă IQ-urile foarte ridicate în rândul jucătorilor de talie mondială.
Unele studii sugerează că marii maeștri sunt capabili să stocheze între zece mii și o sută de mii de „fragmente”[37] sau poziții șahistice eminamente relevante, deși simulările pe computer estimează acest număr la trei sute de mii..[38][39]
Un alt aspect, mai puțin studiat, este personalitatea jucătorilor de șah.
Un studiu care a comparat 219 copii jucatori șah cu 50 de copii care nu practicau șahul, ale căror trăsături de personalitate au fost clasificate conform testului de personalitate Big Five (O: Deschidere către experiențe noi, C: Conștiinciozitate, E: Extroversiune, H: Amabilitate, N: Neurotism), a sugerat că copiii care obțin scoruri mari la factorii O și E erau mai predispuși să fie jucători de șah.
Băieții care obțin scoruri mai mari la factorul „A” sunt mai puțin interesați de acest joc. Acest lucru ar putea explica de ce fetele, care în general obțin scoruri mai mari la factorul „A”, sunt în general mai puțin interesate de acest joc.
Un alt studiu realizat pe studenți universitari menționează că persoanele a căror personalitate face ca căutarea și experimentarea unor senzații noi și puternice să fie plăcute sunt mult mai atrase de joc decât cele care evită aceste senzații, indiferent de sex.[40]
Cu toate acestea, studiile nu au detectat nicio corelație între trăsăturile de personalitate și dexteritatea unui jucător în șah.
Page updated
Google Sites
Report abuse